19-05-06

Sa fim aroganti!

Imediat dupa meciurile de la Bistrita l-am auzit pe unul dintre ziaristii care ne tot ofera lectii de "obiectivitate" si "corectitudine politica" acuzandu-i pe jucatorii nostri ca sunt aroganti. Desigur ca afirmatia a fost facuta pe un ton de repros si blam, dar pentru mine cuvintele acestea mi s-au parut unul dintre cele mai frumoase complimente pe care le poate primi un stelist.

Caci da, e adevarat, noi stelistii suntem aroganti. Si ceea ce mi se pare formidabil de frumos e faptul ca numai noi putem fi aroganti. Incepand cu "arogantele" patronului, cu indarjirea managerului general, cu aerul de superioritate (perfect justificata) pe care il afiseaza fiecare suporter stelist, toti suntem aroganti.

Suntem aroganti cum niciodata in Romania nu vor putea fi suporterii unei alte echipe.
Pentru ca noi nu avem nimic din istoria clubului de care sa ne fie rusine. Absolut nimic.

N-ar avea rost sa afirmam ca in "epoca de aur" noi am fost o echipa mica si care depindea exclusiv de bunavointa unor sefuleti de mana a doua. NU. Steaua a fost echipa Armatei Romane si era normal ca in aceasta calitate Steaua sa se bucure de conditii optime pentru realizarea performantei. Si ceea ce au realizat Valentin si regretatul Ion Alexandrescu a fost tocmai crearea acestor conditii propice obtinerii unor performante de prestigiu. Pe care Steaua spre deosebire de orice alta echipa din Romania le-a si obtinut.

Si asta e cea mai mare drama a unora dintre cei care au beneficiat de conditii cel putin la fel de bune pentru obtinerea performantei si care n-au putut sa realizeze aceleasi mari performante.

Pentru ca Steaua a fost prima echipa din Romania care a renuntat la mentalitatea celor veniti dintr-un fotbal de mana a doua. A fost prima echipa care a hotarat sa renunte la complexe si la tactica micii ciupeli si sa joace in stil de mare campioana. Sa isi impuna jocul si sa castige mereu. Sa devina un nume mare in europa si sa fie o echipa aroganta.

Schimbarea asta de atitudine nu putea fi determinata de nici un sistem politic. A fost pur si simplu meritul unor baieti extraordinari, a unor antrenori excelenti si a unei conduceri care a creat premisele obtinerii performantelor de rasunet cu care ne vom mandri mereu.

Schimbarea asta de atitudine ne-a impiedicat si ne va impiedica mereu sa pierdem in fata unor echipe din Albania, Estonia sau Islanda. Aceasta atitudine e cea care ii face pe niste jucatori relativ necunoscuti veniti de la echipe ce se bat pentru evitarea retrogradarii sa joace fiecare meci sub tricoul Stelei ca pe cel mai important din cariera lor. Sa inteleaga sensul exact al expresiei "noblesse oblige".

Si mai e ceva. E vorba de ceva indescriptibil care se intampla in tribune la meciurile din Ghencea ale Stelei. E o atmosfera incarcata de istorie si dorinta de victorie, incarcata aproape de devotiune religioasa.

Nu e o atmosfera de genul "noi suntem o echipa mica si necajita si pentru ca asta e sansa vietii noastre ne vom da viata pe teren". Nu. E o atmosfera in care toata lumea intelege ca e parte a unei Grand Armee incarcata de glorie si calita in batalii grele, a unei armate care are puterea si valoarea sa invinga pe oricine indiferent de numele adversarului. O atmosfera in care toata lumea intelege ca trebuie facut totul pentru a castiga. Ca fotbalul in Ghencea nu inseamna un penibil "farmec al vietii", ci nevoia de afirmare a valorii si suprematiei Stelei.

Si e ceva miraculos sa vezi oameni din cele mai diverse categorii cum devin simpli soldati ai unei mari armate si cum se simt cu totii membri ai aceleiasi mari familii de invingatori. It's a kind of magic!

Desigur ca lucrurile nu ies intotdeauna asa cum vrem noi. Nici o echipa nu castiga mereu. Totusi sa fii stelist e o stare de spirit ce inseamna mandrie si fericirea de a fi prezent la evenimente memorabile cum numai noi putem povesti copiilor si nepotilor.

Am suferit cu totii dupa eliminarea din semifinalele cupei UEFA. Ne-a durut pe toti ingrozitor maniera in care am fost eliminati, tocmai pentru ca era ceva contrar spiritului stelist. Si totusi dupa ce amaraciunea a trecut, aceasta eliminare mi-a adus aminte de cuvintele rostite de Anthony Quinn in rolul inegalabilului Alexis Zorbas:"hei sefule, ai vazut vreodata o prabusire mai splendida?".

Dar tocmai pentru ca suntem stelisti, noi ne depasim mereu insuccesele, ridicam fruntea sus si mergem spre noi succese. Urmatorul pe agenda noastra este titlul cu numarul 23.
Un titlu urmat de o noua participare in Ch. League dupa 10 ani.

Nu stam la mana nimanui pentru a ne realiza obiectivul. E suficient sa castigam meciurile care ne-au mai ramas pana la final pentru a ne bucura din nou.

Si pentru asta trebuie sa trecem peste atitudinea perfect "obiectiva" si "profesionista" a ziarelor de sport, peste declaratiile marginite ale unor detractori care isi pot justifica perfect linistiti toate insuccesele pe seama arbitrajelor si care ne acuza pe noi de practici pe care ei le-au inventat si perfectionat.

Trebuie sa intelegem ca noi suntem Steaua si ca adversarele trebuie sa ne priveasca intotdeauana cu teama si respect. Trebuie sa castigam si atat.

Sa castigam si sa fim iar CAMPIONI. Sa jucam in stil de echipa mare, sa redescoperim mandria de a fi stelisti.

Si apoi spre disperarea tuturor antistelistilor SA FIM IAR AROGANTI!

Forza Steaua! Mandru ca sunt stelist!

the quiet romanian