14-05-06

Steaua - CFR Cluj 2-0

Il Soldatino

Clujul a venit sa obtina cel putin un rezultat de egalitate pe terenul Stelei si asta s-a vazut inca din startul meciului. De altfel Dorinel a declarat ca "stie totul despre Steaua". Aluzia era clara cu privire la intentiile adversarilor nostri. Jocul a avut ritm, s-a jucat in mare viteza si fara prea multe amabilitati. Galeria ros albastra a fost la inaltime. Au fost aplauze pentru Martin Tudor, pentru "neamt" si o atitudine sportiva fata de adversar. Mai mult decat atat suporterii stelisti au cantat aproape continuu si si-au incurajat favoritii in permanenta.

In prima repriza Steaua a reusit sa-si creeze o multime de ocazii. Prima, imensa, a fost ratata de Oprita, un jucator incisiv care se zbate mult pe teren dar care are mari probleme la finalizare. Asa s-a intamplat si in aceasta seara. Daniel a insistat, a reusit sa fure o minge care parea pierduta si a sutat orbeste in Martin Tudor. Au urmat doua ocazii mari ratate de Nicolita. Prima data, acesta a lovit cu capul o minge care s-a dus pe langa poarta adversarilor, iar in minutul 40 pe fondul unei combinatii in viteza intre trio-ul Goian - Dica - Jardel, acesta din urma a sutat cu spitul pe langa poarta. A mai fost un sut puternic a lui Radoi dar si acesta a ocolit tinta.

Singura ocazie a clujenilor a venit pe fondul unor balbaieli a deja consacratului cuplu Goian - Carlos. Primul a alunecat exact cand nu trebuia s-o faca, iar cel de-al doilea a iesit hazardat si a facut si un hent de toate zilele in afara careului. Noroc ca arbitrul nu a vazut.

0-0 la pauza si s-a vazut ca echipa noastra duce lipsa de atacanti.

Repriza a doua a inceput cu o ocazie imensa a lui Goian in urma unui corner executat de Banel. Steaua nu se mai joaca. Are nevoie de un gol. De o victorie.

Incredibil. "Clujul joaca bine, Clujul joaca organizat, Clujul stie sa puna probleme". Aceasta este declaratia din minutul 57 a lui Emil Gradinescu. Si echipa pe care o lauda nu a avut nici o ocazie clara pana in acest moment. Nici un sut pe poarta lui Carlos. Si vine o centrare inalta de la Vasilica Cristocea, Goian se inalta, loveste cu capul si GOOOOOOLLLL. S-a facut dreptate. Echipa care a atacat mai mult a reusit sa inscrie.

Minutul 84. De 4 minute echipa noastra ataca incontinuu. Pe rand, Oprita, Bostina si Banel reusesc sa ajunga in preajma portii adverse, dar pe fondul unor greseli la finalizare si datorita precipitarii, ocaziile au un deznodamant hilar. Si vine golul numarul 2. Dica, un jucator aproape absent tot meciul reuseste sa marcheze. Adica sa faca exact ceea ce i se cere. Maurul si-a facut datoria si acum poate sa plece. Scurt pe doi, Steluta este o echipa care joaca la mica ciupeala, la rezultat. Italieneste. Si in seara aceasta i-a mers acest joc. De apreciat este faptul ca s-au gasit resurse si putere sa se depaseasca acea perioada neagra de dupa eliminarea din semifinalele UEFA. De remarcat este si faptul ca suporterii l-au iertat pe Calos, acestia aclamandu-l la putinele interventii avute. Interventii sigure.

Una peste alta o victorie extrem de importanta, intr-un meci dificil si 3 puncte de aur. Este o greseala sa ne gandim ca deja suntem campioni. Rezultatul din aceasta seara este unul datator de sperante, dar exista si multe lipsuri in jocul echipei. Faptul ca atacantii nostri marcheaza rar, faptul ca marcam prima data cu un aparator central sunt elemente care trebuie sa dea de gandit. Mai urmeaza 4 meciuri cat tot atatea finale ale campionatului. Suporterii trebuie sa fie alaturi de echipa asa cum au fost si in seara aceasta si doar asa vom putea sa ne bucuram anul acesta de al 23 - lea titlu de campioni. Un examen care trebuie trecut, o teza care trebuie luata cu nota mare pentru ca mai apoi sa atacam adevarata admitere: Grupele Champions League.