08-05-06

Vis de primavara

A fost odata un vis frumos. Un vis atat de frumos ca numai amintirea lui ne umple ochii de lacrimi si sufletele de mandrie.
Un vis pe care niste baieti fantastici ne-au ajutat sa il traim intr-o epoca in care si bucuria avea nevoie de aprobare pentru a se manifesta liber.
A fost odata un vis care ne-a purtat pe aripile lui prin locuri despre care doar auzisem ca exista si pe care nu speram sa le vedem vreodata.
A fost un vis trait pana la capat...
Un vis din care atunci cand ne-am trezit in dimineata zilei de 8 mai 1986 am constatat ca este realitatea cea mai frumoasa din cate ar fi putut fi si ca amintirea lui va ramane intotdeauna acolo. In inimile noastre.
Un vis atat de frumos...
I-am revazut ieri pe EROII nostri...Ce dor imi fusese de ei fara ca macar sa o stiu...
Ce dor mi-era de sufletul mare si de zambetul bun al lui Helmuth...
Ce dor mi era de seriozitatea lui Stefan...
Ce dor mi-era de nebunia simpatica a lui Ilie...
Ce dor mi-era de zambetul hatru al lui Adrian... al "colonelului" nostru cu care prietenii din copilarie ma comparau pentru pasiunea ce o aveam pentru "cotonogit" picioarele adversarilor din fata blocului...
Ce dor mi-era de "capitanul" nostru... ce dor nebun mi-era de siguranta pe care o emana pe teren el...de zambetul lui Tudorel si de atitudinea lui de lord...
Ce dor mi-era de Miodrag, de "caprioara" noastra... de sfiala lui in fata camerei si de eleganta lui de la deposedari...
Ce dor nebun mi s-a facut de Marius, desi pe el il mai vazusem... Ce dor nebun mi s-a facut de "rautatea" lui de Fiara... de sufletul lui care acoperea tot terenul ca lava unui vulcan in eruptie...
Ce dor mi-era de Mihail...de driblingurile lui...
ce dor mi-era de Victor cel agatat in plasele portii belgienilor...
Ce dor mi-era de Pele al nostru...De bunul lui simt...de modestia lui...
Ce dor mi-era de Loti...de seriozitatea lui...
Ce dor mi s-a facut de nea Imi... nea Imi care "le stia"...care asemeni unui parinte bun si totodata sever, pur si simplu "stia"... oare nu asta asteptam toti de la parinti? Pur si simplu sa stie...
ce dor mi-era de Puiu...de Puiu ala pe care eu il cunosc mai mult din povestirile lui taicameu...de Puiu al nostru care si-a cantat cantecul de lebada ca jucator la Sevilla...
Ce dor mi-a fost si de voi Vasile, Constantin, Marin, Lucian ...
Ce dor mi-a fost de voi cand m-am simtit cuprins de scarba la adresa unor retardati ce se bucurau ca dupa 20 de ani alti baieti frumosi au esuat in incercarea de a va calca pe urme...
Ce dor mi-a fost de voi toti si nici macar n-am stiut-o...
Si cum as fi putut s-o stiu cand voi ati fost mereu cu mine...In clipele bune sau in cele mai putin fericite... La meciurile mari sau la cele in care am suferit ingrozitor...
Ce dor mi-a fost de noaptea aia magica...de prietenii tatalui meu care au vazut meciul cu noi si din care unii nu mai sunt azi printre noi...

Ieri v-am revazut la televizor impreuna cu fiul meu... Si in sufletul meu am fost atat de fericit ca datorita voua ii voi putea povesti o legenda despre curaj, talent, comuniune, prietenie, spirit de invingator si despre fericire...
Si totusi, vazand cum timpul nu v-a iertat nici pe voi am fost putin trist. Si as fi vrut sa pot retrai fericirea fara margini a acelor clipe.
Si mi-am adus aminte de niste versuri inspirate:

"S-au dus ai mei prieteni, s-a dus si acea clipa,
Mai zboara fiecare batand dintr-o aripa,
Traiesc, mai rad, fac glume, sunt sanatosi, dar, vai,
Acum nimic nu este ca-n acea zi de mai...

Si cat as vrea acuma sa fim iar impreuna,
Pierdut intre prieteni ce visul si-l aduna
Si as da totul, totul si locul meu din rai
Ca viata mea intreaga sa fie-o zi de mai..."

Forza Steaua! Mandru ca sunt stelist!

the quiet romanian

P.s. As fi putu scrie despre multe altele, despre Mirel si Victoras, despre managementul clubului, despre cum numai in Romania se poate ca un arbitru suspendat pe timp nelimitat sa arbitreze la un an distanta un meci ce ar putea fi capital in lupta pt. titlu al principalei contracandidate a echipei pe care el a dus-o in finala cupei prin magariile lui, as fi putut scrie despre cine e vinovat ca nu a recuzat un astfel de arbitru, as fi putu scrie despre multe altele, dar am preferat sa n-o fac...
Avem prea multe de celebrat zilele astea.