03-05-06

Mergem mai departe

Il Soldatino

Steaua - Pandurii 1 - 0

Greu...muncit...chinuit...meci castigat...si o adevarata bomba: a marcat Oprita! Comentatorii au spus ca a fost autogol. Eu, subiectiv sustin ca a fost Daniel. Chiar daca stiu ca nu am dreptate. Era si timpul sa marcheze ar spune rautaciosii. Era si cazul as spune eu. Cineva trebuia sa marcheze. Era nedrept sa se termine 0 - 0.

Disputat in fata a peste 10.000 de spectatori stelisti, care au inteles ca echipa are nevoie de sprijin mai mult ca oricand, meciul ne-a aratat o alta fata a Stelei. Nu neaparat una ideala ci una a incisivitatii in comparatie cu letargia din meciurile cu Dinamo si Rapid. Chiar daca adversarul nu este de talia primelor 6 echipe ale campionatului, meciul acesta a fost greu datorita mizei, presiunii si a oboselii acumulate de stelisti. Steaua nu avea voia sa piarda nici un punct pentru a castiga campionatul, iar starea de spirit nu era una dintre cele mai bune avand in vedere cele doua meciuri pierdute saptamana trecuta dar si plecarea Fiarei din Ghencea.


Daca dupa prima repriza scorul ar fi fost 4-0 nu s-ar fi suparat nimeni. Si ar fi fost un rezultat just avand in vedere numarul de ocazii clare la poarta adversarilor. Impreciziile stelistilor si jocul disperat in aparare al gorjenilor au facut sa se termine 0-0 la pauza. La Steaua Radoi a fost jucatorul cu cea mai buna viziune in joc. Cristocea a incercat sa joace in viteza si cu pase scurte, a lasat vreo doua mingi "sa curga" spectaculos pentru Nesu, dar fazele nu prea au iesit. Dica a fost cand jucatorul celebral pe care l-am vazut in multe meciuri in trecut cand un jucator care incurca pe ceilalti si care e foarte greu de inteles de coechipieri si public. Iacob si Lovin imobili in joc si greoi in executii (oare cum ar fi aratat echipa cu Paraschiv pe Riverside?). Asa cum era de asteptat pentru multi Cernea a fost titularizat in locul lui Carlos si nu a avut ce sa apere, iar Nesu a excelat in faulturi.


In repriza a doua Oprita a intrat in locul lui Iacob si Bostina in locul lui Cristocea. Interesant a fost faptul ca la intrarea lui Gabi s-au auzit ceva fluieraturi in tribuna, publicul stelist amendand astfel evolutia acestuia din ultima perioada. Acelasi scenariu s-a derulat si la schimbarea lui Lovin cu Cristea cu mentiunea ca intensitatea fluieraturilor a crescut. Jocul s-a desfasurat doar la o singura poarta, a oaspetilor si a semanat cu un fel de bombardament al redutei gorjene. Si a venit minutul 79. La o centrare venita din stanga in sensul de atac al vitezistilor, Oprita s-a aruncat in fata lui Naidin si in cadere a reusit sa impinga mingea in poarta. De cele mai multe ori fotbalul este injust dar in seara aceasta si-a aratat si fata milostiva fata de cei ce ataca poarta adversa. Care este morala acestei victorii? Ca jucatorii nostri trebuie sa fie eficienti inca din prima repriza si sa nu lase pe finalul partidei deschiderea scorului. Iar alta trasatura care trebuie evidentiata este reprezentata de faptul ca deschiderea scorului este cea mai mare dificultate cu care se confrunta stelistii. Ori de cate ori reusesc sa deschida scorul jocul decurge mai usor pentru acestia.

Una peste alta o victorie ramane o victorie si 3 puncte extrem de importante. Aceasta izbanda nu va avea nici o valoare daca nu vom reusi sa castigam si in fata Bacaului fapt ce ne-ar duce pe primul loc al Diviziei A. Trebuie iar sa ma intorc la suporteri si sa evidentiez laudativ faptul ca au gasit resurse, interes si timp ca sa vina la stadion pentru a-si incuraja favoritii, fapt ce demonstreaza dragoste adevarata pentru Steaua dar si tarie de caracter pentru ca au reusit sa treaca peste ultimile doua rezultate.


6 beri si o sampanie...

....atat am pus in frigider pentru acest sfarsit de campionat. Voi bea cate o bere dupa fiecare meci castigat din cele sase, iar la ultimul, al saptelea, voi deschide sampania. Si nu numai eu voi proceda la fel. Dupa ce au fost privati, pe nedrept zic, de bucuria sarbatoririi unui nou trofeu european, suporterii stelisti au dreptul sa bea o cupa de sampanie. Unii pentru a 23 -a oara, iar ceilalti mai tineri, doar in cinstea celui de-al 23 lea titlu din istorie. Unul care TREBUIE sa ne conduca spre Champions League. Si unul cu care jucatorii ne sunt datori. Si nu numai noua.