30-04-06

Trezirea la realitate

Il Soldatino

Am gresit...

Am crezut prea mult in ce ne-a turnat pe gat Becali. Mai mult decat atat ni s-a imprimat in minte o idee frumoasa dar periculoasa, vecina cu inconstienta si apoi, dupa cum s-a dovedit, cu irealitatea - ca am fi superiori. Esti superior doar atunci cand reusesti s-o dovedesti. Nu prin vorbe ci prin fapte. Daca ajungi doar sa afirmi ca esti superior fara a dovedi acest aspect esti terminat. Steaua s-a crezut mult prea devreme o echipa mare pentru Europa. Adevarat este ca E una mare, dar in devenire. A fost doar la doi pasi ca sa o dovedeasca din nou. Multi mi-ar reprosa faptul ca daca acum ar juca finala nu m-as mai hazarda in astfel de comentarii. Dar nu o joaca. Era mai bine sa o joace si sa o si castige si apoi am fi urlat cu totii ca suntem superiori. Poate nici atunci pentru ca s-ar fi ivit o alta provocare: Grupele Champions League. Acum m-am convins - daca vrei sa performezi in orice domeniu nu poti sa te desprinzi de specificul tau cultural. Romanii nu pot fi ca nemtii si nici ca englezii. Ei raman romani. De aceea aceasta noua mentalitate de invingator pe care o mimeaza Gigi nu are efect. O mentalitate se educa tinand cont de conditiile specifice unei anumite culturi de pe un anumit teritoriu. Nu poti sa-i ceri lui Ghionea sa fie ca Baresi si nici lui Iacob ca Ballack. Acea echipa care conducea cu 2-0 in minutul 25 nu era o formatie din Romania. Era braziliana, italiana, germana. Dupa aceea nu a mai avut resurse sa fie la fel. A redevenit romana. Noi nu putem sa calcam adversarii in picioare decat acasa, in Ghencea. Exceptia este Betis. Dar, discutabil. Sunt sigur ca daca era 0-0 la pauza Steaua s-ar fi calificat. Chinuit, cu multa suferinta dar s-ar fi calificat. Prin concluzie superiori au fost DOAR acei adevarati suporteri care au asteptat la aeroport sosirea campioanei inimilor noastre, acei 5000 de inimosi stelisti care su asistat la meciul de handbal dar si castigatoarea Cupei Callenge la acelasi sport..

Steaua din 86 nu a fost purtata pe brate de un asemenea entuziasm general si nu a fost umflata de bani si de elogii ale finantatorului cum este cea din 2006. Ea intai a fost superioara pe teren si a ramas superioara datorita acelei performante. Adevarat este ca echipa castigatoare a CCE nu a fost expusa unei astfel de presiuni cum este cea din prezent. Altele erau timpurile si alfel erau oamenii. Steaua de astazi este supusa la presiune atat din interior cat si exterior. Are un finantator inimos si dispus uneori sa cheltuiasca ceva bani, dar care face o mare mare greseala...pe langa altele: gandeste cu glas tare. Apoi se razgandeste. Apoi ridica potul ca un jucator versat desi nu mai are in mana decat un AS. Eu l-am crezut. Suporterii setosi de vise glorioase si posibili votanti l-au crezut. Pentru ca aceasta echipa de fotbal este si o mica jucarie. Si daca stii s-o manevrezi aduce ceva profit. Imagine, bani, capital politic.

Presa ultimilor zile a taxat la Steaua nu neaparat aceasta infrangere ci lipsa de respect si infatuarea. M-am enervat cumplit pe Tolontan si nu pot sa-l mai creditez cu incredere dar, in teza sa, suprinde si ceva adevar. La fel si altii ca el au adus in prim plan ideea de echilibru, bun simt si etica dar si de sistematizare, organizare la Steaua, investitii adevarate nu doar bani dati in functie de cat de presanta devine o problema. Un plan pentru viitor. Sunt socat de ce citesc in presa: in loc sa fie cautat un portar de valoare pentru o concurenta pe acest post si sa se ia ceva masuri impotriva lui Gabi Bostina aflu ca Paraschiv si Ogararu vor fi vanduti. Mai mult decat atat se va incerca un schimb cu Cernat, un jucator extrem de tehnic dar cu serioase lacune in pregatire, cu o inconstanta in joc devenita celebra si cu o interpretare a tacticii de joc indoielnica.

A inceput sa-mi fie dor de perioada in care Sfinxul din Ghencea ori nea Emi acordau cate un interviu in presa. Cuvinte putine, diplomatie, echilibru si fara prea mari promisiuni. Si Steaua vorbea in teren. Acolo unde ii era locul sa vorbeasca. Am ajuns sa privesc cu frica fiecare emisiune la care apar reprezentantii echipei pe care o iubesc. E o emotie amestecata cu teama. E ca si cum ti-ai privi parintii la o emisiune tv si iti este frica sa nu greseasca ca sa nu aiba motive vecinii sa fie rautaciosi. Mi-e frica de noi si noi scandaluri. Vreau liniste. Pentru echipa si performanta. Nu mai vreau ca numele Steaua sa fie mentionat atat de des cu dispret de catre atat de multi oameni. Multi suporteri o sa-mi raspunda ca se intampla acest fapt pentru ca Steaua este o echipa prea buna. Gresit domnilor - acea echipa care a castigat 6 titluri de campioana consecutiv si de trei ori participanta in grupele Champions League nu era atat de atacata. Mi-aduc si acum aminte de un meci Poli Iasi - Steaua in 96. Erau 25.000 de oameni desi stadionul nu are mai mult de 17.000 de locuri. Si au aplaudat-o la scena deschisa. In prezent s-a ajuns la aceasta situatie pentru ca sunt prea multi oameni care vorbesc si care provoaca la Steaua. Si le place aceasta stare. Si s-a ajuns la situatia in care in Romania niste oligofreni sa sarbatoreasca un esec al campioanei tarii intr-un moment crucial pentru fotbalul romanesc. Oameni facuti dupa aceeasi matrita. Noua generatie de suporteri adaptata noului tip de finantatori si noii viziuni despre fotbal.

Singurul cu care nu mi-a fost frica si de care am fost mandru a fost Fiara. L-am urmarit in cateva emisiuni si mi-a placut chiar daca nu mai era acelasi. Crescut sub umbra altei Stele, mereu a stiut cand si cat sa vorbeasca si cum sa raspunda. Fara sa vrea neaparat, Marius poate ca a fost cel mai bun presedinte la nivel de reprezentare media pe care l-a avut aceasta echipa in ultimii ani. Nu a provocat adversarii cum o face deseori MM Stoica, nu a debitat enormitatile pe care le aduce in prim plan Gigi si nici nu a oferit promisiuni desarte. Daca stau si ma gandesc bine plecarea sa chiar ca reprezinta o pierdere si NU din punct de vedere al imaginii ci datorita faptului ca reprezinta un element de echilibru. Si ce e mai important, bine intentionat. Fara pretentii financiare si fara a face multe valuri in jurul sau. El nu se potriveste cu ceea ce inseamna acum atmosfera administrativa din Ghencea. Si nici nea Imi.