14-04-06

Linistea dinaintea furtunii...

Cred ca suntem cu totii constienti ca traim cele mai faste timpuri prin care a trecut clubul nostru in ultimii 16 ani.

Suntem in semifinala cupei UEFA - o performanta la care pana cu putina vreme in urma aproape ca nici nu indrazneam sa visam si suntem pe primul loc in campionat, la egalitate de puncte cu Dinamo, cu un Dinamo aflat in degringolada.

Am trecut cu bine prin doua saptamani infernale in care am eliminat Rapidul, am reusit sa ne impunem in fata Otelului si a Iasului si am terminat la egalitate derbyul cu Dinamo, rezultat smuls in extremis la capatul unui meci in care oboseala acumulata era sa ne fie fatala.

Si acum e liniste. Avem un relas de o saptamana in care Oli si baietii trebuie sa pregateasca meciul cu Boro. Un meci important nu cat un sezon, ci, as indrazni sa zic, un meci important cat un deceniu.

Am spus ca deja baietii (impreuna cu noi) au realizat o performanta la care poate nu se gandea nimeni la inceputul sezonului. Si pentru asta trebuie sa le multumim. Dar acum trebuie sa faca pasul decisiv pana la marea finala de la Eindhoven. Pentru ca, cu tot respectul pentru Craiova Maxima, Steaua nu e un club care sa se mandreasca la nesfarsit cu o semifinala de cupa UEFA. NU. NICIODATA.

Noi suntem detinatorii Cupei Campionilor Europeni. Noi am mai jucat o data cu trofeul pe masa. Noi am avut si o semifinala cu Benfica. Noi suntem ultima echipa romaneasca de pana anul acesta care a reusit sa joace in sferturile unei cupe europene.

Si de aceea la Steaua pretentiile sunt infinit mai mari. Stiu ca poate multi ne-am ferit sa recunoastem, dar cred ca toti am simtit in suflet ca o eliminare in fata Rapidului ar fi fost inacceptabila. Si poate si de asta explozia de bucurie de la finalul returului a fost atat de puternica.

Sunt sigur ca Olaroiu stie ca e sansa vietii lui sa duca echipa in finala de la Eindhoven. Am mai spus-o ca nici eu nu eram ferm convins ca aducerea lui la Steaua a fost cea mai buna alegere. Totusi, i-am luat apararea pe considerentul ca omul care a aruncat cu adidasii in vestiar ca jucator atunci cand i s-a propus sa participe la un meci mai putin curat, merita cu prisosinta o sansa.

A profitat de sansa sa si a realizat o mare performanta. Dar sa nu creada el, baietii nostri sau vreunul dintre noi ca este destul. La Steaua, repet, o calificare - meritorie - in semifinale nu e niciodata suficienta. Nefiind o performanta singulara in istoria clubului, obtinerea calificarii in semifinale obliga la mai mult.

Se stie ca istoria e scrisa de invingatori. Si pentru a scrie o noua pagina glorioasa in istoria Stelei, Oli si baietii nostri trebuie sa castige trofee. Si niciodata in ultimii ani nu am fost mai aproape de castigarea unui trofeu european.

Deci, baieti, daca vreti ca peste ani copiii sa vorbeasca despre voi asemenea eroilor nostri legendari din 1986 sunteti condamnati sa mergeti mai departe. Sa fiti constienti de valoarea voastra si de forta pe care o reprezentam impreuna.
Bucurati-va de linistea binemeritata de acum. Urmeaza furtuna. O furtuna in urma careia va trebui sa iesim victoriosi. Si nu va fie teama. Nu o veti infrunta singuri. NOI vom fi acolo. Noi va vom purta dincolo de ea cu dragostea si pasiunea noastra.
Impreuna vom fi neoprit. Impreuna vom scrie istorie.

Trecutul ne obliga la asta! Prezentul ne-o impune!

Forza Steaua! Mandru ca sunt stelist!

the quiet romanian