13-03-06

Ploaie si vant, indoieli si sperante

Aseara, sub o ploaie rece si un vant care zgaltaia nocturna Stadionului National din Complexul Lia Manoliu, s-au intalnit doua echipe antrenate de niste tehnicieni pentru care fundamental intr-un joc de fotbal e sa-ti iei toate masurile ca sa nu primesti gol...

Pornind de la premizele de mai sus, ceea ce a urmat s-a petrecut intocmai unui scenariu alcatuit de un scriitor de duzina: un meci aproape lipsit de faze de poarta. Nimic surprinzator, nimic iesit din comun. Steaua putea sa castige in urma fructificarii uneia din cele (doar) 3-4 ocazii de gol create... dar n-a fost sa fie.

Noi, cei care privim de pe margine putem cel mult sa ne intrebam de ce antrenorul nostru a avut nevoie de o ora pana sa se decida sa renunte la al doilea inchizator contra unui adversar decis sa nu paraseasca propriul teren... sau de ce Oli a preferat sa sparga o aparare supraaglomerata incepand cu Nicolita titular si tinandu-l pe banca pe Oprita...
Dar, pana la urma, astea-s doar speculatii de suporter subiectiv. De regula nerostite inainte de meci, murmurate in timpul jocului insa spuse cu voce tare "dupa razboi"...

Cosmin Olaroiu a adunat prea multi contestatari in prea putin timp. Are insa ocazia sa-si ia revansa in fata tuturor joi in orasul in care Steaua revine, vorba lui Dumas, dupa douazeci de ani.

Subiectiv