home
21-12-10

Steliste de Aur. Doina Ignat

Una dintre figurile notabile din istoria Clubului Steaua, canotoarea Doina Ignat s-a nascut la 20 decembrie 1968, in localitatea Miorcani, din judetul Botosani.

Legitimata inca din timpul junioratului la Clubul Sportiv Steaua, canotoarea considerata a avea cel mai bun stroc din lume, detine un palmares care blocheaza orice alte discutii despre statura sportiva, uriasa, a campioanei noastre.

Doina Ignat – 1 metru 81 inaltime si 75 de kilograme greutate, in timpul activitatii sportive – este cvadrupla campioana mondiala la 8+1. In 1993, la Racice Roudnice (Cehia), echipajul nostru reusea 6:08.88 si cucerea aurul. In 1997, la Aiguebelette Lac (Franta), cuceream aurul cu un timp de 6:02.40. In 1998, la Cologne Fuehlingersee (Germania) era de ajuns un 6:14.62. In 1999, la St. Catharines Henley (Canada), se castiga aurul cu 6:47.66. In 1995, 2003 si 2007, Ignat a fost in echipajele care au castigat argintul. Deasemenea, in 1997, a fost in echipajul care a cucerit argintul la 4 rame, iar in 1998 (2 vasle), 1994 (8+1) si 1991 (4 vasle), in echipajele care aduceau medalii de bronz.



Cupa Mondiala, a afost, deasemenea, un teren propice echipajelor noastre. In 1997, la Munich Oberschleisshheim (Germania) cuceream aurul la 8+1, cu 6:45.19. Tot in 1997, la Lucerne Rotsee (Elvetia) castigam inca un aur, la 8+1, cu 6:09.52. In 1998, luam argintul, la Munchen, cu 6:33.16, iar in Belgia luam aurul, in acelasi an, cu 6:04.53. Mai castigam aurul de treei ori in 1999 (Belgia, Austria, Elvetia), si de doua ori in 2000. In 2000, la Lucerna, pe langa aurul de la 8+1, Doina Ignat cucereste, alaturi de Georgeta Andrunache, medalia cea mai stralucitoare si la 2 vasle, la 2000 de metri, cu un timp de 7:12.83 (dupa ce, doar la 500 de metri fusesera pe locul doi, cu 01:46.40, apoi, la 1000, cu 03:36 si la 1500, cu 05:25.32, in fruntea cursei). In 2003, Doina mai ia o medalie de aur la 8+1, doua de argint, apoi, in 2007, un aur si-un argint, un aur in 2008, la Poznan Malta si un aur la campionatul European de la Atena.







Jocurile Olimpice, maximul sportiv, este competitia care a consacrat-o pe Doina Ignat. La Olimpiada din 1992, de la Barcelona, cucerea medalia de argint, la proba de patru vasle, cu un timp de 6:24.34, in barca cu Burcica, Cochelea si Balan. In 1996, la Atlanta, cucereste aurul la 8+1, in barca cu Gafencu, Cochelea, Lipa, Olteanu, Ciobanu, Spircu, Tanase, Georgescu, cu un timp de 06:19.73, dupa care s-a retras. In 2000, la Sydney, revine si cucereste doua medalii de aur, la 8+1, cu timpul de 06:06.44 si la 2 vasle, cu timpul de 07:11. In 2004, la Atena, cucereste aurul la 8+1, cu timpul de 06:17.70. In 2008, la Beijing, revenita, din nou, nu reuseste decat bronzul la 8+1, cu 06:07.25

Doina Ignat a cucerit 27 de medalii (16 de aur, 8 de argint, trei de bronz) la Campionatele Mondiale, Olimpiade si Cupe Mondiale, fiind considerata de catre federatia internationala a treia cea mai buna canotoare din toate timpurile.

Pe 15 noiembrie 2010, Daniela Ionescu (Romania libera), realizatoarea emisiunii Liber la sport, de pe Radio Lynx, a avut-o ca invitata pe Doina Ignat, aflata pentru prima data intr-un astfel de studio. In continuare, am facut transcrierea majoritatii celor spuse de campioana noastra, pe durata celor 49 de minute ale emisiunii, in fraze care sa se constituie intr-un minim gest de recunostinta, dat fiind faptul ca nu exista, virtual, decat un singur interviu scris, preluat de mai multe surse (in fapt, niste declaratii), de dimensiuni si continut, net inferioare acestuia. Acesta, este, de fapt, de departe, cel mai amplu si valoros material care prezinta viata Doinei, prin gandurile ei, si era un mare pacat sa nu existe in forma scrisa, ci doar video:

(...) Inceputul a fost frumos. Am inceput canotajul la 15 ani, la Clubul Steaua, unde si antrenor si selectioner, pentru mai multi ani, mi-a fost domnul Nicolae Gioga. Domnul Gioga de-abia venise la Clubul Steaua si a plecat in lume sa caute sportive. Asa a ajuns si la Botosani. Profesorul de sport de la Liceul de Industrie Usoara (eram in vacanta de iarna atunci) i-a zis: Este una inalta tocmai in Miorcani... si era o iarna grea, cu zapezi, ca asa era la noi pe atunci.

Stau in Miorcani, la 80 de kilometri de Botosani, si chiar ma gandesc cum a luat autobuzul si a avut curaj sa plece. Asa a ajuns la mine acasa.

Avem si azi antrenori care merg in tara, cauta, si chiar, culmea este ca selectionerii iau copiii de la varste prea fragede, de la 12-13 ani, de la parinti de-acasa. Sa-l iei din Botosani, sa zicem si sa-l aduci la Orsova sau Bucuresti...Este frica asta, sa nu-l ia altul, sau sa cumva sa nu prinda drag de alt sport.

La inceput, pana prinzi microbul asta al canotajului, este foarte, foarte greu. Iti trebuie tot, si alegare si forta si minte.

Provocarea la canotaj este lucrul asta: este un sport curat, nu te fura nimeni, tu ai muncit cat ai muncit, te-ai asezat la start, ai ajuns la sosire si cine a trecut primul, ala este campionul!
E vorba de calitatile tale fizice si psihice. Este unul dintre sporturile in care nu s-au gasit cazuri de doping. Nu stam sa ne gandim ca americancele stau si se dopeaza, desi, probabil ca au o medicamentatie si o sustinere mai aparte, dar nu sa zici ca le-au gasit dopate, fiind foarte multe controale. E un sport curat!

Nu m-am plictisit sa trag in barca timp de 25 de ani, caci pana sa inceapa performanta sa vina e chestia asta de: oh, m-am plictisit, m-am saturat, dar apoi e motivatia de a arata ca esti cea mai buna, sa demonstrezi ca vine si urmatoarea medalie, ca nu a fost o intamplare. Hai, hai, hai!



Parintii, azi, gresim ca nu ducem copii la sport, nu neaparat la canotaj, ci si la inot, atletism. Antrenorii de-abia asteapta sa vina copiii si-i cheama, dar la noi e chestia asta, ca trebuie sa-i duca parintii.

Am un an de zile de cand sunt in Clubul Dinamo, ca instructor sportiv peste patru sectii: canotaj, kaiac, scrima si gimnastica.

Pana in 1996 am fost foarte multe fete care tot ne-am schimbat, dar de atunci, cand am luat aur la 8+1, pana in 2004, nucleul a ramas acelasi. Lipa cu Maria Popescu s-au lasat dupa Olimpiada din 1996. Atunci s-a spus ca nu o sa mai existe un 8 ca ala. Intr-adevar ala a fost cel mai bun, pe forta. Dupa care au intrat Andrunache si Susanu, care trebuia sa le inlocuiasca. Erau slabute, finute si visau doar ca nu trebuie sa dezamageasca.

In fiecare an trebuia sa demonstram cate ceva. De exemplu, in 1999, nu aveam o barca foarte puternica, dar cred ca dorinta de a arata si de a invinge ne-a dus catre succes. Pana in 2000, tot trebuia sa demonstram cate ceva.



In suflet, si maine as pleca la Snagov, pentru Londra, dar am o fetita de 8 ani care are nevoie de mine. N-ai cum sa faci performanta stand acasa, apoi sa te duci la antrenament, sa te intorci si tot asa. Trebuie sa stai in pregatire centralizata, in cantonamente de luni de zile.

Nu ai cum sa faci performanta cu discoteci si cu iesiri in oras. Iti sacrifici tineretea, dar nu regret nimic, acum, la 42 de ani, ca n-am fost in discoteca si ca nu stiu sa fumez, cand ma uit in jur si-i vad pe toti ca fumeaza. Nu vad ce-am pierdut!



Nici nu pot sa spun c-am vazut lumea! Dupa ce se termina concursul, luai avionul si veneai imediat acasa sa-ti vezi familia si sa-ti impartasesti bucuria, nu stateai sa faci turism si sa vezi lumea. Dar, in acelasi timp, noi, sportivii de performanta suntem o categorie de oameni fericiti!



Este rentabil, din punct de vedere financiar, sa faci canotaj (se refera, ca o parere strict personala, la canotajul de performanta maxima, desi, din interviu, ar putea lasa alta impresie-n.n.). Banii se dau la performanta, si in stiinta, si peste tot. Daca iesi doar campion national iti iei banii aia, dar atat. Daca faci performanta, ti-ai luat banul. De bine-de rau, Romania si-a onorat, destul de bine, campionii. Nu cum e afara, dar e bine.



Renta viagera ma ajuta foarte, foarte mult. E un lucru extraordinar pentru toti campionii. Nu as putea sa ma descurc doar din salariu. Datorita rentei am avut curajul sa ne facem un imprumut in banca. Ne-am mai luat un teren, ne-am mai cumparat o masina si normal ca ne-am facut un imprumut la banca, ca altfel nu aveam cum. Si, cu salariu iti platesti rata si cu renta chiar traiesti decent. Nu poti sa spui ca vai!, dar, de exemplu, am fost, recent, in Noua Zeelanda (la Campionatul Mondial de Canotaj-n.n.), pe banii mei, am avut cu ce sa ma descurc si am pastrat legatura cu sportul care a fost viata mea si datorita caruia sunt ceea ce sunt.

Nu pot sa spun ca ma duc la Paris sa-mi iau haine, dar traiesc decent, si, oricum, fata de multe-multe colege de-ale mele care s-au dus la discoteca, traiesc mult mai bine, pentru ca am facut sport de performanta. Un campion traieste decent. Am tot timpul sa ma distrez si sa cunosc lumea de-acum incolo.



Nu ne-am primit nici azi banii pentru Beijing. In 2008 au fost alegeri prezidentiale, apoi am tot sperat cu ministrul David, apoi a venit Lipa, ca presedinta, dar nu putem sa-i reprosam ei asta. Noi am fost cu bun simt si am zis lasam, lasam! E vorba de 55.000 de euro de persoana pentru Geta si Viorica, caci au avut aur si bronz, iar noi avem 22.000 de luat.



Fetele si-au primit imediat banii pe vremea lui Lipa. Totul e la zi, fiind restante din urma, pentru noi, veteranele. Andrunache si Susanu nu au motivatia sa se reapuce, caci ele nu si-au primit nici macar banii pentru aurul castigat. Cum sa-si lase doi copii acasa, fara garantia ca-si vor lua recompensele pentru performanta pentru care lupta? Au teama asta ca nu vor fi rasplatite pentru sacrificiul urias familial. Isi abandoneaza familia pentru a lupta pentru aur, dar nu e sigur ca-l vor lua.

Eu le-am spus ca fetele trebuie sa se reapuce pentru ele, nu pentru federatie sau pentru club, cum ar putea interpreta! Asa am simtit si eu in 2008, ca nu mi-am spus ultimul cuvant si mai vroiam. Nu vroiam ca peste patru ani, sa am regretul ca nu mi-am spus ultimul cuvant. Pentru ele e si dorinta mare, ca-si lasa copilul acasa pentru a castiga aurul, nu neaparat ca o sa aiba o forta mai mare.

In 2004, la Atena, noi aveam barca buna. Ne ieseau timpii, dar americancele erau foarte bune. Noi ne-am spus atunci, inainte de cursa: Fetelor, nu stim ce facem, dar trebuie sa tragem ca in momentul in care terminam, atat sa ne spunem: am luat argint sau bronz, dar mai mult nu se putea! Decat sa fim cu regretul ala in suflet...



Pe fetita mea as indemna-o spre canotaj, dar am facut o fetita foarte finuta. Cand ma uit la ea, ba o doare aia, ba o doare aia (rade-n.n.). Dar vrea tot timpul sa fie impreuna cu fetele, la Snagov, la concursuri. Tot timpul: mama, hai sa vedem fetele, ce fac fetele! Acum o duc la inot, toata saptamana fiind ocupata. Luni are inot, marti are karate, joi are dans...Si am inscris-o si la un curs de modelling. Imi ziceau fetele ca nu se potriveste modellingul cu karatele, dar le spun ca modellingul e sa mearga frumos iar karatele cu coordonarea, ca ea sare intr-un picior si zici ca...(rade din nou-n.n.)

Pe mine nu ma doare nimic. Nu am nicio problema de sanatate, multumesc lui Dumnezeu! Prin 1987, am avut niste probleme de spate, dar rau de tot, am facut un tratament si de-atunci nu am mai avut nicio problema. Nici cu incheieturile, nici cu nimic...

Petrecem foarte mult timp, fostele colegele, impreuna, toate avem zile de nastere si onomastice, ale noastre sau ale copiilor si suntem ca o familie. La un moment dat ziceam ca fiecare sa mergem pe drumul nostru, dar nu se poate!

Cu siguranta, nu as face altceva, daca ar fi sa o iau de la capat. Tot canotaj as face. E un sport destul de dur. Te pregateste pentru lumea asta. Te invata sa fii si bun dar in acelasi timp si luptator.

Te invata saaa... ai ceva aparte. Si eu zic ca asta ne-a dat noua canotajul. Spiritul de echipa ni l-a dat canotajul. Ne-am certat mult sa mearga barca, dar, cand ieseam pe uscat...Nu prindeam odata, nu ieseau timpii si normal ca ne certam...In momentele alea nu-ti dai seama care trage mai incet



Fiecare numar dintr-o barca are rolul si importanta ei. Tot timpul, unu si doi trebuie sa fie mai tehnici, mai finuti. De-aia tot timpul le spuneam lui Suzi si lui Geta ca sunt cabinetul tehnic, la bussines class. Dar, intre timp, Geta a ajuns si pe locul sapte, unde se spune ca sapte si opt duc barca iar cinci si sase sunt motorul De-aia Elisabeta, care era pe numarul 5 trebuia sa impinga tot timpul. Era motorul. Toti au importanta lor, in echipa. Nu poti sa zici ca esti pe numarul patru si poti sa dormi.



Carmaciul trebuie sa te adune. E foarte, foarte greu. Sa fie acolo si sa-ti spuna toate informatiile despre adversar. Sa te si incurajeze, sa-ti spuna cum sa tragi, si, cu coada ochilor, sa monitorizeze adversarul. In barca nu ai timp sa te uiti stanga-dreapta. Te uiti doar inainte si nu vezi decat ceafa celei din fata, daca nu esti prima.

In momentele grele, carmaciul stia cum sa te mobilizeze, pe fiecare, in parte. Cand nu mai eram la bataie si nu mai puteam, carmaciul iti spunea, in timpul cursei: Ai grija, trage sa dovedesti ca esti, in continuare, cea mai buna! Haideti, fetelor, trebuie sa dovedim ca suntem cele mai bune! Haideti, fetelor, pentru copiii nostri! Haideti, fetelor, pentru aa...trebuie sa-ti iei casa! (rade) Pentru fiecare dintre noi avea ceva pregatit!

Pana prin 2004, a fost destul de greu. Vroiai un trening, dar ti-l aducea ba lung, ba larg...Din 2004, presedintele federatiei a rezolvat lucrurile astea. Bineinteles, intotdeauna se poate mai bine.

Fetele din actualul lot sunt foarte ambitioase, dar nu au mari calitati, la standard, bine facute, solide, pentru a trage la rame. Sunt o barca de fotomodele, la 68 de kilograme (rade), dar sunt foarte ambitioase. Canotajul nu are cum sa se duca la vale, caci sunt fetele care au trait pe langa noi si stiu ca trebuie sa se bata pentru aur. Sa respecte mostenirea asta.

Nu trebuie sa fii neaparat foarte mare si tare. Iti trebuie si cap. Se numeste canotaj academic! Nu-ti trebuie mare, tare si prost! Iti trebuie si putina minte! Noi tot timpul am zis: Toata lumea munceste, dar noi avem si un pic de creier.

Noi, din punctul de vedere al banilor, am fost norocosi, caci am adus medalii. Am adus medalii, am primit bani.

Vreau sa multumescu tuturor iubitorilor canotajului!



Doina Ignat a reprezentat Clubul Steaua din 1984 pana in 2000, cand a continuat activitatea de performanta pentru Dinamo, pana in 2008. A fost o sportiva care a adus zeci de medalii europene, mondiale si olimpice, pentru Clubul Steaua, dominand peisajul intern cu alte cateva zeci de medalii nationale, la diferite probe.

Toate aceste medalii castigate prin munca si talent de catre Doina Ignat au avut (si ele) un rol important in impunerea Stelei la dimensiunea de astazi.

Pentru cei 15 ani – cei mai buni din viata sportiva – oferiti pe altarul Clubului Steaua, azi, 20 decembrie 2010, stelistii – si nu altii – au onoarea sa multumeasca unui om care a contribuit la stralucirea emblemei cu care se mandresc.

La multi ani, doamna Doina Ignat!

Stelistii – recunoscatori!


Gandalf

FCSTEAUA.RO este un site deschis, facut de suporteri, pentru suporteri. Asteptam articolele scrise de voi, daca aveti ceva de spus si credeti ca o puteti face intr-un articol, nu ezitati!

AFC Astra

FC Steaua
Duminica 12 Apr 2015
Ora 19:30
Marin Anastasovici
Etapa a 26-a, Liga I
TV DigiSport1
TV LIVE