20-12-10

Viva Zapata!

Bătrânul alcolist Mihai Ciucă arată uneori – rar, ce-i drept – că nu face umbă pământului degeabă.

În săptămâna doar Îcheiată toţi ochii au fost aţintiţi pe deplasarea Stelei la Napoli, toţi deformatorii de opinie accentuând nişte discuţii goale, Îainte si după meci, doar pentru a ţine prostimea cu ochii beliţi Î televizor şi pentru a mai produce câteva milioane pentru stăpânii lor, pentru a-şi lua şi ei salariile spurcate, de 5-7-10 mii pe lună, guiţând de pe spatele sportului, pe care-l deformează Î circ.

Iată, Îsă, ce a observat din şanţul Î care rezidenţia Î noaptea de vineri spre duminică, consumatorul fruntaş Mihai Ciucă, despre care părerile sunt Împărţite: unii spun că-i viu, alţii doar că-i ţinut Î conservare de cele douăsprezecemiicincisutepatruzecişinouă de litri de vodcă (cu aproximaţie) consumaţi ca aperitiv, Î timpul vieţii.

Fără alte comentarii, vă prezentăm ce i-a dat prin cap fosilei cirozate:

Viva Zapata!
Secvenţe de pe aeroport cu Îtoarcerea steliştilor de la Napoli. Bat la ochi câteva cărucioare strivite de munţii de baloţi. Exact ca atunci când cineva se mută. Erau bagajele lui Zapata, care chiar se muta. Se muta acasă, după ce tocmai reziliase contractul cu Steaua. Când eram toţi de-o şchioapă, vă aduceţi aminte, mamele ne alungau momentele de uluială la vederea unui cunoscut cu o strângere de mână care se traducea Π“ce zici?”

Să fim politicoşi şi să-i spunem lui Zapata, acum, la despărţirea de tot fotbalul românesc un simplu “mulţumim!” Cu un bonus de preţuire pentru discreţia ultimelor luni trăite la Steaua. Mulţi alţii au tot bătut toba prin media pentru un exil de nici o săptămână la satelit, nu de un tur Îtreg, atât cât a fost mătrăşit Zapata. Ce ironie, doar ca să i se facă loc lui Stanca, copilul lui Piţurcă, ambii demult istorie Î Ghencea.

Zapata a apărat uneori fabulos şi a gafat de alte ori monumental, a pierdut puncte şi a câştigat meciuri de unul singur Î cei trei ani cât a avut pe mână cheile porţii. A fost şi fotbalistul anului, şi implicit şi unul dintre pariurile câştigate de legiunea străină, cea pe care Dumitru Dragomir tot pune, interesat şi părtinitor, eticheta de “made in lumea a treia”, uitând de profitul CFR-ului, spre exemplu, din vânzarea lui Pereira. De milioanele de euro câştigate pe uruguayan nu s-a apropiat toată campania de transferări a Îtreg fotbalului nostru din ultimul an.

Atâţia fandosiţi de-ai noştri n-au cochetat nici măcar cu suma meschină cu care a fost vândut Toja – parcă undeva spre 300 de miii de euro – renăscut, pare-se, la Arisul care a decapitat deţinătoarea Europa League, pe Atletico. Dar de ce tot vinde Î pagubă marele brand Steaua, poate cu un alt prilej.

Deocamdată doar să-l salutăm pe Zapata, Î spaniolă sau Î româneşte, o limbă cu tot mai puţine secrete pentru columbian Îcă după prima jumătate de an de trai Î Ghencea.

În timp ce toţi viermii – plozi ochelarizate cu pretenţii deontoloage – stăteau cu limba Î curul lui Becali, pentru ca să-şi dea ăla drumul şi ei să meargă acasă fericiţi că şi-au făcut datoria, şi Î timp ce toţi geambaşii, cu o nesimţire care sfidează până la cer, apăreau să comenteze şi să spurce handbalul, pe care-l Îgroapă 364 de zile pe an, prin promovarea tăticului Becali, şi Î timp ce toţi erau cu ochii după transferuri, ştiri senzaţionale şi scandaloase, care să le aducă bani, ei bine, Î tot timpul ăsta ce credeţi că făcea Mihai Ciucă?

BineÎţeles că se Îmbăta ca porcul, până făcea pe el, dar Î afară de asta?

În afară de asta, arăta că – atunci când vrea –, dă clasă tuturor zdrenţelor cu pretenţii, care exclama un oh là là şi se dau ziarişti de sport, sesizând – cu vigilenţa specifică celor care simt imediat dacă lipseşte un gram din alea 200 cu care Îşi Îcep ziua – un eveniment cu destulă semnificaţie, ignorat cu desăvârşire de absolut toată lumea.

Dupa trei ani Î curtea Stelei din curtea fotbalului românesc, Robinson Zapata, Îtr-un mod care ar trebui să ne ruşineze, a plecat, lăsându-ne parcă, Î ignoranţa noastră, exprimând – prin discreţia care Îseamnă un bun simţ mai rar Îtâlnit – că nici măcar nu merităm să fim anunţaţi, lăsându-ne Î tâmpenia noastră bestială şi nesimţită.

Bine sesizate de către Ciucă, atât EDUCAȚIA lui Zapata, care nu a făcut nici măcar un gest de protest la adresa aberaţiei semi-interlope a conducerii, de a-l trimite la echipa a doua, cu scopul de a-l umili si a-l determina să-şi rezilieze contractul, renunţând la banii lui, munciţi, cât şi CARACTERUL ( Rufay şi-a acceptat cu profesionalism statutul, nedeviind Î patetismele pe care le vedem Î fiecare zi, la unii), sunt elemente care trebuie remarcate şi onorate cu un gest minim.

Umil, modest, cu un bun simt incredibil, care era vădit de fiecare cuvânt rostit, Zapata nu a ameninţat, nu a spus că va face reclama negativă Stelei şi fotbalului românesc (deşi e Îdreptăţit să o facă) nu a dat declaraţii prin care să forţeze reprimirea Î lotul primei echipe. Nu s-a plâns şi nu s-a lamentat!

Zapata şi-a acceptat conştiincios rolul, fiind un exemplu pentru tinerii stelişti, prin modul Î care se antrena, juca, vorbea, se comporta, Îi sfătuia şi, Î genere, pentru modul Î care a gestionat o situaţie delicată de viaţă (sportivă, dar nu numai), constituindu-se Îtr-un exemplu demn de urmat, ajutându-i pe junii noştri să vadă ceva rar, şi, dacă sunt deştepţi, să asimileze şi să-şi apropie un comportament care-i va ajuta enorm Î carieră.

Mai mult, printre străini, Robinson a arătat un respect maxim faţă de ţară şi neam, prin faptul că – aici, iar a sesizat şi punctat bine beţivul ăsta de Ciucă – vorbea incredibil de bine româna, Îvăţând, de la Îceput, limba română, la un nivel superb. Vorbea, dupa şase luni, mult mai bine decât vorbesc zeci de fotbalişti români, fiind, pe lângă căpitanul Stelei de azi, aşa cum este Sala pe lângă Vanghelie. În condiţiile Î care alţi străini (vezi Culio, de ex.) nu sunt Î stare, după cinci ani, să salute corect, măcar. Asta m-a făcut şi pe mine să-l admir, căci arată inteligenţă, educaţie, respect faţă de ţara Î care trăieşti şi un bun simţ extraordinar.

Peste toate astea, ce şi cum spunea, Î limba română, arătând nişte calităţi adevărate de lider, Zapata (dincolo de elementul sportiv, care trebuie discutat separat) este una din figurile speciale ale Stelei.
Acum, când a plecat pe nevăzute, nevrând, parcă, să ne deranjeze pentru a-i spune un minim MULȚUMIM! , căci el şi-a făcut doar datoria, ar trebui să realizăm că ne pleacă altă oază de normalitate şi ne rămân – de partea noastră – jigodiile notorii şi troglodiţii ancestrali.

Dacă vom reţine măcar un sfert din lecţia pe care ne-a predat-o Zapata, atunci tot vom rămâne cu ceva, fiind mai bogaţi cu un exemplu superb despre cum să trăieşti, exemplu care, evident că nu va fi popularizat, căci doar un beţiv bătrân a văzut, foarte clar, prin fundul sticlei, ce nimeni alţii dintre colegii lui nu vor să vadă.

Bravo, bă, Ciucă!
Patria – recunoscătoare!

Mimi a lui Puccini