Auspicii 2006

 

Cu un an in urma imi incepeam prognoza privind anul 2005 astfel:

Dar acum nu mai avem   aceeasi conducere tehnica cu care am terminat turul, nu mai avem marja de 6 puncte pana la locul doi, nu mai intalnim o echipa retrogradata din Liga Campionilor in fata careia sa plecam cu sansa a doua. Vom incepe returul de pe pozitia a doua avand o noua conducere tehnica iar in ceea ce priveste Cupa UEFA vom intalni o echipa de Cupa UEFA, o echipa in fata careia avem impresia ca pornim ca favoriti dar o echipa ce provine dintr-un campionat si dintr-o scoala de fotbal printre cele mai importante din Europa. De aceea, si nu numai, consider ca spre deosebire de anul trecut auspiciile se prezinta mai degraba nefavorabile pentru Steaua Bucuresti.

 

Oleg Protasov a fost ales antrenorul anului in Romania. Asta arata cat de superficiala este societatea microbistica romaneasca, indiferent de nivelul la care ne raportam, presa, tehnicieni, suporteri, etc. A antrenat doar turul de campionat, a ratat principalul obiectiv, Liga Campionilor, a pierdut Supercupa in fata lui Dinamo, nu a reusit nici o victorie in duelurile cu principalele adversare si a lasat echipa pe locul doi la sfarsitul turului. Cu toate astea presa, tehnicieni, suporteri, conducatori, il aleg pe Oleg Protasov drept antrenorul anului 2005.  Dar ce ma mir de acest lucru cand la jucatori pe primul loc este... Mutu. Pana cand intreaga societate romaneasca nu va intelege ca numai performanta conteaza nu vom reusi mare lucru in indiferent ce domeniu. Sigur, jocul Stelei a fost de multe ori incantator, partitura tactica exceptionala la unele meciuri, Lens de exemplu, dar au fost si destule sincope, au fost si destule greseli facute de catre antrenorii nostri dar asa suntem noi, romanii, cum vine unul ce se poarta elegant si fara sa intre in balcanismul nostru razgaiat cum il apreciem pana peste poate si-i dam coronita. Ca o paranteza spun, Walter era de-al nostru (cel putin in ceea ce priveste integrarea sa din punct de vedere social) si chiar daca, practic, a facut o mica revolutie in fotbalul romanesc nu a fost apreciat nici macar la jumatate din cat ar fi meritat.  Ca sa inchid paragraful Oleg Protasov am sa spun ca regret plecarea lui cu toate ca nu si-a indeplinit obiectivele. O regret pentru ca echipa mergea, jucatorii incepusera sa dea dovada de camaraderie (acest aspect a existat numai in momentele bune din istoria noastra) iar jocul nostru era ascendent. In plus, a fost nevoie sa vina Protasov la Steaua pentru ca Radoi sa fie pus acolo unde-i este locul, in fata fundasilor, lucru ce eu il cer de atata amar de vreme in acest colt de pagina. Sa-i multumim deci lui Oleg pentru ce a facut la Steaua si sa-l asiguram ca si-a castigat un loc in istoria noastra.

 

Noul nostru antrenor este Cosmin Olaroiu. Un coleg, Dankresman, spunea dupa plecarea lui Olaroiu de la Timisoara:

"Oli vino acasa! Te asteptam! Ai locul tau acolo!"

 

Da, locul lui Olaroiu este la Steaua, aici este acasa inca de la varsta de 7 ani, cand a calcat pentru prima oara in clubul nostru. Este obligatia mea sa spun acum, inainte de inceperea sezonului, ca am o simpatie speciala pentru domnul Olaroiu dar ca voi fi, ca intotdeauna sper, obiectiv in a-i aprecia munca ce o va depune in calitate de antrenor la Steaua. De data asta nu va mai avea in coasta pe nimeni, Piturca nu mai este la Steaua, piticaniile au plecat sau vor pleca (Dumitru si Dinita), jucatorii pe care-i avem la ora actuala nu mai sunt fandositii pe care a avut ghinionul sa incerce sa-i invete profesionalismul, are un presedinte (Mihai Stoica) care se pricepe la fotbal si un patron (Gigi Becali) care-i va fi alaturi. Deci, Bine-ai revenit Oli  si deie Domnul sa castigam titlul cu numarul 23.

Cu speranta, egoista, ca Radoi nu va fi transferat, el reprezentand din punct de vedere psihologic 75% din forta noastra, cu increderea ca nu se va mai face greseala de anul trecut punandu-se accent pe o iluzorie calificare in fazele superioare ale UEFA Cup si ca toate eforturile vor fi indreptate catre castigarea campionatului, sa privim cu incredere anul 2006, anul cainelui batut.

 

Gica Chioru