home
13-10-10

Ştefan Sameş - fiu de legendă al Stelei

Stefan Sameş a fost un fundas central incredibil, de o valoare URIASA, al Clubului Steaua si al fotbalului romanesc. Pe 14 octombrie ar fi implinit 61 de ani. S-a stins mult prea devreme, in data de 17 iulie 2011.

FIE-I AMINTIREA SI MOSTENIREA BINECUVANTATE!



Produs 100% al Centrului de Copii si Juniori al Clubului – La vremea aceea, Steaua avea doua astfel de Centre. Unul in Ghencea si altul la "23 August", acolo unde m-am format eu. Era o preocupare sporita pentru tinerii jucatori si acest lucru avea sa se vada mai tarziu – Fane Sames avea sa fie unul din cei 7 stelisti din istorie care va castiga trofeului acordat Celui Mai Bun Fotbalist Roman al Anului.

Nascut la 14 octomrie 1951, la Dobroiesti (Ilfov), Sames – legitimat la Steaua de la 14 ani, din 1965 pana in 1970 – a debutat in Divizia A la 28 noiembrie 1971, sub culorile Universitatii Craiova, contra Petrolului (1-1). In sezonul 1971-1972, Sames joaca 19 meciuri pentru olteni, terminand pe locul 8.

In sezonul 1972-1973, Sames joaca 28 de meciuri, echipa terminand pe locul 2. Pe 18 aprilie 1973 debuteaza in echipa nationala, in URSS-Romania 2-0. Echipa Romaniei: Raducanu – Satmareanu, Pescaru, SAMES, Deleanu – Dumitru, Dan Anca, Nunweiler – Lucescu, Dumitrache, Troi, sub conducerea lui Valentin Stanescu.

Joaca in meciul contand pentru calificarile la campionatul Mondial din 1974, contra Finlandei, castigat de Romania cu 9-0. Raducanu – Satmareanu, Dumitru Antonescu (constanteanul care fost la tineretul Stelei), SAMES, Deleanu – Dumitru, Dinu(c), Pantea – Marcu, Dumitrache, Mircea Sandu, cu goluri inscrise de Dumitru, Marcu, Sandu, Marcu, Dumitrache, Pantea, Dumitrache, Sandu, Georgescu.

In sezonul 1973-1974 revine la Steaua, care castigase ultimul titlu in `68. Joaca 31 meciuri, fara a inscrie. Steaua termina pe locul 6. Joaca 4 meciuri pentru Nationala, cu Argentina, Brazilia, Grecia si Israel (impotriva careia marcheaza primul sau gol sub tricolor). A evoluat in cuplu cu Mitica Antonescu, de la FC Constanta (Farul de azi), in majoritatea meciurilor, Dinu jucand la inchindere.

La 9 aprilie 1974, Steaua inaugureaza stadionul Ghencea. Coman - Satmareanu, Sames, Smarandache, Cristache - Dumitru, Iovanescu - Pantea, Iordanescu, Nastase, Ion. (rezerve Haidu, Ionescu, Dumitru, Tataru, Raducanu) era lotul Stelei care intalnea OFK Belgrad 2-2 (Tataru fiind marcatorul primului gol pe noul stadion).

In sezonul 1974-1975 Sames joaca 26 de meciuri pentru Steaua care termina pe 6. Pentru nationala joaca impotriva Turciei, URSS-ului si Frantei. Anul este un an marcat de un usor regres la echipa nationala, acolo unde Gabriel Sandu s-a impus in cuplu cu Satmareanu sau cu Dinu.

In sezonul 1975-1976, Steaua castiga campionatul, dupa 8 ani de seceta. Sames joaca 31 de meciuri, inscriind 1 gol si asigurand imperial defensiva. Facea cuplu in centrul apararii cu Satmareanu (30 de meciuri), ajutati de Vigu sau Anghelini. Iordache si Moraru asigurau poarta. Marcel Raducanu era de vis, cu 17 goluri in 31 de meciuri, in acel sezon, alaturi de Tudorel Stoica, Lita Dumitru si Pantea sau Zahiu. Iordanescu, Troi, Zamfir si Nastase, asigurau ofensiva si reprezentau una din cele mai talentate generatii din istoria Stelei, mult sub potentialul ei real, ca realizari.

Steaua cucerea eventul, invingand CSU Galati, in finala Cupei disputata pe 30 iunie 1976, sub privirile a 50.000 de spectatori, prin golul lui Iordanescu, din minutul 75. Sames evolueza in 3 meciuri pentru nationala (contra Frantei, Bulgariei si Cehoslovaciei).

In sezonul 1976-1977, Sames joaca 32 de meciuri, inscriind un gol. Steaua termina pe locul 2.

In sezonul 1977-1978, Steaua castiga titlul de campioana, cu 41 de puncte (la egalitate cu Pitesti), Sames jucand 21 de meciuri si inscriind un gol. In aparare aparuse Florin Marin, iar la mijloc Aelenei. In fata, Adrian Ionescu aducea un plus, in rest echipa fiind neschimbata fata de titlul precedent. In 1977 Sames joaca in 8 meciuri pentru nationala (in cuplu cu Satmareanu, majoritatea), sub comanda lui Stefan Kovacs.

In sezonul 1978-1979, Sames joaca 31 de meciuri si inscrie 5 goluri pentru Steaua care termina pe locul 3 (dupa Pitesti-45 de puncte si Dinamo-41).

In calificarile pentru Campionatul European din 1980, la 12 octombrie 1978, Sames face meciul carierei. Pe stadionul Steaua, intr-un meci inceput la ora 15, Romania intalnea Iugoslavia, cu care se afla in lupta pentru calificare.
In formula 4-3-3, Romania, cu Raducanu – Anghelini, SAMES, Stefanescu, Vigu – Romila, Boloni, Iordanescu(c) – Crisan, Doru Nicolae, Dobrin, reusea un meci fantastic. Iugoslavii deschideau scorul in minutul 21, din penalty, prin Vladimir Petrovic (!). In minutul 61, Fane SAMES egaleaza, din centrarea lui Dobrin. Peste 8 minute, acelasi SAMES inscrie din centrarea aceluiasi Dobrin! Romania conducea cu 2-1. Peste alte 6 minute, Iordanescu duce scorul la 3-1, din penalty, golul plavilor din minutul 90 (Damir Desnica) neinsemnand decat statistica.

A fost cel mai bun meci al lui Sames, nu pentru ca a marcat doua goluri importante, ci pentru ca lumea il va retine atunci cand va vorbi despre cel mai bun meci al sau, desi activitatea sa inseamna mult mai mult decat atat. Romania va pierde, din pacate, in Grecia, precum si returul cu plavii, si se va departa de obiectiv. Spania va castiga grupa, cu 9 puncte, Iugoslavia va termina pe 2, cu 8 puncte, iar Romania, cu 6 puncte, va depasi doar codasa Cipru (1 punct).

La finalul anului 1979, STEFAN SAMES a fost declarat, in ancheta traditionala a Gazetei Sporturilor, drept CEL MAI VALOROS FOTBALIST AL ROMANIEI, acesta fiind, de fapt, maximul carierei sale.

Sames este printre cei DOAR 7 stelisti care au realizat aceasta performanta. Lita Dumitru (1973, 1975), SAMES (1979), Marcel Raducanu (1980), Duchkadam (1986), Hagi (1987) si Dica (2006).



Instituit in anul 1966 si devenit reper, fiind de fapt, clasamentul national, iata care au fost laureatii Trofeului CELUI MAI BUN FOTBALIST ROMAN, de-a lungul timpului: Nicolae DOBRIN (1966, 1967, 1971), Florea DUMITRACHE (1968, 1969), Cornel DINU (1970, 1972,1974), Ion DUMITRU (1973, 1975), Dudu GEORGESCU (1976), Ladislau BOLONI (1977, 1983), Narcis COMAN (1978), Ştefan SAMEŞ (1979), Marcel RĂDUCANU (1980), Ilie BALACI (1981, 1982), Silviu LUNG (1984), Gheorghe HAGI (1985, 1987, 1993, 1994, 1997, 1999), Helmut DUCKADAM (1986), Dorin MATEUŢ (1988), Gheorghe POPESCU (1989, 1990, 1991, 1992, 1995, 1996), Adrian ILIE (1998), Cristian CHIVU (2000, 2002), Cosmin CONTRA (2001), Adrian MUTU (2003, 2005, 2007), Ionel DĂNCIULESCU (2004), Nicolae DICĂ (2006).

In sezonul 1979-1980, Steaua termina pe locul 2, la egalitate de puncte (44) cu Univ. Craiova, cu linii identice de clasament: 17 victorii, 10 egaluri, 7 infrangeri. Steaua a marcat 74 de goluri si a primit 44 (+30), iar oltenii au marcat 66 si au primit 31 de goluri (+32). Sames joaca in 28 de meciuri, marcand 4 goluri. La nationala joaca 9 meciuri in 1980. In 1980 devine capitanul Echipei Nationale, preluand o banderola care circulase, in ultimii 6-7 ani, intre Dinu, Dumitru, Iordanescu si (de cateva ori) Cheran, Satmareanu, Dobrin si care va ajunge la Stefanescu.

Sezonul 1980-1981 este terminat pe locul 4 de Steaua, sub comanda lui Constantin (ajutat de Creiniceanu), dupa Craiova (46 de puncte), Dinamo (43) si Pitesti (42).

Apar la Steaua Nitu, Iovan, Rotar, Barna, Andreicuti, Mina, Isaia, Matefi, Balint, Jurca, Ralea, Nae Manea, Sertov, Cerneanu, Verigeanu, Jurca, calitatea cel putin indoielnica celor mai multi dintre ei explicand caderea ce avea sa urmeze. Sames tinea apararea, alaturi de el fiind Florin Marin, Teo Anghelini si Iordache. Iordanescu tinea tot atacul pe umeri, Zahiu, Aelenei, Adrian Ionescu si Tudorel Stoica secondandu-l.

La nationala, joaca 8 meciuri in 1981. Meciul cu Elvetia, din 10 octombrie 1981, este printre ultimele la nationala. Cristian – Negrila, Sames, Stefanescu(c), Munteanu – Tudorel Stoica, Iordanescu, Balaci, Talnar – Dudu Georgescu, Augustin, era echipa Romaniei condusa de Pisti Kovacs, la ultimul sau pe banca tehnica.

Marea speranta de abanos, Lucica din Aparatorii Patriei, prelua Nationala si-i epura, usor-usor, pe stelisti.
Ultimul meci din acea grupa de calificare (Ungaria, Anglia, Romania, Elvetia, Norvegia – clasament final) disputat la 11 noiembrie, la Berna, il gaseste pe minoritar la carma nationalei. Prima mutare a fost disponibilizarea lui Sames, in locul caruia a fost impus Gino Iorgulescu. Iata, de fapt, echipa, sa vedeti ce schimbari geniale a facut, intr-o luna, tiganul: Moraru – Rednic, Stefanescu, Iorgulescu, Nelu Stanescu – Ticleanu, Augustin, Klein, Balaci – Gabor, Mircea Sandu. Au mai intrat Andone si Boloni, intr-un 0-0 care anunta meschinariile ce aveau sa vina.

In sezonul 1981-1982, Sames joaca 32 de meciuri, inscriind 3 goluri, pentru Steaua care termina pe locul 6, in niste cautari haotice. La Nationala, dupa ce nu joaca in primele 7 meciuri ale anului, intra intr-un amical, la 1 septembrie 1982, Romania-Danemarca (1-0, gol Balaci), intr-o linie de fund cu Rednic, Iorgulescu, Sames, Ungureanu.

La 17 noiembrie 1982, intr-un amical contra Germaniei de Est, disputat la Karl-Marx, si pierdut de selectionata Romaniei cu 4-1, SAMES are ultima prezenta sub tricolor. Il va inlocui (din minutul 55) pe Gino Iorgulescu, la scorul de 2-1. Dieter Kuhn si Jurgen Heun sunt ultimii atacanti care marcheaza de langa Fane Sames intr-un meci international, inter-tari.

In sezonul 1982-1983, Steaua termina pe locul 5, iar Sames joaca doar in 13 meciuri.

In ianuarie 1983, Fane Sames se despartea de Steaua. Pe motiv ca socrul sau fugise in Germania, lui Fane i s-a comunicat ca trebuie sa-si caute echipa, spunandu-i-se ca nu va mai primi vize pentru deplasarile in strainatate, in cazul turneelor de pregatire, sau in cazul in care Steaua va prinde iar o pozitie de Cupa Europeana. Faptul ca bloca ascensiunea tinerilor Iovan si Belodedici, a contat – probabi – si asta, dar motivul principal a fost legat de viza.

Sames a ajuns la FC Constanta, aflata intr-o situatie dezastruoasa. A jucat 9 meciuri, in retur, inscriind un gol pentru tomitani, dar nu a putut ajuta echipa sa se salveze de la retrogradare. Constanta era o echipa ciudata, imbatranita (pe alocuri) si blazata, chiar daca avea jucatori foarte buni. Fostul international Marcel Lica era fundas dreapta, fostul stelist Cristi Camui era fundas stanga, multiplul international Mitica Antonescu era fundas central, alaturi de Constantinescu. Vasile Manaila (viitor campion cu Craiova) era la mijloc, alaturi de Ion Moldovan (viitor la Dinamo), Constantin Gache, Marinof, Fane Petcu (viitorul star al Stelei) sau debutantul Gica HAGI. In fata erau experimentatii Petre Buduru si Paul Peniu. Venirea lui SAMES la Constanta a reprezentat o mare speranta, imaginea sa fiind URIASA, dar, din pacate, rezultatele au fost dezastruoase, Constanta retrogradand de pe locul 18.

In sezonul 1983-1984 revine in Capitala, la Rapid, pe care-i ajuta sa se mentina in prima divizie. Joaca 27 de meciuri, rapid terminand pe locul 13.
In sezonul 1984-1985 Rapid termina pe 11, Fane jucand 25 de meciuri.

In sezonul 1985-1986 joaca 6 meciuri pentru Rapid, coborand pentru sezonul 1986-1987 la Rova Rosiori si pentru sezonul 1988-1989 la Siretul Pascani, la nivel de partea a doua a clasamentului in Divizia B. De fapt, retragerea lui din fotbalul mare a avut loc in 27 noiembrie 1985, intr-un Sportul-Rapid 1-0 .

Fane Sames are 274 de meciuri pentru Steaua, ocupand locul 5 intr-un clasament all-time, dupa Stoica, Lacatus, Iordanescu si Vigu. In total, are 388 de meciuri in prima divizie, inscriind 21 de goluri. In Cupele europene are 12 meciuri si 2 goluri. La Nationala are 49 de meciuri si 3 goluri. A castigat 2 Cupe si 2 Campionate pentru Steaua. In 1979 a fost declarat cel mai valoros fotbalist roman al anului.

Fane Sames a facut parte dintr-o generatie frumoasa a Stelei (unii o numesc chiar cea mai frumoasa). Fundas central extrem de puternic, cu adevarat de netrecut, cu o detenta fabuloasa, mai avea o calitate particulara. Pe langa acuratetea pasei lungi, avea un sut incredibil de puternic. Era ceea ce se numeste un TUNAR. Facea mingea patrata cand o lovea. Avea urcari in atac in care prindea cate o torpila din alergare, din zona centrala, de la 35-40 de metri, care cutremura portarul (bara, plasa). Si pe atunci se juca cu mingi adevarate, nu cu baloane, ca azi. Capitan al nationale si cel mai bun fotbalist al anului, SAMES este pentru multi care l-au vazut jucand, cel mai bun fundas din toate timpurile. Cu siguranta a fost un fundas URIAS al Stelei, pe care numai cei care l-au vazut pot sa-l aprecieze la adevarata lui anvergura.

Din 1992 a activat, pana in 2006, ca antrenor la Centrul de Copii si Juniori al Clubului, fara nicio performanta notabila, si fara nimic altceva – nici in bine, nici in rau – de retinut.

În 14 octombrie 2010 (nascut in aceiasi zi cu Victoras Iacob, Cristiano Bergodi, Mobutu Sese Seko, sau Roger Moore), stelistii i-au mulţumit pentru ultima oară unui fiu al clubului Steaua, care ne-a aratat ce inseamna valoarea sportiva, demnitatea si onoarea, care pot fi exprimate si in conditii vitrege pentru Club, cu o singura conditie obligatorie: Sa nu uitam cine suntem!

Steliştii – recunoscători!

Gandalf

FCSTEAUA.RO este un site deschis, facut de suporteri, pentru suporteri. Asteptam articolele scrise de voi, daca aveti ceva de spus si credeti ca o puteti face intr-un articol, nu ezitati!
 
70 ani de la 25-10-1944

Ziua Armatei Romane

In fiecare an, pe 25 octombrie se sarbatorește Ziua Armatei Romane, aniversandu-se victoria finala pentru eliberarea Transilvaniei de Nord de sub ocupația horthysta.