06-11-05

AL PATRULEA...

Andrei SAVA


Ce sa mai zici dupa al patrulea meci in care atacantii nostri n-au gasit poarta?
Daca in meciul de la Genova stelistii ne-au aratat valoarea lor europeana, doar sansa salvandu-i pe italieni de o infrangere, ultimele trei meciuri din campionat au insemnat tot atatea dezamagiri. Un 0-0 in Giulesti, care ne-a costat doua puncte pretioase, dar si accidentarea lui Mirel, suspendarea lui Nicolita pentru o etapa, dar si doua meciuri fara spectatori in Ghencea… Un incredibil si inacceptabil 0-1 cu Gloria este, iata, urmat de un altul la Cluj… Daca cele doua puncte pierdute in Giulesti mai pot fi justificate de conditiile in care s-a disputat meciul, cele doua infrangeri n-au nici o scuza. Caci, iata, distanta fata de primul loc a crescut la cinci puncte. Iar in frunte nu e orice echipa, ci tocmai cea care stie mai bine ca oricare alta sa pastreze un avantaj. Cu orice mijloace…

Meciul de la Cluj a inceput cum nu se poate mai prost. O patrundere pe partea dreapta a apararii noastre, o centrare la care fundasii au ezitat sa intervina, si Coroian a « ciupit » mingea, inscriind un gol care avea sa insemne a doua infrangere a echipei noastre in campionat. Rezultatul a fost aparat cu strasnicie de clujeni, excelent condusi de Dorinel, la cei aproape 38 de ani ai sai… Chiar daca putem obiecta la jocul obstructionist, la modul cum s-au agatat ceferistii de orice minge, cu orice pret, de multe ori depasind limitele regulamentului, a fost clar ca stelistilor le-a lipsit claritatea in actiuni.

Desigur, acest meci a venit la scurt timp dupa greaua partida de la Genova, in care stelistii s-au daruit exemplar si era inevitabila o anumita oboseala. Dar, sa recunoastem, diferenta a fost prea mare. Iar atacul s-a dovedit din nou ineficace, marile ocazii lipsind cu desavarsire. In plus, din nou s-a dovedit ca rezervele nu pot suplini titularii. Nici Petre Marin, nici Dumitru, nici Dinita si nici mereu dezamagitorul Cristea nu au adus acea prospetime de care era nevoie…

Un nou pas gresit. Si, din pacate, iarasi acolo unde victoria era absolut necesara…
Ce frumos suna « quatre », dupa victoria impotriva lui Lens… Si ce trist este acest « patru » - al patrulea meci fara gol…