17-08-10

Artistul

Ilie Dumitrescu face parte din chinta roială a fotbaliştilor faimoşi, care se pot lăuda că, până la un transfer Î străinătate, au fost 100% stelişti şi au jucat sub culorile roşu-albastre direct din juniorat(alături de Tătaru II, Iordănescu, Marcel Răducanu şi Dan Petrescu). Atât de stelist, Îcât Îtr-unul dintre interviuri şi-a permis o exagerare: „dacă aş avea un pistol, pe dinamovişti i-aş Împuşca primii!?” Un mod prea...artistic de a sublinia rivalitatea dintre cele două cluburi, dar vorba lui Prunea, „a cam sărit calul”.

A debutat Î A la 13.07.1987, ca peste 7 ani să se transfere Î străinătate la Tottenham. Aidoma lui Dan Petrescu, se va căli pentru fotbalul performant un sezon pe miriştea Scorniceştilor. Pe când Dan nu ajunsese Î elita antrenorilor(iubindu-şi, profesionist, clubul care-l plăteşte), se răţoia la ziarişti: „Mai lăsaţi-mă cu Lăcătuş şi Hagi stelişti. Stelişti adevăraţi sunt eu şi Ilie Dumitrescu, care de copii până la consacrare, am cunoscut doar culorile sfinte ale Ghencei”. La o vârstă mult mai tânără, Ilie va cunoaşte decepţia lui Tudorel Stoica de la Sevilla, ratând finala Stelei de la Barcelona. Tot din cauza a două cartonaşe galbene. A participat la trei turnee finale ale naţionalei, vârful de formă şi glorie prinzându-l la World Cup 1994. Câţi se pot lăuda cu 2 goluri marcate Argentinei Îtr-un meci oficial cu miză enormă?

Din lider al echipei Steaua(s-a opus din răsputeri la revenirea lui Lăcătuş Î Ghencea de la Oviedo: nu Îcăpeau două săbii Î aceiaşi teacă), va ajunge un jucător comun pe gazonul englezesc(ba chiar problemă, Î afara lui). Retuşarea imaginii sale, cu golul marcat contra Angliei, la ea acasă(1-1), nu l-a salvat de Împrumut şi apoi transfer pe ruta Sevilla – West Ham United – Mexic. Din păcate, banii obţinuţi din desele mutări au primat Î faţa performanţei. În Anglia, a ajuns personaj de prima pagină al tabloidului „The Sun”, din cauza unei aventuri cu soţia unui poliţist(o aversiune faţă de un „dinamovist anglican”?) Iar din Mexic, contra ceva mardei, intoxica pe presarii din ţară că a jucat Î meciuri importante, că a marcat, iar revistele de sport Îl adulează, Î vreme ce el, la adăpostul unui uriaş sombrero, exersa arta penelului pe plajele aztece. În realitate, acolo a jucat doar 32 partide, Î două sezoane, marcând doar două goluri. În 2 ani, cât Î meciul cu Argentina!

Revenind la Steaua, n-a avut suflu decât pentru un tur, după care s-a retras din fotbalul, Î care a pornit ca un bolid şi a terminat pe trotinetă. Transferul său Î Anglia a produs victime Î lanţ, din cauză că şefii săi, Îlocuind moneda de contract din lire sterline Î dolari, şi-ar fi Îsuşit diferenţa: Oţelea a fost Îlocuit la conducerea clubului, Sfynx-ul a plecat din Ghencea, pe care o nemurise, şi hărţuit de această acuzaţie, excesiv mediatizată, nu i-a mai rezistat inima şi a luat drumul stelelor, contabilul Piţurcă şi colonelul Matei s-au reorientat spre alte gestiuni ajustabile. Parcă s-ar fi tras cu un Puşcoci(numele impresarului lui Ilie). Punând ghetele Î cui, a antrenat câteva echipe româneşti şi greceşti, fără rezultate deosebite. Începând cu 2009 s-a lansat ca analist TV şi crainic de meci, respirând autoritate şi eleganţă, chiar dacă uneori te impresionează cu câte un „presionează”(„face presiune” aduce prea mult a Rahova, chipurile). Investind Î imobiliare, nu a surprins pe nimeni. Dar toţi au rămas muţi de admiraţie, atunci când artistul de pe gazon s-a dovedit a fi un veritabil Mecena al artelor, devenind proprietarul „Hanului cu Tei” de lângă Lipscanii capitalei. Aidoma altor stelişti consacraţi, a trecut prin două căsnicii(influenţa tur-returului carierei!). Mereu la patru ace, stilat, Îdrăgostit de frumos. Åži mai că-ţi vine să-i dai dreptate, atunci când Ilie Dumitrescu se miră : „În loc să fiţi mândri că un român de-al vostru apare Π«The Sun» Îtr-un milion de exemplare, voi săriţi la gâtul lui, reproşându-i c-ar fi imoral?!”


Constantin Ardeleanu