10-08-05

BLESTEMUL FJORDURILOR

Andrei SAVA



Nu sunt dintre cei care s-au bucurat cand tragerea la sorti ne-a harazit un adversar ca Rosenborg. Dupa ghiveciul de pseudo-fotbal, rugby si K1 oferit de ţapinarii lui Shelbourne ("Ceahlaul" lui Pinalti era parfum pe langa astia...) mi-as fi dorit un meci adevarat, cu o echipa de meseriasi, impreuna cu care baietii nostri sa ofere un spectacol pe masura. Pe cand norvegienii astia mi-au adus in minte meciurile chinuite ale Nationalei, infrangerea rusinoasa de la Bucuresti, hotia de la Oslo. Ba, mi-au amintit si de faptul ca si in campionatul nostru am pierdut puncte acolo nu ne asteptam - in fata echipelor care uitau de fotbal, omorau spectacolul, cu singurul gand de a castiga puncte. Cu orice mijloace...

Pe de alta parte, comparand lotul de acum cu cel cu care incepusem campania ce avea sa ne duca in primavara europeana, observam ca echipa noastra e si mai subtire decat anul trecut : alt antrenor si doar doi jucatori - Nicolita si Iacob - in locul celor plecati: Tudor, Rachita, Pitu, Dorinel, Neaga, Ciocoiu. Doi jucatori isi pierdusera prosteste dreptul de joc - Dica si Dinita. Alta piesa de baza - Dumitru - continua sa fie acidentat. Admirabilul luptator Oprita venea dupa o lunga absenta. Marea speranta Cristea, noua stea a Stelei, continua sa palpaie ca o lumanare. Radoi, si el revenit dupa accidentare, fusese lipsit de catre o decizie stranie de posibilitatea de a juca cele doua meciuri oficiale - Supercupa si prima etapa. Urma sa jucam fara conducator de joc...

Astfel, un meci cu o echipa superioara campioanei Norvegiei ne-ar fi pus probleme de alta natura. Oricum am lua-o, meciul nu se anunta deloc usor. Si, in plus, ma ingrijora super-optimismul din tabara noastra, care punea baza prea mare pe superioritatea tehnica, pe varsta inaintata a multor norvegieni, pe seria neagra a lui Rosenborg din campionat, pe schimbarea antrenorului etc.

In ciuda acestor ganduri am asteptat cu speranta partida din seara asta, mai ales ca vremea se dovedise ingaduitoare cu un teren oricand gata sa se transforme in traditionala mocirla...
*

Constient de pericolul reprezentat de mingile aruncate la bataie de norvegieni, Protasov a inceput cu Radoi langa Ghionea, ceea ce s-a dovedit a fi o mutare justa. In schimb, Cristea, preferat langa Iacob, a dezamagit din nou.

Steaua a dominat net prima repriza, desfasurata intr-un ritm extrem de rapid, fara momente moarte. Puternicii norvegieni s-au bazat pe calitati fizice, pe un pressing sacaitor si necrutator, pe mingi azvarlite in fata, in speranta unei fructificari norocoase. Jucatorii nostri au replicat cu foarte multa miscare, combinatii uneori spectaculoase si solo-uri semnate Nicolita, Bostina sau Iacob, care au depasit adesea apararea adversa, masiva dar greoaie si naiva. Din pacate, chiar in primele minute, Nicolita n-a fructificat o balba a defensivei lui Rosenborg. De altfel, dorinta de a inscrie repede a adus o precipitare in joc, jucatorii nostri comitand multe greseli individuale. Dezordinea in joc a dat curaj norvegienilor, care puteau profita de cateva erori.

In min.15 am asistat la o faza de mare frumusete, care anunta ceea ce avea sa urmeze. Nicolita a patruns pe dreapta, a centrat la semi-inaltime si Bostina a reluat spectaculos din voleu, de putin pe langa bara stanga.
Desi dominarea s-a accentuat, golul a venit abia in min. 30. Dar ce gol! Iacob, lansat in careu, a preluat pe piept, s-a intors spre poarta, a rezistat atacului a doi aparatori si a catapultat balonul la paianjen dintr-un unghi dificil. 1-0!
La faza urmatoare, Iacob a fost aproape de un nou gol, sutul sau fiind "ciupit" de portar, care a trimis balonul in corner. Doua faze care ne-au aratat, daca mai era nevoie, importanta unui atacant puternic, capabil sa se lupte cu orice aparare.
Au urmat doua mari ocazii de a inscrie ale lui Bostina, dar scorul a ramas 1-0.
Repriza s-a terminat cu accidentarea lui Radoi, facut KO de... Hamutovski, iesit sa respinga o minge periculoasa. Din fericire, Mirel a reluat jocul in repriza secunda.

Meciul a reinceput tot cu o mare ocazie ratata de jucatorii nostri. Pressingul norvegian i-a incomodat tot mai mult pe stelisti, care au cedat in unele faze in fata fortei. Dar, prin schimbarea lui Cristea cu Oprita, dominarea echipei noastre s-a reluat, Nicolita mai ratand o buna ocazie.
Tehnica si istetimea in joc a romanilor au pus mari probleme unei echipe puternice, disciplinate si... cam atat. Au fost o sumedenie de ocazii, dar Dumnezeu... a fost din nou norvegian. Si, cum ratarile se razbuna, in min.84, norvegienii au egalat, h reusind sa evite (?) offside-ul, sa patrunda si sa inscrie, in ciuda opozitiei lui Hamutovski. Un rezultat pe care iuresul de final al stelistilor n-a putut sa-l schimbe.

1-1, in locul unei victorii la 4-5 goluri diferenta... Rezultat mincinos, dar care ramane consemnat pe tabela.

Cu exceptia lui Cristea, penibil in tot ce a facut, ceilalti jucatori stelisti au evoluat foarte bine, neavand sa le reprosam prea multe. Poate ca prezenta lui Oprita din primul minut ar fi decis jocul din prima repriza. Poate nu.

Desigur, suntem nemultumiti, au fost destule erori, dar meciul din aceasta seara ne da sperante. Un plus pentru Radoi, Ghionea, Nicolita, Paraschiv, Oprita si cele doua placute surprize - Lovin si Iacob. Chiar daca partida s-a terminat la egalitate, sunt convins ca la Rosenborg stelistii vor castiga.
Hai, baieti, se poate!