11-06-05

DO-UA-ZECI-SI-DOI!!!

Andrei SAVA

Acel 1-8 de pomina n-a fost, nu este si nu va fi nicicand uitat la Timisoara. Injectia BkP-ista cu sange proaspat din Cotroceni, care a a resuscitat muribunda echipa banateana, i-a facut pe fanaticii suporteri de pe Bega sa spere la o revansa la care nici n-ar fi visat in iarna… „Luptati pentru onoare / Umilinta cere razbunare”, „Anul trecut am fost umiliti / in Ghencea sa-i nimiciti!”, „Invingeti in Ghencea!” cereau aproape plangand bannerele galeriei Viola. Cu gandul la acel 3-0 din Giulesti, uitasera corectia dinamovista din Groapa, crezand ca sirul victoriilor din acest retur se va incheia in triumf tocmai acolo unde chiar si echipe adevarate au inclinat steagul…

Timisorenii au luptata de parca de soarta meciului ar fi depins ramanerea lor in prima divizie, nedandu-se inapoi de la nimic si uitand adesea de fotbal. Faulturile au abundat, remarcandu-se Mansour, Balace, Ov.Petre si G.Coman. Surprinzator de nervos, in prima repriza, Moldovan, care n-a reusit mai nimic, dar a dat pasa la golul(singurul primit in retur in Ghencea !) cu care Mansour a deschis scorul. Asa cum ne-a obisnuit in ultimul timp, Contra, rudimentar si pus pe harta.
Impinsi in permannta de tribune, stelistii au vrut mult mult, au facut eforturi sa-si impuna jocul, dar atacul a fost iarasi in suferinta, golurile victoriei venind greu.

In lipsa capitanului Radoi, Baciu s-a achitat cu brio de sarcini, in timp ce la mijloc Bostina n-a putut suplini lipsa lui Dumitru. Totusi, el are meritul de a-l fi gasit cu o pasa pe Cristea (alta dezamagire), care a reusit sa egaleze.

In cele din urma, jocul bun al lui Baciu, Ogararu, Paraschiv, Dorinel, Nicolita si Dica a fost suficient pentru obtinerea unei victorii muncite, in fata unei echipe care s-a agatat de orice minge. Golul lui Dica, din pasa neobositului Dorinel, a adus victoria, carea a facut inutil golul dinamovistului Pulhac la Pitesti. Pacat ca bara s-a opus sutului lui Paraschiv din final. Ar fi fost golul jucatorului… 22 ! Oricum, de apreciat puterea echipei de a trece peste socul neasteptatului gol al lui Mansour si a inscrie cele doua goluri care ne-au adus titlul. Un titlu pentru care au luptat pana in ultima secunda !

Arbitraj slab, prea ingaduitor cu jocul urat, obstructionist al timisorenilor, impasibil la repetatele faulturi ale lui mansour si, mai ales, Ov.Petre.

Un regret : mi-ar fi placut ca la acest meci sa fie invitati si Zenga, Hamutovski, Neaga si, de ce nu, Rachita…

Asadar, dupa patru ani, suntem din nou campioni ! Sa ne bucuram, prieteni !
Sa speram ca pauza competitionala ne va aduce intarirea lotului, pentru o prestatie corespunzatoare in Champions League. Sa ridicam mai sus stacheta, rezultatele din Cupa UEFA aratandu-ne ca avem forta sa ne batem cu cei puternici.

Si… sa ne pregatim de titlul al 23-lea… Si de o noua Cupa !

P.S. M-am bucurat sa-l revad pe Massimo Pedrazini. Sa-l vad cu tricoul si medalia de campion. Si cu cele pentru Walter...
Vi ringraziamo per tutto e vi facciamo i migliori auguri per il futuro!