18-05-05

DACA DRAGOSTE NU E...

Andrei SAVA


In ultimii ani, echipa care uimeste prin capacitatea de a rezista financiar, plangandu-se in permanenta de saracie lucie, ne-a pus adesea probleme. Si, curios, mai ales in partidele disputate in Ghencea…

Un meci in Cotroceni e considerat “in deplasare. Doar teoretic, pentru ca poporul stelist umple mereu tribunele stadionului unei echipe a carei galerie ar incapea lejer intr-un maxi-taxi… Asta nu inseamna neaparat ca orice meci poate fi considerat castigat dinainte. Au simtit-o pe pielea lor Rapidul, care a primit 3 goluri intr-un final halucinane, sau Dinamo, zdrobita cu un 5-1 care a facut dreptate dupa un meci de cupa trantit de un arbitru bezmetic. Meciuri care, indirect, au dres poticnelile neasteptate ale baietilor nostri…

In tur, in Ghencea, Steaua invinsese categoric, cu 5-1, o echipa ale carei vedete nu emigrasera inca spre vest. Acum, dupa 11 meciuri in care neputinta evidenta a atacului nostru facuse sa se clatine increderea unora in atingerea obiectivului – cel de-al 22-lea titlu – se anunta o inclestare decisiva, in care forma buna a “bancarilor” parea a fi stimulata suplimentar dinspre Giulesti si Groapa.

Se intalneau doua echipe antrenate de doi italieni, ambii fosti portari.
Nationalul se prezenta cu trei australieni, un argentinian si cu… Alin Stoica, pustiul care ne incanta cu giumbuslucurile sale in pauzele meciurilor acelei echipe magice, sub privirile tatalui sau, “capitanul” Tudorel Stoica.
Hă¢rÅŸitul Liţă contra imberbului LiÅ£u.
Cei trei Munteni dinamovisti impartiti, bineinteles, inegal – avantaj National cu 2-1.
Los Platanos sufland in trompetele lor, fanii stelisti asteptand acordurile Scooter-ului…
Un mare steag al galeriei gazdelor, sub care ar fi incaput toti in caz de ploaie…
Brad Pitt Tudor cu aspectul sau martial de mic fuehrer SS..

*
Meciul a semanat cu multe altele din acest retur: o dominare quasi-permanenta a Stelei, cu o tesatura de pase placuta ochiului, dar stinsa inevitabil in preajma careului. Baietii au parut mai motivati, au manifestat pofta de joc, dar… Acest “dar” care ne-a scos peri albi…

Mingi sutate sau aruncari lungi ale lui Ogararu spre careul Nationalului, fara sansa in fata masivilor aparatori bancari, Dica nereusind, in ciuda eforturilor apreciabile, sa-si depaseasca adversarii. Sarje vijelioase ale lui Nicolita, incheiate cu pase sau centrari ce nu-si atingeau tinta…

Si atacantii Nationalului mereu la panda, pentru a profita de gaurile provocate de avantul aparatorilor stelisti in atac.
Putine faze de poarta, chiar daca meciul a fost mai frumos ca cele din ultimul timp, cu u ritm ridicat si putine momente de lancezeala.

Iar Walter semana tot mai mult cu Piti cel nervos din perioada neagra…

Repriza secunda a inceput cu o lovitura de traznet. Dupa ce somase o repriza intreaga, Tudor a sarit intarziat si a primit un gol neasteptat si parabil, in urma unui corner: 1-0 pentru National!
Dica a ratat de putin si Walter a riscat totul pe cartea atacului, inlocuindu-l pe Nesu cu Cristea. Steaua si-a reluat atacurile, dar golul primit a accentuat precipitarea din joc. Tribuna si-a pierdut din nou rabdarea, transmitand nervozitatea si jucatorilor, care au inceput sa greseasca pana si mingi simple.
Nici schimbarea lui Dinita cu Bostina n-a schimbat nimic, atacurilor lipsindu-le claritatea. Nationalul s-a retras cu toata echipa in propria jumatate de teren, lupta surda intr-un spatiu supra-aglomerat permitandu-i sa respinga atacurile steliste.
In ultimul sfert de ora, Zenga a renuntat si la Paraschiv, introducandu-l pe Dumitru, in speranta unei centrai din vremurile bune. Si, intradevar, prima centrare era cat pe-aci sa fie fructificata de Litu. Asaltul continuu al Stelei a fost suportat cu succes de un National care s-a aparat eroic, portarul Munteanu reusind sa salveze doua mingi grele expediate de Cristea si Dorinel. Ba, la o lovitura libera de la mare distanta, torpila lui Olah a muscat bara din stanga lui Tudor… Si scorul a ramas cel din min.50: National 1 – Steaua 0…

O data in plus, s-a dovedit ca Steaua joaca numai in teren. Am pierdut un meci care era anuntat ca blat de catre adversarii nostri. “Razbunarea Nationalului impotriva lui Dinamo”… “Alianta italiana”… “Banii lui Gigi pentru o echipa care abia isi duce zilele”… “Olah nu va forta impotriva viitoarei sale echipe” etc.

*
Asadar, poate cel mai bun meci din acest retur, dar departe de a ne multumi, a fost pierdut. Iar Dinamo s-a apropiat la un punct. Va fi el suficient? Vom reusi sa pastram avansul si sa castigam, in sfarsit, titlul? Cred, in continuare, in ciuda clipelor grele prin care trecem. Iar, daca totusi nu va fi asa, vina e doar a noastra. Nu adversarii ne-au invins, ci noi insine, jucatorii indolenti si apatici, cu deosebire conducerea care a provocat starea de tensiune din sanul echipei.

Un banner afisat de galerie suna “Pe noi nu ne poti cumpara”, cu referire clara la patronul echipei, convins ca banul poate orice. Poate ar trebui sa afisam si unul care sa le aminteasca lui si celor ce fac de ras tricourile unei campioane europene vorbele apostolului Pavel: “Daca dragoste nu e, nimic nu e”.
NOI IUBIM ACEASTA ECHIPA, DAR VOI?