14-05-05

SONTÂC-SONTÂC...

Andrei SAVA

Imi tremurau izmenele ros-albastre inaintea rezbelului maghiaro-macedonean ce se anunta in seara asta… Ecomacºii lui Paszkany veneau dupa 10 meciuri stralucite in retur, in care obtinusera o victorie si trei egaluri. E drept, pierdusera cu greu doar sase, printre care 0-4 cu Dinamo si 0-3 cu rapid… Cum sa nu te temi de asa un tavalug? Drept care, v-ati dat seama imediat, am luat masurile corespunzatoare. Blandul Zmarandescu l-a apucat amical de cravata pe Arpad si i-a aranjat-o strans, strans, facandu-i o propunere imposibil de refuzat. Drept care vitejii cheferisti s-au pomenit fara carbuni si, in locul rapidului de neoprit, au trimis trenul cursa de persoane Apahida - Cluj-Napoca… Ce noroc pe capul nostru!
Cum v-ati fi asteptat altfel sa invinga biata echipa stelista pe ditai surata desculta a echipei care, in lunga sa existenta de mai bine de 8 decenii, a aratat lumii intregi ceea ce inseamna poezia, fantezia, bucuria, miracolul, spectacolul de artificii, simfonia-galeriei…

Si cata tristete pe tolontanul lui nea Ovidiu, care-si smulgea parul de durere ca asa o echipa brava isi menajeaza titularii… Ce deprimat era… Pai, cum, dom’le, sa nu-si aduca ei vedetele alea de 24 de carate si mai mult decat atat, care viseaza zi si noapte la meciul cu Steaua, la tapsanul comunal din Ghencea, poate-l prostesc pe Gigi sa-i cumpere si sa-i aseze frumos langa alde Baciu, Lovin, Keca si Ciocoiu… Jenant, bre…

Dar, iata, surprise-surprise, ingrijorati de starea sanatatii tolontane, clujenii ne-au socat, aparand in efectiv complet – inclusiv… Milosevic!!! -, ba si cu vreo 100 de suporteri veniti sa-si impinga favoritii spre victorie.
Ai nostri, dupa tristetea ultimelor jocuri, au ales sa-si incurajeze idolii cu bannere picante, care vor face deliciul presei de maine si luni…

*

Prima repriza ne-a aratat faze cu care ne-am obisnuit in acest retur, joc dezlanat, haotic, cu o sumedenie de pase gresite, dar si combinatii in viteza si faze de poarta cum ne-am dori sa vedem mai des. Dar, deocamdata, stelistii ni le-au oferit cu… lingurita.

Clujenii l-au plantat pe Anca in fata, gata sa profite de mingile ajunse in preajma careului nostru. Ramas, practic, fara adversar, Ogararu s-a avantat des in atac, sprijinind zbaterile lui Nicolita si aparand adesea la finalizare. Nicolita a fost cel mai activ dar, iarasi, precizia paselor si suturilor a lasat de dorit. Dica a fost si el de doua ori aproape de a inscrie. Litu, incurajat mereu de public, a incercat mult si a reusit prea putin, ratand pana si de la 3 m…
Portarul clujean a avut cateva interventii gresite, dar a si reusit sa salveze incredibil in doua randuri, stelistii avand, poate, mai multe ocazii de gol decat au avut in intregul retur.
Scorul reprizei a fost stabilit de o grava eroare de arbitraj in minutul cu ghinion - 13. Banel a patruns in careu, s-a luptat pentru minge si, in momentul cand a vrut sa reia, a alunecat, pacalindu-l pe arbitru. Penalty, transformat de Radoi si… 1-0!

In repriza secunda, Steaua a continuat sa domine, dar ocaziile de gol au cam lipsit. Introducerea lui Cristea nu a invigorat atacul, acesta evoluand iarasi sters si reusind sa rateze doua bune ocazii de a inscrie si a-si mai spala din pacate.
Rabdarea spectatorilor a ajuns la capat si acestia au inceput sa scandeze numele celor indepartati – Neaga si Hamutovski - si relansand strigatul de lupta: “Lacatus!”. Nici torpila lui Radoi, care a sters transversala, nu a reusit sa-i imblanzeasca pe fanii dezlantuiti, care nu au mai iertat nici o greseala favoritilor, apostrofandu-i la orice gafa, tintele preferate ramanand Dica si Cristea.

O noua victorie chinuita, ca si jocul Stelei, care nu mai seamana cam de multa vreme cu echipa care ne-a bucurat atat inaintea returului… Iar pe fetele baietilor se vede oboseala, neputinta…

ªontâc-ºontâc spre 22…

*
Despre cele petrecute la tribuna oficiala, despre modul cum inteleg unii fani sa NU isi sprijine echipa in momentele grele prin care trece, ce sa mai zic? E trist ca am ajuns in aceasta situatie acum, la cativa pasi de tel. Poate ar trebui sa lasam rafuielile pana la sfarsitul campionatului. Si, mai ales, sa fim alaturi de echipa. Starea de nervozitate indusa celor aflati in teren de neintelegerile din sanul conducerii, de atitudinea intransigenta a unor spectatori ce isi doresc STEAUA LOR, poate duce la rezultate nedorite si la daruri neasteptate adversarilor aflati la panda. Sa vedem maine seara care mai ramane in cursa…