12-04-10

Va e dor de Steaua? Sa va fie rusine!

Unul dintre cei mai mari romantici ai fotbalului, Bill Shankly, este cunoscut mai puţin, poate, prin prisma rezultatelor avute ca manager al lui Liverpool. Însă vorbele sale de duh au rămas şi acum, la 29 de ani de la moartea sa, unele dintre principalele axiome despre fotbal.

În afară de acel celebru Some people believe football is a matter of life and death. I am very disappointed with that attitude. I can assure you it is much, much more important than that!(1), Shankly a mai avut şi alte "ziceri", Î care se regăseşte oricine simte fotbalul cu pulsul mai mare de 100.
Câteva exemple: Ability and dedication to the game. And giving people their money's worth. The players have got an obligation to the public to do that.(2), ori The socialism I believe in is not really politics. It is a way of living. It is humanity. I believe the only way to live and to be truly successful is by collective effort, with everyone working for each other, everyone helping each other, and everyone having a share of the rewards at the end of the day. That might be asking a lot, but it's the way I see football and the way I see life.(3) sau Can you see me getting married in the football season?(4)

Se stie, de asemenea, extraordinara sa relaţie cu suporterii: At a football club, there's a holy trinity: the players, the manager and the supporters. Directors don't come into it. They are only there to sign the cheques.(5) Cunoaşteţi voi pe cineva care nu este de acord cu aşa ceva? Imposibil!

Ar Îsemna o crimă de lezmajestate contra fotbalului, nu-i aşa, Sir Shankly? The word 'fantastic' has been used many times, so I would have to invent another word to fully describe the Anfield spectators. It is more than fanaticism, it's a religion. To the many thousands who come here to worship, Anfield isn't a football ground, it's a sort of shrine. These people are not simply fans, they're more like members of one extended family.(6)

Åži ce se poate Îtâmpla dacă cineva Îţi batjocoreşte familia? Mai ales timp de vreo... să zicem 6-7 ani!

Păi... este posibil să nu se Îtâmple nimic, dacă de acea familie nu te leagă nimic profund, nimic magic, nimic de neÎlocuit. Te poţi băga liniştit la somn, iar, până dimineaţă, să-ţi găseşti altceva mai bun de făcut. Doar nu este vorba de ceva profund, magic sau de neÎlocuit.

Nu poţi spune că iubeşti ceva sau pe cineva, dacă asişti Î linişte, ori fără să faci ceva, la batjocorirea obiectului afecţiunii tale. Într-o astfel de situaţie, te iubeşti mai mult pe tine Îsuţi. Aproape că este o nebunie, Î aceste vremuri Î care superficialiatea este o virtute de căpătâi, să mai mergi până la capăt cu lupta pentru o pasiune, nu? Åži, totuşi...

Umblă vorba că ne-ar fi dor de Steaua, adică de o echipă care să se apropie, măcar, de cea portretizată de un scoţian care a devenit legendă Î Anglia. Sau de nişte sportivi Î adevăratul sens al cuvântului. Înseamnă că nu ne uităm unde trebuie! Åži ar cam trebui ne fie ruşine! Pentru că acest Club a dat numeroşi campioni mondiali, europeni şi olimpici care au rămas, pe termen lung, necunoscuţi marelui public.

Steaua este o poveste fascinantă şi Î multe alte discipline sportive! Iar noi alegem, de bună voie, să ignorăm mult prea des basmele create de numeroşi Profesionişti roş-albaştri.

În urmă cu patru ani, echipa de handbal masculin a CSA Steaua izbutea incredibila performanţă - dacă ţinem cont de condiţii - de a cuceri Cupa Challenge. Acum, Steaua se află Î semifinalele celei mai puternice competiţii europene, dacă excludem din discuţie Liga Campionilor.
Asta pentru că, printre altele, Î această echipă avem cel puţin doi portari fabuloşi - Ivezic şi Cenuşă - un soi de Toja care cară cu rapiditate pianul şi mai are şi timp să cânte extraordinar - l-am numit pe Vujadinovic, extremă stânga - un Kapetanos capabil să mişte munţii din loc (la propriu!) şi să Îscrie goluri pe cât de importante, pe atât de spectaculoase - să ne trăiască pivotul Manea! - un soi de Nicoliţă care ar fi capabil, cred, să escaladeze orice adversar pentru a rupe plasa porţii (adversarilor) cu execuţii uluitoare - despre veşnic tânărul Cian este vorba, extremă dreapta, sau un adevărat jucător polivalent, nu doar cu numele, o altă extremă dreapta orgolioasă, Ionuţ Georgescu. Åži câţi mai sunt... Stavrositu, de exemplu, te face să te Îtrebi deseori ce ar fi ajuns dacă ar fi avut condiţiile de pregătire ale unor echipe precum Barcelona, Kiel, Ciudad Real, ori Veszprem, că tot nu ne-au lăsat sorţii să uităm tragedia familiei Cozma.

Echipa de handbal a Stelei este dovada perfectă a axiomei că, Î sport, fără determinare, atitudine şi voinţă nu se poate.
Ce bucurie imensă să suferi ori să te extaziezi alături de asemenea băieţi fantastici, la fiecare fază a meciului!

CSA Steaua se mai bucură şi de existenţa unei extraordinare echipe de hochei. Chiar dacă investiţiile interesante făcute de SC Miercurea Ciuc ne-au dezabonat de la câştigarea trofeelor pe bandă rulantă, Ioan Timaru&comp. merită infinit mai multă apreciere, mai ales că nu este deloc un chin deplasarea până la patinoarul Mihai Flamaropol.
I-aţi simţit vreodată delăsători pe Viorel Nicolescu (născut Î 1970!!!) ori pe Căpitanul Ioan Timaru (născut Î '74!)? Are careva motive să ia la rost jucători precum Ciprian Țapu, Adrian Catrinoi, Răzvan Lupaşcu, Dennis Zabludovski, Mihai Georgescu, Cam Severson?

Aceşti sportivi - un gen de Profesionişti inimaginabili, acum, Î Templul Fotbalului Românesc - au fost la un pas să Îtoarcă soarta finalei campionatului, după ce rivalii de origine maghiară conduceau la general cu 3-0. Băieţii (noştri?!) au luptat incredibil Î fiecare meci, Îtorcând rezultat după rezultat Î fiecare repriză, aproape. Valoarea superioară a adversarului, lipsa de inspiraţie Î treimea adversă şi drama de neşansă au avut, totuşi, ultimul cuvânt. Care ar fi fost soarta acestui titlu dacă patinoarul ar fi gemut de suporteri la fiecare meci? Åži asta doar pentru a vorbi de istoria foarte recenta... Fiindcă filele de poveste mai Îdepărtate sunt cunoscute de nedrept de puţine persoane care se consideră steliste.

Fiţi convinşi că, dacă am avea 1.000 de fani pe patinoar la fiecare meci, uriaşul conducător al clubului, Cristian Cârlan, ar avea sufletul plin de emoţie. Dumnezeu ştie cum a reuşit acest fantastic personaj să menţină pe linia de plutire echipa de hochei! Iar noi ne dăm cu capu' de pereţii forumurilor (uneori...) că ne e dor de un Ion Alecsandrescu... Să ne fie ruşine!

Ne e dor de o Cupă a României la fotbal? Clubul Steaua şi-a Îmbogăţit vitrina numai anul trecut cu trei astfel de trofee: la polo, la rugby şi la handbal. Cu menţiunea că handbaliştii (noştri?!) au abonament la acest trofeu Îcă din 2007!

Dacă despre minunaţii băieţi ai lui Bozo Rudici - semifinală de Cupa Cupelor, fraţilor şi surorilor!!! - se va mai vorbi, nu v-aţi pierde deloc timpul să petreceţi măcar o jumătate de oră - de preferat pe stadion sau Î sală - uitându-vă la un meci de rugby şi/sau de polo al steliştilor de la secţiile respective. Garantat vă vor cuceri prin dârzenie, voinţă şi dorinţa incredibilă de a Îvinge. Acei Sportivi intră pe teren sau Î bazin nu cu gândul la pubul Î care urmează să-şi petreacă seara, ci cu sentimentul că nu Îşi pot trăda vocaţia de Îvingător.

Repede, numiţi un singur fotbalist, măcar, pe care Îl simţiţi atât de disperat de a nu se face de râs!

Îşi mai aminteşte cineva cum hohoteau de plâns rugby-iştii (noştri?!) după ce au pierdut finala campionatului Î faţa dinamoviştilor? Câţi dintre noi au văzut imagini, anul trecut, după finala pierdută dramatic Î faţa celor de la Baia Mare? Pentru a vorbi şi de realizări, e bine de ştiut că băieţii lui Marin Moţ sunt cea mai Î formă echipă din această ediţie de campionat, având şi cel mai bun atac, şi cea mai bună defensivă. Dacă vă e dor să respiraţi forţă roş-albastră, Dumbravă&comp. sunt incapabili să vă dezamăgească!

Înfiinţată abia Î urmă cu doi, secţia de baschet masculin a izbutit, la prima apariţie Î Divizia A, să se califice Î play-off. Cu o echipă formată cu câteva săptămâni Îainte de debutul sezonului, admirabilii luptători ai lui Teo Cizmic, Valerian Netolitzchi şi Tinel Petrea nu i-au dezamăgit Î niciun meci pe cei puţini care le sunt alături. Oricare ar fi fost numele adversarului, Adrian Voinescu&comp. au dat dovadă de spirit de luptă aşa cum crede Gigi Becali că se dăruieşte Bănel Nicoliţă.
Iar unele rezultate au fost de-a dreptul Îcântătoare: 85-76 cu proaspăta câştigătoare a Cupei României, Elba Timişoara, un 79-78 de infarct, Î deplasare, cu Municipal Bucureşti (ce meci!), un demn 84-88 cu mult mai valoroasa "U" Mobitelco, acel incredibil 68-63 cu "dictatorii" CSU Ploieşti, victoria din deplasare cu aceeaşi Elba Timişoara, scor 91-79, revanşa cu Dinamo, 82-75, Î deplasare, după ce băieţii (noştri?!) pierduseră Î tur cu 79-88, o victorie pe cât de importantă, pe atât de muncită cu CS Otopeni, scor 79-76, sau victoria din ultima etapă, 89-83, cu Municipal Oradea, care a consfinţit intrarea - destul de puţin scontată la Îceputul campionatului - Î play-off.

Oricât de sugjugaţi am fi de Zeul Fotbal, e bine de ştiut că Spiritul Stelist este cât se poate de viu la Clubul Steaua: sportivitate, spirit de luptă, dorinţă de a fi cei mai buni, profesionalism.
Profesioniştii de la Clubul Sportiv al Armatei Steaua fac cinste culorilor roş-albastre aşa cum ne-am dori şi la FC Pip... Steaua.
Profesioniştii de la Clubul Sportiv al Armatei Steaua ne-ar putea alina Î primele minute dorul de clubul nostruuu draaag, ceee muuult te iubiiim...
Oamenii de la Clubul Sportiv al Armatei Steaua Îseamnă Steaua!

Irepetabilul Bill Shankly afirma cât se poate de serios că, for a player to be good enough to play for Liverpool, he must be prepared to run through a brick wall for me, then come out fighting on the other side.(7) Atunci, Oamenii de la Clubul Sportiv al Armatei Steaua sunt demni să fie numiţi Stelişti!

Åži nouă ne e dor de Steaua, cică...

Tocmai a trecut Paştele. Ni s-a reamintit, cu acest prilej, că, Î viaţă, nu este prea important ce acumulăm. Este esenţial, ne Îvaţă Sfânta Scriptură, cum trăim. Sunteţi mândri de modul Î care vă trăiţi Stelismul?

Lari

(1) "Unii oameni cred că fotbalul este o chestiune de viaţă şi de moarte. Sunt foarte dezamăgit de această atitudine. Vă pot asigura de faptul că este o problemă mult, mult mai importantă decât atât".

(2) "Talentul şi dăruirea pentru joc. Åži să-i faci pe oameni să simtă că nu au plătit degeaba banii pe bilet. Aceasta este obligaţia jucătorilor".

(3) "Socialismul Î care cred eu nu are prea mare legătură cu politica. Este un stil de viaţă. Este umanism. Cred că doar prin efort colectiv poţi trăi şi poţi avea succes, ca oamenii să lucreze unii pentru alţii, să se ajute unul pe celălalt şi ca lumea să se bucure Împreună de Împliniri. Poate că cer prea mult, dar aşa văd eu fotbalul, aşa văd eu viaţa".

(4) "Mă vedeţi pe mine Î stare să mă Îsor Î timpul campionatului de fotbal?"

(5) "La un club de fotbal, există Sfânta Treime: jucătorii, managerul şi suporterii. Preşedinţii nu au ce căuta Î această treabă. Ei nu sunt puşi acolo decât pentru a semna ordinele de plată".

(6) "Cuvântul 'fantastic' a fost folosit de multe ori, deci ar trebui să inventez altă expresie pentru a-i descrie complet pe spectatorii de pe Anfield. E mai mult decât fanatism, este o religie. Anfield nu este un stadion, este un soi de altar pentru miile de persoane care vin aici să venereze această echipă. Aceşti oameni nu sunt doar fani, sunt precum membrii unei familii ceva mai mari".

(7) "Pentru ca un jucător să fie suficient de bun pentru Liverpool, trebuie să fie pregătit să dărâme un zid, iar apoi să fie gata de luptă".