16-03-05

N-AM TORPILAT SUBMARINUL...

Andrei SAVA


Reprezentanta a unui fotbal al carui campionat e asemuit adesea cu o parodie a jocului practicat in lumea buna, Steaua a aratat - o data in plus – ca e singura care poate sa schimbe impresia, aratand Europei ca fotbalul romanesc n-a murit. Mai exista ei, urmasii celor ce au cucerit CUPA CEA MARE cu aproape doua decenii in urma.

Selectionata hispano-sud-americana, calita in puternicul campionat al Spaniei, venea dupa o lunga si impresionanta serie de meciuri in cupele Intertoto si UEFA – 16, din care 11 victorii, 4 egaluri si doar o infrangere… 27 de goluri inscrise si doar 7 primite!

Spaniolii au incercat sa isi impuna jocul inca din start, aratand calitati tehnice si viteza cum nu prea am vazut pe terenurile noastre. Li s-au opus zece romani - zid in fata portii bravului nostru bielorus, dar gata oricand de lovituri nimicitoare. Si, virtuozitatii tehnice sud-americane ai nostri i-au raspuns pe masura, nu de putine ori reusind faze de mare spectacol, care i-au depasit pe adversari. Si doar nesansa a facut ca Paraschiv, Cristea - de cateva ori –, si , mai ales, Dinita – dupa pasa precisa lui Oprita - sa nu inscrie. Ar fi fost torpila care ar fi scufundat submarinul galben…
Si, sa nu uitam, la cateva minute dupa inceperea meciului, Dica a si reusit sa inscrie, la capatul unei faze-snur in care spaniolii n-au atins mingea. Din pacate, pozitia de off-side a lui Cristea a facut ca golul sa fie anulat…

Foarte sigur pe el in putinele ocazii cand a trebuit sa intervina, Vasea a dat siguranta apararii. Remarcabil jocul in aparare al centralilor Radoi si Ghionea, precum si al lui Ogararu, adesea prezent in fazele de atac. Ezitant Petre Marin. La mijloc, Paraschiv, Dorinel si Oprita au fost inepuizabili, ultimul umilindu-si de multe ori adversarii si provocand panica in apararea Villarrealului. Dica, mult mai activ ca deobicei, si-a facut si el datoria, ca si Dinita si Cristea. Salutam revenirea lui Dumitru, dupa aproape cinci luni de absenta.

Dupa victoria impotriva Valenciei, acest 0-0 ar putea sa para unora un rezultat mai slab. Nu mi se pare. A fost un meci foarte greu, in care nu avem multe de reprosat jucatorilor nostri. Au luptat exemplar. Villarreal s-a dovedit o echipa cu jucatori a caror viteza si disponibilitate extraordinara la efort le-a permis sa faca un pressing permanent, care a impiedicat constructia echipei noastre. Iar orice eroare a jucatorilor nostri, orice recuperare a spaniolilor (hai sa le zicem asa…) se transforma in atacuri periculoase. Dar am rezistat.

Iar armata ros-albastra din tribune a fost din nou la inaltime. Pacat ca nu au fost rasplatite cu o victorie…

Va fi greu duminica. Pe “El Madrigal” Villarreal e si mai puternica. Acum cred ca nu mai e nici un mister cum au reusit sa zdrobeasca Barcelona cu 3-0…
Si, totusi, sa avem incredere in echipa noastra. Ne-au demonstrat de atatea ori ca ne putem baza pe ei.
Hai, baieti, se poate! Sa trecem cu succes si peste al 12-lea val european…