17-12-09

Multumim, Domnule Balint!

Ne-am Îtors cu privirea atât de Îdârjiţi către lojă, Îcât cu greu mai găsim motive de a ne bucura că Steaua nu este Gigi Becali.

O Îtâlnire cu Gavril Pele Balint nu poate crea decât uriaşe satisfacţii: de a vedea cum gândeşte un Om neatins de virusul becalesc, de a-i citi Î ochi bucuria că este parte dintr-o stare de spirit unică Î fotbalul românesc, de a-l simţi bucuros că Îcă mai există suporteri stelişti care au lăsat aproape totul la o parte pentru a lupta contra virusului Ebola al Stelismului, nu Î ultimul rând, de a-l auzi povestind basme de demult...

Domnul Balint a zâmbit satisfăcut când a auzit că "Belo" este mai demult membru onorific al AISS, ne-a Îtrebat când vom mai organiza un marş de protest şi cum avem de gând să-l facem şi mai bine (i-a plăcut tricoul cu "62 - Ne Vrem Clubul Înapoi!"), ne-a spus din capul locului că el nu va colabora niciodată cu Gigi Becali - "m-as certa cu el din prima secundă!" - s-a declarat nemulţumit de faptul că, Î Templu, Îjurăturile au luat locul Îcurajărilor, dar s-a grăbit să adauge că nu se miră, "pentru că totul, absolut totul a plecat de la Gigi", ne-a povestit până şi faptul că, pe vremea când era jucător, refuza să iasă Î oraş când afla că şi "ăla" venea, a mai spus că nu poate ţine pasul cu declaraţiile lui Becali, tocmai de aceea a şi preferat să Îi scrie acea scrisoare - "Unui om fără viitor la Steaua" - pentru a rămâne, pentru totdeauna, ca un manifest al său contra "patronului, sau ce-o fi el Î acte".

Emoţionant a fost să auzim un astfel de Stelist spunând că, pentru el, nu se mai poate vorbi de Steaua acum, ţinând cont de conducătorii din Ghencea. Nu a mai fost pe stadion, la un meci al Stelei, de când comenta pentru ProTV meciurile din Liga Campionilor şi afirmă că nici nu se mai poate bucura cum trebuie la golurile reuşite de elevii lui Stoichiţă. "Åži dacă vom câştiga campionatul, ce? Nu prea pot să mă bucur ştiind ce-i acolo..."

Am Îcercat să nu-l Îtrerupem prea des, dar i-am dezvăluit faptul că AISS va mai organiza cu siguranţă un marş de protest anul viitor, l-am asigurat de faptul că ne vom pregăti mult mai bine şi că vom evita greşelile făcute anterior. I-am făcut Îcă de pe acum invitaţia de a lua parte la marşul de protest, spunându-i că numeroşi suporteri stelişti ne-au rugat să luăm legătura cu figurile emblematice ale stelismului, pentru a lua cuvântul. Ne-a spus că i-ar face mare plăcere să vină, rugându-ne, totuşi, să lăsăm Îjurăturile deoparte şi să ne comportăm ireproşabil.

Evident, l-am asigurat că protestele nu vor Îceta până când Gigi Becali nu va pleca din Ghencea. Răspunsul său: "Normal că protestele nu trebuie oprite!".

Discuţia a alunecat, cum era de aşteptat, la subiecte gen "Cum ar fi dacă...". "În condiţii normale", ne-a spus, ar accepta orice post Î organigrama Stelei, "antrenor, conducător, orice!". De altfel, unul din visurile sale referitoare la Steaua este acela ca el, precum şi alte foste mari glorii, să creeze un altfel de viitor al celui mai important club de fotbal al României. A revenit obsesiv la ideile exprimate Î acea scrisoare pe care i-a adresat-o ştim noi cui Î urmă cu două luni, Îcuviinţând - Î repetate rânduri - că unui astfel de individ nu ai cum să-i vorbeşti normal, că, faţă de un astfel de individ, nu te poţi comporta normal.

Ne-a spus că a dorit de mai multe ori să organizeze meciuri festive - printre care şi rejucarea finalei Cupei României din 1988 - Îsă... deh... România... Ne-a mai dezvăluit şi că a intenţionat deseori să organizeze meciuri pentru a-i ajuta pe foştii săi colegi din unica Echipă de Aur a fotbalului românesc, dar... "nu s-a putut". Totuşi, i-am spus că, din ce ştim, AISS, Î calitate de asociaţie non-profit, ar putea da o mână ajutor unor astfel de evenimente. Păstrăm legătura...

A confirmat apăsat vorbele lui Loţi Boloni din "SuperSteaua" referitoare la Miţi Majearu, că "era mult mai talentat ca, de exemplu, un David Beckham", afirmând despre fostul nostru optar că "avea un dribling şi nişte pase extraordinare". Îi pare rău, pe de altă parte, că, din cauza timidităţii sale, refuză să vorbească la emisiuni de specialitate. Tot timiditatea a făcut - spune Domnul Balint - ca "Miţi" să se piardă Îaintea primului penalty executat de Steaua la Sevilla, Î '86, deşi, la antrenamente, "el şi Loţi băteau cel mai bine".

Åži, pe nesimţite, au Îceput să curgă amintirile...

De la amintirile sale din copilărie, când juca Î echipa Stelei cu prietenii, la momentul Î care legendarul Costică Toma l-a adus la Steaua (dacă nu, avea şanse mari să joace pentru... Dinamo), la momentul Î care i s-a oferit gradul de sergent-major şi 2.500 de lei salariu, la "coşmarul" din perioada Halagian, la bucuria de a juca fotbal sub bagheta lui Emerich Jenei, la "cel mai bun meci din istoria Stelei, cel cu Anderlecht" - a reafirmat că, Î opinia lui, viteza cu care juca Steaua Î 1986, este comparabilă cu cea a echipelor de top din ziua de astăzi - la faptul că i-a fost teamă tot meciul cu FC Barcelona, dar că, odată ajuns la penalty-uri, a fost cât se poate de calm (de aici şi execuţia sa flegmatică), la "voi ştiţi câţi bani ne-a luat nouă Duckadam la 11 metri, după antrenamente? Jucam pe 100 de lei, cinci lovituri. Niciodată nu am putut să-i dăm cinci goluri consecutive la penalty-uri, era ceva de... de...", la faptul că, "orice am fi făcut noi atunci, nu am fi putut Îvinge Milanul lui Sacchi. Erau incredibili!".

După o astfel de Îtâlnire, pleci spre casă cu o bucurie ireală, nu-ţi vine să crezi că mai poţi simţi astfel de lucruri ca stelist.

Domnule Balint, vă Mulţumim! Pentru Tot!

Lari