Cand totul pare imposibil... Optiuni

[Marius]

Astazi vreau sa va propun ceva. Un articol. Un apel la omenie. Un strigat de ajutor.

Articolul este scris de o fata, Mara pe numele ei si il gasiti AICI in varianta originala.
Eu am sa-l postez si aici si am sa va rog, in masura posibilitatilor fiecaruia, sa dati o mana de ajutor.


"Se spune cã fericirea nu se cumpãrã, dar sunt ºi momente în care banii valoreazã cât o nouã viaþã.

S-a nãscut pentru prima datã acum 18 ani, iar acum un an Dumnezeu i-a dãruit o a doua ºansã pentru cã a meritat-o. A trecut peste toate obstacolele, a luptat chiar ºi atunci când totul pãrea pierdut, a sperat ºi a reuºit. A renãscut din propriile suferinþe.

O zi normalã, antrenamentul obiºnuit… nimic nu anunþa tragedia ce urma sã se petreacã. Mergea cu bicicleta alãturi de colegii sãi, aproape cã mai pusese o cãrãmidã la baza piramidei succesului. Se întorcea de la antrenament când toþi anii de muncã, toate visele sale s-au nãruit într-o clipã. Piramida succesului s-a dãrâmat într-o secundã fãrã nicio remuºcare, fãrã nicio urmã de tristeþe într-o groapã imensã, aceeaºi groapã pentru care timpul s-a oprit câteva sãptãmâni.

”ªtiu cã mergeam cu bicicleta în timpul antrenamentului, alãturi de colegii mei Cristina ºi Cristi, când, deodatã, mi-a apãrut în faþã o groapã imensã pe care am încercat sã o evit, dar nu am putut. Cu toþii cunoºteam existenþa acelei gropi (…). Am uitat de ea, am încercat sã frânez, însã am cãzut, iar din acel moment nu mai ºtiu nimic din ce s-a întâmplat. Am înþeles cã imediat dupã accidentul meu au fost astupate toate gropile din acea zonã.” (fapt confirmat!!!)

De atunci timpul s-a oprit, parcã indiferent de consecinþele situaþiei. Drumul pânã la spital a fost un calvar (”mã vedeam în oglindã, plinã de sânge pe faþã ºi, speriatã, credeam cã voi muri”). Dar ceea ce a urmat întrece limitele umanului.

Sperau cã odatã ajunºi la instituþia pentru care viaþa e mai presus de orice, suferinþa ºi durerea vor înceta sã avanseze în corpul ºi sufletul unei nevinovate. Dar parcã totul se împotrivea. Aºtepta ca cineva sã o salveze, sã învârtã cheiþa norocoasã, pentru a elibera timpul. Dar nu a fost aºa. Singurul salvator a lãsat-o sã lupte singurã.

”Mi s-a spus cã nu e medicul neurochirurg în spital. Nu e permis ca o unitate de talia celei de la Ploieºti sã stea în baza unui singur medic-care e sau nu e în spital, vrea sã vinã sau nu de acasã-totuºi în joc e viaþa unui om.”

Pânã la urmã salvarea pãrea cã va venii din partea altcuiva. Era o cursã contra cronometru, dar cine ar fi trebuit sã-ºi dea seama, nu a fãcut-o. Minutele se scurgeau, Dorinþa de a continua sã lupte se pierdea printre vise. ªi nimeni nu o ajuta.

”Am fost duºi nu ºtiu unde, la un medic, presupun de gardã. Nu ºi-a dat silinþa cine ºtie ce. Pânã nu i-am dat ceva… Abia atunci a trimis-o la tomografie. Dar doctorul era preocupat sã ne facã educaþie pentru cã fata avea un inel în buric. Ea îi tot spunea cã numai aude, cã începe sã nu mai vadã ºi plângea cã, dacã închide ochii, moare.”

Se gândea dacã mai are pentru cine ºi pentru ce sã se zbatã atâta. Indiferenþa celor din jur, celor care trebuiau sã o ajute o descuraja din ce în ce mai mult. ªtia totuºi cã nu e chiar singurã ºi cã trebuie sã lupte, asta dacã mai vroia sã reconstruiascã piramida succesului. Dar încetul cu încetul, speranþa cã va reuºi se desprindea de sufletul ei provocându-i ºi mai multã durere.

”Abia dupã ce a intrat în comã au adus o anestezistã de la Boldescu, au intubat-o ºi am plecat cu salvarea la Bucureºti, unde am ajuns la 20.30. Medicii de-acolo s-au îngrozit când au vãzut-o. Doctorii mi-au spus cã era nevoie sã se intervinã chirurgical în patru ore de la comiterea accidentului. Or, la Ploieºti au þinut-o pânã seara.” (între 11 ºi 19 a fost þinutã pacienta la Spitalul Judeþean din Ploieºti)

Se pãrea cã cedase. Nici mãcar spiritul ei de învingãtoare nu mai suporta durerea ºi suferinþa. Însã, pe cei puternici, Dumnezeu nu-i uitã niciodatã. Miracolul aºteptat atâta vreme s-a îndurat sã se producã. Cheiþa câºtigãtoare a fost întoarsã în clanþa timpului. Câte o razã de luminã apãrea dupã uºa deschisã. Reuºise sã punã prima cãrãmidã la piramida supravieþuirii. Acum trebuia sã gãseascã puterea ºi sprijinul pentru a continua.

”Mi s-a spus cã am stat trei sãptãmâni în comã, dar eu nu-i amintesc nimic.”

Vãzând cã a trecut peste cel mai greu obstacol, credea cã totul va fi din ce în ce mai uºor de acum. Dar nu a fost aºa. Vestea cã nu va mai putea face sport cel puþin pentru o vreme sau chiar niciodatã aproape cã a sfãrâmat orice piramidã.

Însã ºtia cã d-abia a renãscut ºi va trebui sã ia totul de la început, de la zero. A reînvãþat sã meargã, a reînvãþat sã vorbeascã, a reînvãþat sã mãnânce. ªi a reuºit. Pas cu pas, zi de zi, doar Dorinþa ºi siguranþa cã va izbuti sã învingã orice barierã au ajutat-o. Doar cã acestea nu sunt mereu suficiente.

Personajul principal al poveºtii este Oana Anesia Opincariu, din Ploieºti. S-a nãscut pe 14.09.1989 ºi este legitimatã la CS Petrolul Ploieºti. Practicã patinaj vitezã, un sport care la în þara noastã nu este deloc dezvoltat, dar în ciuda acestui fapt ea a obþinut la juniori, dar ºi la seniori, rezultate excepþionale, având 99 de medalii obþinute la concursuri. În 2007, la Campionatele Europene de patinaj vitezã, juniori(Alkmaar, Olanda), a câºtigat douã medalii, aur la proba de 3000 m ºi argint la 1500 m. Dupã ce a fãcut pasul decisiv, trecând la senioare, performanþele Oanei nu au încetat sã aparã, dovedindu-se marea speranþã a patinajului vitezã. Campionatele Europene de seniori, desfãºurate în Italia, românca a reuºit cele mai bune rezultate ale delegaþiei noastre. La doar 17 ani, ea s-a clasat pe locul 19 la general, având cea mai bunã evoluþie în proba de 3000m, unde s-a clasat pe poziþia a 16-a, devansând-o ºi pe Daniela Dumitru, o patinatoare mult mai experimentatã ºi totodatã a stabilit un nou record naþional. Tot în 2007, a primit ºi o bursã de pregãtire în strãinãtate de la forurile europene. Se pregãtea intens pentru Campionatele Mondiale din China, însã în luna iunie a suferit un grav accident.

În timpul unui antrenament, Oana a cãzut de pe bicicletã ºi s-a lovit la cap. încercând sã ocoleascã o groapã din asfalt. A fost diagnosticatã cu hematom subdural fronto-temporal ºi traumatism cranio-cerebral. Din cauza îngrijirilor de proastã calitate de la Ploieºti, starea de sãnãtate s-a agravat simþitor. A fost trimisã la Bucureºti, unde a stat internatã 4 luni, dintre care 3 sãptãmâni în comã, timp în care a suferit o intervenþie chirurgicalã. Dupã ce a început sã-ºi revinã, ea a fost nevoitã sã înveþe totul de la început, neputând vorbi, mânca sau merge. În prezent, Oana urmeazã programe de recuperare în þarã, însã pentru a-ºi reveni complet, este nevoitã sã plece în Austria pentru a se trata ºi pentru a-ºi îndeplini visul de a merge din nou pe patine. Costurile deplasãrii ºi internãrii într-o clinicã din Viena sunt foarte mari, ajungând la 12000 euro/lunã. Pãrinþii ei au fãcut tot ce au putut pânã acum pentru a o ajuta ºi a-ºi vedea fata din nou fericitã, însã acum nu mai au posibilitãþile financiare pentru a o susþine aºa cum trebuie.

Toþi cei care cred în Oana ºi doresc sã o ajute sã-ºi îndeplineascã visul sunt rugaþi sã depunã bani în conturile:

Titular: Opincariu Anesia Oana

Banca: BRD

RON: RO 68 BRDE 300 SV 41 31 079 3000

EURO: RO 64 BRDE 300 SV 41 31 087 3000"

La final, inchei cu rugamintea de a o ajuta... Sa nu fim mai multi comentatori decat donatori...

[MoWeed]

Numai in Romania se poate intampla asa ceva....sistemul nostru de sanatate este falimentar. Nu e singurul caz in care nesimtirea celor din primarie(pentru ca au lasat groapa aia acolo, culmea cum a avut loc accidentul s-au gasit resurse sa se asfalteze) cu nesimtirea celor din spitale au reusit sa afecteze o viata.
Vinovatii ar trebui sa plateasca aceste costuri ale spitalizarii dar traim in Romania....

Acest mesaj a fost editat de MoWeed: May 25 2008, 12:29 PM