Sign in to follow this  
Followers 0
Guest Tiberiu Florea

Interviu cu Ion Voinescu (Suporter Steaua)

3 posts in this topic

Ion Voinescu: "Eu si Toma eram cei mai buni portari din tara"

 

Perioada de inceput a istoriei Stelei - Casa Centrala a Armatei in acele vremuri - se leaga de cateva repere pe care arhivele refuza sa le uite: Coloman Braun-Bogdan - primul antrenor al echipei, Gheorghe Popescu - primul golgheter al ros-albastrilor, Ion Voinescu si Costica Toma - "siamezii" care au aparat, pe rand, poarta echipei in perioada 1951-1963. Despre ultimii doi, presa vremii a relatat nenumarate episoade ale unei rivalitati sportive care avea sa-i transforme in cei mai buni goalkeeperi ai Romaniei si care, paradoxal, i-a apropiat atat de mult incat au devenit prieteni.

 

Acum, la aproape 76 de ani, Ion Voinescu este inca un om zvelt si sobru pentru care fotbalul a ramas o religie. Locuieste in acelasi imobil cu Vasile Zavoda si Ilie Greavu, undeva, langa Piata Domenii si nu pierde nici o ocazie de a mai da o fuga pe la stadion, unde-i place sa intre in contact cu actualii jucatori ai Stelei. Provocat la o discutie despre CCA si rosturile vremurilor de atunci, nea Nelu devine brusc un tonomat cu povesti.

 

Suporter Steaua: E adevarat ca pana sa fiti cel mai bun portar al Romaniei ati inceput fotbalul ca mijlocas ?

Ion Voinescu: Ma trimiteti mult in urma cu gandul, la anii copilariei mele. Jucam fotbal pe maidan la "Baba Lina", in cartierul Bellu. Era prin anii 1937-38. Antrenorul de la pitici, de la Olimpia, ne-a vazut si ne-a chemat la selectie pe stadionul "Axa". M-am dus eu, Titi Popescu, Dumitru Nicolae-Nicusor, care a jucat apoi la Sportul Studentesc, Oprica - transferat si el, mai tarziu, la Obor - Iordan, ajuns la Venus, Sandu Ciocea, devenit peste ani jucator al Bancii, Parvu de la Craiova si alti pusti. La miutele alea de la inceput, am jucat in camp. Nu se poate spune ca eram mijlocas, stiti cum se juca mingea pe maidan. Toti eram mijlocasi, toti fundasi, toti inaintasi. Intr-o zi, a avut loc un meci intre echipa A si echipa B a Olimpiei. S-a accidentat portarul si am intrat eu in poarta. De atunci am ramas portarul lotului A.

 

Suporter Steaua: Cum ati ajuns la Steaua ?

Ion Voinescu: E o poveste lunga. In 1946 jucam la Carmen. Era echipa lui Dumitru Mociornita, unul dintre marii chiaburi ai vremii, un personaj considerat de regimul comunist un reactionar. Aveam una dintre cele mai bune echipe. La un moment dat, au venit rusii de la Dinamo Moscova sa joace in Romania, sa arate ei ce buni sportivi sunt comunistii. I-au batut pe Rapid cu 2-1 si pe Juventus cu 10-5. Federatia a propus sa joace cu Carmen care era considerata, cum am mai spus, echipa cea mai buna. Campionatul se terminase, iar noi, jucatorii, eram in concediu si Mociornita le-a spus celor de la federatie: "Nu-i pot strange acum, ca abia le-am dat drumul in concediu". De necaz ca Mociornita n-a putut sa ne aduca la acel meci cu rusii, regimul a dat un decret si ne-a desfiintat echipa. Ca sa dea si un exemplu, a inchis si doi jucatori, pe Farkas si Iordache, pe motiv ca erau si ei reactionari. Cand a auzit Bazil Marian, care era mai vechi in echipa, de frica sa nu pateasca la fel, l-a luat pe Valentin Stanescu, portarul nostru, m-a luat si pe mine si ne-a dus la Solvay Uioara, in Divizia B. Am jucat la ei un an pana intr-o zi cand am avut un meci cu CFR Tg. Mures. La acel meci m-a vazut Baratky, care era antrenor la RATA Tg. Mures, in prima divizie, si mi-a propus sa ma duc la ei. Am jucat si acolo un sezon, apoi, la un meci cu Metalul Bucuresti, in Cupa Romaniei, m-a remarcat ministrul Angheliu, de la Uniunea Sindicatelor Metalo-Chimice. Dupa meci, l-a trimis pe portarul Metalului, Stefan Ionescu, sa-mi spuna sa vin sa joc la Metalul. A sunat mai mult ca un ordin, va dati seama, ca era ditamai ministrul. Apoi, in 1949, am fost incorporat, dar Armata m-a mai lasat sa joc un an la Metalul. In noiembrie 1959, m-au chemat la CCA. Peste o saptamana, echipa avea sa joace finala Cupei Romaniei. Si eu, si Badeantu, si Bone, si Vasile Zavoda eram nou-veniti la echipa. Cu cateva zile inaintea finalei, Ronnay, care ara atunci antrenorul lui CCA, a vrut sa ne vada ce stim. Am facut antrenament si, dupa antrenament, ne-a spus ca suntem in "11"-le pentru finala. Am jucat cu Flamura Rosie Arad si am invins cu 3-1. Acea finala a fost primul meu meci la CCA.

 

Suporter Steaua: Povestiti despre concurenta cu Costica Toma.

Ion Voinescu: Cand a venit el la echipa, in 1952, a inceput concurenta noastra. Acest lucru a dat calitate postului de portar la CCA. Au fost momente cand a fost preferat el pentru ca era un portar sobru si solid. Avea vreo 70-75 de kilograme, pe cand eu aveam 56. Cred ca astazi, cu statura asta, as fi facut popice, nu fotbal. Toma era preferat pentru meciurile in deplasare, eu, mai mult, la cele de acasa. Imediat, am ajuns amandoi la Nationala. Eram atunci cei mai buni portari din tara.

 

Suporter Steaua: De ce vi se spunea "Þop" ?

Ion Voinescu: Am tot vazut scriindu-se ca datorita plonjoanelor mele din bara in bara. Nu e chiar asa. Porecla asta mi-a fost pusa de cand eram copil, de catre baietii din cartier. Cand jucam, in poarta, ma miscam tot timpul, nu stateam o clipa. Topaiam, efectiv, de colo, colo, luam pietricele de pe jos, aruncam cu ele, ce mai, n-aveam stare. Vazandu-ma, unul dintre baieti mi-a zis imediat: "Hai ba, Top, nu mai Topai atat si fii atent la joc !". Peste ani, e adevarat, si plonjoanele mele mi-au intarit renumele poreclei.

 

"Iordache a fost cel mai bun portar al Stelei"

 

Suporter Steaua: Care este cel mai mare regret al dumneavoastra ?

Ion Voinescu: Stiti, din 1947, cand aveam 16 ani, si pana in 1963, am fost selectionat la toate loturile nationale ale Romaniei, A, B si de tineret. Am jucat pentru Romania zeci de partide, inclusiv la Olimpiada de la Helsinki, din '52, dar pe vremea aceea nu se adunau toate meciurile ca selectii la nationala. Pana la urma, cred ca am doar vreo 20-22. Dar nu asta regret cel mai mult. Daca e un lucru din acele vremuri pe care il regret, este faptul ca atunci, prin anii 40-50 Romania avea o generatie de jucatori care ar fi putut plasa tara printre cele mai bune din Europa. Am avut nesansa ca perioada noastra a coincis cu perioada de glorie a Ungariei. Pe vremea aceea ungurii faceau furori in Europa, apoi n-a mai auzit nimeni de ei.

 

Suporter Steaua: Ati trait perioada de inceputuri ale CCA, apoi ati prins toate generatiile, pana in ziua de azi. Care au fost cei mai buni portari ai Stelei din toate timpurile ?

Ion Voinescu: Clubului Steaua i se pot asocia toate superlativele fotbalului romanesc. Are cele mai mari rezultate, a avut cel mai buni fotbalisti, a dat cei mai multi jucatori la loturile nationale si multe altele. Printre toate acestea, Steaua a avut, de-a lungul timpului, o pleiada de portari care au facut istorie. Nu vreau sa vorbesc despre mine. Am spus despre Costica Toma, era o valoare exceptionala. Au venit dupa noi Vasile Suciu, Haidu, apoi Vasile Iordache. Iordache a fost, de departe, cel mai valoros. As fi nedrept daca nu i-as aminti si pe Moraru, si pe Duckadam, si pe Stangaciu, pe Lung sau Gherasim.

 

Suporter Steaua: Dar pe portarii actuali ai echipei, cum ii puteti caracteriza ?

Ion Voinescu: Cel care a confirmat e Hamutovski, dar are anumite deficiente. E un portar cu un fizic impresionant si ar trebui sa domine careul. De multe ori, nu se intampla asa. Daca eu as fi avut fizicul lui, as fi fost poate printre cei mai buni portari ai lumii. Tudor are alte calitati, dar este un portar de linia portii.

 

"Facusem comotie si sforaiam"

 

Una dintre intamplarile cele mai urate, dar de care-si aduce aminte zambind "Þop" Voinescu s-a derulat in 1955, intr-un meci de pregatire al echipei nationale A, in compania celei de tineret. "Era o burnica urata afara si noi trebuia sa facem un meci de pregatire cu tineretul. La un moment dat, mingea venea linistita, pe jos, doar s-o prind in brate. Cand il vad pe Gica Nertea (n.n. - fost mijlocas la CCA, ulterior devenit jurnalist) ca vine spre mine si incepe sa faca fente din corp, asa, in gluma, pentru a ma deruta, cred. Eu am plonjat pe minge si, din creseala, m-a lovit cu genunchiul in cap. Am cazut lat si am inceput sa sforai. Lumea credea ca e o gluma de-a noastra. Facusem comotie cerebrala si, intr-un tarziu, se prinsesera si cei de pe margine ca e groasa. Atunci a intrat Toma in locul meu si mi-am pierdut postul de titular la nationala. Tot de atunci stiu ca o persoana care are comotie sforaie", povesteste Ion Voinescu.

 

Ion Voinescu

 

Data nasterii: 18 aprilie 1929

Locul nasterii: Valea Dragului, jud. Giurgiu

Onoruri: maestru emerit al sportului, decorat cu "Ordinul muncii"

Echipe la care a jucat: 1939-1943: Olimpia Bucuresti, 1943-45: ASPIM Bucuresti, 1945-46: Carmen Bucuresti, 1946-47: Solvay Uioara, 1947-48: RATA Tg. Mures, 1948-50: Metalul Bucuresti, 1951-63: CCA / Steaua

Trofee cucerite: campion al Romaniei de 6 ori, castigator al Cupei Romaniei de 5 ori

Meciuri jucate in prima divizie: 182

Meciuri jucate la Steaua: 158, in 12 sezoane (locul 36 all-time)

Selectii in echipa nationala: 22

 

(Suporter Steaua, nr. 2, 2004)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Corect, CCA invinge in 1950 pe Flamura Rosie Arad (campioana acelei editii de campionat) cu 3-1 prin golurile marcate de Apolzan, Roman si Moldoveanu, respectiv Mercea castigand pentru a IIa oara consecutiv cupa Romaniei

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!


Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.


Sign In Now
Sign in to follow this  
Followers 0