Sign in to follow this  
Followers 0
xray

Țiganii din România. Scurt istoric, mit și adevăr.

2 posts in this topic

Lucruri puţin ştiute despre ţigani: de unde au venit şi cum s-au răspândit in Principatele Române. De ce erau „proprietatea statului“ ţiganii domneşti.
 
646x404.jpg?1450548392
Å¢iganii au trecut vechi pe aceste meleaguri

Ţiganii din România sunt, după statistici, mai numeroşi ca in orice ţară. Deşi oficial numărul lor este de peste 600.000, in realitate ei sunt mult mai mulţi, asta şi pentru faptul că, la ultimul recensământ, cei mai mulţi dintre ei nu şi-au declarat etnia.
 
Originea Å£iganilor a suscitat interesul istoricilor, specialiÅŸtii arătând că această etnie există incă din timpul Imperiului de Răsărit, in secolul XI, când bizantinii au adus mai multe mii de robi din Siria. Ulterior, de la plecarea lor din India, in urma certurilor dintre conducători, s-au despărÅ£it in două ramuri, o parte indreptându-se spre Nordul Africii, in timp ce partea cea mai consistentă a luat calea Europei. Odată cu ultimele invazii mongolice s-au ivit ÅŸi Å£iganii. "Tătarii care veneau de prin stepele asiatice ÅŸi ruseÅŸti au târât cu ei acest popor care le-a servit drept robi. ÃŽn vârtejul cuceririlor, tătarii au intâlnit ramura de Å£igani care apucase spre Nord ÅŸi au pus stăpânire pe ea, fără vreo greutate. Å¢iganii s-au arătat credincioÅŸi noilor stăpâni ÅŸi foarte umiliÅ£i, spune in studiile sale istoricul George Potra. Practic, se confirmă faptul că drumul pe care s-a infiltrat Å£iganii in principatele române coincide cu drumul năvălirilor romane, istoricul Nicolae Iorga fiind unul dintre susÅ£inătorii acestei idei. ÃŽn principatele române, Å£iganii au intrat in robia celor bogaÅ£i, iar ei au fost impărÅ£iÅ£i in trei categorii:  Å£igani domneÅŸti, Å£iganii mănăstireÅŸti ÅŸi Å£iganii boiereÅŸti.
 
646x404.jpg
 
Å¢iganii domneÅŸti, despre care se spune că erau proprietatea statului, erau ocupaÅ£i in domeniul prelucrării metalelor, li se mai spuneau ÅŸi căldărari ÅŸi mai tot timpul erau pe drumuri, locuind in căruÅ£e cu coviltir.  Iarna, se adăposteau in pădure, unde iÅŸi săpau bordeie in pământ. Tot din această categorie mai făceau parte Å£iganii lingurari, ursarii care se ocupau de dresatul urÅŸilor ÅŸi rudarii, care se ocupau cu mineritul ÅŸi spălarea aurului. “Din multele acte de danie ale lui Åžtefan cel Mare, vedem că viteazul ÅŸi cucernicul ctitor nu se sfia să-ÅŸi aducă robi ÅŸi din Å¢ara Românească, bineînÅ£eles robi Å£igani, după cum rezultă din documente. Pe 16 martie 1490, Åžtefan cel Mare dăruieÅŸte mănăstirii Putna unsprezece sălaÅŸe de Å£igani, din Å£iganii săi proprii aduÅŸi din Å¢ara Românească.  Că Åžtefan cel Mare a luat ca pradă de război Å£igani din Muntenia o spun ÅŸi cronicile timpului”, spune George Potra. Robii Å£igani aveau o mare importanţă in complexul bunurilor unui boier, care plăteau bani buni pentru a-i avea in stăpânire.
 
646x404.jpg
 
O a doua categorie de Å£igani robi erau cei mănăstireÅŸti, care erau ÅŸi ei foarte numeroÅŸi. Domnii Ţării RomâneÅŸti ÅŸi ai Moldovei se luau la intrecere in a ctitori biserici ÅŸi mănăstiri pe care le inzestrau cu moÅŸii intinse ÅŸi foarte multe sălaÅŸe de Å£igani. Istoricii care au căutat in documente au găsit numeroase dovezi in sensul celor arătate mai sus. Astfel, la 3 septembrie 1448, in Suceava, Petru Voievod a intărit mănăstirea NeamÅ£ului cu patru sălaÅŸe de Å£igani daÅ£i de Alexandru cel Bun. ÃŽn 1688, Neagu, fiul căpitanului Măinea de la GoÅŸtile, a dat mănăstirii CăldăruÅŸeni un Å£igan in locul Å£iganului mănăstirii, care fusese ucis de semenii lui. “Precum să se ÅŸtie că intâmplându-se de s-au sfădit niÅŸte Å£igani ai noÅŸtri cu Å£iganii mănăstirii CăldăruÅŸani, s-au intâmplat primejdie unui Å£igan al nostru de au lovit pre un Å£igan al mănăstirii in cap ÅŸi dintr-aceea i s-au intâmplat acelui Å£igan de au murit, deci intr-un alt chip n-am putut face, ci am căzut cu mare rugăminte la părintele egumenul Efrim, ca să-i  dau un Å£igan pentru Å£igan ÅŸi neavând nici sfinÅ£ia lui ce mai face fost-au bucuros ca să-i dau Å£igan pentru Å£igan”, este invoirea făcută de Neagu.
 
O a treia categorie de ţigani robi erau cei boiereşti. Aceştia proveneau din daniile domneşti, cuceririle de război, moşteniri, zestre, cumpărări şi schimburi. Spre exemplificare, in anul 1802 domnul Moldovei, Alexandru Şuţu dăruieşte ţigani lui Iancu Şuţu, “spre răsplătirea slujbelor sale ce slujăşte domnieii mele şi ţării cu credinţă şi dreptate. Care ţigani de acu inainte să-i fie drepţi robi in veci cu femeile şi cu toţi copiii lor, cu gineri şi nurorilor lor”. În afară de darurile domneşti, numărul ţiganilor boieşte sporea şi prin foile de zestre care le aduceau boieroaicele la căsătoria lor. Adică din foaia de zestre făceau parte şi câţiva ţigani, ca parte a avuţiei miresei. “La capitolul bucătărie sunt menţionate toate vasele şi obiectele trebuincioase, in plus o ţigancă văduvă, probabil bucătăreasă sau femeie de ajutor şi două fete de ţigan in casă”, se arată intr-un document al timpului.
 
646x404.jpg
 
La 1850, in Moldova şi Ţara Românească locuiau un sfert din ţiganii din Europa, adică peste 200.000. Din acest motiv, pe 20 februarie 1856, după un proces indelung pornit de Mihail Kogălniceanu in anul 1837, au fost eliberaţi din sclavie ultima categorie de robi ce aparţineau proprietarilor particulari. Dezrobirea romilor a fost promulgata prin ”Legiuirea pentru emancipaţia tuturor ţiganilor din Principatul Romanesc” de domnitorul Barbu Ştirbei, pe baza unui text intocmit de Petre Mavrogheni si Mihail Kogalniceanu.
 
Autor: Borcea Stefan
 
Articol publicat in adevarul.ro/locale/focsani
 
 
Mituri despre ţiganii din trecut. Cum au refuzat numele de „noii ţărani“ şi au transformat casele primite in grajduri

Relatările străinilor despre comunităţile de ţigani din secolele trecute ii prezentau pe aceştia in ipostaze ieşite din comun. Iubeau aurul, caii şi muzica, erau sălbatici şi murdari, erau meşteri iscusiţi, dar nu le plăcea munca, au fost robi şi călăi, iar in general, pitorescul lor ii contraria pe străini.
 
646x404.jpg
 
Ţiganii intâlniţi de călătorii care au vizitat ţările române le-au stârnit acestora impresii profunde. O mulţime de relatări despre modul de viaţă al nomazilor din Transilvania, Muntenia şi Moldova le prezintă modul de viaţă exotic, pentru aşteptările străinilor care au scris despre ei.
 
Călăii de la curtea domnească
Una dintre slujbele acordate ţiganilor era cea de călău. O relatare a cronicarului Miron Costin, despre domnia lui Ştefan Tomşa in Moldova, arăta asprimea cu care domnitorul din secolul al XVII-lea se purta faţă de boieri şi faptul că acesta işi angajase un ţigan drept călău. Boierii potrivnici domnitorului erau ucişi cu sânge rece. „Tomşa avea dreptul să-i omoare deoarece se ridicaseră impotriva domniei. Miron Costin povesteşte de călăul lui Tomşa, „un ţigan.. gros şi mare la trup”, care de multe ori striga domnului, arătând la boieri: Doamne, s-au ingrăşat berbecuţii, buni sunt de injunghiat? Ştefan vodă, la aceste cuvinte, râdea şi dăruia bani ţiganului”, se arată in Istoria Românilor, de Constantin Giurescu (1944).
 
Gaborii ÅŸi-au luat numele de la principele Gabriel Bethlen
Principele transilvan Gabriel Bethlen era poreclit „ţiganul”, din cauza tenului inchis la culoare. Unii istorici susÅ£in că termenul „gabor”, folosit ÅŸi cu inÅ£elesul de Å£igan, provine din asocierea acestuia cu numele principelului din secolul al XVII-lea, cel care i-ar fi eliberat pe Å£igani din robie. ÃŽn semn de recunoÅŸtiinţă, Å£iganii au preluat ÅŸi numele de gabori.  
 
Asemănaţi cu arabii
În secolul al XVII-lea, cronicarul sirian Paul de Alep, care a călătorit in teritoriile române, relata despre arabii erau dispreţuiţi de români din cauza asemănării lor cu ţiganii. „Şi românii cred că toţi locuitorii ţării noastre seamănă cu aceşti robi negri sau cu aceşti slujitori. Din această cauză noi suntem dispreţuiţi de ei”, afirma Paul de Alep, citat in „Călători străini despre Ţările Române”, volumul VI, Editura Ştiinţifică şi Pedagogică (1976).
 
Ţiganii de la mănăstiri
Multe dintre mănăstirile românilor, din secolul al XVII-lea, au fost ridicate cu ajutorul ţiganilor robi. Mănăstirile dispuneau de aceştia, iar unele aveau sute de robi. Mănăstirea Caşin ar fi fost ridicată cu ajutorul a peste 800 de lucrători dintre ţiganii robi ai ţării. Şi mănăstirea Argeşului avea locuinţe unde trăiau, ca robi ai mănăstirii, familiile de ţigani. Mănăstirea Cozia avea 1.000 de robi ţigani, afirma Paul de Alep.
 
Aveau muzica in sânge
Ţiganii erau văzuţi ca personaje cu inclinaţii artistice, scria Aurelie de Soubiran Ghica, la sfrşitul secolului al XIX-lea.
„Sunt toÅ£i, sau aproape toÅ£i, muzicieni prin natura lor. Ei formează grupuri de lăutari de Å£ară, care fac poporul român să danseze pe o plată modică. Muzica lor, care nu este cu note, are o tradiÅ£ie vie ÅŸi este păstrată de la o generaÅ£ie la alta. Adesea este un ritm lent, melancolic, cu un efect de o irezsitibilă visare, perceput de departe. Sunetele ciudate ale muzicii lor trezeau in mine toate amintirile ÅŸi toate regretele legate de patria mea, deÅŸi erau noi pentru urechea ÅŸi inima mea”,  afirma Aurelie de Soubiran Ghica, citată in volumul „Călători străini despre Ţările Române” (Editura Academiei Române - 2009).
 
Mari iubitori de cai
În secolul al XIX-lea, romii erau recunoscuţi ca buni vânzători de cai şi meşteri fierari. „La târgurile de la ţară, ţiganul este intotdeauna prezent ca vânzător de cai. El este fierarul de la ţară. În ultimul secol, impăratul Joseph al doilea i-a dat ţiganului numele de noul ţăran şi i-a construit o casă, sperând să ii ridice nivelul de trai, dar noul nume nu i-a plăcut acestuia, iar casa a fost transformată in grajd pentru cai, in timp ce bărbaţii şi femeile continuă să doarmă cu copiii lor in corturi”, relata The New York Times, intr-un reportaj publicat in 10 aprilie 1882.
 
Aveau o viaţă mizeră
Autorii unui reportaj despre ţiganii din Transilvania secolului al XIX-lea se arătau uimiţi de modul lor de viaţă nomad, dar şi de mizeria in care trăiau. „Ţiganii sunt cu toţii cei mai pitoreşti, murdari, primitivi oameni pe care ii poţi intâlni in orice ţară. Fiecare familie are căruţa sa cu coviltir, trasă de câte un cal sfrijit şi plin de căpuşe, iar in căruţă sunt porci, copii dezbrăcaţi, femei pe jumătate dezbrăcate, bunuri de casă, ustensile şi tot felul de obiecte amestecate. Totul la ei are aceeaşi nuanţă pământie, cu excepţia poate a trupurilor lor dezbrăcate ce strălucesc intr-un colorit adânc, bogat şi ars, printre mormanele de zdrenţe şi teancurile de bagaje”, scria corespondentul special al The Times, in articolul publicat 29 iulie 1877.
 
Răpeau puii de urs pentru a-i duce la circ
Britanicul Warington Wilkinson Smyth (1817 - 1890), preşedinte al Societăţii Geologice din Londra a povestit, uimit, despre modul in care ţiganii răpeau puii de urs pentru a-i dresa şi folosi apoi la circ. „Dintre animalele sălbatice, urşii şi lupii sunt animale obişnuite in creierii munţilor şi primul este câteodată luat de ţigani şi folosit intr-un mod grotesc. Ei umplu un butoiaş cu miere şi rachiu şi il aşează intr-un loc in care ursul se duce adesea. Ispita unui asemenea amestec dulce este atât de mare incât domnul Moş Martin nu numai că işi face pofta, dar adesea o aduce şi pe doamna Moş Martin şi pe ursuleţi să fie părtaşi la această delicatesă. Atunci intregul grup mănâncă şi mănâncă până când băutura işi face efectul, sar şi dansează pentru o vreme ca şi cum ar fi nebuni şi, in cele din urmă, adorm şi devin o pradă uşoară pentru răpitorii lor”, scria W.W. Smyth, potrivit autorilor cărţii „Călători străini despre Ţările Române. Volumul 2“.
 
Modul ciudat prin care dresau urÅŸii
Ţiganii erau iscusiţi in dresarea urşilor, deşi metodele lor erau considerate barbare. „Potrivit unui autor din Blackwood’s Magazine, ţiganii din Transilvania invaţă puii de urs să danseze, aşezându-i pe plăci de fier incinse, in timp ce dresorul cântă la vioară. Ursul, ridicându-şi picioarele alternativ pentru a scăpa de fierbinţeală, invaţă involuntar timpp marcaţi de muzica viorii şi in cele din urmă invaţă să işi ridice picioarele de fiecare dată când aude muzica”, relata un ziar din Statele Unite ale Americii in 1888.
 
AtraÅŸi de aur
Ţiganii se ocupau cu căutarea minereului de aur in albiile râurilor şi cu prelucrarea acestuia. „Ţiganii sunt foarte bine cunoscuţi in această parte a Europei. Sunt buni lucrători in metal, dar şi mai buni hoţi. Vara unii dintre ei se ocupă cu găsirea aurului in cele câteva râuri bogate in acest metal din Transilvania. Îşi asigură astfel existenţa, fără să se spetească muncind”, povestea David T. Ansted in volumul „A short trip in Hungary and Transylvania in spring of 1862”, publicat ca foileton şi de ziarul londonez The Times, in 1862.
 
Goliciunea copiilor
O impresie puternică făcută de ţigani călătorilor străini din secolele trecute era cea a obiceiului de a umbla goi. „Primul lucru care m-a uimit a fost un cerşetor orb condus de o fetiţă de zece ani, care era măslinie şi complet dezbrăcată. Am vazut, la Neapole, alergând astfel ştrengari, dar era pentru prima dată când vedeam o fată de vârsta ei in aceasta condiţie. Am intrebat cine erau acei oameni care se plimbau imbrăcaţi in propria lor piele? Mi s-a răspuns că erau ţigani şi că acesta era costumul pe care il purtau toţi copii in lunile călduroase. Mai mult, nimeni nu le dădea atentie, iar fata nici nu se sinchisea”, afirma călătorul francez Jaques Bocher, despre Orşova de la mijlocul secolului XIX.
 
Nu le plăcea să muncească
Ţiganii au oroare de a munci sau de a fi constrânşi in orice fel, afirmau jurnaliştii publicaţiei The New York Times, intr-un articol din 13 februarie 1898. „Ţiganii şi-au luat nume de “oameni săraci”, iar obiceiul cerşitului este atât de adânc inrădăcinat in ei, incât chiar şi cei mai bogaţi dintre ei, care pot fi intâlniţi ocazional călărind armăsari pur sânge şi purtând bijuterii scumpe, nu pot rezista tentaţiei de a cere bani”, scriau cei de la The New York Times, in 13 februarie 1898.
 
Descântece şi vrăji
Vrăjile şi descântecele ţiganilor erau recunoscute de străini. „Ţiganii fac descântece pentru ca frigurile să treacă din corpul omului in cel al unui animal sau intr-un obiect, precum piatra, redând boala "mamei care a adus-o pe lume", după una dintre expresiile favorite. Vând bucăţi de bumbac sau legături, care se pun la gât sau la mână ca brăţări. Acestea au din loc in loc noduri şi te pot proteja de boli etc”, scria Joseph Caillat, un medic francez, potrivit autorilor cărţii „Călători străini despre Ţările Române in secolul al XIX-lea. Volumul 6”, Editura Academiei Române in 2010.
 
Personaje pitoreÅŸti
Ţiganii din secolul al XIX-lea erau personaje pitoreşti, care ii impresionau pe străini, prin constituţia lor fizică. „Măsliniu la chip, bronzat chiar, ochii săi vii au strălucirea sălbatică a privirii africane. Dinţii săi, care ies cu folos in relief dintr-o piele de culoare inchisă, sunt de un admirabil alb azuriu. Aceşti dinţi şi ochi sunt precum flacăra chipului, căci ii fac să strălucească. Sunetul vocii sale este de o mare dulceaţă. Această rasă are un zâmbet ce demonstrează existenţa raţiunii”, afirma Aurelie de Soubiran Ghica (1820 - 1904).
 
Å¢iganii geloÅŸi
Unii dintre autorii cronicilor despre ţigani afirmau că aceştia işi ieşeau din fire, mai ales, din cauza geloziei. „Impetuozitatea sângelui lor nu se deşteaptă decât atunci când una din pasiunile ce-i domină, gelozia, este in joc. Atunci acest caracter de o blândeţe melancolică, ce se datorează secolelor de suferinţă, dispare şi au loc intre ei adevărate drame”, afirma Aurelie de Soubiran Ghica (1820 - 1904).
 
Nu prea erau iubiţi de români
Românii nu-i iubeau, a fost concluzia la care a ajuns Aurelie de Soubiran Ghica, in secolul al XIX-lea. „Această rasă de paria, care nu are nici patrie nici lăcaşuri pentru a se ruga şi care urmează religia ţării unde destinul a condus-o, fiind plină de superstiţii ce amintesc de păgânism şi care se adresează lui Dumnezeu, este pentru naţiunea română un obiect de dispreţ şi de desconsiderare”, afirma Aurelie de Soubiran Ghica, citată in volumul „Călători străini despre Ţările Române” (Editura Academiei Române - 2009).
 
Autor: Daniel Guţă
 
Articol publicat in adevarul.ro/locale/hunedoara

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Fute-m-as in tot neamul tau, xray ! De cand **** ma-tii, tai tu si spanzuri pe-aici ?!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!


Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.


Sign In Now
Sign in to follow this  
Followers 0