xray

Țiganii din România. Scurt istoric, mit și adevăr.

2 postări în acest topic

Lucruri puțin știute despre țigani: de unde au venit și cum s-au răspândit in Principatele Române. De ce erau proprietatea statului țiganii domnești.
 
646x404.jpg?1450548392
Țiganii au trecut vechi pe aceste meleaguri

Țiganii din România sunt, după statistici, mai numeroși ca in orice țară. Deși oficial numărul lor este de peste 600.000, in realitate ei sunt mult mai mulți, asta și pentru faptul că, la ultimul recensământ, cei mai mulți dintre ei nu și-au declarat etnia.
 
Originea țiganilor a suscitat interesul istoricilor, specialiștii arătând că această etnie există incă din timpul Imperiului de Răsărit, in secolul XI, când bizantinii au adus mai multe mii de robi din Siria. Ulterior, de la plecarea lor din India, in urma certurilor dintre conducători, s-au despărțit in două ramuri, o parte indreptându-se spre Nordul Africii, in timp ce partea cea mai consistentă a luat calea Europei. Odată cu ultimele invazii mongolice s-au ivit și țiganii. "Tătarii care veneau de prin stepele asiatice și rusești au târât cu ei acest popor care le-a servit drept robi. În vârtejul cuceririlor, tătarii au intâlnit ramura de țigani care apucase spre Nord și au pus stăpânire pe ea, fără vreo greutate. Țiganii s-au arătat credincioși noilor stăpâni și foarte umiliți, spune in studiile sale istoricul George Potra. Practic, se confirmă faptul că drumul pe care s-a infiltrat țiganii in principatele române coincide cu drumul năvălirilor romane, istoricul Nicolae Iorga fiind unul dintre susținătorii acestei idei. În principatele române, țiganii au intrat in robia celor bogați, iar ei au fost impărțiți in trei categorii:  țigani domnești, țiganii mănăstirești și țiganii boierești.
 
646x404.jpg
 
Țiganii domnești, despre care se spune că erau proprietatea statului, erau ocupați in domeniul prelucrării metalelor, li se mai spuneau și căldărari și mai tot timpul erau pe drumuri, locuind in căruțe cu coviltir.  Iarna, se adăposteau in pădure, unde iși săpau bordeie in pământ. Tot din această categorie mai făceau parte țiganii lingurari, ursarii care se ocupau de dresatul urșilor și rudarii, care se ocupau cu mineritul și spălarea aurului. Din multele acte de danie ale lui Ștefan cel Mare, vedem că viteazul și cucernicul ctitor nu se sfia să-și aducă robi și din Țara Românească, bineînțeles robi țigani, după cum rezultă din documente. Pe 16 martie 1490, Ștefan cel Mare dăruiește mănăstirii Putna unsprezece sălașe de țigani, din țiganii săi proprii aduși din Țara Românească.  Că Ștefan cel Mare a luat ca pradă de război țigani din Muntenia o spun și cronicile timpului, spune George Potra. Robii țigani aveau o mare importanță in complexul bunurilor unui boier, care plăteau bani buni pentru a-i avea in stăpânire.
 
646x404.jpg
 
O a doua categorie de țigani robi erau cei mănăstirești, care erau și ei foarte numeroși. Domnii Țării Românești și ai Moldovei se luau la intrecere in a ctitori biserici și mănăstiri pe care le inzestrau cu moșii intinse și foarte multe sălașe de țigani. Istoricii care au căutat in documente au găsit numeroase dovezi in sensul celor arătate mai sus. Astfel, la 3 septembrie 1448, in Suceava, Petru Voievod a intărit mănăstirea Neamțului cu patru sălașe de țigani dați de Alexandru cel Bun. În 1688, Neagu, fiul căpitanului Măinea de la Goștile, a dat mănăstirii Căldărușeni un țigan in locul țiganului mănăstirii, care fusese ucis de semenii lui. Precum să se știe că intâmplându-se de s-au sfădit niște țigani ai noștri cu țiganii mănăstirii Căldărușani, s-au intâmplat primejdie unui țigan al nostru de au lovit pre un țigan al mănăstirii in cap și dintr-aceea i s-au intâmplat acelui țigan de au murit, deci intr-un alt chip n-am putut face, ci am căzut cu mare rugăminte la părintele egumenul Efrim, ca să-i  dau un țigan pentru țigan și neavând nici sfinția lui ce mai face fost-au bucuros ca să-i dau țigan pentru țigan, este invoirea făcută de Neagu.
 
O a treia categorie de țigani robi erau cei boierești. Aceștia proveneau din daniile domnești, cuceririle de război, moșteniri, zestre, cumpărări și schimburi. Spre exemplificare, in anul 1802 domnul Moldovei, Alexandru Șuțu dăruiește țigani lui Iancu Șuțu, spre răsplătirea slujbelor sale ce slujăște domnieii mele și țării cu credință și dreptate. Care țigani de acu inainte să-i fie drepți robi in veci cu femeile și cu toți copiii lor, cu gineri și nurorilor lor. În afară de darurile domnești, numărul țiganilor boiește sporea și prin foile de zestre care le aduceau boieroaicele la căsătoria lor. Adică din foaia de zestre făceau parte și câțiva țigani, ca parte a avuției miresei. La capitolul bucătărie sunt menționate toate vasele și obiectele trebuincioase, in plus o țigancă văduvă, probabil bucătăreasă sau femeie de ajutor și două fete de țigan in casă, se arată intr-un document al timpului.
 
646x404.jpg
 
La 1850, in Moldova și Țara Românească locuiau un sfert din țiganii din Europa, adică peste 200.000. Din acest motiv, pe 20 februarie 1856, după un proces indelung pornit de Mihail Kogălniceanu in anul 1837, au fost eliberați din sclavie ultima categorie de robi ce aparțineau proprietarilor particulari. Dezrobirea romilor a fost promulgata prin Legiuirea pentru emancipația tuturor țiganilor din Principatul Romanesc de domnitorul Barbu Știrbei, pe baza unui text intocmit de Petre Mavrogheni si Mihail Kogalniceanu.
 
Autor: Borcea Stefan
 
Articol publicat in adevarul.ro/locale/focsani
 
 
Mituri despre țiganii din trecut. Cum au refuzat numele de noii țărani și au transformat casele primite in grajduri

Relatările străinilor despre comunitățile de țigani din secolele trecute ii prezentau pe aceștia in ipostaze ieșite din comun. Iubeau aurul, caii și muzica, erau sălbatici și murdari, erau meșteri iscusiți, dar nu le plăcea munca, au fost robi și călăi, iar in general, pitorescul lor ii contraria pe străini.
 
646x404.jpg
 
Țiganii intâlniți de călătorii care au vizitat țările române le-au stârnit acestora impresii profunde. O mulțime de relatări despre modul de viață al nomazilor din Transilvania, Muntenia și Moldova le prezintă modul de viață exotic, pentru așteptările străinilor care au scris despre ei.
 
Călăii de la curtea domnească
Una dintre slujbele acordate țiganilor era cea de călău. O relatare a cronicarului Miron Costin, despre domnia lui Ștefan Tomșa in Moldova, arăta asprimea cu care domnitorul din secolul al XVII-lea se purta față de boieri și faptul că acesta iși angajase un țigan drept călău. Boierii potrivnici domnitorului erau uciși cu sânge rece. Tomșa avea dreptul să-i omoare deoarece se ridicaseră impotriva domniei. Miron Costin povestește de călăul lui Tomșa, un țigan.. gros și mare la trup, care de multe ori striga domnului, arătând la boieri: Doamne, s-au ingrășat berbecuții, buni sunt de injunghiat? Ștefan vodă, la aceste cuvinte, râdea și dăruia bani țiganului, se arată in Istoria Românilor, de Constantin Giurescu (1944).
 
Gaborii și-au luat numele de la principele Gabriel Bethlen
Principele transilvan Gabriel Bethlen era poreclit țiganul, din cauza tenului inchis la culoare. Unii istorici susțin că termenul gabor, folosit și cu ințelesul de țigan, provine din asocierea acestuia cu numele principelului din secolul al XVII-lea, cel care i-ar fi eliberat pe țigani din robie. În semn de recunoștiință, țiganii au preluat și numele de gabori.  
 
Asemănați cu arabii
În secolul al XVII-lea, cronicarul sirian Paul de Alep, care a călătorit in teritoriile române, relata despre arabii erau disprețuiți de români din cauza asemănării lor cu țiganii. Și românii cred că toți locuitorii țării noastre seamănă cu acești robi negri sau cu acești slujitori. Din această cauză noi suntem disprețuiți de ei, afirma Paul de Alep, citat in Călători străini despre Țările Române, volumul VI, Editura Științifică și Pedagogică (1976).
 
Țiganii de la mănăstiri
Multe dintre mănăstirile românilor, din secolul al XVII-lea, au fost ridicate cu ajutorul țiganilor robi. Mănăstirile dispuneau de aceștia, iar unele aveau sute de robi. Mănăstirea Cașin ar fi fost ridicată cu ajutorul a peste 800 de lucrători dintre țiganii robi ai țării. Și mănăstirea Argeșului avea locuințe unde trăiau, ca robi ai mănăstirii, familiile de țigani. Mănăstirea Cozia avea 1.000 de robi țigani, afirma Paul de Alep.
 
Aveau muzica in sânge
Țiganii erau văzuți ca personaje cu inclinații artistice, scria Aurelie de Soubiran Ghica, la sfrșitul secolului al XIX-lea.
Sunt toți, sau aproape toți, muzicieni prin natura lor. Ei formează grupuri de lăutari de țară, care fac poporul român să danseze pe o plată modică. Muzica lor, care nu este cu note, are o tradiție vie și este păstrată de la o generație la alta. Adesea este un ritm lent, melancolic, cu un efect de o irezsitibilă visare, perceput de departe. Sunetele ciudate ale muzicii lor trezeau in mine toate amintirile și toate regretele legate de patria mea, deși erau noi pentru urechea și inima mea,  afirma Aurelie de Soubiran Ghica, citată in volumul Călători străini despre Țările Române (Editura Academiei Române - 2009).
 
Mari iubitori de cai
În secolul al XIX-lea, romii erau recunoscuți ca buni vânzători de cai și meșteri fierari. La târgurile de la țară, țiganul este intotdeauna prezent ca vânzător de cai. El este fierarul de la țară. În ultimul secol, impăratul Joseph al doilea i-a dat țiganului numele de noul țăran și i-a construit o casă, sperând să ii ridice nivelul de trai, dar noul nume nu i-a plăcut acestuia, iar casa a fost transformată in grajd pentru cai, in timp ce bărbații și femeile continuă să doarmă cu copiii lor in corturi, relata The New York Times, intr-un reportaj publicat in 10 aprilie 1882.
 
Aveau o viață mizeră
Autorii unui reportaj despre țiganii din Transilvania secolului al XIX-lea se arătau uimiți de modul lor de viață nomad, dar și de mizeria in care trăiau. Țiganii sunt cu toții cei mai pitorești, murdari, primitivi oameni pe care ii poți intâlni in orice țară. Fiecare familie are căruța sa cu coviltir, trasă de câte un cal sfrijit și plin de căpușe, iar in căruță sunt porci, copii dezbrăcați, femei pe jumătate dezbrăcate, bunuri de casă, ustensile și tot felul de obiecte amestecate. Totul la ei are aceeași nuanță pământie, cu excepția poate a trupurilor lor dezbrăcate ce strălucesc intr-un colorit adânc, bogat și ars, printre mormanele de zdrențe și teancurile de bagaje, scria corespondentul special al The Times, in articolul publicat 29 iulie 1877.
 
Răpeau puii de urs pentru a-i duce la circ
Britanicul Warington Wilkinson Smyth (1817 - 1890), președinte al Societății Geologice din Londra a povestit, uimit, despre modul in care țiganii răpeau puii de urs pentru a-i dresa și folosi apoi la circ. Dintre animalele sălbatice, urșii și lupii sunt animale obișnuite in creierii munților și primul este câteodată luat de țigani și folosit intr-un mod grotesc. Ei umplu un butoiaș cu miere și rachiu și il așează intr-un loc in care ursul se duce adesea. Ispita unui asemenea amestec dulce este atât de mare incât domnul Moș Martin nu numai că iși face pofta, dar adesea o aduce și pe doamna Moș Martin și pe ursuleți să fie părtași la această delicatesă. Atunci intregul grup mănâncă și mănâncă până când băutura iși face efectul, sar și dansează pentru o vreme ca și cum ar fi nebuni și, in cele din urmă, adorm și devin o pradă ușoară pentru răpitorii lor, scria W.W. Smyth, potrivit autorilor cărții Călători străini despre Țările Române. Volumul 2 .
 
Modul ciudat prin care dresau urșii
Țiganii erau iscusiți in dresarea urșilor, deși metodele lor erau considerate barbare. Potrivit unui autor din Blackwood's Magazine, țiganii din Transilvania invață puii de urs să danseze, așezându-i pe plăci de fier incinse, in timp ce dresorul cântă la vioară. Ursul, ridicându-și picioarele alternativ pentru a scăpa de fierbințeală, invață involuntar timpp marcați de muzica viorii și in cele din urmă invață să iși ridice picioarele de fiecare dată când aude muzica, relata un ziar din Statele Unite ale Americii in 1888.
 
Atrași de aur
Țiganii se ocupau cu căutarea minereului de aur in albiile râurilor și cu prelucrarea acestuia. Țiganii sunt foarte bine cunoscuți in această parte a Europei. Sunt buni lucrători in metal, dar și mai buni hoți. Vara unii dintre ei se ocupă cu găsirea aurului in cele câteva râuri bogate in acest metal din Transilvania. Își asigură astfel existența, fără să se spetească muncind, povestea David T. Ansted in volumul A short trip in Hungary and Transylvania in spring of 1862, publicat ca foileton și de ziarul londonez The Times, in 1862.
 
Goliciunea copiilor
O impresie puternică făcută de țigani călătorilor străini din secolele trecute era cea a obiceiului de a umbla goi. Primul lucru care m-a uimit a fost un cerșetor orb condus de o fetiță de zece ani, care era măslinie și complet dezbrăcată. Am vazut, la Neapole, alergând astfel ștrengari, dar era pentru prima dată când vedeam o fată de vârsta ei in aceasta condiție. Am intrebat cine erau acei oameni care se plimbau imbrăcați in propria lor piele? Mi s-a răspuns că erau țigani și că acesta era costumul pe care il purtau toți copii in lunile călduroase. Mai mult, nimeni nu le dădea atentie, iar fata nici nu se sinchisea, afirma călătorul francez Jaques Bocher, despre Orșova de la mijlocul secolului XIX.
 
Nu le plăcea să muncească
Țiganii au oroare de a munci sau de a fi constrânși in orice fel, afirmau jurnaliștii publicației The New York Times, intr-un articol din 13 februarie 1898. Țiganii și-au luat nume de oameni săraci, iar obiceiul cerșitului este atât de adânc inrădăcinat in ei, incât chiar și cei mai bogați dintre ei, care pot fi intâlniți ocazional călărind armăsari pur sânge și purtând bijuterii scumpe, nu pot rezista tentației de a cere bani, scriau cei de la The New York Times, in 13 februarie 1898.
 
Descântece și vrăji
Vrăjile și descântecele țiganilor erau recunoscute de străini. Țiganii fac descântece pentru ca frigurile să treacă din corpul omului in cel al unui animal sau intr-un obiect, precum piatra, redând boala "mamei care a adus-o pe lume", după una dintre expresiile favorite. Vând bucăți de bumbac sau legături, care se pun la gât sau la mână ca brățări. Acestea au din loc in loc noduri și te pot proteja de boli etc, scria Joseph Caillat, un medic francez, potrivit autorilor cărții Călători străini despre Țările Române in secolul al XIX-lea. Volumul 6, Editura Academiei Române in 2010.
 
Personaje pitorești
Țiganii din secolul al XIX-lea erau personaje pitorești, care ii impresionau pe străini, prin constituția lor fizică. Măsliniu la chip, bronzat chiar, ochii săi vii au strălucirea sălbatică a privirii africane. Dinții săi, care ies cu folos in relief dintr-o piele de culoare inchisă, sunt de un admirabil alb azuriu. Acești dinți și ochi sunt precum flacăra chipului, căci ii fac să strălucească. Sunetul vocii sale este de o mare dulceață. Această rasă are un zâmbet ce demonstrează existența rațiunii, afirma Aurelie de Soubiran Ghica (1820 - 1904).
 
Țiganii geloși
Unii dintre autorii cronicilor despre țigani afirmau că aceștia iși ieșeau din fire, mai ales, din cauza geloziei. Impetuozitatea sângelui lor nu se deșteaptă decât atunci când una din pasiunile ce-i domină, gelozia, este in joc. Atunci acest caracter de o blândețe melancolică, ce se datorează secolelor de suferință, dispare și au loc intre ei adevărate drame, afirma Aurelie de Soubiran Ghica (1820 - 1904).
 
Nu prea erau iubiți de români
Românii nu-i iubeau, a fost concluzia la care a ajuns Aurelie de Soubiran Ghica, in secolul al XIX-lea. Această rasă de paria, care nu are nici patrie nici lăcașuri pentru a se ruga și care urmează religia țării unde destinul a condus-o, fiind plină de superstiții ce amintesc de păgânism și care se adresează lui Dumnezeu, este pentru națiunea română un obiect de dispreț și de desconsiderare, afirma Aurelie de Soubiran Ghica, citată in volumul Călători străini despre Țările Române (Editura Academiei Române - 2009).
 
Autor: Daniel Guță
 
Articol publicat in adevarul.ro/locale/hunedoara

 

 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Fute-m-as in tot neamul tau, xray ! De cand **** ma-tii, tai tu si spanzuri pe-aici ?!

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!


Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.


Autentifică-te acum