Sign in to follow this  
Followers 0
Gandalf the White

Dumitru Stangaciu

1 post in this topic

După 11 ani la Steaua, fostul mare portar Dumitru Stingaciu (47 de ani) a plins in hohote pe drumul de la vestiare spre iesirea din stadion cind a plecat in Turcia.

 

A reusit să reziste in Turcia 6 ani, apoi a decis să devină antrenor cu portarii.

Revenit in Romania ca antrenor secund, la Timisoara si la Urziceni, Stingaciu a reusit să cîștige campionatul cu Unirea si a mers cu echipa in grupele Ligii Campionilor. A tinut aproape de "Burscul" Dan Petrescu, alaturi de care a fost si in Polonia, Wisla Cracovia, iar acum antrenează in Rusia, la Kuban Krasnodar, echipă cu care au promovat in prima Liga iar in primul sezon au terminat campionatul pe locul 8 si participă in play-off alaturi de cele mai bune formatii.

 

Stingaciu a fost invitatul special al Radio GSP si a vorbit despre cei mai frumosi ani pe care i-a petrecut in tricoul roș-albastru.

 

Stingaciu, care a cîștigat campionatul Romaniei in 1985, 1986, 1987, 1988, 1989, 1993, 1994 si 1995, si-a reamintit despre momentele legate de Derby de Romania, dintre Steaua si Dinamo.

 

- Domnule Stingaciu, cum ati ajuns la Steaua?

- Printr-o coincidență, ca să fiu sincer. Eram la Craiova, intrasem la Facultatea de Studii Economice si jucam la FCM Brasov. Domnul Dumitru Dragomir era pe atunci lingă Timpa si nu a fost de acord că merg la Craiova. Asa a intrat Steaua pe fir si asta a fost! S-a facut un schimb cu Vasile Iordache si asa am stat eu la Steaua 11 ani!

 

- Cum a fost perioada petrecută la Steaua?

- Am avut 11 ani frumosi cu o accesiune superba Steaua nu se uita este un blazon prea mare, iar cine nu poate să-l inteleagă ar trebui să se gindească inainte să vină aici si să renunte! Acest club are o traditie foarte mare si cind vii la Steaua trebuie să depui tot efortul pentru echipa absolut tot!

 

- Cum erau derby-urile Dinamo-Steaua?

- Eu am jucat 15 meciuri cu Dinamo si am pierdut unul singur in Ștefan cel Mare, cu un gol marcat de Demollari. Era un derby formidabil, la fel ca si-acum. Toată lumea e in jurul acestui meci, inclusiv media, dar intre jucatori era o dispută incredibilă pe teren. După meci, mergeam la masă si mincam. Uite, cu Mihali am fost si-am mincat după un derby, ieseam cu familiile, n-au existat nici un fel de probleme. În schimb, pe teren eram fiare si ne respectam echipa. Acum trebuie să existe mai mult respect intre jucatori!

 

- Spuneti-mi o amintire dintr-un meci cu Dinamo.

- sunt foarte multe lucruri frumoase. I-am aparut un penalty lui Orac in ultimul minut. El se antrena in spatele portii si tipa la mine "Vezi că intru să ti-o dau!" si i-am zis "Nici o problema dar nu azi, altă dată!". A intrat pe teren, mi-a tras in dreapta, m-am facut că plec in stinga, am fugit in dreapta si l-am ars! Eu cu Duckadam ne pregateam mereu de penaltyuri.

 

- Cum?

- Faceam campionate pe sucuri, pe cola. Faceam foarte multe antrenamente, trageam nonstop la poarta Majearu zicea că trage-n dreapta, te duceai acolo si nu reuseai să respingi. Și Gicu Dobrin la fel, tragea la poartă si nu gaseai mingea dupa Trebuie să-i citesti, să-i inveti! Existau si astfel de jucatori senzationali, chiar dacă tu te pregateai de penalty-uri o gramadă de timp. Acum, dacă nu ai intuitie, n-ai timp să mai reactionezi. Mi-aduc aminte că Hagi, cind jucam cu el in Turcia, un singur gol mi-a dat, printre picioare.

 

- Cum era Hagi in Turcia?

- Exceptional! Eu cu Hagi avem respect față de noi si stim că avem cei sapte ani d-acasa Am ramas cu picioarele pe pamint si-am invățat că dacă vrei să fii respectat, trebuie să respecti! Hagi nici nu putea să meargă pe stradă cind juca la Galatasaray! Ca să iasă pe stradă si să sară pe el o mie de oameni, să facă poze sau să-i ceară autografe era greu si pentru el.

 

- Vă mai uitati la meciurile de atunci?

- Da, imi place să mă uit la fostele mele jocuri. Am foarte multe meciuri acasa mă uit cind am timp, dar nu le am chiar pe toate. Mi-a promis cineva că mi le aduce, incă le astept.

 

- Ce reprezintă Steaua pentru dumneavoastra

- A doua mea familie! Îmi aduc mereu aminte acea pantă de la vestiare care duce in parcare. După 11 ani plingeam cu geanta in spate cind am plecat din Romania, spre Turcia!

 

- Cum e meseria asta de portar?

- E grea, dar frumoasa Portarul e primul atacant si ultimul aparator. Dacă portarul greseste, plateste toată echipa. Nu este deloc usor, trebuie să ai daruire multă si să lucrezi mult de tot. 11 ani la Steaua si incă 6 ani pe care i-am petrecut in Turcia mi-au ajuns. De atunci am inceput să fiu antrenor de portari. M-am gindit de foarte multe ori să fiu antrenor secund sau principal, dar am preferat să ramin antrenor de portari. Îmi place mult mai mult.

 

- Momente frumoase din cariera de antrenor?

- Da, sigur! Meciul Timisoarei cind a jucat cu Steaua si s-a terminat 8-1! Eram cu Panduru la Timisoara, dar m-a impresionat foarte mult faptul că spectatorii au fost alaturi de noi si au cintat mereu si ne-au aplaudat. Sincer, echipa a dat tot ce-a fost mai bun pe teren si publicul si-a dat seama de asta si nu ne-a contestat.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!


Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.


Sign In Now
Sign in to follow this  
Followers 0