Sign in to follow this  
Followers 0
Azzido

Poezii patriotice

19 posts in this topic

Mai avem un topic asemanator ?
 

CITAT
Mihai Eminescu, Doina

De la Nistru pân la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s-a
Ca nu mai poate strabate
De-atâta strainatate.
Din Hotin si pân la Mare
Vin Muscalii de-a calare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin;
Din Boian la Vatra Dornii
Au umplut omida cornii
Si strainul te tot paste,
De nu te mai poti cunoaste.
Sus la munte, jos la vale
Si-au facut dusmanii cale;
Din Satmar pâna n Sacele
Numai vaduri ca acèle.
Vai de biet Român saracul,
Indarat tot da ca racul,
Nici îi merge, nici se ndeamna,
Nici îi este toamna toamna,
Nici e vara vara lui
Si-i strain în tara lui.
Dela Turnu n Dorohoiu
Curg dusmanii în puhoiu
Si s aseaza pe la noi;
Si cum vin cu drum de fier,
Toate cântecele pier,
Sboara paserile toate
De neagra strainatate.
Numai umbra spinului
La usa crestinului.
Isi desbraca tara sânul,
Codrul frate cu Românul
De secure se tot pleaca
Si isvoarele îi seaca
Sarac în tara saraca!

Cine-au îndragit strainii
Mânca-i-ar inima cânii,
Mânca-i-ar casa pustia
Si neamul nemernicia.
Stefane, Maria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las Arhimandritului
Toata grija schitului,
Lasa grija Sfintilor
In sama parintilor,
Clopotele sa le traga
Ziua ntreaga, noaptea ntreaga,
Doar s a ndura Dumnezeu
Ca sa-ti mântui neamul tau!
Tu te nalta din mormânt
Sa te-aud din corn sunând
Si Moldova adunând.
De-i suna din corn odata,
Ai s aduni Moldova toata,
De-i suna de doua ori
Iti vin codri n ajutor,
De-i suna a treia oara
Toti dusmanii or sa piara
Din hotara în hotara,
Indragi-i-ar ciorile
Si spânzuratorile!
1 person likes this

Share this post


Link to post
Share on other sites
Radu Gyr , ''Indemn la lupta''

 

Nu dor nici luptele pierdute,

Nici ranile din piept nu dor,

Cum dor acele brate slute

Care sa lupte nu mai vor.

 

Cat inima in piept iti canta

Ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ?

Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta

Cand te ridici cu-n steag, mai sus ?

 

Infrant nu esti atunci cand sangeri,

Nici ochii cand in lacrimi ti-s.

Adevaratele infrangeri,

Sunt renuntarile la vis.

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Deșteaptă-te, romane, din somnul cel de moarte,
În care te-adanciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte,
La care să se-nchine și cruzii tai dușmani!

Acum ori niciodată să dam dovezi la lume
Că-n aste mani mai curge un sange de roman,
Și că-n a noastre piepturi pastram cu fală-un nume
Triumfator in lupte, un nume de Traian!

Înalță-È›i lata frunte È™i caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi in munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi in stane,
Batrani, barbați, juni, tineri, din munți și din campii!

Priviți, marețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Romana națiune, ai voștri stranepoți,
Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viață-n libertate ori moarte!” strigă toÈ›i.

Pre voi vă nimiciră a pizmei rautate
Și oarba neunire la Milcov și Carpați!
Dar noi, patrunși la suflet de sfanta libertate,
Juram că vom da mana, să fim pururea frați!

O m-amă vaduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-și azi mană d-ajutori,
Și blastamă cu lacrimi in ochi pe orișicare,
În astfel de pericol s-ar face vanzatori!

De fulgere să piara de trasnet și pucioasa
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Cand patria sau mama, cu inimă duioasa
Va cere ca să trecem prin sabie și foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A carui plagi fatale și azi le mai simțim;
Acum se vară cnuta in vetrele strabune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al carui jug din seculi ca vitele-l purtam ;
Acum se-ncearcă cruzii, in oarba lor trufie,
Să ne rapească limba, dar morți numai o dam!

Romani din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniți-vă in cuget, uniți-vă-n simțiri!
Strigați in lumea largă că Dunarea-i furată
Prin intrigă și sila viclene uneltiri!

Preoți, cu cruce-n frunte! caci oastea e creștina
Deviza-i libertate și scopul ei preasfant.
Murim mai bine-n lupta cu glorie deplina
Decat să fim sclavi iarăși in vechiul nost' pamant!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Mihai Eminescu, 'Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie'

 

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,

Tara mea de glorii, tara mea de dor?

Bratele nervoase,arma de tarie,

La trecutu-ti mare, mare viitor !

Fiarba vinu-n cupe, spumege pocalul,

Daca fiii-ti mandri asta le nutresc;

Caci ramane stanca, desi moare valul,

Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

 

Vis de razbunare negru ca mormantul

Spada ta de sange dusman fumegand.

Si deasupra idrei fluture ca vantul

Visul tau de glorii falnic triumfand,

Spuna lumii large steaguri tricoloare,

Spuna ce-i poporul mare, romanesc,

Cand s-aprinde sacru candida-i valvoare,

Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

 

Ingerul iubirii, ingerul de pace,

Pe altarul Vestei tainic surazand,

Ce pe Marte-n glorii sa orbeasca-l face,

Cand cu lampa-i zboara lumea luminand,

El pe sanu-ti vergin inca sa coboare,

Guste fericirea raiului ceresc,

Tu il strange-n brate, tu ii fa altare,

Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

 

Ce-ti doresc eu tie, Dulce Romanie,

Tanara mireasa, mama cu amor !

Fiii tai traiasca numai in fratie

Ca a noptii stele, ca a zilei zori,

Viata in vecie, glorii, bucurie,

Arme cu tarie, suflet romanesc,

Vis de vitejie, fala si mandrie,

Dulce Romanie, asta ti-o doresc !

Share this post


Link to post
Share on other sites

Merge si aici asta..

Soim Roman

 

Nimic in lume nu-i mai sfant

Si mai frumos pe-acest Pamant,

Decat sa mori ca luptator

Infasurat in tricolor!

 

Soim roman,soim roman,

Ardelean batalionul doi

Gornistii suna, sa mergem la razboi,

Voinici s-aduna cu miile d-eroi.

 

Stiu bine ca am sa mor,

Lang-o tufa de mohor,

Lang-o tufa de stejar,

Langa Domnul Capitan!

Share this post


Link to post
Share on other sites
Stiu bine ca am sa mor,

Lang-o tufa de mohor,

Lang-o tufa de stejar,

Langa Domnul Capitan!

Destul de nasol sa mori langa o tufa. Dar mai nasol mi se pare sa mori langa vreo vagauna afgana.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Zdrobite catuse in urmă raman

ÃŽn frunte-i mereu muncitorul,

Prin lupte si jertfe o treaptă urcam,

Stapan pe destin e poporul

 

Traiasca traiască Republica noastra

ÃŽn marÅŸ de navalnic suvoi;

Muncitori si ţărani si ostasi

Zidim Romania Republicii noi.

 

ÃŽn laturi cu putredul vechi stavilar

E ceasul de sfantă’ncordare

Unirea si pacea si munca-i stegar’

Republicii noi populare.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Destul de nasol sa mori langa o tufa. Dar mai nasol mi se pare sa mori langa vreo vagauna afgana.

 

Mai ales cand lupti pentru dusmanii tarii tale...

 

_____________________________________________

 

Balada Cãpitanului Gãrzii de Fier

 

N-auzita-ti de-un Codrean

De-un Codrean, de-un Capitan

Arhanghel pe-un cal Balan

Ce-a dat iama in dusmani

Acum cativa zeci de ani

ÃŽn evreii bogatani

Si-n spionii bolsevici

Romaniei inamici

Aciuati puhoi pe-aici

Viespare cazute roi

Ca pacostea peste noi

Neam de comunisti ciocoi!

 

Vino Capitane iara

S-alungi dusmanul din tara

S-alungi noua ciocoime

Formata din securime

Sa faci ordine-n ograda

Cum ai mai facut odata!

 

Clopot pe cer in furtuna

Inima-ti de aur tuna

Si-aprig in tarii rasuna

(Trasnete'n soare si luna!)

Cand dusmanii se aduna

Peste patria strabuna!

 

Bata inima ta bate

Peste catune si sate

Clopot de-aur in cetate

Vuiet prelungit in noapte

Despicand apele toate

Ne vegheaza de departe

Cu credinta si dreptate!

 

Prin campii, dealuri si munti

ÃŽn cantecele de la nunti

În suspinu’ apelor iuti

Murmur sfant, inima ta

Slaveste Romania

Pregatind izbavirea

Izbavirea ce-o sa vina

Peste patria romana

Din Cuvantul intrupat

Cu ani in urma semanat

Si-udat cu-n fluviu de sange

De-un popor de inca plange

Naucit, orfan, stingher

Cu ochii pierduti’ n eter!

 

II Capitane, capitan

Securismul ti-e dusman

Si-i cuprind de pandalie

La gandul c-o sa reanvie

Calarind pe cai de fier

Garda ostirilor din cer

Prin codrii infloriti de soc

Cu parfum de busuioc

Si cu sabii mari de foc

 

Calarind pe cai stelari

Mucenicii siderali

Spirite Romani Mari

Ce-si au locul in balade

Tutea, Cioran, Eliade

Patrund din sfintele zari

ÃŽn fibra intregii tari!

 

Baraganul-Baragan

Striga dupa Capitan

ÃŽntreaga Campie Verde

Speranta'n Garda si-o vede

Din Baia-n Teleorman

Toti vorbesc de Capitan.

 

Ehei! Vremea-i rotunda si coapta

Romanii un semn asteapta

Legiunea sta la poarta!

ÃŽnc-un pic si veti vedea

Garda si Legiunea

ÃŽn toata splendoarea Sa!

 

Capitanul Stea pe cer

Patroneaza acest mister

ÃŽn tara, Garda de Fier!

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Când a fost să moară Ștefan

de Ștefan Octavian Iosif

 

Când a fost să moară Ștefan,

Multă jale-a fost in țară:

Câte brațe-n deznădejde

Către cer nu se-nălțară?

 

Câte jertfe la altare,

Câtă smirnă și tămâie,

Pentru ca viteazul Ștefan

Viu și teafăr să rămâie!

 

Se părea că nici pământul

Nu se-ndură să-l primească,

Pe acel ce-a fost preavrednic

Peste tot să-l stăpânească.

 

Și de groază și durere

S-a cutremurat pământul,

Ca in ziua răstignirii

Celui ce-a vestit cuvântul...

 

Când a fost să moară Ștefan,

Multă jale-a fost in țară.

Cine ar putea să spună

Câte inimi sângerară?

 

Iarnă grea ca niciodată

Și o foamete cumplită

Se-abătură-n anul cela

Peste țara lui iubită.

 

Însă nici pe patul morții

Nu putea s-o dea uitării

Cela ce pe drept fusese

Poreclit: Părinte-al Țării...

 

Lângă patul său chemându-i,

Mângâie pe toți sărmanii,

Plâng și ii sărută mâna

Văduvele și orfanii.

 

Plâng și-l binecuvântează,

Și se-ntorc pe la căminuri,

Iar boierii zi și noapte

Stau la patul său de chinuri...

 

 

 

Când a fost să moară Ștefan,

Multă jale-a fost in țară:

Lângă patul său de chinuri

Toți boierii s-adunară.

 

În ceardac cerând să-l ducă,

A luat in mâini ocheana,

Să mai cate incă-odată

La Moldova lui, sărmana!

 

Și de ce-a văzut intr-insa

L-a cuprins intâi fiorul —

În ocheana fermecată

El citise viitorul!

 

Veacuri negre, de urgie,

Și de lupte, și de jale,

S-arătară, intr-o clipă,

Fulgerând privirii sale...

 

 

 

Vis e insă, ori aieve?

Dinspre Olt, urcând, zărește

Un vultur măreț ce-ntinde

Aripile — și-adumbrește

 

Toată Țara Muntenească

Și Moldova și Ardealul...

Vai! dar noapte și mai oarbă

Își aruncă-n urmă-i valul!

 

Dintr-o dată, fără veste,

Fața iar i se-nsenină:

Pâcla grea deschide iarăși

Gene-albastre de lumină.

 

Pe câmpia dunăreană

Vede oști române-n zare;

Mândru prinț din țări străine

Merge-n fruntea lor călare...

 

Cântece de biruință

Cresc și umplu tot văzduhul —

Ștefan-vodă-și dete duhul!...

 

Dar cu dangăt plin de jale

Mii de clopote dau veste:

„Ștefan-Vodă al Moldovei,

Ștefan-Vodă nu mai este!"

 

Tristă-i mănăstirea Putnei,

Porțile deschise-așteaptă

Strălucit convoi ce vine

Și spre ele-ncet se-ndreaptă.

 

Este Ștefan. Azi străbate

Cel din urmă drum prin țară,

Dar pe unde trece-acuma,

În măreața zi de vară,

 

Plânge dealul, plânge valea,

Plâng pădurile bătrâne,

Și norodu-n hohot plânge:

„Cui ne lași pe noi, stăpâne?"

 

EPILOG

Patru veacuri de durere

Au trecut - și-n noapte-adâncă

Doarme Ștefan, dar și astăzi

Neamu-ntreg il plânge incă.

 

Și-l vor plânge codrii veșnic

Fremătând duios din ramuri,

Cât vom fi-n cuprinsul nostru

Tot iloți ai altor neamuri!

 

Jalnic apele l-or plânge;

Și zadarnic, multă vreme,

Din adânc de văi pierdute,

Triste buciume-or să-l cheme...

 

Însă când suna-va ceasul

De dreptate pentru țară,

Din mormântu-i va străbate

Vârful sabiei de pară...

 

Și va fi războiul mare

ÃŽntre neamurile toate;

Caii, in potop de sânge,

Pân-la coame-or să inoate...

 

Peste noi atunci pluti-va

Duhul lui Ștefan cel Mare —

Și vom rumpe orice lanțuri,

Vom sfărma orice hotare!

 

//

 

- Cui ne laşi pe noi, stăpâne?

 

- Eu vă las in grija mare

A lui Dumnezeu cel Sfânt,

Să stea strajă la hotare,

Să păziţi acest pământ!

 

Şi de veţi vedea că vine

Vreun duşman nesăbuit,

Să strigaţi atunci la mine,

Voi sări şi din mormânt!

 

Edited by Azzido

Share this post


Link to post
Share on other sites

Neamului Valah Strigare

 

Fraţi Valahi din patru unghiuri, fraţi de viaţă Geto-Dacă,

Fraţi pe care nici o liftă n’a putut robi să ne facă, -

Iată-ne azi robi sub lifta unui Neam care, din lume,

Vrea pe veci să ne sugrume,

Să se şteargă dintre Neamuri strălucitul nostru nume!…

 

Dar, mai cruzi ca lifta neagră care azi, prin vicleşug,

Ne-a’njugat – plăvani la jug, -

Sunt acei câţiva nemernici, fraţi de sânge, scoşi din minţi

De-ai trădărilor “arginţi”,

Cari, de zornăitul dulce, nu mai pot nimic s’audă

Din cât geme ţara toată cu de lacrămi geana udă!…

 

Toţi acestia, – o droae de nemernici care vor

Nimicirea Ţării lor, -

S’au făcut, in mâna liftei, crunte “Coade de Topor”,

Şi s’au năpustit cu ură, fâlfâind drapele roşii,

Să doboare tot ce’n veacuri au păstrat mai drag strămoşii!…

 

Vor, vânduţii fără inimi, – indemnaţi de-a liftei gloată, -

Să ne-aprindă Ţara toată;

Nu mai vor s’avem tezaur

ÃŽn altare pe Iisus;

Ticăloşilor li-i sete de mărirea lor, de aur;

Drojdia se vrea de-asupra; putregaiul se vrea sus;

Sufletele lor de fiară

Nu mai au nimica sfânt;

Ei vor “patria” să piară,

“Dumnezeu” să fie frânt;

Să fim toţi o biată turmă fără drepturi, nici cuvânt!…

Să nu mai avem din toate, sub tâlharii bolşevici,

Decât jug şi plâns in gene, umilinţi, scuipat şi bici;

Soarta naţiei române s’o păstreze lifta ‘n mână

Viermii toţi s’ajungă ‘n slavă, iar luceferii’n ţărână;

Şi, sub tirania gloatei care-şi ‘nalţă pumnul strâns,

Să ni-se topeasră ochii potopiţi de-atâta plâns?…

 

Fraţi Valahi – cu glas de tunet, ne-a strigat un mare “Mag”

Să ne facem toţi o stâncă sub al Ţării noastre steag;

S’alungăm “semănătorii de ruine şi pustiu”,

Care vor s’arunce Neamul in mormânt fără sicriu!

El a plâns pe culmea ‘nalţă, când a buciumat aprins,

Neamului aproape ‘nvins,

 

Şi-al său bucium l-a dus vântul, prelungit, din stâncă’n stâncă;

L’au fost auzit şi morţii din dormirea lor adâncă:

Fraţi Valahi, chemarea-i sfântă, voi n’aţi auzit-o incă?!…

 

Cine să te mai trezească, Neam robit de-atâtea Iude,

Dac’ auzul tău nici glasul Magului nu-l mai aude?!

Cum să nu ne facă robi,

Ca pe niÅŸte boi neghiobi

Cei misei: “semănătorii de pustiu şi de ruine”,

Când nici ţie nu ţi-e milă de moşia ta, de tine?!

 

Cum n’ar improşca tâlharii

Cu noroi pe toţi “stegarii”,

Tot ce-avem mai drag, mai sfânt;

Cum nu ne-ar scuipa obrazul, şi pe morşii din mormânt,

Când, cu nepăsare, toţi

Ne uităm mereu la gloata de misei vânduţi, de hoţi,

Făr’a ridica un deget, – ca un hoit ce zace’n glod,

Şi din care viermii lacomi, liniştiţi, in voe rod?!…

 

O, vă veţi trezi odată, fraţi Valahi, dar prea târziu,

Când va fi aproape gata groapa cea fără sicriu,

În adâncul cărei Neamul aruncat va fi de viu!…

 

(Vasile MILITARU, octombrie 1937)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Iarnă basarabeană

 

Ninge,-albind mizeria,

Bate viscolul in usi-

A venit Siberia!

După noi ori dupa.. rusi?!

 

Efim Tarlapan

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eminescu răsucindu-se in mormânt, de Andrei Fornea

 

“A fost odata ca-n povesti,

A fost – de-ar mai fi iara -

Din neamuri tracice, regesti,

O prea frumoasa tara.

 

Si era una pe pamant

Si mandra-n toate cele

Cum e icoana unui sfant

Si Luna intre stele.

 

Ma doare-n suflet cand privesc

La tot ce se intampla

Si in mormant ma rasucesc

Si cuie-mi intra-n tampla.

 

Eu nu mai simt miros de tei

In viata mea postuma,

Nu vad nici vajnici pui de lei.

Doar mucegai si huma.

 

Luceferi nu mai stralucesc

Cand tara e o rana,

Copiii mamele-si bocesc

Ca n-au in blide hrana.

 

Cantat-am graiul romanesc,

Aceasta dulce limba.

Dar astazi, cei ce-o mai vorbesc

Prin alte tari o schimba.

 

Degeaba le-am lasat cu dor

O “Doina”, sa tresara!

Trecutul nu e viitor

Si viata li-i amara.

 

Nici harta nu-i ca-n alte dati

Din Nistru pana-n Tisa;

Moldova-i astazi jumatati.

Cat rau facutu-ni-s-a!

 

Degeaba scris-am eu scrisori

Din vremuri de urgie

Si m-am rugat de-atatea ori

Mai bine sa va fie.

 

Avut-am piatra la hotar

Si-n tara noastra singuri

Cules-am holde din brazdar.

Acum n-aveti nici linguri…

 

O, biet popor roman sarac

Cu-o tara prea bogata!

Tu vino-i raului de hac

Sa nu ti-o vanda toata!

 

Si da-i afara pe straini

Cu toti imburghezitii,

Sa nu-ti mai fie-n alte maini

Guverne si politii!

 

Cu trupe de comedianti

Numindu-le partide

Sunteti romanii emigranti

Din rai in tari aride.

 

Pierdut-ati banii tarii-n vant

Si-i goala visteria.

Mai dati si ape si pamant

Si vindeti Romania.

 

Mihai Viteazul v-a lasat

O tara mai rotunda.

Voi azi ati scos-o la mezat,

Strainii va inunda.

 

Aveti intinsul Baragan

Si nu aveti o paine,

Aveti si turme si ciobani

Dar duceti vieti de caine.

 

Aveti bogatii munti Carpati

Si dulcea Miorita,

Paduri de brazi ce va sunt frati,

Si flori in poienita,

 

Aveti o delta ca-n povesti -

Vedeti sa nu v-o fure -

Atatea ape, atatia pesti

Si nu mancati nici mure…

 

Nici vii pe deal nu mai zaresti,

Livezile se-uscara

Cand mărul Tarii Romanesti

Se-aduce de afara.

 

Nu vine Mircea cel Batran,

Nici Stefan, de la Putna

Sa vi-l alunge pe pagan

Cand voi lasat-ati lupta!

 

Albastrul cerului senin

Se-ntuneca mai tare

De-atatia nouri de venin,

De-atata delasare.

 

Nu voi a va-nvata de rau

Ci-ncerc a va-telege:

De ani si ani cadeti in hau,

Nimic nu va mai merge.

 

Rusine sa va fie-n veac

Ca v-ati tradat strabunii

De parca n-ati fi pui de dac

Ci rude-ati fi cu hunii!

 

Lasati pe-ai vostri guvernanti

Sa va inece-n smoala,

Sa fiti doar simpli figuranti

Pe scena lor de boala?

 

Un singur lucru eu voi sti

In lumea care trece:

Urmasul meu roman va fi

Si muritor si rece.

 

Eu nu mai am ce sa mai sper.

Va vad de-atata vreme

Tarandu-va in trai mizer

De griji si de probleme.

 

Si nici nu pot a mai privi

A voastra neputinta.

Ma-ntorc la starea mea dintâi.

Ma-ntorc in nefiinta.”

 

Luceafarul vorbi profet

Spre neamul lui, spre tara.

Si, lacrimand, se stinse-ncet.

 

Muri a doua oara…

 

http://andreifornea.com/?p=7460&print=1

Share this post


Link to post
Share on other sites

MARŞ DE ADIO – COLEGILOR MEI MÂRLAMENTARI

 

La munca derbedei, că trece anul

Şi vin ailalti si-o să vă ia ciolanul.

Faceati pe democratii cei cucernici,

Cristosul mamii voastre de nemernici!

 

Scuipati-vă-ntre voi cum se cuvine

Şi-apoi convingeti-vă că e bine.

C-ati luat o tară de mai mare dragul

Åži i-ati distrus averile si steagul.

 

S-ajungem colonia de ocară

Care-ÅŸi va cere scuze in maghiara

Şi, prin complicităţi cu demoni aprigi,

Ati desfiintat uzine, campuri, fabrici.

 

Şi, prin vanzari de tară infernale,

Ati omorat cu voia animale.

La greul greu care mereu ne-ncearca

Raspundeti cu un greu de moarte, parca

 

Åži i-ati gasit si bolii un remediu

ÃŽntoarceti Romania-n Evul Mediu.

Ce cazaturi, ce ****, ce mizerii,

V-aş desena cu acul, să vă sperii.

 

Dar voi nici sange nu aveti in vine,

Ci credite din calimari straine.

Le stiti lui Hitler si lui Stalin taina

Åži-mpingeti Bucovina in Ucraina.

 

Asa cum ceilalti, limpezească-i valul

S-au compromis negustorind Ardealul.

De unde sunteti, ma din ce gaoace,

Cum v-au putut parintii vostri face?

 

Ce condimente le-au picat in spermă

De e tradarea voastră-atat de ferma

Ati pus nenorocita voastră labă

Pe-această tristă tară basaraba

 

Åži vreti cu-amenintare si cu biciul

S-o faceti curva voastră de serviciu.

Mimati respectul pentru cele sfinte,

Dar vindeti si pamanturi si morminte.

 

Ati inventat examene severe,

Supunere poporului spre-a-i cere.

Şi toată zbaterea a fost degeaba

Că-n nas mai marii v-au inchis taraba.

 

Minciuna voastră v-a adus pe scena

Actori intr-o politică obscena

Şi-acum, că-i un prapad intreaga tara

Ia cereti-va putintel, afara

 

Decat să vă trimită tara noastra

Mai bine mergeti voi in mama voastra

Plecati de-aici, cu-o grabă funerara

Si nu albanizati această tara

 

Bagati viteza că vă trece anul

Si s-a scurtat si s-a-nvechit ciolanul.

Şi ce vă pot eu spune la plecare

Decat lozinca lui FanuÅŸ cel mare:

 

Nenorocitilor, se rupe snurul,

“La munca la batut ţărusi cu curul!”

 

Adrian Paunescu

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Flamand si gol, far-adapost,

Mi-ai pus pe umeri cat ai vrut,

Åži m-ai scuipat si m-ai batut

Åži caine eu ti-am fost!

Ciocoi pribeag, adus de vant,

De ai cu iadul legamant

Să-ţi fim toti caini, loveste-n noi!

Rabdam poveri, rabdam nevoi

Åži ham de cai, si jug de boi

Dar vrem pamant!

 

O coajă de malai de ieri

De-o vezi la noi tu ne-o apuci.

Baietii tu-n razboi ni-i duci,

Pe fete ni le ceri.

ÃŽnjuri ce-avem noi drag si sfant:

Nici milă n-ai, nici crezamant!

Flamanzi copiii-n drum ne mor

Åži ne sfarsim de mila lor -

Dar toate le-am trai usor

De-ar fi pamant!

 

De-avem un cimitir in sat

Ni-l faceti lan, noi, boi in jug.

Åži-n urma lacomului plug

Ies oase si-i pacat!

Sunt oase dintr-al nostru os:

Dar ce vă pasă! Voi ne-ati scos

Din case goi, in ger si-n vant,

Ne-ati scos si mortii din mormant; -

O, pentru morti si-al lor prinos

Noi vrem pamant!

 

Şi-am vrea si noi, si noi să stim

Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,

Că nu-şi vor bate-ai vostri joc

De noi, dacă murim.

Orfani si cei ce dragi ne sunt

De-ar vrea să plangă pe-un mormant,

Ei n-or sti-n care sanţ zacem,

Caci nici pentr-un mormant n-avem

Pamant - si noi crestini suntem!

Åži vrem pamant!

 

N-avem nici vreme de-nchinat.

Caci vremea ni-e in mani la voi;

Avem un suflet incă-n noi

Şi parcă l-ati uitat!

Ati pus cu totii juramant

Să n-avem drepturi si cuvant;

Batai si chinuri, cand tipam,

Obezi si lanţ cand ne miscam,

Åži plumb cand istoviti strigam

Că vrem pamant!

 

Voi ce-aveti ingropat aici?

Voi grau? Dar noi stramosi si tati

Noi mame si surori si frati!

ÃŽn laturi, venetici!

Pamantul nostru-i scump si sfant,

Că el ni-e leagan si mormant;

Cu sange cald l-am aparat,

Åži cate ape l-au udat

Sunt numai lacrimi ce-am varsat -

Noi vrem pamant!

 

N-avem puteri si chip de-acum

Să mai traim cersind mereu,

Că prea ne schingiuiesc cum vreu

Stapani luati din drum!

Să nu dea Dumnezeu cel sfant,

Să vrem noi sange, nu pamant!

Cand nu vom mai putea rabda,

Cand foamea ne va rascula,

Hristosi să fiti, nu veti scapa

Nici in mormant!

George Cosbuc - Noi Vrem Pamant

Share this post


Link to post
Share on other sites

  “Nu plânge, Maică Românie,

Că am să mor neȋmpărtășit!

Un glonț pornit spre pieptul tău,

Cu pieptul meu eu l-am oprit…. Nu plânge, Maică Românie!

E rândul nostru să luptăm

Și din pământul ce ne arde

Nici o fărâmă să nu dăm! Nu plânge, Maică Românie!

Pentru dreptate noi pierim;

Copiii noștri, peste veacuri,

Onoare ne vor da, o știm! Nu plânge, Maică Românie !

Adună tot ce-i bun sub soare;

Ne cheamă și pe noi la praznic,

Când România va fi Mare!” Versuri găsite ȋn ranița unui soldat mort ȋn toamna anului 1918, pe muntele Sorica, din Carpații de Curbură.

1 person likes this

Share this post


Link to post
Share on other sites

  “Nu plânge, Maică Românie,

Că am să mor neȋmpărtășit!

Un glonț pornit spre pieptul tău,

Cu pieptul meu eu l-am oprit…. Nu plânge, Maică Românie!

E rândul nostru să luptăm

Și din pământul ce ne arde

Nici o fărâmă să nu dăm! Nu plânge, Maică Românie!

Pentru dreptate noi pierim;

Copiii noștri, peste veacuri,

Onoare ne vor da, o știm! Nu plânge, Maică Românie !

Adună tot ce-i bun sub soare;

Ne cheamă și pe noi la praznic,

Când România va fi Mare!” Versuri găsite ȋn ranița unui soldat mort ȋn toamna anului 1918, pe muntele Sorica, din Carpații de Curbură.

 

Trebuie, desigur, sa precizam ca in toamna anului 1918 Romania nu era in razboi cu nimeni iar zona Sorica nu mai vazuse batalie din 1916, cand armatele Puterilor Centrale au atacat dinspre Transilvania. Povestea e probabil apocrifa.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Nici o fărâmă să nu dăm! Nu plânge, Maică Românie!

Pentru dreptate noi pierim;

Copiii noștri, peste veacuri,

Onoare ne vor da, o știm! Nu plânge, Maică Românie !

 

Pângi Maica Romanie! plângi in hohote

 

Frumoasa poezie Azzido, dar la un veac distanta de atunci rezultatul e unul inspaimântator. Pretuirea si cinstirea de care trebuiau sa se bucure Eroii nostri e doar o trista amintire.

 

Fiind crescut in "Cultul Eroilor", pentru mine cimitirele ostasilor cazuti sunt sfinte, asa ca merg deseori prin tara sa ma interesez de soarta lor, rezultatul stii care este? 

 

paragina pe tot locul, momrinte neîngrijite, cruci vandalizate, sparte, cazute, in unele locuri pasc animale, se arunca gunoaie, rareori am vazut flori si lumanari.

 

Când are loc câte o comemorare (1 Decembrie, 9/10 mai, 25 octombrie, etc) oficialitatile stiu doar sa tina discursuri pe la Alba, Bucuresti ori in centrul urbei in fata unor monumente, dar niciodata nu merg sa puna o lumanare la un cimitir al Eroilor, niciodata cimitirele nu sunt inrijite, prasite de iarba, crucile intreptate, varuite in alb.  

 

Uite aici un exemplu revoltator, Cimitirul Eroilor "Sfântul Alexandru" din Alexandria, cimitir facut pe vremea regelui Ferdinand (1914-1927) pentru cinstirea soldatilor jertfiti pentru Ïntregirea Patriei. Pozele sunt facute in luna august chiar de Sfântul Alexandru, uite ce de cinstire pentru memoria lor, iarba de 5 coti, iar culmea batjocurei, cimitirul civil al orasului se "extinte" pe locul Cimitirului Eroilor.

 

Nu mai vorbesc de alte orase ale tarii unde prapadul este si mai mare, la Craiova, Târgu Jiu, Orsova au fost efectiv scoase crucile Eroilor pentru a se putea ingropa civilii. Cand am fost la Marasesti si am vazut cum arata Mausoleul aproape ca m-au podidit lacrimile.

 

 

Da, nu merge sa atasez pozele! off 

Share this post


Link to post
Share on other sites

The Day We Die

Goodbye to Gravity

 

Dă-i drumul şi imploră pentru libertate
Un alt rând sărind in flacără
Buze dezlănţuite schimbă liderii
De acum inainte toată lumea este vinovată

Privesc spre compania mea
O artilerie intreagă
Menţin vizorul pe inamic
Şi sfărâm capacul anarhiei

Conduita ta condescendentă a dat cu totul greş
Mă gândeam că ar fi trebuit să realizezi până acum

Nu suntem numere, suntem liberi, sunt atât de vii
Căci ziua in care renunţăm este ziua in care murim

Iată, un crez şovăielnic
O scamatorie este dogma pe care ei o predică
Dedesubt, o constiinţă apune
Pentru a-Å£i nivela toate convingerile ferme

Rămâi pe poziţie in zona de luptă
Umplut de viaţă, oase şi dispreţ
Strânge-ţi pumnii, sunt predispus bătăliei
Apasă trăgaciul şi stabilieşte tonul

Conduita ta condescendentă a dat cu totul greş
Mă gândeam că ar fi trebuit să realizezi până acum

Nu suntem numere, suntem liberi, sunt atât de vii
Şi ziua in care renunţăm este ziua in care murim

Apasă acel trăgaci

Să vă dau naibii corupţia voastră nelegiuită
Este aici incă de la inceputurile noastre, dar n-am putut-o vedea
În tot acest timp ne-am simţit aşa goi
De parcă toate speranţele noastre au fost spânzurate
În tot acest timp am fost blocaţi
Åži nu mai era nimic de spus
Până astăzi. 

Nu suntem numere, suntem liberi, sunt atât de vii
Şi ziua in care renunţăm este ziua in care murïm
 

 

Videoclip: https://youtu.be/mtDHvKJYzhU

Edited by xray

Share this post


Link to post
Share on other sites
Cred într-unul Dumnezeu,
Tatăl ziditorul,
dar mai cred şi-n neamul meu,
înfrăţit cu dorul.
Cred în sfinţi, dar şi-n voinici, 
cred în flori şi-n cremeni, 
căci tăcuţii mucenici 
cu haiducii-s gemeni.

Dar mai cred că într-o zi, 
aspru, din furtună, 
neamul meu se va trezi 
cu securea-n mână.

Şi-atunci ierte Cel din cer 
liftele spurcate, 
căci prin sânge şi prin fier 
ne-om croi dreptate.

Cred într-unul Dumnezeu, 
Tatăl ziditorul, 
ce-a-nfrăţit în neamul meu 
sfântul crez cu dorul!

 

Radu Gyr

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!


Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.


Sign In Now
Sign in to follow this  
Followers 0