Consideratii despre Steaua de Radu Paraschivescu

[Protasov 0]

Este ultima intrare de pe blogul dumnealui. In noianuil asta de pseudo-articole si mizerii, Radu Paraschivescu indrazneste timid si cumpatat cateva consideratii despre Steaua.

 

 

Le pun aici pentru cei care nu au avut rabdare sa treaca prin desisul de articole platite sau cele de can can ieftin din cele doua publicatii sportive pana sa fi ajuns la acesta - singurul autentic gasit de mine in ultimele cateva luni de zile:

 

 

 

 

 

 

 

"Succesul e un deodorant foarte eficient; el inlatură mirosurile grele ale trecutului." Liz Taylor a spus-o cu aura solomonică pe care o vedem intrupandu-se uneori deasupra celebrităților. Și cum Franta nu putea să ramană datoare la vorbe de duh, hop si Coluche, cu zambetul lui parsiv: "E simplu să fii inteligent. Te gandesti la o idiotie si spui exact opusul." Ce caută aceste două citate impreuna Ce incearcă ele să descrie? Nimic altceva decat raportul dintre trecut si prezent sau - teren minat - relatia dintre reusită si esec. Sunt inteligenta si succesul complementare? În plan individual, nu neaparat. E plină lumea de prosti impliniti. Lucrurile se schimbă insă cand vine vorba de o echipa În cazul asta, inteligenta e facultativă (ba chiar inutilă) doar intr-un sistem dictatorial, cand totul se decide cu un pumn trantit in masa Acolo nu e nevoie nici de valoare, nici de suplete, nici de migala Ajunge un ucaz, e suficientă o spranceană ridicata

 

Într-o lume normala ideile trebuie ajutate să infloreasca Asa a fost mereu, de la inventarea rotii, a tiparului sau a computerului. E nevoie - ce loc comun! - de rabdare, incredere si oameni priceputi. E nevoie de o minte care să nu relativizeze si să nu distruga Cine ingrașă ogorul ideilor doar cu istericale, razgandiri si teribilism patologic invită furtuna in hambar. Bunul plac e un prost conducator de succes. Suficienta si ingamfarea cocosească devin sigilii ale ratarii. Steaua din meciul de alaltaieri n-a fost un accident, ci o consecință de neocolit, oricat s-au straduit diverse Casandre de iarmaroc să convingă lumea că laptele e negru si că Soarele se invarte in jurul Pamantului. De la primele poezii ale copilariei, asteptam de la stele să stralucească si să lumineze. Ei bine, de câțiva ani Steaua nu mai are cum să-și respecte fisa de post. Steaua lui Levi (oare pană cand?) e mată si provoacă fie tristete, fie uragane de ironii. Jocul ei stă sub o patură de matasea broastei si sub sceptrul unui diletant feudal. Sub ochii atintiti asupra ei cresc cearcanele unei asteptari mereu inselate.

 

În conditiile astea, e nepotrivit si nepoliticos să mai vorbesti de jucatori, antrenori sau public. Jocul de-a Dumnezeu al unui om pune in primejdie tot ce apare sau ramane vremelnic in jurul lui. Steaua n-a pierdut doar meciul cu Otelul, ci in primul rand prilejul de-a pleca in cautarea propriei identități. Liz Taylor nu mai traieste, dar dacă s-ar fi aflat printre noi duminică seara, poate că ar fi spus ceva despre deodorantele proaste care inlatură mirosurile bune ale trecutului. Cat despre Coluche, probabil că ar fi ricanat conform obiceiului. Ne-ar fi facut cu ochiul si ne-ar fi povestit despre priceputii care cumpară nisip la cinci luni după ce li s-a lasat in grijă Sahara.

 

articol scris de Radu PARASCHIVESCU

 

 

Articolul poate fi gasit si aici: Articol

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Edited July 19, 2011 by Protasov

[pcsbb 1]

Ce are articolul, e foarte bun exprima prin cuvinte "laturalnice" ceea ce stim si simtim, la cat mai multe astfel de articole.