strezahuzum

Ortodoxismul si Biserica Ortodoxa Romana

427 posts in this topic

Revin cu citate referitoare la suferintele indurate in inchisorile comuniste, si la ortodoxia adevarata. Ca si in alte cazuri, aceste texte se incadreaza foarte bine si la topicul Miscarii Legionare.

 

Am parcurs zilele acestea, ca intr-un itinerar si pelerinaj duhovnicesc, cartea recent aparută si intitulată sugestiv: Marturisitorii “ Minuni. Marturii. Repere editată fiind in colectia Marturie Ortodox㝠de catre Ciprian Voicila si publicată la Editura Lucman din Bucuresti, in anul 2010, cu binecuvantarea Parintelui duhovnicesc Iustinian Chira “ Arhiepiscopul Maramuresului si Satmarului. Am citit, cu multă luare aminte, materialele semnate de catre Parintii: Iustin Parvu, Sofian Boghiu, Arsenie Papacioc, Liviu Branzas Constantin Sarbu, Gheorghe Calciu Dumitreasa, Iustinian Chira, Mihai Valica precum si cele semnate de catre Parintele Gheorghe Metallinos,George Enache, Nicolae Purcarea, Gheorghe Andreica, Sorin Lavric si Danion Vasile.

După cum citim, observam si constatam, volumul de față este tiparit intru pomenirea sfintilor din inchisorile comuniste. Rostul sau este de a atrage atentia crestinilor romani despre valoarea jertfei inaintasilor lor.Textele sunt dense, bogate si variate, de la conferinte, prelegeri si predici pană la scrisori, poezii si rugaciuni de la si catre noii marturisitori. De subliniat si de retinut faptul si adevarul că nu toti cei care au trecut prin inchisori sunt sfinti, dar toti cei care au murit pentru Iisus Hristos in inchisorile comuniste pot fi canonizati. De asemenea, pot fi canonizati si cei care, după ani de grele patimiri in inchisoare, au murit in libertate, traindu-și insă această libertate in nevoință si rugaciune.

 

În Biserica Ortodoxa Biserica cea adevarata canonizarea oficială a unui sfant este precedată de asa-numita canonizare populara de cinstire evlavioasă din partea poporului. Cinstire pe care Sfantul Sinod o pecetluieste prin slujba canonizarii. Adică Trebuie să vă spun mai intai că nu Biserica ii face pe sfinti. Nu noi, Sinodul Bisericii, ii facem pe sfinti. Ci pe sfinti ii face Dumnezeu si poporul. Dumnezeu “ pentru că le recunoaste sfintenia lor si poporul “ pentru că pastrează in memoria sa faptele lor. ( ) Dar va veni si vremea sutelor si miilor de preoti si credinciosi care au fost inchisi si batuti pentru credinta lor crestinească in inchisorile comuniste  “ ne marturiseste, la inceputul acestui volum, Preasfintitul Parinte Sebastian Pascanu “ Episcopul Slatinei si Romanatilor.

 

Cu alte cuvinte, mare parte din textele adunate aici “ sub forma minunilor savarsite, a marturiilor enuntate si a reperelor afirmate si confirmate “ nu fac altceva decat să marturisească faptul ca deja, poporul iși cinsteste noii mucenici. Și asteaptă canonizarea lor. Asteaptă intrarea lor in Sinaxare, ca marturisitori, martiri si mucenici ce sunt, ca savarsitori de minuni “ in aceste vremuri contemporane, tulburi si ticaloase, ca repere pentru prezent, viitor, posteritate si eternitate

 

Dintre toate relatarile despre inchisori si vremurile de prigoană traite de acesti oameni in secolul trecut, din toată investigatia psihologică a atator autori, toti inzestrati cu duhul marturisitor, cartea aceasta este una dintre cele mai duhovnicesti, una dintre cele mai patrunzatoare, cea mai in masură să inteleagă impreună cu toti sfintii ce este lățimea si lungimea, adancimea si inaltimea, să cunoască iubirea lui Iisus Hristos cea mai presus de cunoastere si să se umple de toată plinatatea lui Dumnezeu (cf.3, 18“19). Asa incat, afirmatiile Parintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa Calciu de pilda facute in alte imprejurari, se potrivesc foarte bine si aici, caci, dacă ai indoieli asupra mantuirii, asupra jertfei sau asupra biruirii vrășmasului vazut si nevazut prin puterea credintei si a rugaciunii, dacă te indoiesti de iubirea lui Iisus Hristos si de eficienta pocaintei acest volum, acest document duhovnicesc, te va convinge, deoarece protagonistul lucrarii acesteia si toti eroii inchisorilor comuniste si politice in general, au cautat in primul rand, să-și pună in ordine propriile vieti, să inteleagă si să traiască experienta comunitară din Biserica primara să-și slefuiască incet dar sigur, caracterul pentru iubire, jertfa bunatate si trairea dragostei comunitare si asta pentru că toti acesti mucenici contemporani ai veacului al XX “ lea locuind in aceeasi celulă (ori la propriu, ori la figurat), au incercat să facă din spatiul ei o Biserică a lui Iisus Hristos, dincolo de toate ispitele, piedicile si poticnelile inerente convietuirii multora la un loc, intr-un spatiu impropriu, mizer si insalubru! Și pană la urma lucrarea cu pricina dezvaluie cititorilor treptele descoperite de Duhul lui Dumnezeu acestor tineri nestiutori (la inceput), dar dorind arzator după Dumnezeu: mai intai, ei constată că omul este mereu atacat de duhurile rele, dar că omul are puterea să le primească ori să le respingă dintru inceput sau mai tarziu, fiindcă aceste duhuri rele il razboiesc pe om, dar cineva care are darul trezviei si al privegherii, poate cunoaste stadiile atacurilor si poate lupta impotriva lor, chiar dacă lupta este complexă si de durata insă nu imposibila Dacă cineva nu este determinat să oprească gandul rau de la inceput, acesta patrunde in mintea lui si-i argumentează că nu este chiar atat de rau. Dacă omul acceptă si acest stadiu, gandul devine poftă si-i hraneste mintea, imaginatia si simturile. Pană aici fiind razboiul nevazut “ iată Școala Filocaliei si a Spiritualității Rasaritene autentice, pe care acesti cultivatori ai Duhului si staruitori intr-ale Rugaciunii si Ascezei au invățat-o acolo unde te asteptai probabil cel mai putin, adică in temnitele cruciadei rosii!

Altfel spus, deprinderea persoanei in lupta duhovniceasca parcurgand toate treptele ascezei crestine, in cadrul razboiului nevazut si vazut in care au fost angrenati acesti slujitori ai lui Iisus Hristos si iubitori ai aproapelui, duce la o asemenea analiză ce nu putea fi facută de catre acesti tineri decat numai prin prezenta Duhului Sfant, Care i-a asistat pe toată durata vietii lor in inchisoare.

 

Drept pentru care cititorul care se va apleca asupra acestei carti nu o va sfarsi fară a fi macar cutremurat, dacă nu intors spre credință, caci viata acestor oameni deosebiti este un model moral si o scară de suire spre cele inalte, o chemare staruitoare de a iesi macar pentru o vreme din mlastina acestei vieti si de a urca spre Soarele Dreptății, spre Rasaritul cel de Sus, Care este Domnul nostru Iisus Hristos. Oare nu este cutremurator ceea ce spune un teolog si un slujitor al altarului, care si-a asumat suferinta si moartea ca pe o curățire si o inviere (caci finalitatea vietii umane nu este moartea, ci invierea)? Și nu vreau ca cititorul de bună credință să treacă fară atentie peste unele cuvinte ramase de la Parintii Iustin Parvu si Gheorghe Calciu Dumitreasa, ce se arată a fi adevarate file de Filocalie si Patristică “ si asta pentru că amandoi vorbesc frumos si cu insufletire, oprindu-se cu precadere la tema lor preferată: aceea a apararii credintei stramosesti, curata nealterată si autentică (potrivit Sfintei Scripturi si a Sfintei Traditii), si a sentimentelor curat nationale si patriotice, de cea mai bună calitate “ pe care si-a asumat-o in viata sa duhovnicească la modul plenar, din convingere si din purtarea de grijă a lui Dumnezeu, in pofida tuturor vicisitudinilor pe care le-au traversat din cauza sistemului si a regimului ticalosit, antihristic!

 

În mod cu totul deosebit la detinutii cu afinități legionare este subliniată această viziune a suferintei pentru propriile faradelegi, dar si pentru ale neamului. Ei sunt niste sacrificati pe altarul neamului romanesc care, prin jertfa lor, s-a curățit si s-a fortificat. Ei nu doar că nu regretă sacrificiul, ci il consideră un privilegiu si din această viziune incarcată de eroism si sacralitate vine forta lor de tarie morală si adesea chiar fizica Plecand de la experienta unui pedagog sovietic, A.S. Makarenko, Securitatea va pune in practică la penitenciarul Pitesti, destinat studentilor “ reeducarea. Un fenomen cu totul aparte ale carui atrocități inimaginabile au mers cu mult dincolo de limita suportabilului si de aceea in cazul lui criterii obisnuite de evaluare morală a actelor si sentimentelor se cer cu obligativitate contextualizate. Reusind să gasescă intre studentii arestati un grup de indivizi dispusi să incerce un astfel de experiment si alegand Pitestiul ca prim loc de desfășurare. Securitatea viza in fond crearea unui om robot, cu sufletul ucis, care după batai si torturi inimaginabile si-a negat si terfelit tot ce avea mai sfant, devenind astfel un supus docil, ascultand fară obiectii ordinele trasate. Invariabil, toti cei care au trecut prin acest experiment si au dat marturie despre el, afirmă că Pitestiul a fost iadul pe pamant. Fiecare metodă aplicata de la bataile de o cruzime infioratoare, pană la scenele blasfemiatoare sau statul in pozitie, ori demascarile interne (spovedanii rasturnate in care detinutul povestea o serie de scabrozități referitoare la sine si la membrii propriei familii, evident neadevarate) viza nu carnea si sangele ci sufletul: de sufletul tau am nevoie, banditule, le spunea Țurcanu celor intrati in moara reeducarii, el fiind dirijorul vazut al acestui scenariu diabolic. Ceea ce li s-a parut cel mai greu, si faptul care a produs caderile cele mai spectaculoase a fost atunci cand trebuia să-l bati pe cel mai bun prieten ca să demonstrezi că te-ai transformat, ca după expresia lui Țurcanu ai scos putregaiul din tine. Cazuri de pervertire tragică a interiorității ca in cazul lui Pop Cornel, Aligo Popescu, demonstrează monstruozitatea acestui experiment, ei nu au mai reusit să iși revină ca oameni.

 

Pe de altă parte mult mai numeroase sunt exemplele in care, odată bataile incetate, după chinuri interioare greu de descris, multi au reusit nu numai să se recupereze, dar să iasă mai buni decat inainte, cu o tarie morală de neinfrant si cu o sensibilitate spirituală unica Toti marturisitorii spun că singura lor salvare atat in timpul cat si după perioada de reeducare a fost credinta in Dumnezeu. Asa cum concluzionează si alti analisti ai fenomenului, dacă experimentul Pitesti poate avea un sens, atunci cu siguranță acesta este unul mistic.

 

Am rezistat pentru că am crezut in Dumnezeu, nelimitat, nelimitat. (Marturie a lui Gheorghe Stanică pe site-ul:http://www.experimentulpitesti.org/public/video-clipuri/)

 

 

Miscare elitista Rugul Aprins s-a nascut la Manastirea Antim si l-a avut ca animator al ei pe poetul Sandu Tudor (Alexandru Teodorescu), devenit ulterior ieroschimonahul Daniil. Într-o vreme a rasturnarii valorilor, a afimarii ca punct de reper a materialității, intelectualitatea bucuresteană si nu numai, simtea nevoia unei regasiri a propriului sine, a propriului suflet si cum ar fi putut altfel decat prin rugaciune si meditatie. Sub obladuirea unui calugar isihast rus, Ivan Culighin sedintele Rugului Aprins se desfășoară realizand un nucleu de practicanti ai rugaciunii isihaste care se vor trezi, intr-o singură noapte, după gratiile Securității. Acuzati că au vrut să dea foc la comunism cu Rugul lor Aprins, membrii lotului Alexandru Teodorescu si altii vor primi, in urma unui proces mascaradă precedat de anchete dure pedepse care variau intre 25 de ani muncă silnică (Parintele Ieroschimonah Daniil “ Sandu Tudor) si 5 ani, poetul Vasile Voiculescu care la acea dată avea 74 de ani si caruia detentia ii va fi fatala

 

mai aproape de Dumnezeu am fost cand ăștia mă bateau pană ce cadeam in comă si atunci Dumnezeu mă readucea la viață si eu Îl simteam cel mai aproape, in inima (interviu Arhim. Adrian Fageteanu, 23.08.2008, Manastirea Putna, jud. Suceava, arhiva personală a autorului).

 

 

Eu cred că trebuie retinut si subliniat faptul că interesul cartii nu stă atat in faptele relatate, cat in deschiderea duhovnicească (de care am pomenit si mai sus): caci anecdotica se completeaza se intregeste si se transcende prin adevarate pagini de Filocalie contemporana relevand cu prisosință că in temnitele comuniste, in jurul unora ca: Valeriu Gafencu, Radu Gyr, Daniil Sandu Tudor, Mircea Vulcanescu, Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu, Ioan Gh. Savin, Dumitru Staniloae, Arsenie Papacioc, Iustin Parvu, Ioan Negrutiu, Nicolae Steinhardt, Mina Dobzeu, Sofian Boghiu, Constantin Voicescu, Constantin Sarbu, Liviu Branzas Ioan Iovan, Dimitrie Bejan, Bartolomeu Valeriu Anania ori Gheorghe Calciu Dumitreasa, s-a constituit, mutatis mutandis, o miscare spirituală corespunzatoare celei promovate, dincoace de gratii, de gruparea Rugului Aprins de la Antim (cumplit lovită la randul ei de teroarea ateismului oficial al epocii staliniste, artizanii acesteia fiind aceleasi persoane, trecute de aici acolo ).

 

După o marturisire plină de evenimente in care granita dintre imanent si transcendent este estompata detinuta afirmă: Deci, cu adevarat, suferinta este o cale de catharsis, o cale de purificare si este o masură plină de binecuvantare dacă ajungi să-i intelegi rostul.(interviu Aspazia Otel Petrescu, 22.08.2008, Roman, jud. Neamt arhiva personală a autorului). Marturiile orale sau scrise ale femeilor trecute prin temnitele comuniste, unele dintre ele cu tineretea ingropată acolo au această constantă a raportarii suferintei la jertfa hristica Sprijinul si echilibrul lor se află in lumea sacrului, cu cat stapanirea le impinge in suferință si mizerie, cu atat nadejdea lor in Pronia divină devine mai tare. În frigul ingrozitor de la Miercurea Ciuc, riscand izolari ce puteau fi fatale, ele recită Sfanta liturghie sau cantă colinde in noaptea de Craciun.

 

O serie intreagă de alte exemple marturisitoare de la personalități exemplare ca Mircea Vulcanescu, Nicolae Steinhardt, Teodor M. Popescu, Arhim. Mina Dobzeu, si pană la destine comune ca Gheorghe Stanciulescu, Iosif Vasile, Pavel Susai probează prin viata lor, in care detentia a insemnat un moment crucial ca parafrazandul pe Steinhardt, intr-un univers concentrationar ramane solutia mistică a credintei. Rostind in ultimele clipe ale vietii acel zguduitor Să nu ne razbunati!, profesorul Mircea Vulcanescu pe langă faptul că ne lasa de indeplinit o datorie grea, el marturisea despre modul in care intelesese el să privească pe cei care se facuseră uneltele crimei. Asumandu-și dreptul de a suferi pentru Adevar a stiut că pentru a construi ceva nu se poate să pui ca temelie razbunarea ci temelia trebuia să ramană jertfa lor, a celor ce in gropi comune si in cimitire fară cruci s-au ingropat spre a rodi. Adevarat, adevarat zic vouă că dacă grauntele de grau, cand cade in pamant, nu va muri, ramane singur; iar dacă va muri, aduce multă roada (Ioan 12: 24)

 

Alaturi de alte personalități ale stiintei si culturii romanesti care au populat temnitele țării, Mircea Vulcanescu, ca si Nicolae Margineanu, George Manu, Constantin Noica si nenumarati altii au facut din celula de inchisoare amfiteatru academic, transformand detentia care trebuia să secatuiască spiritul si să usuce mintea, intr-un fertil timp al imbogățirii culturale si spirituale. Această atmosferă a efervescentei culturale si religioase este viu redată in marturisirile lui Nicolae Steinhardt in 'Jurnalul fericirii', insusi titlul scrierii sale fiind ilustrativ pentru ceea ce a insemnat in viata lui Steinhardt inchisoarea. Botezul sau care a avut loc intr-o sordidă celulă din inchisoarea Jilava, relatat si de preotul oficiant, arhim. Mina Dobzeu este tulburator nu doar prin contrastul dintre profunzimea Tainei si decorul celulei, ci mai ales prin exaltarea si totodată firescul cu care este trait evenimentul.

 

La majoritatea marturisitorilor discursul le este structurat dihotomic: pe de-o parte, momentele de rugaciune in comun sau particulare, pomenirea acatistelor invățate sau a sfintelor slujbe; iar pe de altă parte, atrocitățile si suferinta pe care o vedeau in jurul lor si pe care o traiau ceas de ceas. Iar dacă la nivel rational marturisirile lor sunt cat se poate de explicite, la nivel spiritual si afectiv intelegerea devine anevoioasa caci altruismul, evlavia si sensibilitatea amestecate cu abjectia, delatiunea si teroarea sunt atit de ireconciliabile incat pare imposbil ca sufletul să le experieze deopotrivă ca intensitate si simultan să reusească să ramană credincios celor dintai, stiind totodată că aceasta este singura lui sansă.

 

Parintele Dimitrie Bejan, preotul militar trecut prin lagarele siberiene si apoi prin penitenciarele Romaniei comuniste a experiat nu numai puterea de rezistență pe care rugaciunea o dă celui intemnitat, dar a trait fericirea unei rugaciuni facute in suferință, cand ciomegele gardienilor curgeau pe trupul istovit fară insă ca acesta să le simta

Salvat de rugaciune si de dangatul clopotelor ce a patruns prin peretii celulei in care era zidit de viu, Nicolae Cojocaru, un ofiter roman ce cunoscuse rigorile Vorkutei siberiene, de data aceasta aflat in inchisoarea Gherla, simte că reinvie si capată puterea de a rezista alungand din cuget gandul ademenitor al sinuciderii la care il invitau zilnic tortionarii. Doamne, Dumnezeul meu, de acum incolo sunt in stare să rezist pană la marginile lumii. (Nicolae Cojocaru, Filmul unei existente, ( în regie proprie), Ed. Gh. Andreica, Bucuresti, 2003, p.358.) Masina comunista ridicand ura de clasă la rang de virtute, urmarea cu asiduitate inocularea acestui sentiment si la cei incarcerati; prin urmare, existenta, intensitatea si frecventa cu care rugaciunea pentru vrajmasi apare in paginile memorialistice devine literalmente miraculoasa

 

Arhiepiscopul si Mitropolitul de pie memorie Bartolomeu Valeriu Anania, aflat la Securitatea Uranus, experimentează si el acest act sublim al rugaciunii pentru vrajmasi, după ce fusese torturat atat de ingrozitor de Branzaru incat lesinase: M-am ridicat in maini, m-am intins pe pat, am inchis ochii, apoi am inceput să mă rog pentru cei ce mă torturaseră si mă intrebam dacă mă rog cu sinceritate sau numai pentru a-mi amagi o constiință ce-mi poruncea să fac asa si am fost fericit să vad in adancul meu că-i iertasem pe calai si că mă rugam sincer. Am adormit gandindu-mă că Branzaru va fi ajuns acasa bucuros de isprava iși mangaia nevasta sau poate iși saruta pe frunte baietelul sau fetita prin somn  (Valeriu Anania, Memorii, Ed. Polirom, Iasi, 2008, pp. 271 “ 272.)

Rugaciunea pentru sine, pentru ceilalti de aproape sau de departe, pentru vrajmasi, pentru neam, pentru intreaga lume a fost suportul rezistentei celor incarcerati indiferent de loc sau timp. Acolo s-au estompat diferentele confesionale, sociale, politice si suferinta a unit oamenii, desi sistemul iși dorea cu asiduitate să-i dezbine: Ionescu era adventist reformist, Iliescu si Gachi erau ortodocsi iar eu eram catolic. Ne rugam toti impreuna fară a face polemica Suferinta ne facea egali. Dusmanul comun era ateismul. (Ioan Ploscaru, Lanturi si teroare, Editia a-II-a, Revazută si adaugita Ed. Signata, Timisoara, sine anno, p.272).

 

Conditiile din inchisorile comuniste impuneau un regim alimentar la limita subzistentei astfel că marea majoritate a detinutilor erau infometati, casectici, distrofici. A vorbi, intr-o astfel de situatie, de practicarea postului benevol, ca hotarare proprie, izvorată din Dorinta de perfectiune spirituală pare a fi utopica Și totusi, in penitenciarele comuniste s-a postit: Preotul Toma Marcu, din Buftea, desi grav bolnav de TBC si foarte slabit, facea post negru de două ori pe saptamană si oferea mancarea altor detinuti slabiti. Și Dumnezeu l-a scos din inchisoare. (Remus Radina, Testamentul din morga Ed. Tinerama, sine loco, sine anno, p. 56)

 

Episodul zguduitor desfășurat la Casimca Jilavei ramane emblematic pentru ceea ce a insemnat ajutor si milă crestină in temnitele comuniste. Protagonistii episodului sunt Costache Oprisan, macinat de un TBC necruțător, Gheorghe Calciu student medicinist, trecut prin Pitesti si Gherla, Iosiv V. Iosiv si el un fost pitestean, si Marcel Petrisor (Mircea Petre), viitorul scriitor si memorialist. Condamnati la moarte lentă intr-o celulă subpamanteană iși gasiseră echilibrul tocmai in cel mai bolnav, el le vorbea, atunci cand putea despre iubire, despre rugaciune si iertare. Observandu-i starea grava Calciu iși rupe cu dintii venele de la incheietura mainii si scurge sangele in gamela apoi il lasă să se decanteze incercand să-i dea lui Oprisan limfa să o bea, dar in ciuda efortului, Oprisan moare. Gestul desi pare zadarnic are in contextul dat o valoare recuperatorie, prin el Calciu chiar dacă nu l-a salvat pe Oprisan, s-a salvat pe sine, pe el cel care in moara dracilor(cum o numeste un memorialist) de la Pitesti facuse toate cate i se cerusera

 

Închisoarea de la Ramnicul Sarat, destinată la un moment dat fostilor membri PNȚ, a cunoscut cel mai dur regim de izolare, singura posibilitate de comunicare se reducea la bataile morse in teava caloriferului sau la tusitul morse, o practică ce nu este intalnită decat la acest penitenciar. În astfel de conditii totusi detinutii au reusit să se marturisească: Printre putinele intamplari ce mi-au schimbat ¹¹o clipă din sirul zilelor la felșș imi amintesc ca de Craciunul anului 1961 sau de Pastele anului 1962, in tot cazul, după revenirea mea a doua oară de la spital, parintele Balica ne-a mai adus o mangaiere sufleteasca Considerand că-i de datoria sa, ca slujitor al altarului, să acorde asistență spirituală unor oameni napastuiti, desi si el se gasea in tagma napastuitilor ne-a propus să ne spovedeasca pe cei ce dorim, cu ocazia unei asemenea sarbatori. Pentru a traduce in fapt acest lucru se proceda astfel: La un semnal al lui prin Morse incepea in celula sa rugaciunile respective, iar noi eram atenti si fiecare ne marturiseam in gand pacatele, multe, putine, cate erau. După aceea, fiecare din noi, care participasem la acest serviciu divin sui generis, ne semnalam numele, iar parintele Balica confirma receptia si ne dadea dezlegarea pacatelor in conformitate cu ritualul crestin ( ) Spoveditul, facut chiar in atare conditii, ne-a produs mare bucurie.(Ioan Diaconescu, Temnita “ destinul generatiei noastre, Ed. Nemira, 1998, pp. 296-197)

 

Prezenta preotilor in spatiul concentrationar comunist a facut posibilă trairea unei vieti in Iisus Hristos deplină si poate de aceea sistemul a fost nu de putine ori mult mai dur cu ei: La Canal, brigada preotilor era brigadă disciplinara supusă unui regim exterminant. Pe langă munca epuizanta detinutilor preoti le erau administrate sistematic batai. Remus Radina marturiseste: Calaul Chirion (comandantul lagarului n.n.) constituise o brigadă disciplinară numai din preoti, condusă de tortionarul Vasile Matei. Preotii erau supusi la o muncă grea si la batai permanente. Cu toate acestea, ei aveau moralul foarte ridicat si, după cum mi-a spus un preot, ei credeau ca Sense, că ¹¹Rabdarea in suferință este mai mare decat invierea din morti sau decat orice altă minune.șș Pe mine mă spovedea la Craciun si la Pasti Parintele Liviu Munteanu, din brigada de preoti, care sfida primejdiile ce-l pandeau. (Remus Radina, Testamentul din morga pp. 39-40).

 

Asadar, cei alungati din turnurile babilonice pot bate la portile cetății noului Ierusalim “ cel bisericesc si ceresc ce nu are trebuință de soare, nici de luna ca să o lumineze, caci slava lui Dumnezeu a luminat-o, faclia ei fiind Mielul (Apoc. 21, 23). Lucrarea aceasta, cu alte cuvinte, este una de referință in domeniul istoriei si a spiritualității autentice, care ar trebui să se afle la indemana tuturor celor ce cred că Biserica este cetatea pe care nici portile iadului nu o vor birui si asta datorită (și) slujitori ei fideli ce au aparat-o in vremuri in care altii au tradat-o si au pradat-o, facandu-se, in acest fel, vrednici de a ajunge din temnitele comuniste in sinaxarele acestei sfinte Biserici “ ai carei fii nelasi si nefățarnici au fost, pană la sfarsitul vietii lor pamantesti!

 

(fragmente din Marturisitorii - Minuni. Marturii. Repere - cateva consideratii si reflectii, de Drd. Stelian Gombos)

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu vreau sa fiu cinic, malitios etc.. dar, (dar daca Alexandru H. si strezahuzum nu vor sa raspunda, considerati intrebarea retorica; de asemenea nici raspunsul cum ca deja se stiu lucrurile astea nu mi se pare valabil), de ce despre aceste lucruri nu se vorbeste pe canalele media cel putin la fel de mult pe cat se vorbeste despre incidentele care nu fac cinste BOR?

Share this post


Link to post
Share on other sites

Adica de ce mass-media prefera scandalul si nu subiectele consistente sau dezbaterile pro-contra asupra unor probleme esentiale din trecutul Romaniei? Wow, e clar un raspuns foarte greu...

 

Experienta personala. Am condus la un moment dat un ziar din provincie. Am vandut cele mai multe exemplare (si net-ul a innebunit) in clipa in care am scris frumos pe prima pagina "Sex oral la teatrul xxxxxx". Era vorba despre o regizoare mai nonconformista de prin Bucuresti care pusese in scena un spectacol total, la care spectatorii deveneau protagonisti iar simularile sexuale se intretaiau cu gesturile simbolice. Redactorul pe cultura, cel care mi-a scris respectivul articol, incercase pana atunci sa obisnuiasca lumea cu subiecte din cele mai diverse: teatru, literatura, muzeu, interviuri cu diferite personalitati... nimic nu interesa publicul. De fapt, toate studiile indica faptul ca subiectul cultura e cel mai putin gustat in presa noastra.

 

Ar fi frumos sa fortezi subiectele si sa le bagi pe gatul publicului. Dar asta se poate doar in medii unde exista posibilitate sa pierzi bani. Sa zicem un TVR sau alte canale similare, finantate corespunzator din alte surse. Nu poti face lucruri de astea intr-o televiziune sau ziar comercial. Drept dovada, poti vedea ca nu e o conspiratie speciala impotriva legionarilor sau preotilor ortodocsi: nu exista pur si simplu interes pentru perioada dejista, nu exista interes pentru sistemul concentrational, pentru colectivizare, pentru nationalizare...

 

Si vinovata nu e numai presa. Sa ne uitam la materialele puse aici de tine, de Mihai, de greeneyes. Nu sunt lucruri pe care mass-media le poate folosi, cel putin nu foarte usor. Neputinta popularizarii unor chestiuni istorice face parte dintr-o problema generalizata a culturii romanesti. Ni se face rau daca auzim de Dracula, fara insa sa recunoastem ca datorita acestui personaj, figura lui Vlad Tepes si Valahia secolului 15 sunt mai bine cunoscute, atat de romani, cat si de straini.

 

Tot ceea ce faceti voi e sa aruncati pe net blocuri de text needitat, nearanjat pentru a fi accesibil si unui simplu cititor. Nu folositi niste mecanisme simple de atragere a atentiei lui, de coimplicare, de subliniere a anumitor evenimente... totul se citeste precum o plictisitoare predica de duminica. De ce naiba ar trebui un tanar de 20 de ani sa va citeasca textele acestea daca nu stiti sa-l momiti, sa-l interesati?

 

Cat despre faptul ca se prefera lucruri care sunt in defavoarea lui BOR, as raspunde cu o alta intrebare. De ce pomeniti intotdeauna cand vorbiti despre Biserica Catolica de urmatoarele subiecte: cruciade, inchizitie, simonie etc.? Pentru ca ura si stirile negative se vand. Si voi o faceti, si ceilalti o fac. Regulile jocului...

Edited by Alexandru H.

Share this post


Link to post
Share on other sites

@sabin1307

 

Imi pare rau sa o zic, dar tu si Mihai aveti idei eronate despre presa. Ziarele si tembeliziunile nu reflecta realitatea asa cum o vedeti voi, deci automat trageti concluzia ca e ceva in neregula. Sunt perfect constient ca mass-media e plina de mincinosi, lenesi care nu verifica informatiile publicate si in general amatoare de scandal si barfa ieftina. Si ce-i cu asta ? Ea reflecta pretentiile si atitudinea publicului. Ideea ca romanii ar fi mari amatori de folclor sau cultura siliti sa inghita niste mizerii e falsa. Exista canale TV si posturi de radio dedicate exclusiv muzicii populare (asta e vis-a-vis de alta nazbatie de-a lui Mihai care reprosa MTV Romania faptul ca nu transmite muzica populara). Exista TVR cultural, posturi ce emit muzica clasica, samd. Verificati audientele, tirajele revistelor sau ziarelor care trateaza subiecte culturale. Luate impreuna sunt minuscule, comparate cu jalnicul trio Libertatea - Click - Cancan.

 

Nu mai zic de pretentia absurda de a acorda spatii episoadelor tragice ale represiunii comuniste. Nu poti sa vii cu astfel de pretentii decat, asa cum s-a mai spus, in cazul televiziunii publice, TVR. Ceea ce s-a facut deja odata, vezi "Memorialul durerii". Pur si simplu, nu poti sa impui unei entitati private sa faca ce vrea, pe banii ei. Oricum, BOR detine un canal TV si cel putin un post de radio, daca nu ma insel, plus cateva ziare. Daca mass-media "dezinformeaza", cine impiedica BOR sa faca emisiuni in care sa-i corecteze ? Sau sa popularizeze episoadele alea tragice pe care le tot evocati voi in copy/paste-uri kilometrice ?

 

Dupa cum zicea si Alexandru, nu exista interesul pentru aceasta perioada, indiferent cat de mult ne-ar displace ideea. Pentru mine personal e o dezamagire, o spun cat se poate de onest. Exista in librarii zeci de carti despre perioada aia. De exemplu, "Reeducarea in Romania comunista", de Mircea Stanescu, publicata in ianuarie 2010. Am intrebat-o de curand pe o vanzatoare de la Diverta, de curiozitate, cate exemplare au vandut. Stiti ce mi-a raspuns ? Doua. Doua exemplare, in vreo 2 luni. Ceea ce ne aduce la alta marota de-a nationalistilor. Manualele de istorie. Banuiesc ca sunteti constienti de faptul ca perioada aia nu prea suscita interes - asa ca solutia voastra e sa umpleti manualele de istorie, in speranta ca asa veti trezi interesul urmatoarei generatii pentru subiect. Asta e o idee proasta, fiindca se bazeaza, in fond, pe o forma de constrangere. Nu poti sa starnesti pasiune, dorinta de a afla adevarul, cu de-a sila, indiferent de cat de gros e manualul. Este infinit mai profitabil, pe termen lung, sa incurajezi minoritatea elevilor care arata interes pe cont propriu.

 

PS : Cred ca uneori nu m-am exprimat prea clar prin threadurile de aici, poate chiar prea aspru in cateva ocazii. Da, sunt critic la adresa BOR (BOR ca institutie, nu a religiei ortodoxe in sine). Asta insa numai si numai fiindca BOR nu isi accepta propriile greseli si vinovatii istorie, si in loc sa evolueze, sa incerce sa isi accepte erorile, sa arate macar o umbra de regret, persista in negare si recurge la calomnii si perpetuarea miturilor. Si nu in ultimul rand, fiindca in loc sa se desparta de stat, sa incerce sa traiasca prin mijloace proprii, face exact contrariul si se agata cu inversunare de fondurile statului.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Oameni buni, eu nu am spus ca din 100 de canale 75 sa fie istorice, culturale, spirituale, eu ma gandeam macar la un procent supraunitar. Nici programele televiziunilor comerciale ca ar trebui sa contina in principal documentare cu astfel de subiecte, dar macar o ora la 16 televiziuni pe sapt. Si programele de profil sunt sufocate de "unicul holocaust", unica plaga a istoriei umanitatii", de monopolizarea notiunii de genocid. Nu vi se pare ciudat ca nu va regasiti in profilul de privitor aproape niciunei televiziuni comerciale de la noi? Ma indoiesc ca va delectati cu Dan negru, Maruta si braileanca senzuala.

N-am spus ca manualele de istorie ar trebui construite in jurul temei legionarilor, dar macar sa se aminteasca lucrurile esentiale despre ei, despre cele mai oribile suplicii din istoria Europei, dava nu ma insel, sa lase lumea sa judece dupa ce s-a intamplat concret.

Cat despre pacatele catolicismului.. una e ura si alta afirmarea adevarului, diferentelor fundamentale in discutiile despre autenticitatea si originalitatea crestinismului. Multi mari duhovnici si teologi ortodocsi spuneau ca nu poate exista dragoste, fraernitate adevarata in minciuna, prefacatorie. In sensul ca daca te iubesc ca pe frate adevarat nu ma pot preface ca totul e in regula, lasandu-te in minciuna. Chiar daca e dureros, adevarul trebuie afirmat, argumentat, explicat. Doar dupa ce sunt elimiate nelamuririle si indoielile poate exista fratie. Acesti teologi nu-i urasc pe catolici sau protestanti, ii asteapta sa inteleaga ca s-au abatut de la calea cea dreapta si-i asteapta cu afectiune sa se intoarca la "Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica".

Share this post


Link to post
Share on other sites

E o intrebare retorica, desigur. Pentru ca da, cei mai multi din concetatenii nostri se regasesc in programele de tabloid.

 

Problema e simpla: canalele noastre media sunt sarace. Nu isi permit decat minimul necesar si din cauza asta trebuie sa pescuiasca bani din publicitate, adica tiraj/audienta. Si pe asta o faci repede cu tabloidul, nu cu cultura. In Statele Unite, e altceva: o televiziune uriasa ca NBC isi permite sa faca si niste programe mai serioase pt vreun canal subsidiar asa cum accepta sa mentina in viata sitcomul "30 Rock"... prost la audienta, dar bun la premii Emmy.

 

Nu e desigur o lume ideala. Un amic american venit in Bucuresti acum cativa ani a fost socat de un singur lucru: a vazut pe cablu canalul "Mezzo", de musica simfonica, si era extrem de emotionat de faptul ca in Statele Unite nu a vazut nimic de genul asta. Nu am avut inima sa-i spun ca nu e canal romanesc, ci vest-european. Situatii si situatii...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Reiau citarea de 'texte kilometrice needitate' despre uniatismul din Transilvania din aceleasi lucrari ale Pr. Dr. Dumitru Staniloae. Contextul este complex, sunt multe lucruri de lamurit, de aceea suprimarea acestor pasaje nu mi se pare in regula deoarece ar deforma nararea sau ar priva-o de niste lamuriri. Oricum raman multe de spus si de explicat.

 

Dacă pană la Bucow, romanii nu putuseră să fie siliti să accepte Unirea cu Roma, ,,Comisia de dezmembrare care lucra la Sibiu sub presedintia lui Bucow, pe baza anchetei din aprilie-mai 1761, a inscris pe o parte din ei ca uniti. Aceste inscrieri s-au facut după bunul plac, fară a tine cont de vointa romanilor, iar generalul i-a tinut cu forta in uniatie. Inca o data, nu vreau sa ofenesez pe nimeni, sunt lucruri care s-au spus si care s-au intamplat.

 

Generalul recunoaste la 6 mai 1761, intr-un raport catre imparateasa că niciodată ,,n-a lucrat asa de tare: ,,Vă rog să-mi permiteti să introduc pe episcopul Dionisie peste tot in principat si anume cat mai repede, ca sa pun capat dezordinelor viitoare ale valahilor prin stabilizarea unei capetenii spirituale, care apoi să tină in ordine pe supusii sai si in special să se opună autorității mereu crescande a lui Sofronie in acest popor; este cu adevarat timpul ca să se procedeze asa, caci altfel nu se mai salvează nimic din unire, cu toate mijloacele intrebuintate, pe care eu desigur nu le cruț si de care poate si trebuie să dea marturie intreaga tara caci asa de tare si greu ( so hart und schwer) n-am mai lucrat niciodata aceasta trebuie să o recunosc.

 

Episcopul catolic Bajtay s-a ingrozit de masurile generalului Bucow, cand acesta a declarat că va extermina pe toti romanii din tinutul Bistritei, fiindcă nu voiau să primească uniatia. ,,M-am cutremurat la propunerea Excelentei sale, a d-lui baron de Bucow, care voia să detaseze un corp de 2000 de soldati regulati, contra districtului amintit, pentru a-i masacra pe toti, fară a-i distinge pe cei vinovati de cei nevinovati.

 

,,De aceea, pe drept cuvant s-a putut spune că adevaratul intemeietor al Bisericii Unite din Ardeal a fost acest general austriac, cu tunurile si cu dragonii sai.''

 

Cu toate acestea, romaníi au stat tari in credinta cea dreapta Comisia de dezmembrare a trebuit să inscrie marea majoritate a poporului roman ca ortodoxa

 

Prigoana impotriva romanilor ortodocsi a continuat si după ,,dezmembrare.'' Halmagy insemnează la 16 iunie 1763: ,,Preotii uniti umblă cu soldatii, bat pe romanii care nu sunt uniti; acestia fug in munti, dar de lege nu se lasă (exemplul a sase sate din tinutul Bistrita), intrebati ce e Unirea, ei zic că nu stiu. ,,Ce credeti?'' ,,Ca cei din tară, raspund ei (ca cei din Principatele Romane, adică)''

 

Majoritatea poporului roman din Ardeal a ramas ortodoxa Greco-catolicismul cu tot ceea ce a insemnat acesta: uciderea, torturarea celor care nu acceptau să se unească cu Roma, daramarea, incendierea, distrugerea bisericilor si manastirilor ortodoxe sau luarea a aproape tuturor celor ramase de catre uniti, nu i-a indepartat pe romani de la legea romanească (Ortodoxia). ,,Poporul roman din Transilvania a cunoscut pe pielea sa, in masa ca nicaieri in altă parte a lumii, practica mijloacelor inchizitiei.'' (foaienationala.ro)

 

,,De aceea, pe drept cuvant s-a putut spune că adevaratul intemeietor al Bisericii Unite din Ardeal a fost acest general austriac, cu tunurile si cu dragonii sai.''

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Parintele Mihai Aldea “ SFINȚII NOȘTRI IERARHI DIN PRIGOANELE COMUNISTE

M-am intrebat si eu, ca multi altii, de ce n-au fost canonizati incă sfintii romani din prigoanele comuniste. Dincolo de teoriile lumesti care ar explica acest lucru, ramane totusi o realitate duhovniceasca superioara Iar aceasta cuprinde si faptul că sfintii martiri din vremea prigoanelor comuniste sunt sfinti mari, foarte mari, care au facut si fac minuni uimitoare. Unii dintre ei au moaste intregi, altii au oase care imprăștie mireasmă placută si/sau picură mir, si unii si altii savarsesc vindecari si alte minunate semne Aceste lucruri, si altele asemenea, sunt dovezi de nebiruit ale puterii duhovnicesti a sfintilor marturisitori din prigoanele comuniste. Putere care, după cum arată istoria Bisericii, este mai mult decat indestulatoare pentru a birui ceea ce teoriile lumesti gasesc drept explicatie pentru intarzierea canonizarii.

 

Și atunci?

 

După ceva vreme de intrebare si rugaciune, am inteles, cred eu, cine intarzie canonizarea sfintilor inchisorilor [1].

 

De pe pamant “ pentru că de aici izvorăște, de fapt, oprelistea “ mirenii si preotii care-i cinstesc pe sfintii din prigoanele comuniste. Pare absurd, nu?

 

De dincolo, chiar sfintii inchisorilor. Și mai absurd, nu-i asa?

 

De fapt, nu, nu-i absurd. Ci chiar firesc: cei care opresc, in primul rand, canonizarile, sunt sfintii din prigoanele comuniste. Și o fac din multa dragoste de Adevar si din Dragostea cea adevarată ce impodobeste pe toti sfintii.

 

Ca să intelegem lucrurile mai bine, cred că trebuie să incepem de la atat de frumoasa campanie Din temnite spre sinaxare. O campanie care iși propune să ajute inceperea canonizarilor atat de mult dorite de popor. O campanie in care sunt alaturi, ca primă propunere de trecere in calendar, trei sfinti mari: mireanul Valeriu Gafencu, preotul de mir Ilarion Felea, preotul calugar (ieromonahul) Daniil de la Rarau. Toti trei, marturisiti ca mari mucenici, care au avut o mare iubire față de oameni si o nesfarsită dragoste de Dumnezeu, care au fost cumplit chinuiti pentru acestea si au rabdat neclintiti pană la sfarsit. Foarte potrivit alesi, intr-adevar, dacă

 

Oare acum se intelege de ce sfintii inchisorilor sunt primii care tin, inca in loc, propria lor canonizare?

 

Nu?

 

Chiar nu se vede că cei trei sfinti alesi ca pildă pentru toti ceilalti simt lipsa cuiva?

 

Avem aici un mirean, un preot de mir si un ieromonah. Minunat! Foarte bine! Dar unde este ierarhul?

 

Chiar inainte de inceperea fățișă a prigoanei comuniste in Romania ierahii Bisericii lui Hristos deja patimeau. Abuzurile si ura soldatilor si ofiterilor sovietici, ale noilor autorități de ocupatie si colaborationiste, ale intregului sistem ce voia să se instaureze au fost simtite nu doar de masele populare “ ca să folosim o expresie a vremii “ ci si, sau in primul rand, de vladici.

 

Patriarhul Nicodim Munteanu a fost inlaturat din scaun, tinut sub strictă supraveghere, amenintat si persecutat pană la suspecta sa moarte din 27 februarie 1948.

 

Mitropolitul Irineu Mihalcescu al Moldovei este alungat din scaun de sovietici pe 16 august 1947, pus in domiciliu fortat la Agapia si, după cate se pare, ucis de sovietici in 3 aprilie 1948.

 

Episcopul Dunarii de Jos, Cosma Petrovici, retras din scaun prin decret politic in 1947 si pus sub supraveghere moare întamplator tot in 1948, pe 16 decembrie.

 

Din intamplare, in acelasi an 1948 este scos din scaun episcopul Atanasie Dinca fiind mutat prin mai multe locuri, sub supraveghere permanenta pană la moarte.

 

În acelasi an, se intelege, este alungat si episcopul Pavel Șerpe, un episcop de numai cincizeci de ani, foarte iubit de muncitorii din Regie, pe care ii ajutase neincetat, atat in necazurile cele mai obisnuite si mizere, cat si in supararile cu patronii. O asemenea legatură intre cler si credinciosi, dar mai ales intre un episcop si muncitori, era cu tot insuportabilă sovieticilor si colaborationistilor din Romania ocupata Este trimis la Seminarul de la Neamt alaturi de alti patru episcopi alungati de comunisti din scaunele lor. Mai tarziu, Patriarhul Justinian recurge la ajutorul lui intr-o lucrare plină de primejdii, aceea de a sprijini recuperarea Sfintei Manastiri de la Curtea de Argeș ocupată de prigonitori si preschimbată in casă de odihnă. Atat de adancă si plină de daruire a fost lucrarea acestui sfant episcop, incat Securitatea, chiar si intr-o vreme de teoretică destindere, a fortat retragerea lui din scaun. Notele informative arată că a fost sub neincetată supraveghere si prigoană pană la moartea sa, in 1978.

 

Episcopul Teodor Trandafir Scorobeț a trecut prin mai multe valuri de prigoana. Unul dintre ele a fost cel al autorităților unguresti din Transilvania ocupata care l-au trecut prin doi ani de chinuri in puscariile controlate de ei. Prigoana comunistă a fost si mai cumplita episcopul martir fiind scos din scaun in acelasi insangerat an 1948 si pur si simplu rapit de autoritățile bolsevice, pentru a fi inapoiat Bisericii mort. Nu s-a oferit nicio lamurire, nici un act justificativ, nimic. Acest sfant ierarh al Bisericii Ortodoxe Romane a fost inmormantat la Rășinari, adaugandu-se astfel lungului sir de martiri ce a sfintit pamantul Transilvaniei strabune.

 

Putini stiu astazi că intre Carpati si Alpi, in secolul I, a vestit Evanghelia unul dintre cei saptezeci de ucenici ai Mantuitorului, Sfantul Apostol Andronic, numit uneori si episcopul sau apostolul Panoniei. Aradul, ale carui radacini crestine incep astfel in vremuri apostolice, a fost binecuvantat in prigoanele comuniste ale secolului XX cu jertfa marelui ierarh martir Nicolae Popovici. În mai putin de cinci ani de episcopat la Oradea “ vorbim de primii sai ani aici “ a facut lucruri uimitoare. Peste 12.000 de oameni care traiau in pacat au renuntat la acesta, primind Taina Cununiei. S-au zidit si sfintit 20 de biserici si case parohiale, s-au inceput multe altele si chiar catedrala din Oradea, au fost sprijiniti si s-au facut institutii pentru sprijinirea celor saraci si loviti de nenorociri, s-au tiparit foi si carti folositoare de suflet Uimitor de mult, cat nici nu se poate spune in cateva randuri. Apoi a venit prima prigoana Ocupantii hortisti l-au alungat in grabă pe vrednicul episcop. Dar acesta nu si-a parasit credinciosii ci, asezat la Beius langă noua, vremelnica si nedreapta frontiera i-a sprijinit din rasputeri, spre furia barbarilor invadatori. Dincolo de alte osteneli si suferinte martirice ale acestui mare episcop al Romanilor, ramane parcă mai presus de toate marturisirea pe care a dat-o sub comunism, vreme de un sfert de secol. Atat intre patru ochi, la sfatuire si spovedanie, dar si de față cu multi martori, la Sfanta Liturghie si cu alte prilejuri, Marturisitorul Episcop Nicolae Popovici a invățat poporul să se ferească de invățăturile nebunesti ale comunismului, a dat pe față crimele ocupatiei sovietice si colaborationistilor, a mangaiat pe cei care fuseseră loviti, ei si familiile lor Ura comunismului a fost pe masura marturiei lui. Arestat, batut, eliberat de frica rascoalei poporului dar pus sub pază la Sfanta Manastire Cheia, otravit de cateva ori, marele ierarh Nicolae al Oradei a fost tinut de Dumnezeu intr-o lungă suferință marturisitoare. S-a stins in aceeasi detentie camuflata la 20 octombrie 1960.

 

Alt mare ierarh al acelor vremi de prigoană impotriva Bisericii lui Hristos este mitropolitul Sebastian Rusan al Moldovei. .Și el a trecut si prin prigoana hortista inainte de a urca Golgota marturisirii sub comunism. Acest fiu al Ardealului prin nastere a fost si un adevarat fiu si mai ales parinte al Moldovei. Dragostea sa față de preotii pastoriti a fost uimitor de mare, asa incat si-a pus neincetat viata in primejdie pentru ei. Cu toate că acest lucru era interzis prin lege a avut grijă să ajute familiile preotilor arestati de prigonitori, să ii reprimească pe cei care “ de multe ori pentru putină vreme “ erau eliberati, să ocrotească familiile preotilor martirizati de autorități. A incercat să oprească pe preoti de la marturisiri care să-i dea pe mana prigonitorilor, marturisind in locul lor chiar el, in catedrală si oriunde simtea că este nevoie. A propovaduit impotriva urii de clasa pentru dragostea crestină si pastrarea comorii Credintei adevarate. A marturisit impotriva colaborationismului, impotriva pactizarii cu sovieticii si comunismul, impotriva primirii legilor dracesti ale acestora (după propria exprimare). Declarat dusman de prim ordin al regimului, a fost ucis de comunisti, prin otravire, la 15 septembrie 1956. Dragostea poporului față de el era atat de mare, incat pur si simplu autoritățile nu au indraznit să ia pe față masuri impotriva sa.

 

Mitropolitii Tit Simedrea si Visarion Puiu, episcopii Emilian Dumitru Antal, Valeriu Moglan, Grigore Leu si altii, sunt si ei printre ierarhii romani ai Bisericii lui Hristos prigoniti si chiar ucisi de autoritățile comuniste.

 

Este un sir cutremurator de mare de martiri, care arată o bucățică din suferintele cumplite ale Bisericii lui Hristos in vremea comunismului. Din acest sir se cuvine ca, pentru inceput, macar unul dintre ierarhii marturisitori să fie adaugati celor trei martiri din icoana campaniei Din temnite spre sinaxare. Abia atunci cand aceasta se va savarsi icoana va fi intr-adevar o icoană a marturisirii Bisericii in vremea prigoanei comuniste, cuprinzand laolaltă pe cei ce impreună au suferit si marturisit Dreapta Credință: ierarhi, ieromonahi, preoti de mir si mireni, Trupul lui Hristos.

 

__________________________________________________________________________

 

Nota:

 

[1] Sfintii inchisorilor este unul din numele populare in Romania pentru sfintii marturisitori din vremea prigoanelor comuniste. Ca multi termeni populari de azi, nici acesta nu este prea corect. Întai, pentru că sunt sfinti marturisitori din acea vreme care nu au ajuns in inchisori. Apoi, pentru că sunt multi sfinti care au fost martirizati in inchisori in vremea altor prigoane (ca cele uniată si calvină din Transilvania secolelor XVII-XVIII). Fiind insă foarte raspandit il folosim ca atare, spre a ne feri de unele repetari prea suparatoare.

 

Sursa: http://www.razbointrucuvant.ro/2011/03/21/...ati/#more-23810

Edited by greenyes

Share this post


Link to post
Share on other sites

@Alexandru, streza

 

Amandoi sunteti partizanii ideii ca televiziunile si presa dau ce vrea poporul da? Bun. Atunci poate-mi explicati si mie cum serialul coreean Legendele palatului este unul din cele mai urmarite din Romania, daca nu cel mai urmarit.

 

Nu am audientele la zi, dar stiu cu certitudine ca acest serial a batut mar in unele zile concurenta, inclusiv "serialele cu tigani" sau meciuri de fotbal din Champions League.

 

Si sa nu-mi spuneti ca e din cauza apropierii culturii coreene de cartierele marginase ale Bucurestiului...Ca publicul serialelor este acelasi: tot aia care se uita la tigani, turci si alte seriale siropoase se uita si la asta.

 

Deci, explicati-mi si mie cum s-a manifestat dorinta publicului amator de telenovele pentru coreeni pana acum, ca eu am ratat-o.

 

Asteptand sa gasiti raspunsul, vi-l ofer eu: publicul se uita la ce se da. Explicatia e simpla: asa cum oamenii au un comportament de consumator de cartofi, de exemplu( prin tot ce implica asta), pentru ca le plac/au nevoie de cartofi, asa exista si consumatori de televiziune.

 

Acei oameni vor/au nevoie sa se uite la televizor. Motivele nu mai au importanta. Cert este ca ei, intre anumite ore, pentru a-si satisface aceasta nevoie, se pun in fata televizorului, IN FIECARE ZI. Si indiferent, de ce este la TV, se vor uita.

 

Ca le va place mai mult, ca se vor simti mai atrasi de unul sau de altul, e altceva. Asta nu pricepeti: ei nu s-au uitat la telenovele cu tigani pentru ca se simteau mai nomazi in suflet, ci pentru ca ERA LA TV, ERA SPECTACULOS SI USOR.

 

Problema e ca televiziunile profita de acest comportament al lor in sens negativ: in loc sa foloseasca informatia pentru a-i ridica din ignoranta, ei profita de slabiciunea lor pentru televizor pentru "a-i tine cu mintea odihnita" vorba cuiva.

 

Spuneti ca sunt televiziuni private si fac ce vor. Bun. Dar atunci sa nu mai vina redactorii de la Pro TV, care sa ne anunte in sila ca in tara sunt multi prosti, ca a crescut rata analfebetismului, sau ca oamenii voteaza pe mici si bere.

 

Pentru ca exact astfel de oameni produc! Din mici si bere.

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

@Mihai

nu am citit replicile anterioare, deci nu stiu la ce faceai referire, insa tin sa te contrazic: e adevarat ca unii oameni sunt dependenti de televizor, insa ei aleg din ceea ce li se ofera, iar serialele coreene de pe tvr 1 sunt un produs de calitate, mult diferit de orice soap opera sau telenovela de pe alte canale (Pro TV, avasa TV, antena 1 etc). Recunosc ca eu nu mai am timp si nici rabdare pentru telenovele, m-am uitat la ele prin '93-'94 cand, copil fiind, descoperisem Rete4 si Canale 5, insa la astea coreene m-am uitat :blush: e ca si cum as vedea un documentar de pe history channel, combinat cu travel channel,euphoria cuisine un pic de romantica si tvr cultural. De aceea au audienta!

Edited by dee

Share this post


Link to post
Share on other sites
@Mihai

nu am citit replicile anterioare, deci nu stiu la ce faceai referire, insa tin sa te contrazic: e adevarat ca unii oameni sunt dependenti de televizor, insa ei aleg din ceea ce li se ofera, iar serialele coreene de pe tvr 1 sunt un produs de calitate, mult diferit de orice soap opera sau telenovela de pe alte canale (Pro TV, avasa TV, antena 1 etc). Recunosc ca eu nu mai am timp si nici rabdare pentru telenovele, m-am uitat la ele prin '93-'94 cand, copil fiind, descoperisem Rete4 si Canale 5, insa la astea coreene m-am uitat :blush: e ca si cum as vedea un documentar de pe history channel, combinat cu travel channel,euphoria cuisine un pic de romantica si tvr cultural. De aceea au audienta!

 

Eu n-am spus ca serialul n-are calitate. Nu. Am spus ca oamenii sunt in general, aceiasi. Da, normal ca ei aleg, ca pe toate posturile se difuzeaza ceva la ora aia. Dar iti spun ceva: majoritatea telespectatorilor de pe acel segment orar sunt tot aceiasi care se uitau la tigani. Nimeni nu-si schimba comportamentul de consum de pe o zi pe alta. Si mai ales nu in masa.

 

Dar exemplul tau personal este relevant pentru ce s-ar intampla daca toate televiziunile ar profita de comportamentul de consumator, in sens pozitiv: faptul ca s-a investit intr-un produs mai bun din care ai ce invata, care iti stimuleaza creierul, aduce oameni in plus care sa stea in fata TV-ului.

 

Pana acum televiziunile de la noi au scormonit in rahat, coborand si mai jos nivelul, pentru a incerca sa reduca si mai jos nivelul, sa aduca un public si mai atrofiat mental.

 

Bine, explicatia e simpla: oamenii mai slabi intelectual sunt mai usor de fidelizat, ei nu cer prea multe. In timp ce oamenii inteligenti sunt mai pretentiosi, pun intrebari, ehee

Edited by Mihai

Share this post


Link to post
Share on other sites

Legat de reactia ierarhilor ortodocsi, sau a unora dintre ei, la venirea bolsevicilor in tara sunt, exemplele urmatoare sunt edificatoare. Ideea vehiculata de unii pe aici, cum ca reprezentantii BOR au imbratisat comunismul, ca scopul lor era sa ia pielea de pe oameni, e falsa, atat timp cat sunt destule exemple care o infirma. Asa cum nu toti preotii si ierarhii ortodocsi n-au fost sfinti, la fel nu toti au fost interesati.

Din nou, stiu ca sunt cam lungi citatele, dar n-ar avea sens sa le redau cu propriile cuvinte. Le iau ca atare. Tot de pe foaienationala.ro.

 

Ca să intelegem lucrurile mai bine, cred că trebuie să incepem de la atat de frumoasa campanie Din temnite spre sinaxare. O campanie care iși propune să ajute inceperea canonizarilor atat de mult dorite de popor. O campanie in care sunt alaturi, ca primă propunere de trecere in calendar, trei sfinti mari: mireanul Valeriu Gafencu, preotul de mir Ilarion Felea, preotul calugar (ieromonahul) Daniil de la Rarau. Toti trei, marturisiti ca mari mucenici, care au avut o mare iubire față de oameni si o nesfarsită dragoste de Dumnezeu, care au fost cumplit chinuiti pentru acestea si au rabdat neclintiti pană la sfarsit.

 

Chiar inainte de inceperea fățișă a prigoanei comuniste in Romania ierahii Bisericii lui Hristos deja patimeau. Abuzurile si ura soldatilor si ofiterilor sovietici, ale noilor autorități de ocupatie si colaborationiste, ale intregului sistem ce voia să se instaureze au fost simtite nu doar de masele populare “ ca să folosim o expresie a vremii “ ci si, sau in primul rand, de vladici.

 

Patriarhul Nicodim Munteanu a fost inlaturat din scaun, tinut sub strictă supraveghere, amenintat si persecutat pană la suspecta sa moarte din 27 februarie 1948.

 

Mitropolitul Irineu Mihalcescu al Moldovei este alungat din scaun de sovietici pe 16 august 1947, pus in domiciliu fortat la Agapia si, după cate se pare, ucis de sovietici in 3 aprilie 1948.

 

Episcopul Dunarii de Jos, Cosma Petrovici, retras din scaun prin decret politic in 1947 si pus sub supraveghere moare întamplator tot in 1948, pe 16 decembrie.

 

Din intamplare, in acelasi an 1948 este scos din scaun episcopul Atanasie Dinca fiind mutat prin mai multe locuri, sub supraveghere permanenta pană la moarte.

 

În acelasi an, se intelege, este alungat si episcopul Pavel Șerpe, un episcop de numai cincizeci de ani, foarte iubit de muncitorii din Regie, pe care ii ajutase neincetat, atat in necazurile cele mai obisnuite si mizere, cat si in supararile cu patronii. O asemenea legatură intre cler si credinciosi, dar mai ales intre un episcop si muncitori, era cu tot insuportabilă sovieticilor si colaborationistilor din Romania ocupata Este trimis la Seminarul de la Neamt alaturi de alti patru episcopi alungati de comunisti din scaunele lor. Mai tarziu, Patriarhul Justinian recurge la ajutorul lui intr-o lucrare plină de primejdii, aceea de a sprijini recuperarea Sfintei Manastiri de la Curtea de Argeș ocupată de prigonitori si preschimbată in casă de odihnă. Atat de adancă si plină de daruire a fost lucrarea acestui sfant episcop, incat Securitatea, chiar si intr-o vreme de teoretică destindere, a fortat retragerea lui din scaun. Notele informative arată că a fost sub neincetată supraveghere si prigoană pană la moartea sa, in 1978.

 

Episcopul Teodor Trandafir Scorobeț a trecut prin mai multe valuri de prigoana Unul dintre ele a fost cel al autorităților unguresti din Transilvania ocupata care l-au trecut prin doi ani de chinuri in puscariile controlate de ei. Prigoana comunistă a fost si mai cumplita episcopul martir fiind scos din scaun in acelasi insangerat an 1948 si pur si simplu rapit de autoritățile bolsevice, pentru a fi inapoiat Bisericii mort. Nu s-a oferit nicio lamurire, nici un act justificativ, nimic. Acest sfant ierarh al Bisericii Ortodoxe Romane a fost inmormantat la Rășinari, adaugandu-se astfel lungului sir de martiri ce a sfintit pamantul Transilvaniei strabune.

 

Aradul, ale carui radacini crestine incep astfel in vremuri apostolice, a fost binecuvantat in prigoanele comuniste ale secolului XX cu jertfa marelui ierarh martir Nicolae Popovici. În mai putin de cinci ani de episcopat la Oradea “ vorbim de primii sai ani aici “ a facut lucruri uimitoare. Peste 12.000 de oameni care traiau in pacat au renuntat la acesta, primind Taina Cununiei. S-au zidit si sfintit 20 de biserici si case parohiale, s-au inceput multe altele si chiar catedrala din Oradea, au fost sprijiniti si s-au facut institutii pentru sprijinirea celor saraci si loviti de nenorociri, s-au tiparit foi si carti folositoare de suflet Uimitor de mult, cat nici nu se poate spune in cateva randuri. Apoi a venit prima prigoana Ocupantii hortisti l-au alungat in grabă pe vrednicul episcop. Dar acesta nu si-a parasit credinciosii ci, asezat la Beius langă noua, vremelnica si nedreapta frontiera i-a sprijinit din rasputeri, spre furia barbarilor invadatori. Dincolo de alte osteneli si suferinte martirice ale acestui mare episcop al Romanilor, ramane parcă mai presus de toate marturisirea pe care a dat-o sub comunism, vreme de un sfert de secol. Atat intre patru ochi, la sfatuire si spovedanie, dar si de față cu multi martori, la Sfanta Liturghie si cu alte prilejuri, Marturisitorul Episcop Nicolae Popovici a invățat poporul să se ferească de invățăturile nebunesti ale comunismului, a dat pe față crimele ocupatiei sovietice si colaborationistilor, a mangaiat pe cei care fuseseră loviti, ei si familiile lor Ura comunismului a fost pe masura marturiei lui. Arestat, batut, eliberat de frica rascoalei poporului dar pus sub pază la Sfanta Manastire Cheia, otravit de cateva ori, marele ierarh Nicolae al Oradei a fost tinut de Dumnezeu intr-o lungă suferință marturisitoare. S-a stins in aceeasi detentie camuflata la 20 octombrie 1960.

 

Alt mare ierarh al acelor vremi de prigoană impotriva Bisericii lui Hristos este mitropolitul Sebastian Rusan al Moldovei. Și el a trecut si prin prigoana hortista inainte de a urca Golgota marturisirii sub comunism. Acest fiu al Ardealului prin nastere a fost si un adevarat fiu si mai ales parinte al Moldovei. Dragostea sa față de preotii pastoriti a fost uimitor de mare, asa incat si-a pus neincetat viata in primejdie pentru ei. Cu toate că acest lucru era interzis prin lege a avut grijă să ajute familiile preotilor arestati de prigonitori, să ii reprimească pe cei care “ de multe ori pentru putină vreme “ erau eliberati, să ocrotească familiile preotilor martirizati de autorități. A incercat să oprească pe preoti de la marturisiri care să-i dea pe mana prigonitorilor, marturisind in locul lor chiar el, in catedrală si oriunde simtea că este nevoie. A propovaduit impotriva urii de clasa pentru dragostea crestină si pastrarea comorii Credintei adevarate. A marturisit impotriva colaborationismului, impotriva pactizarii cu sovieticii si comunismul, impotriva primirii legilor dracesti ale acestora (după propria exprimare). Declarat dusman de prim ordin al regimului, a fost ucis de comunisti, prin otravire, la 15 septembrie 1956. Dragostea poporului față de el era atat de mare, incat pur si simplu autoritățile nu au indraznit să ia pe față masuri impotriva sa.

 

Mitropolitii Tit Simedrea si Visarion Puiu, episcopii Emilian Dumitru Antal, Valeriu Moglan, Grigore Leu si altii, sunt si ei printre ierarhii romani ai Bisericii lui Hristos prigoniti si chiar ucisi de autoritățile comuniste.

 

Este un sir cutremurator de mare de martiri, care arată o bucățică din suferintele cumplite ale Bisericii lui Hristos in vremea comunismului. Din acest sir se cuvine ca, pentru inceput, macar unul dintre ierarhii marturisitori să fie adaugati celor trei martiri din icoana campaniei Din temnite spre sinaxare. Abia atunci cand aceasta se va savarsi icoana va fi intr-adevar o icoană a marturisirii Bisericii in vremea prigoanei comuniste, cuprinzand laolaltă pe cei ce impreună au suferit si marturisit Dreapta Credință: ierarhi, ieromonahi, preoti de mir si mireni, Trupul lui Hristos.

 

Sfintii inchisorilor este unul din numele populare in Romania pentru sfintii marturisitori din vremea prigoanelor comuniste. Ca multi termeni populari de azi, nici acesta nu este prea corect. Întai, pentru că sunt sfinti marturisitori din acea vreme care nu au ajuns in inchisori. Apoi, pentru că sunt multi sfinti care au fost martirizati in inchisori in vremea altor prigoane (ca cele uniată si calvină din Transilvania secolelor XVII-XVIII). Fiind insă foarte raspandit il folosim ca atare, spre a ne feri de unele repetari prea suparatoare.

Pr. Mihai-Andrei Aldea

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites
Pana acum televiziunile de la noi au scormonit in rahat, coborand si mai jos nivelul, pentru a incerca sa reduca si mai jos nivelul, sa aduca un public si mai atrofiat mental.

 

Televiziunile private (atentie, vorbesc exclusiv de cele private, da ?) exista pentru un singur motiv : bani. Profit. Nu ca sa "educe tanara generatie", nu ca sa promoveze Weltanschauung-ul legionar, comunist, liberal, dracu-stie-care, nu ca sa "reduca nivelul boborului".

 

Sigur ca un efect al cursei dupa audiente/bani e reducerea nivelului intelectual al programelor difuzate. Tremura pantalonii managerului la gandul ca i-ar putea scadea sfantul rating, asa ca face ce e mai simplu : sex, violenta, manelisti, etc, etc. Si cat timp "reteta" functioneaza, n-are nici un motiv sa o schimbe. Se uita lumea la seriale coreene ? Difuzeaza seriale coreene. Daca s-ar uita la un ecran negru, asta am vedea, 24 de ore pe zi. Pentru ca asta e meseria lor. Angajatii televiziunilor private nu sunt acolo ca sa "educe" pe nimeni. Nu au jurat pe un teanc de biblii sa "ridice nivelul cultural", samd. La urmatoarea sedinta a consiliului de administratie directorul postului raspunde pentru situatia financiara, nu pentru altceva.

 

Nu e o intamplare ca serialul e difuzat de TVR. TVR e televiziune publica, e alta mancare de peste. Nu-i inchide nimeni, chiar daca ajung pe ultimul loc in clasamentul audientelor. Repet, o televiziune publica poate sa-si permita lucruri imposibile pentru una privata.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Si ca sa ne intoarcem la sfintiile lor ...

 

La Salaj, BOR a mai infulecat 5 miliarde de lei vechi din bani publici.

 

Noul sediu al Episcopiei Salajului a inghitit deja, din banii contribuabililor, cinci miliarde de lei vechi, pe langă sumele stranse in biserici prin cele două colecte. Mai nou, mai marii Bisericii se grabesc să-și facă casă nouă spunand că mai pot fi gazduiti in actualul sediu doar sapte ani si mizează pentru acoperirea costurilor, care vor depăși 56 de miliarde de lei vechi, pe "buna-credință" a celor care trec pragul bisericilor.

 

Aproape 500.000 de lei s-au repartizat de la Consiliul Judetean Salaj pentru construirea unui nou sediu al Eparhiei Salajului. Episcopia Salajului s-a infiintat pe data de 22 octombrie 2007, iar alegerea si intronizarea primului episcop de Salaj a avut loc pe 5 martie si respectiv, 13 aprilie 2008. De atunci, Episcopia Salajului a functionat intr-o cladire pusă la dispozitia Bisericii Ortodoxe de catre Consiliul Judetean Salaj, pe o perioadă de zece ani. De la bugetul judetului, la acea data s-au alocat fonduri pentru reabilitarea si reamenajarea spatiului. Mai marii bisericii ortodoxe din judet stiind că dispun de imobilul primit pe o perioadă limitata au purces la identificarea unui teren si la demararea efectivă a lucrarilor de constructie a viitorului sediu.

 

Ulterior, Consiliul Judetean a alocat, din nou, bani si pentru noul sediu. Astfel, in luna decembrie a anului 2009 s-au repartizat Episcopiei Salajului pentru lucrarile noului sediu suma de 295.000 de lei, iar anul trecut 200.000 de lei. Piatra de temelie a fost pusă pe data de 7 septembrie 2010, la coada Lacului din Bradet. Se preconizează ca acest lacaș multifunctional să includă atat resedinta ierarhului, cat si paraclisul episcopal, birourile centrului eparhial, un centru de asistență sociala o sală de conferinte, bibliotecă si spatii pentru expunerea si depozitarea obiectelor de patrimoniu national.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Streza face icter mecanic cand aude cuvantul BOR :) In fiecare an Consiliile Judetene aloca fonduri pentru cultele religioase respectand principiul proportionalitatii.

Share this post


Link to post
Share on other sites

@strezahuzum

 

In primul rand, asta cu televiziunile private care exista doar pentru profit e o aberatie. In orice manual de comunicare sau de media, se scrie negru pe alb de rolul de educator al televiziunii, rol pe care si-l asuma voiosi.

 

Iar in Romania e si mai gogonata treaba. Pai televiziunile merg pe pierdere, intreaga presa e pe pierdere de ani intregi. "Marele" trust pro a avut datorii de milioane de euro la bugetul de stat, dar au fost radiate cu nemijlocita mila de catre guvernele post-decembriste.

 

Intr-un record de audienta, emisiunea "romanii au talent" a strans in fata televizoarelor 5 milioane de romani. Pai restul ce faceau nene? Si asta e RECORDUL. In rest, emisiunile se bat pe audiente de cateva sute de mii de oameni. Si asta nu se intampla de azi, de ieri, ci de ani buni. Si atunci? Unde-i rationamentul care spune ca daca ceva nu merge, trebuie sa schimbi?

 

Nicaieri. Daca intrebi de ce sunt manele si tigani, o sa spuna ca asta vinde. Ceea ce repet, este un neadevar, atata vreme cat merg pe pierderi.

 

De aceea am adus si exemplul cu coreeni. Cand a fost adus filmul in tara, nu exista niciun indicator al pietei interne de seriale care sa sugereze macar ca ar avea succes. Dupa cum spune si dee, filmul este complex si interesant. Nu are prea multe legaturi cu lacrimogenele sud-americane sau tiganiile pro.

 

Chiar daca este de stat, TVR nu-si poate permite sa arunce milioane din banii contribuabililor pe aberatii. Si cu toate astea a luat mare parte din publicul tiganiilor plus ca a mai adaugat si alte categorii.

 

Deci cum au raspuns directorii de la televiziunile private la audientele de rahat pe care le inregistreaza in general? Continuand sa faca ce-au facut si pana acum.

 

Apropo de "angajatii televiziunilor private nu sunt acolo ca sa "educe" pe nimeni. Nu au jurat pe un teanc de biblii sa "ridice nivelul cultural". Nu? Dar apoi au dreptul sa se planga de publicul pe care ei l-au creat?

 

Au dreptul sa se planga de vreun "dorel" crescut la filme cu tigani si manele care-i agaseaza la bloc cu muzica tare?

 

Vezi tu, inteleg de ce nu suporti religia crestina. Pentru ca implica responsabilitatea constiintei tale. Pentru ca acolo nu poti delega "o comisie" sa ia locul constiintei tale. Fiecare actiune a ta are o consecinta, asta e esenta crestinismului. O consecinta buna sau rea. Faptul ca faci multe tampenii care au consecinte grave e deranjant nu? Si atunci, de ce sa nu existe niste oameni care sa aiba toata responsabilitatea, in timp ce eu actionez pentru propriul bine fara sa-mi pese de consecinte? Tocmai de-asta am ajuns in halul in care suntem, pentru ca s-a delegat lejer responsabilitatea formala in mainile unor putini, care au fost fie cumparati, fie nu fac fata responsabilitatii. Daca toti ar fi responsabili de actiunile lor, nu ar mai fi posibile excesele. Dar normal, cand profiti de pe urma lipsei de responsabilitate, e mai greu sa vrei sa schimbi ceva....

 

Iti propun un exercitiu de sinceritate: daca "televiziunile de profit" ar decide intr-o zi sa-ti filmeze familia in timp ce se duce la toaleta si ar difuza-o spre amuzamentul "boborului" ai mai gandi la fel? Astept sa spui DA pentru ca, nu-i asa, directorii de la televiziunile private raspund de profit si tu ii intelegi.

 

In ceea ce priveste cazul povestit de tine de la Salaj, ori nu intelegi ori te prefaci ca nu intelegi. Atata vreme cat banii vin de la Consiliul Judetean e problema salajenilor daca vor sa nu. Ei trebuie sa fie de acord/sau nu, cu actiunile consilierilor lor.

 

Exact cum spunea si dee, in fiecare judet se aloca fonduri pentru toate cultele religioase. Si nu se oripileaza nimeni. Cum e si normal...

Share this post


Link to post
Share on other sites
Exact cum spunea si dee, in fiecare judet se aloca fonduri pentru toate cultele religioase. Si nu se oripileaza nimeni. Cum e si normal...

 

In cazul expus de Streza , CJ a amenajat spatiile lor pe care le-au dat in folosinta Bisericii pe o perioada limitata, iar ulterior le-a finantat noul centru pe care si-l construiesc. Suma respctiva acopera o parte relativ mica din valoarea totala a investitiei, probabil cat sa-i ajute sa-si demareze proiectul. Nu o pot cataloga drept risipa, ei oricum erau obligati, prin legea cultelor, sa acorde sprijin financiar anual, iar daca vor intr-adevar sa faca investitii cu adevarat necesare pentru judet nu se impiedica ei de suma asta acordata anual bisericii.

 

Singurul lucru care nu mi se pare normal e scutirea de taxe a cultelor religioase si evaziunea fiscala pe care o mai fac acestea. De asemenea, problema salariala, pe care ei (clericii) o vad ca si o contributie a statului , nu salar propriu-zis, ei neconsiderandu-se bugetari. Personal n-am nimic impotriva sa fie bugetari (cel putin momentan), insa faptul ca sunt platiti de la buget ar trebui sa le impuna o dimensionare a aparatului clerical cat si a lacaselor de cult in functie de nevoile reale ale societatii. (valabil pentru toate cultele). Cel putin dupa revolutie a existat o adevarata explozie de biserici , cu o arie mica de acoperire, care au 'sufocat' spatiul urban.

Edited by dee

Share this post


Link to post
Share on other sites
@strezahuzum

 

In primul rand, asta cu televiziunile private care exista doar pentru profit e o aberatie. In orice manual de comunicare sau de media, se scrie negru pe alb de rolul de educator al televiziunii, rol pe care si-l asuma voiosi.

 

Propaganda ieftina si ipocrizie din partea tembeliziunilor. Nu costa nimic sa declari ca "educi" privitorii, insa televiziunile comerciale se limiteaza strict la declaratii.

 

Iar in Romania e si mai gogonata treaba. Pai televiziunile merg pe pierdere, intreaga presa e pe pierdere de ani intregi. "Marele" trust pro a avut datorii de milioane de euro la bugetul de stat,

dar au fost radiate cu nemijlocita mila de catre guvernele post-decembriste.

Intr-un record de audienta, emisiunea "romanii au talent" a strans in fata televizoarelor 5 milioane de romani. Pai restul ce faceau nene? Si asta e RECORDUL. In rest, emisiunile se bat pe audiente de cateva sute de mii de oameni. Si asta nu se intampla de azi, de ieri, ci de ani buni. Si atunci? Unde-i rationamentul care spune ca daca ceva nu merge, trebuie sa schimbi?

 

Nicaieri. Daca intrebi de ce sunt manele si tigani, o sa spuna ca asta vinde. Ceea ce repet, este un neadevar, atata vreme cat merg pe pierderi.

 

Radierea datoriilor trusturilor catre stat e intr-adevar un caz real. Ai insa un bilant contabil la indemana ca sa sustii afirmatia ca televizunile merg in pierdere ? Inainte de a preciza cu atata siguranta, ar fi bine sa vedem niste cifre.

 

 

Chiar daca este de stat, TVR nu-si poate permite sa arunce milioane din banii contribuabililor pe aberatii. Si cu toate astea a luat mare parte din publicul tiganiilor plus ca a mai adaugat si alte categorii.

 

Deci cum au raspuns directorii de la televiziunile private la audientele de rahat pe care le inregistreaza in general? Continuand sa faca ce-au facut si pana acum.

 

Apropo de "angajatii televiziunilor private nu sunt acolo ca sa "educe" pe nimeni. Nu au jurat pe un teanc de biblii sa "ridice nivelul cultural". Nu? Dar apoi au dreptul sa se planga de publicul pe care ei l-au creat?

 

Au dreptul sa se planga de vreun "dorel" crescut la filme cu tigani si manele care-i agaseaza la bloc cu muzica tare?

 

Nu, nu au dreptul sa se planga, cat timp fac parte din sistemul care a creeat dorelul respectiv. Nu poti sa fii si de partea caprei si a verzei simultan.

 

 

Vezi tu, inteleg de ce nu suporti religia crestina.

 

Bati campii. Nu-i suport pe cei care folosesc religia crestina drept pretext pentru a baga manuta pana la cot in buzunare ce nu le apartin. Si pe deasupra mai au si pretentia de a fi "mai speciali" decat restul, in sensul ca legile si regulamentele aplicate restului poporului nu li se aplica lor, fie partial, fie complet.

 

Iti propun un exercitiu de sinceritate: daca "televiziunile de profit" ar decide intr-o zi sa-ti filmeze familia in timp ce se duce la toaleta si ar difuza-o spre amuzamentul "boborului" ai mai gandi la fel? Astept sa spui DA pentru ca, nu-i asa, directorii de la televiziunile private raspund de profit si tu ii intelegi.

 

Inainte de a ma film, tembeliziunile au obligatia de a obtine acordul meu, presupunand ca ma duc la toaleta la mine acasa, sau intr-un spatiu privat. De vreme ce raspunsul meu ar fi "NU", nu pot nici sa filmeze, nici sa difuzeze imagini. Daca incalca legea, ii dai in judecata si ceri pagube de au sa planga, asa de tare sa-i doara.

 

In ceea ce priveste cazul povestit de tine de la Salaj, ori nu intelegi ori te prefaci ca nu intelegi. Atata vreme cat banii vin de la Consiliul Judetean e problema salajenilor daca vor sa nu. Ei trebuie sa fie de acord/sau nu, cu actiunile consilierilor lor.

Exact cum spunea si dee, in fiecare judet se aloca fonduri pentru toate cultele religioase. Si nu se oripileaza nimeni. Cum e si normal...

 

Legea spune ca fondurile alocate cultelor religioase se aloca pentru doua scopuri :

 

- plata salariilor clericilor ;

- lucrari de restaurare sau intretinere a cladirilor de cult care au importanta culturala deosebita ( biserici ce fac parte din patrimoniul national, samd ).

 

Constructia unui sediu nou pentru episcopia Salajului nu se incadreaza in nici una din categoriile de mai sus. Nu e vreun monument sau cladire de patrimoniu. Ergo, avem de-a face cu un caz de incalcare a legii.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Parohiile care sunt acreditate ca furnizori de servicii sociale pot solicita finantare de la Consiliile Judetene. Daca lacasul din Salaj se defineste ca fiind multifunctional, banuiesc ca au avut in vedere si acest aspect. Recunosc ca e o 'chichita' inteligenta de care se folosesc multi, nu doar ortodocsii, pentru a atrage sponsorizari si finantari diverse.

Edited by dee

Share this post


Link to post
Share on other sites

Asa se numesc la noi aia care fura: "domne', sunt prea inteligent pentru prostii din jurul meu". :)

 

Din experienta mea, cea mai mare parte a bugetului unui Consiliu Judetean (si cand spun cea mai mare parte spun imensa parte) se duce pe activitati sociale. Teoretic foarte necesare. Dar daca am investiga un pic mai adanc, am vedea ca foarte multe din aceste zone finantate sunt de-a dreptul gri, formandu-si propriul ecosistem: biserica X se declara furnizor de servicii sociale (fara a fi capabila totusi de a accesa fonduri europene, de a oferi transparenta totala finantatorilor), primeste bani de la consilierii "politici", isi face treaba cu ei fara nicio evidenta, mai ales daca constructorul e unul ales pe ochi frumosi, iar la alegeri rosteste niste cuvinte mestesugite despre cum nenea candidatul a dat pentru biserica si pentru comunitate.

 

In fapt, a devenit traditional ca o candidatura locala sa fie anuntata intr-o duminica, in chiar locasul sfant. Iar daca omul e cu adevarat influent, poate sa o faca la inaugurarea unui pronaos nou, a unei case parohiale etc...

 

Uitati-va la noul proiect privind transformarea relatiei stat-biserica intr-una de fraier-destept, initiat de pedelisti (ca tot ziceati ca ii iubesc tare mult). Daca va trece, biserica va deveni in mod oficial un vehicul electoral in care se vor putea pompa sume imense, fara transparenta ori vreun soi de analiza SWOT, in care macar sa stii ca exista totusi niste beneficiari nevinovati ai acelor sume.

 

PS. Cand am fost la manastirea romaneasca din Ierusalim, am fost socat sa vad cum stareta avea ultimul tip de IPhone iar pe peretii bisericii trona chipul pictat al patriarhului Daniel. Lacasul era 90% hotel insa tot aveau pretentia sa mai primeasca ajutor de la Romania... ca deh, se face munca evanghelizatoare la greu. Pe aici pe la mine se fac biserici de cartier cu adapost antiatomic si etaj; ca sa nu mai pomenesc de o biserica din Bucuresti, de prin cartierul Muncii, unde am vazut cel mai prost gust in materie de arhitectura religioasa: termopane, turnulete, sistem audio-video plasat langa cel mai mare geam, ca sa vada tot prostul ce sony misto avem... totul pe chichite "inteligente".

Share this post


Link to post
Share on other sites

adapost antiatomic? pai nu-s mai obligatorii adaposturile pentru protectia civila, poate-s cripte, caci mai nou e la moda ca fiecare biserica sa aiba cripta la subsol (sau asa zisa cantina sociala) si musai la etaj (sau supanta) sala de cateheza unde doamna preoteasa sa-si tina orele :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu, e adapost antiatomic. Cand au vrut sa construiasca biserica, au luat planurile "catedralei ortodoxe" din oras si au redus-o la scara. In ciuda eforturilor, lacasul tot arata monstruos.

Share this post


Link to post
Share on other sites

inseamna ca planurile bisericii pe care le-au prelucrat au fost facute dinainte de 2005. Acum lacasurile de cult sunt exceptate de la obligativitatea adapostului, chiar daca au subsol si peste 150mp construiti.Oricum, adapostul ala tot va fi utilizat ca si cripta sau orice altceva. Poate insa au respectat planimetria nu si normele in ceea ce priveste adapostul antiatomic (dimensiuni pereti,planseu ,armaturi etc), deci e o biserica cu spatii la subsol, nu o biserica cu adapost pentru protectia civila.

Edited by dee

Share this post


Link to post
Share on other sites

Probabil.

 

Observatia mea se referea doar la prostia unor indivizi care fac niste colosi absolut oribili pe post de biserica. Daca ar fi dupa mine, as impune in orase doar biserici micute iar acel teren liber transformat intr-un soi de parc/gradina... un locas de cult nu trebuie sa fie doar o gramada de ciment.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Preotii din Ploiesti vor să iși facă echipă de fotbal

Protoieria Ploiesti a lansat un proiect pentru infiintarea unei echipe de fotbal a preotilor, initiativă prin care doreste atragă atentia asupra importantei sportului, "in conditiile in care in Romania nu mai există performanță in acest domeniu".

 

Protoiereul Ștefan Musat a declarat că Protoieria Ploiesti a lansat un proiect care vizează infiintarea unei echipe de fotbal din care să facă parte preoti. Scopul acestui proiect nu este participarea la vreo competitie, ci transmiterea unui mesaj care să atragă atentia asupra importantei sportului.

 

"Încercam să transmitem un mesaj, intrucat sportul la noi nu mai este la loc de cinste. Se poate vedea că nu mai avem performanță sau performeri. Intentia noastră este să aratam că miscarea este cea care creează echilibru intre trup si suflet. Vrem să aratam oamenilor că omul, cu intelepciunea pe care i-a dat-o Dumnezeu, trebuie să facă tot ceea ce e benefic, pentru a-și gasi echilibrul. Vrem, prin acest proiect, să aratam că si noi suntem promotorii sportului. Prin post, rugaciune si spovedanie se mentine sanatatea sufletească si trupeasca dar sanatatea trupească se mentine si prin sport", a declarat protoiereul Ștefan Musat.

 

Potrivit acestuia, pentru echipa de fotbal nu s-a stabilit incă un numar de jucatori.

 

Preotii fotbalisti au primit, de la un sponsor, echipament sportiv, in culorile alb si albastru.

 

sursa: Cancan

Edited by dee

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!


Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.


Sign In Now