strezahuzum

Ortodoxismul si Biserica Ortodoxa Romana

427 posts in this topic

Desi este posibil sa existe o oarecare doza de subiectivism, multe persoane dorecumentate foarte bine in domeniul asta, cu siguranta mult peste nivelul nostru, spun cu tarie ca nu.

Ai putea, te rog, sa-mi explici motivele pentru care nu se poate?

Share this post


Link to post
Share on other sites
Ai putea, te rog, sa-mi explici motivele pentru care nu se poate?

 

O sa iti spun e de ce se poate printr-un exemplu si apoi daca este Sabin amabil sa iti raspunda la intrebare. :D

Primii crestini nu aveau nici macar biserici mici din lemn si totusi conform bibliei ei sunt martiri ai crestinatatii si asta din cate stiu eu (se poate sa ma insel) inseamna ca sunt si mantuiti. Iisus era adeptul ajutarii aproapelui nu al catedralelor si al manastririlor si altor edificii. Deci cum poate acum biserica(indiferent ca este catolica,ortodoxa sau musulmana) sa ne spuna ca doar daca pupam zidul plangerii sau daca ne rugam la mecca sau daca avem catredala neamului vom fi mantuiti ??? Mi se par niste lucruri lipsite de orice legatura cu ce am citit in cartile religioase.

Chiar sunt de condamnat ! Nu niste ziduri aduc mantuire si orice preot care spune asta este ....... numai comentez.

 

 

p.s. abea acum am vazut miniatura postata de dee pff "chestia" aia din fata incearca cumva sa copieze piata Sf. Petru din Roma? :) numai spun ca marea catedrala arata ca o biserica oarecare

Edited by Robert Aeroth

Share this post


Link to post
Share on other sites
Atat crestinii cat si musulmanii cat si evreii inteleg in religie dragostea fata de cel de langa tine si incercarea omului de a fi un om mai bun. Biserici inalte ,catredale inalte , ierusalim, moschei , robe de matase, terorism,cruci din aur si orice altceva mai vreti voi sa adaugati pe lista nu are nici o legatura cu ce ce se povesteste in biblie,coran,talmud sau alte carti religioase.

Omul este o fiinta atat de lacoma si de invidioasa incat a denatura pana si credinta si lucrurile pe care el ca individ , determinat de propriile cunostinte si mentalitate, le defineste ca fiind sfant intr-un mijloc de a isi exercita egoismul si lacomia si tot ce mai vine cu aceste trasaturi.

 

Perfect de acord cu tine, din toate punctele de vedere.

 

@sabin

 

N-am priceput nimic din mesajul tau......

 

N-am vorbit despre viata mea particulara in vreun fel, am vorbit numai doar despre niste realitati ,,crude" traite de toti bucurestenii, zi de zi......., cred ca daca esti plecat din tara poate ai pierdut contactul cu unele realitati din tara, pot sa-ti confirme si altii aspectele invederate de mine.

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

@MoWeed

 

E discutie lunga, poate anevoioasa. Dar daca vrei, putem incerca. Spune de unde sa incepem. O sa incerc sa trec peste doza de subiectivism de care ziceam.

 

@stix

Nu sunt plecat din tara de mult timp. Cred ca pot spune ca nu sunt rupt de destul de multe realitati, desi sunt convins ca este mult mai multa mizerie sub pres decat am putut eu observa, dupa posibilitatile mele.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu era vorba de parerea ta, vroiam sa stiu argumentele specialistilor de care vorbeai. Adica, presupun, ca in concluziile lor, ofera si motivele pentru care au parerea asta

Share this post


Link to post
Share on other sites

@stix

Nici eu n-am citit-o niciodata cap-coada.

 

CITAT(Robert Aeroth @ Feb 16 2011, 01:09 AM)

Atat crestinii cat si musulmanii cat si evreii inteleg in religie dragostea fata de cel de langa tine si incercarea omului de a fi un om mai bun. Biserici inalte ,catredale inalte , ierusalim, moschei , robe de matase, terorism,cruci din aur si orice altceva mai vreti voi sa adaugati pe lista nu are nici o legatura cu ce ce se povesteste in biblie,coran,talmud sau alte carti religioase.

Omul este o fiinta atat de lacoma si de invidioasa incat a denatura pana si credinta si lucrurile pe care el ca individ , determinat de propriile cunostinte si mentalitate, le defineste ca fiind sfant intr-un mijloc de a isi exercita egoismul si lacomia si tot ce mai vine cu aceste trasaturi.

 

Oamenii au fost mereu atrasi de slavirea transcendentei prin constructii inalte, marete, a caror realizare dura zeci de ani, uneori peste un secol (gandeste-te numai la catedralele gotice) Insa tot procesul acesta constructiv si efortul depus ajuta si la consolidarea relatiilor dintr-o comunitate, era nevoie de solidarietatea si cooperarea intre credinciosi, oamenii se cunoasteau,erau mai buni unii cu altii, faceau parte dintr-o comunitate fundamentata pe valori spirituale comune.

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ba tin sa te contrazic majoritatea edificiilor au fost construite pe cocoasa taranilor si muncitorilor cu biciuri si morti.

Oamenii? Opa ce interesant ca folosesti acest cuvant. Poate conducatorii care doreau sa se dea mai ciumegi. Poate patriarhii care voiau sa impresioneze. Nu imi amintesc sa ii fi intrebat cineva pe cei ale caror case au fost daramate ca sa se construiasca Notre Dame ;)

 

 

Unde in biblie scrie "faceti catredrale mari cu turnulete" , "purtati roba de la versace" (pentru cine nu stie costumul papei benedict al nu's catelea asta de acum are costum de 10 mii de E de la Versace ce muschii lui ( si poate unii nu stiu da catolicii parca erau contra posesiunilor materiale) asa cum nea'Daniel vine si ne spune noua ca ne trebuie catedrala neamului ca am fara ea nu ne mai mantuim....deci sa inteleg ca pana acum toti au mers in iad? Hai sa ma scuteasca cineva de toti marea parte a purtatorilor de sutana ca sunt niste mache carora li se rupe de ce scrie in Biblie.

 

Da comuniatate pe valori spirituale comune...cand iesea lordul din castel si le spunea la analfabeti baa de azi construim biserica aici. Cooperare nu? Lordu zice prostii fac. Nu fac? Pfoaa vine atunci si popa cu inchizitia ca nu vor sa asculte de cuvantu lu Dumnezeu si tot asa.

 

Edited by Robert Aeroth

Share this post


Link to post
Share on other sites

@Robert

m-am referit la faptul ca pentru constructia unei catedrale era nevoie de o comunitate unita si cu convingeri puternice, care transmitea entuziasmul ei mai departe, urmasilor, ce lucrau la randul lor generatii la rand pentru indeplinirea idealului lor artistic. Oamenii resimteau un sentiment de mandrie si libertate atunci cand paseau in Catedrala, pe sub boltile gotice, o emotie deosebita.

 

p.s cooperare intre bresle, ateliere, tehnicieni,constructorii locali si multi veniti din afara, caci o asemenea constructie necesita un efort urias.

Edited by dee

Share this post


Link to post
Share on other sites
@Robert

m-am referit la faptul ca pentru constructia unei catedrale era nevoie de o comunitate unita si cu convingeri puternice, care transmitea entuziasmul ei mai departe, urmasilor, ce lucrau la randul lor generatii la rand pentru indeplinirea idealului lor artistic. Oamenii resimteau un sentiment de mandrie si libertate atunci cand paseau in Catedrala, pe sub boltile gotice, o emotie deosebita.

 

Da am inteles si eu ti-am spus ca te inseli amarnic. Sau ma rog poate vorbesti de secolul asta unde mergem ca turisti si vizitam aceste catedrale. Dar daca vorbesti de evul mediu.....esti departe de adevar. Taranii nici nu intelegeau ce spunea preotul (slujbele erau in latina) taranii le era rupta cocoasa cu biciu sa ridice aceste monumente nu se trezeau ei peste noapte ba hai sa ne facem datamai catedrala sa ne mantuim...Nu era nimeni entuziast sa ridice un bloc de piatra de 30 de kg nu era nimeni entuziat de spiritul artistic alu peste (poate doar nobilii care stateau pe margine si priveau) Boltile gotice provoaca nici o emotie nimanui(poate doar tie si altor catorva arhitecti) ce ar trebui sa provoace emotii este faptul ca te afli in "casa domnului" dar hai sa fim seriosi nici un zeu care vrea pace si iubire nu da 2 bani pe un morman de piatra construit de vreun duce ca sa se dea ciumeg pe langa alti duci si sa le arate ca este mai bogat mai tare mai etc etc sau un patriarh care tine mortis sa ajunga papa. :shifty:

 

Repet UNDE IN BIBLIE SCRIE ca este necesara o catedrala pentru mantuire? :hmmm:

Share this post


Link to post
Share on other sites
Oamenii au fost mereu atrasi de slavirea transcendentei prin constructii inalte, marete, a caror realizare dura zeci de ani, uneori peste un secol (gandeste-te numai la catedralele gotice)

Unele din catedrale erau facute, in principal, datorita ambitiilor pamantesti, datorita necesitatii de a avea o catedrala mai mare decat orasele din jur. Marimea lor nu era neaparat legata de vreo dorinta de mantuire, ci avea rolul de a impresiona oamenii normali.

 

Pe vremea aia, o catedrala cat mai mare aducea un prestigiu imens unui oras. Daca mai aveau si vreo relicva sfanta "adusa de la Constantinopol", prosperitatea orasului era asigurata datorita pelerinilor care veneau la catedrala si comertului care rezulta din aceasta activitate.

 

Cresterea marimii catedralelor se poate compara intr-un fel cu o cursa a inarmarilor. Fiecare oras incerca sa atraga cat mai multi pelerini, pentru a profita financiar de pe urma activitatii de pelerinaj.

 

Nu neg ca, constructia acestor catedrale impunatoare, nu avea si o motivatie spirituala. Insa, de cele mai multe ori, principala motivatie era cea financiara. Sa nu uitam ca vorbim de o perioada in care cei bogati isi puteau obtine mantuirea prin plata unei sume de bani...

Desigur, ma refer la catedralele gotice din tarile catolice vest si central-europene

Edited by MoWeed

Share this post


Link to post
Share on other sites
Repet UNDE IN BIBLIE SCRIE ca este necesara o catedrala pentru mantuire?

 

Daca vrei un raspuns de genul Ioan 6:47 sau mai stiu eu ce, nu ti-l pot da, am citit Biblia pe diagonala, cand eram copil :) ideea pe care am retinut-o e ca omul primeste viata vesnica prin credinta, credinta ce vine prin cuvantul lui D-zeu, care are puterea de a mantui. Predicarea cuvantului (evanghelia) este mijlocul dispus de D-zeu pentru mantuirea oamenilor, evanghelie pe care biserica o proclama si da marturie pentru ea. Ai inteles acum legatura?

 

Acum, referitor la Catedrala Mantuirii Neamului, m-am exprimat in primul post.

La noi, banul si interesele ucid si inrobesc pana si sacrul! La altii exista inca respect pentru frumos, traditie si modernitate. Am spus ca nu-l suspectez pe PF Daniel de ipocrizie, insa de aroganta da smile.gif lasand la o parte oportunitatea si costurile unui astfel de proiect, cum poate sa materializeze ideea de Catedrala a Mantuirii Neamului? Normal ar fi fost sa se denumeasca Catedrala Ortodoxa din Bucuresti ( tot n-avea Capitala o Catedrala Ortodoxa). Conform ortodoxiei , apartenenta la biserica (vazuta ca si comunitate religioasa) iti mijloceste mantuirea, deci cum aroga Patriarhia aceasta titulatura unui lacas de cult anume? Adica nu te poti mantui intr-o bisericuta ortodoxa de lemn din Moldova/ Maramures sau intr-o biserica greco-catolica/ortodoxa/unitariana etc din Ardeal?

 

Mi se pare o "aroganta" aceasta titulatura pentru o biserica, in primul rand pentru ca mantuirea e personala, tine de fiecare individ in parte, nu colectiva, iar in al doilea rand insasi denumirea e discriminatorie fata de celelalte lacase ortodoxe din tara (parca le plaseaza pe o treapta inferioara), ca sa nu mai vorbesc de celelalte culte de la noi din tara.

 

p.s ma opresc aici, tema asta ma depaseste, chiar n-am cunostintele necesare. ( nu ma mai lua cu Biblia, nu-s o persoana foarte religioasa)

Edited by dee

Share this post


Link to post
Share on other sites

Legat de apelativele sarcastic al unora,"misticilor", "misticii", se pare ca acestea nu sunt tocmai originale, cel putin teoretic. De semenea, citatele astea pot fi argumente si la ce a spus Mihai mai sus.

 

Chiar ca ultimă si cea mai importantă actiune indreptată impotriva noastră era distrugerea credintei in Dumnezeu.Trebuia distrusă credinta oamenilor in Dumnezeu, in biserica in tot ce era

sfant. De ce? Pentru că Dumnezeu era

legatura cea mai puternica era stavilarul cel

mai inalt ce se opunea ateismului co munist.

Despre această problemă s-au scris tomuri,

tomuri. La noi, in Pitesti, in demascare,

ideea de Dumnezeu trebuia distrusa Ea era

frana, oprelistea banditilor de a se tran -

forma, de a se lepada de acest opium.

Trebuia cu orice mijloc să distru gă acest

ultim suport moral din sufletele cobailor.

Pentru acest lucru s-a recurs la vulgaritate,

la trivialitate, la urâțenia urâțeniilor. Nu se

pot povesti sau prezenta supliciile la care

am fost supusi. Dar cum in comunism

vulgaritatea era la modă si morala era cea

pro letara iar scopul pe care il urmareau

prin demascare era abolirea tuturor prin ci -

pii lor morale si daramarea psihică a ban -

ditilor, mijloacele intrebuin tate au fost pe

masura elucubratiilor emanate de Nicolski

si acolitii lui, pentru ca prabusirea să fie

rapida deseori, cri minala Se apropiau

Sarbatorile Sfintelor Pasti. Hristos, Sfantul,

Învierea, Sfanta Fecioară Maria trebuiau

scosi din sufletul nostru. Toate trebuiau

distruse, de toate trebuia să te lepezi. Cu o

frenezie diabo lica sistemul s-a pus in

miscare. În loc de cruce s-au creat falusuri,

pe care trebuia să le saruti. Pornografia a

inlocuit sfintenia, scrierile obscene au in -

locuit rugaciunea si prohodul. Noi trebuia

să mergem in gramada să ne taram. Toată

Saptamana Mare ne-am tarat, ne-au umilit.

Nu ranile ne dureau, ci adancimile noastre

sufletesti erau ciuruite, zdrobite, in teascul

acesta al satanei.

Era ultimul resort al rezistentei noastre

sufletesti. Și cu insistență diabolică erai

intrebat: mai crezi in Dumnezeu? Iar la

raspunsul nostru afirmativ, demonii infu -

riati incepeau iar bataile si torturile. Erai

facut in fel si chip. Toate epitetele josnice

erau aruncate in capul tau. Și cate josnicii,

cate abjectii, cate invective erau nascocite!

Tot ceea ce pentru noi era sfant, in mintea

bolnavă a tortionarilor devenea motiv de

blasfemie. Un preot a fost obligat să mă -

nan ce si să bea tot ce unii au fost obligati să

facă in gamela iar cu lingura preotul

trebuia să dea fiecaruia si să-l steargă la

gura pentru ca această ultimă scarbosenie

să zdrobească orice posibilitate de rezis -

tență morala să ducă fie la caderea totala

fie la nebunie.

Prohodul a fost transformat in cantece

scabroase. Saracul Puiu Chivulescu (mai

in varstă decat noi), fost prizonier in

Siberia! Cate a putut patimi! Și de ce?

Pentru Sfanta Traditie, cum spunea el.

Moscovitii atei vroiau să facă din noi

toti instrumente care să lupte impotriva lui

Dumnezeu.

Într-o noapte, frant de bataie, de durere,

adorm. Și-n noaptea aceea Maica Domnu -

lui mi s-a aratat in vis. S-a uitat la mine si

mi-a spus: Va trece si aceasta. M-am

trezit, parcă mai puternic, mai vesel, dacă

pot spune asa “ dar in orice caz mai

rezistent. Am suportat pe mai departe toate,

nu m-am prabusit. Îmi venea să-mi strig

bucuria din suflet. Atunci am stiut că

Maica Domnului e langă mine. Și apoi pe

parcurs, in ani, am simtit că Dumnezeu mă

ocroteste. M-a scapat de la moarte de

multe ori, m-a ferit de la greu, de la necaz.

Cum puteam să mă lepad de Hristos? M-a

amenintat Țurcanu: cu tine, banditule,

mai stam de vorba mai avem de lucru!,

dar Domnul a vrut altfel.

Era grea suferinta fizica dar mai grea

era cea psihica care noaptea nu te lasa să

dormi, iți creea dureri insuportabile, greu

de stavilit, si care mai ales noaptea prin deau

contururi de cosmar. Îți ridicau pro ble me

existentiale, iți demolau sufletul, te

demolau ca om. Nu mai erai tu, erai arun cat

in cea mai cumplită mlastină a dez nă dej dii,

nu mai aveai nimic, nu mai erai nimic. Nu

legaturile materiale le regretai sau placerile

pe care nu le-ai trait, ci faptul că trebuie să

renunti la dramul de dum ne ze ire din tine,

care te mai tinea viu. Ce cum plită existență,

ce noapte fară sfarsit, in care erai aruncat.

Mai erai om? Oare Mantuitorul, Care s-a

sacrificat si ca om in noaptea patimirii, a

crucificarii, cate probleme o fi avut! Dar a

zis: Iartă-le, Doamne!. Iar noi, biete

fiinte, ce putem zice? Iartă-ne Doamne, si

pe noi pacatosii. Iartă-ma Doamne

Nicolae Purcarea - "Iadul de la Pitesti"

 

Dr. Teofil Mija - Generatia neinfrantă “ marturisirile unui supravietuitor

Din calitatea de supravietuitor

al generatiei de la 1948, doctorul

Teofil Mija evocă lupta unei

generatii angrenată intr-un razboi

total cu ocupantii sovietocomunisti. Dansul, ca si ceilalti

studenti si liceeni “ crescuti si

educati spiritual in cadrul Frățiilor

de Cruce “ stia bine ce inseamnă

comunismul din lecturarea cartii

lui Andre Gide, Retour de l'

URSS “ 1936, scrisă după

intoarcerea din Moscova de la

inmormantarea lui Maxim Gorki,

din Spovedania unui invins a

lui Panait Istrati sau din marturiile

celor care participaseră la razboiul

pentru eliberarea tinuturilor

romanesti ocupate de Uniunea

Sovietica

După Noi nu am avut

tinerete (aparută la Editura Lux

Libris, 2005), această carte este

scrisă cu convingerea că aceste

marturisiri vor contribui la re scrie -

rea istoriei recente a Romaniei in

spiritul adevarului istoric.

Titlul cartii “ Generatia nein -

frantă “ ne indeamnă la meditatie

si la reflectii. Care este statutul

acestei generatii? A fost o gene -

ratie infranta mutilată fizic si

psihic in temnitele comuniste, asa

cum si-au dorit tortionarii bolse -

vici? Autorul spune un NU

raspicat. Noi indraznim să spunem

ca din punct de vedere spiritual,

victoria este a acestei generatii care

a dat eroi, sfinti si martiri. Din

perspectivă divină este evi dent

triumful celor care l-au iubit pe

Hristos din toată inima, din tot

sufletul, din toată virtutea si din tot

cugetul lor, si nu a celor care i-au

in carcerat in temnitele de la Pitesti,

Aiud, Gherla, Jilava sau Canal.

Aceasta este concluzia subtilă a

cartii, pe care autorul, preotul

camuflat in doctor, ne-o sugerează

in cuprinsul cartii. Și, in ultimă

instanță, este vrerea lui Dumnezeu

pentru ca asa cum afirmă doctorul

Teofil Mija, nu meritele proprii (nu

numai, am spune noi) l-au salvat

de la moarte, ci ajutorul dat de

Bunul Dumnezeu, pe care L-a

simtit in toate clipele grele prin

care a tre cut. Dandu-și seama că

fară ajutorul lui Dumnezeu supra -

vie tuirea nu ar fi fost posibila

limi tele de rezistență umane fiind

cu mult depășite, doctorul Teofil

Mija s-a legat prin juramant in fata

Creatorului că se va ruga necon te -

nit pentru sufletele tuturor eroilor

martiri ai neamului romanesc, că

va face toate demersurile pentru

cinstirea asa cum se cuvine a

jertfelor luptatorilor anticomunisti

si că va ajuta din toate puterile sale

pe semenii cazuti in nenorocire.

Și-a respectat legamantul cu

sfintenie. Această carte este o nouă

marturie a stralucirii genera tiei de

la 1948.

Florian Palas

 

- Ca pe Hristosul mă-tii, mă banditule, am să te rastignesc, dar tu nu esti Dumnezeu, ca ala, ca să inviezi, invia-l-ar mama dracului de mincinos, că de la el se trag toate ororile savarsite de legionari din spirit de sacrificiu, ca el, nu?! Bine, o să fiti ca el dar nu, n-o să fiti ca el, o să fiti ca nimeni in lume! Ba nu te lasam pană nu vei spune cu gura ta că Hristos a fost un sarlatan care a inselat lumea! Și nu numai atat, ba va trebui să-ți rastignesti singur prietenii, ca să le scoti pe Hristos din capetele alea verzi! S-a terminat cu jertfa! Aici vă facem oameni, ba oameni, nu banditi, nu mistici!

Ioan Ianolide - "Intoarcerea la Hristos"

 

Parintele Arsenie Papacioc: Pe oamenii acestia, pe Gafencu,

pe Trifan, pe Marian, pe ăștia toti, Maxim, Pascu, si ceilalti, pe toti i-aș

canoniza. Era, oare, unul mai bun ca celalalt? Toti erau gata de

moarte. Contează maniera in care primesti suferinta. Pe toti i-aș sfinti,

pentru că au fost sinceri si pentru că nu au ezitat a se jertfi. Toti jertfeau.

S-au dus cu totii, rand pe rand. Cu o bucurie greu de explicat, la

prescomidie ii amintesc pe toti ca pe niste luptatori, alaturi de marii

voievozi ai țării. Crina Palas

 

Se regizau si scenete sexuale, la ordinul lui Țurcanu. În Vinerea Mare, el imparte rolurile: asinul e felat de Maria Magdalena, Iosif sodomizează asinul, care la randul lui stă cu botul in poalele preacurvei fecioare Maria, sodomizată concomitent de Iisus. Reeducatii, in frunte cu Țurcanu, manifestau o placere dracească in a batjocori pe cei mai credinciosi, porecliti misticii. Asemenea scene aveau un efect teribil asupra victimelor, care gaseau, de regula singurul sprijin in credință. Or, după participarea la liturghiile negre, intreaga lor credință era zguduită din temelii ( ) - din studiul lui Alin Muresan Reeducarea prin tortură, Memoria, nr. 4/200

 

În asa zisa actiune de depersonalizare, studentii erau obligati, prin torturi permanente inimaginabile, să tradeze pe cele mai scumpe fiinte: Dumnezeu, proprii parinti, frati, surori si prieteni. Ei au fost constransi să bea urină si să manance fecale! Omul era astfel nimicit. Dezgustat de slabiciunea sa, el nu se va mai putea redresa niciodată in fata propriei constiinte. Durerile erau peste puterile de rezistență a fiintei umane. - Eugen Magirescu, Moara dracilor. Amintiri din inchisoarea de la Pitesti, Editura Fronde, Alba-Iulia “ Paris, 1994, p.6

 

Cand fenomenul Pitesti a fostoprit,in 1952, a trebuit să fie gasita cat de cat, o explicatie, să fie stabilită o raspundere. A fost inscenat clasicul proces cutapi ispășitori. De-abia in 1954.Și atat de prost pus la punct, incat, in ultima clipa s-a renuntat la publicitatea prevazută initial. În proces au fost implicati dintre detinutii- tortionari numai cei ce fuseseră legionari ” eliminandu-se doi sionisti, unțăranist etc, etc... ” pentru a se acredita urmatoarea versiune : spre a lovi in regimul comu- nist, Horia Sima ar fi transmis unor legionari din inchisori ordinul de a introduce o actiune de teroare. Profitand de lipsa de vigilență, desigur regretabila a unor organe ale administratiei inchisorii Pitesti, acesti legionari au instituit in inchisoare o serie de actiuni de tortura iar partidulsi guvernul, constiente de gravitatea faptelor, in momentul in care au demascat uneltirile marsave ale acestui grup fascist, le-au adus in fata justitieisi Procuraturii generale a Republicii. Versiunea era atat de aberantă ” cum să convingi pe cineva cășeful unei miscari dă ordin să fie lichidati membrii ei ? ” incat se renunță la publicitatea prevazută initial in ziare. Versiunea n-a mai fost prelucrată decat in inchisori, fară prea multă insistență, fiind greu să explici unui detinut care cunoaste pe propria lui neintrerupt, fară ca administratia inchisorii să fie avertizata În Pitesti, Dumitru Bacu relatează o convorbire avută in iarna lui 1956, inainte să fie eliberat, cu un director general al Ministerului de Interne care-i spune urmatoarele : Este o chestiune destul de simplă in definitiv. Un grup de studenti arestati, agenti ai imperialismului american, mistici, habotnicisi retrograzi s-au apucat să schingiuiască pe ceilalti colegi ai lor, pentru ca să compromită conducerea inchisorilorsi, prin ea, partidul. (...) Primiseră dispozitii din exterior, de la cei care sunt in strainatatesi conduc echipele de spionisi sabotori, vroiau ca la un moment potrivit să acuze partidul ca fiind initiatorul si deci vinovatul.

 

Astfel, unul dintre cei mai inteligenti studenti de la Facultatea de filozofie din Bucuresti, Huica după ce a rezistat cat a putut,și-a dat seama că nu e nimic de facutsi a trecut prin toate fazele reeducarii. Desi sub tortura nu-și pierduse probabil simtul humorului. Ajuns la demascarea moralăși in ciuda faptului că inventase tot felul de monstruozități, Țurcanu il schingiuia mereu. Atunci, dintr-o data ca iluminat, a strigat : ” DomnuleȚurcanu, sunt un criminal, un bandit, n-am marturisit lucrurile cele mai groaznice: am regulat capre, gâște, curci, rate...și enumerarea de animale nu se mai termina. Drept pedeapsaȚurcanu 1-a pus să treacă din nou prin toate fazele reeducarii, să ia totul de la inceput. Această izbucnire a lui Huică 1-a costat alte patru saptamani de torturi. Nu sestie ce s-a mai ales din el. Sestie in schimb că in cursul reeducarii au pierit cel putin cincisprezece studenti, dintre care : Nedelcu a murit in postura de crucificat, schingiuit deȚurcanu, care, constatind moartea, a batut in ușă si a spus gardianului impingind hoitul cu bocancul:

” Ia-1 pe banditulasta : i-a cedat inima.

Gafencu, de la Iasi, torturat cu patimă sporită din pricina misticismului sau.

Cantemitr de la Facultatea de chimie din Iasi, care refuza cu indaratnicie să-și denunte prietenii.

 

Aici nu exista rezistenta , nici rezistenti-vreti un exemplu ? Poftiti camarazi,il aveti dinaintea voastra pe Pop Cornel!A rezistat mult , mult , sase saptamani,va dati seama ?Sase saptamani , patruzeci si doua de zile si nopti ,o mie de ore , saizeci de mii de minute .dar si cand a cazut , s-a rostogolit pana-n fundul fundului “ acum , daca-i fac un semn ,va ucide pe toti ! Pe rand , bineinteles Este , Cornel ? - E-e-e-e' , dom' Turcanu ! Pop Cornel ia numaidecat pozitia de drepti , behaind si tremurand .

-Ei ? , se rasuceste Turcanu,se roteste. Si , ca sa va scutesc de incercari de probe pe spinarea voastra , am sa va fac o scurta demonstratie pe spinarea lui “ Pop Cornel , ia spune , dar tare , sa te-auda-ntreaga Lejiune:Ce esti tu ?

-E-e-e-e-eu sunt un ..se porneste Cornel. “ Nu asa , mai ! Sus pi masa ! Sa te vada intreaga Lejiune ! Cornel e pe masa . Cu privirea alba , cu graba gafaita:

-E-e-e-eu sunt un fost legionar. E-eu sunt un fost dusman. Eu am dus o activitate criminala impotriva poporului , a clasei muncitoare , a Partidului comunist Roman , a-a-a .

-Impotriva cui inca ? Impotriva ? Uni'

”-unii sovietice si a Marelui Stalin!

-bun pan-aici. Ai fost un dusman-dar acum ? In ce stadiu te afli ?

-E-e-e-eu ma aflu in stadiu .E-eu Eu sunt pe calea cea buna !-il fura cu ochiul pe Turcanu , constata ca e pe calea cea buna , deci continua : eu sunt , acuma , in curs de reeducare

-ati auzit , mai ? , il intrerupe Turcanu . In curs de reeducare ! Nici chiar pentru el reeducarea nu a ajuns la capat , la mal , mai are putrigai , mai are , dar las' ca se curata el . Ia , Pop Cornel , spune , mai : cum a fost la inceput ?

-Eu , la inceput ! Eu la inceput , am refuzat sa ma reeduc . Eu la inceput am refuzat sa ma lepad de trecutul meu legionaro-criminal ! Eu , la inceput , am refuzat sa ma dezic de Miscarea Legionara , Legionara , Legionara .

-Cri'

- minala!,racneste Pop Cornel. Eu am refuzat sa ma lepad de putrigaiul educatiei burgheze , mistice , reactio'

-bine-bine ,dar cum ai fost ajutat sa te lepezi ?

-Eu am fost ajutat !-Cornel, inspaimantat , nu gaseste , pe loc , raspunsul cerut. E-e-eu am fost ajutat foarte bine , eu am fost ajutat foarte bine sa nu mai , deloc

-Dar cum ai fost ajutat ? Ia,jos camasa,jos pantalonii!

Acesta este ,vasazica,raspunsul.

Cornel isi scoate din doua miscari camasa,din una singura isi lasa pantalonii peste bocanci:

-Eu am fost bine ajutat!Eu am fost pedepsit pe drept,eu am fost ajutat bine de tot sa lepad putrigaiul din mine si sa vad limpede lucrurile,ca lucrurile , ca lucrurile -a intrat pe o brazda uzata , intoarsa , el insusi se roteste , sus , pe masa , vede limpede lucrurile , lucrurile .

-Ei,cum le vezi , Pop Cornel ?

-Eu le vad!Eu le vad acum foarte bine , foarte clad “ de exemplu : vad cum Capitanul a fost un criminal. Vad cum Horia Sima este un idiot.Cum Costache Oprisan este el un bandit care a nenorocit multa lume , in special tineretul tarii. Costache Oprisan , Costache Opri'

-Lasa-l pe Costache , treci la Dum'

- nezeu care nu exista!,zbiara Cornel , rotindu-se , rotindu-se pe masa. Dumnezeu nu exista deloc, deloc , Dumne' 

Virgil Ierunca - Fenomenul Pitesti

 

Daca metoda de tortura pentru citirea gandurilor a umplut pana peste margine paharul deznadejdii si al nebuniei, prin lepadarea de Dumnezeu si de dreapta credinta, care ramasese singurul si ultimul nostru sprijin, am ajuns la prabusirea totala. Fusesem aruncati in haos, dezechilibrati, fara sprijin si fara perspectiva, la discretia celor ce ne torturau. Acest fapt a avut consecinte nefaste, asupra a ceea ce aveam sa vedem si traim in alta cetate a satanei, Gherla.

La inceputul lui august 1951, cand declaratiile publice si scrise erau pe terminate, iar tortura de citire a gandurilor atinsese nivelul prevazut in planurile ocultei, Turcanu a trecut din camera in camera, cu expresia unui demon satisfacut si l-am auzit repetand ca, ispitind si inseland pe cei tari si credinciosi, i-a putut tavali in mocirla.

Ma, banditilor, va amintiti foarte bine ce am spus in camera aceasta cat si in celelalte camere, ca eu nu glumesc, ca ma voi tine de cuvant si voi folosi toate metodele pentru a-mi atinge scopul urmarit. Or, iata ca am ajuns, prin metodele pe care le-am folosit, sa va citim si gandurile, fapt la care voi nu v-ati asteptat niciodata.

Vreau sa va atrag insa atentia ca cei mai periculosi dintre voi, banditilor, ati ramas cei care marturisiti credinta voastra in Dumnezeu. Si sunt convins ca cei care nu s-au lepadat de credinta lor in Dumnezeu, nu s-au lepadat nici de Miscarea Legionara. Ei sunt cei mai periculosi, mai inraiti si mai incarnati legionari.

De aceea, pentru acestia vor continua inca ani de zile demascarile, asa cum le-ati cunoscut si inca cu alte metode. Trebuie sa va scoatem din cap si din inima odata pentru totdeauna aceasta aberatie, credinta in Dumnezeu".

Apoi, ne-a intrebat: Cine din voi, banditilor, mai crede in Dumnezeu?"

Aproape jumatate din camera a ridicat mana in sus. În fata acestei situatii, Turcanu a continuat: Am si pentru voi metode, cei care ati ridicat mana, sa spuneti ca v-ati lepadat de credinta, asa cum ati spus ca v-ati lepadat de Miscarea Legionara.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Mo, nu era vorba despre parerea mea. Am sarit o propozitie, evident importanta pentru intelegerea mesajului. Cand ziceam de acea doza de subiectivism care ar putea fi invocata, ma refeream la teologii ortodocsi, "oamenii de stiinta" care aduc argumente la afirmatia cu pricina. Eu nu am studii in materie, nici cine stie ce lectura, am mai spus si cu alte ocazii ca nu ma consider un exemplu nici decum, insa temele pot fi aduse in discutie, dezbatute, cel putin ca exercitiu de informare. Macar de am fi parcurs cu atentie cercetarile lui Mircea Eliade in domeniu ca sa putem emite niste opinii, care s-ar vrea si pertinente, legitime.

 

Am spus ca e o discutie dificila din motive evidente cand o abordam din unghiul asta, al compararii. Probabil nu degeaba se spune ca temele de evitat sunt politica si religia. Daca asupra politicii putem cadea usor de acord in legatura cu ce este ea, mai ales la ora asta, despre religie putem spune ca e un domeniu destul de dificil, chiar mistic daca reusim sa ne detasam catusi de putin de partea materiala. Eu recunosc ca am destule nelamuriri in legatura cu acest subiect delicat, generic vorbind.

Nu vreau sa fiu gresit inteles, raspund la intrebare cu texte supuse si ele posibilitatii de a fi contrazise cu argumente. Asa cum nu stiu exemple de prozelitism din partea ortodoxiei, cum nu a obligat pe nimeni sa creada, nu a urat pe cei care nu crede in invataturile ortodoxiei, nu a exterminat, nici in citatele urmatoare nu sunt pasaje care ar putea fi interpretate ca "instigatoare". Nu sunt multe referiri la alte credinte ne-crestine.

 

 

Parintele Dumitru Staniloae: "Eu nu prea sunt pentru ecumenism; socotesc ca ecumenismul este produsul masoneriei; iarasi vor sa relativizeze credinta adevarata. A avut dreptate Biserica zicand ca nu prea suntem uniti. Ecumenismul este pan-erezia timpului nostru. Biserica Romano-Catolica si Biserica Ortodoxa nu sunt doua surori. Nu exista decat un singur cap al Bisericii, Iisus Hristos. Nu poate exista decat un singur trup, adica o singura Biserica. Deci notiunea de Biserici surori este improprie."

 

Parintele Iustin Popovici: "Ecumenismul este numele de obste pentru crestinismele mincinoase, pentru bisericile mincinoase ale Europei apusene. În el, se afla cu inima lor toate umanismele europene, cu papismul in frunte; iar toate aceste crestinisme mincinoase, toate aceste biserici mincinoase nu sunt nimic altceva decat erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obste este acela de atot-erezie (pan-erezie). De ce? Fiindca de-a lungul istoriei, feluritele erezii tagaduiau sau sluteau anumite insusiri ale Dumnezeu-Omului Domnului Hristos, in timp ce ereziile acestea europene indeparteaza pe Dumnezeu-Omul in intregime si pun in locul lui pe omul european, in aceasta privinta nu e nici o deosebire esentiala intre papism, protestantism, ecumenism si celelalte secte, al caror nume este legiune''

 

Pr. Arsenie Boca: "Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor! Caderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apuslui. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxa"

 

Cuv. Paisie Aghioratul: "Cu durere in suflet marturisesc ca, dintre toti filounionistii (ecumenistii n.e.) pe care i-am cunoscut, nu am vazut pe nici unul sa aiba nu miez, dar nici macar coaja duhovniceasca. Cu toate acestea, stiu sa vorbeasca despre dragoste si unire, desi ei insisi nu sunt uniti cu Dumnezeu, fiindca nu L-au iubit."

 

Sf. Efrem Sirul: "Vai acelora care se intineaza cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei citi murdaresc sfinta credinta cu eresuri sau incheie vreo intelegere cu ereticii!"

 

Radacina si viata poporului nostru,inaintea lui Dumnezeu, este credinta cea dreapta in Hristos,adica Ortodoxia.Noi ne-am increstinat de aproape doua mii de ani,din timpul Sfantului Apostol Andrei. În Vechiul Testament, Dumnezeu, prin graiul Sfantului Proroc Moise, interzice poporului evreu inchinarea la dumnezeii celorlalte neamuri: Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine (Iesire 20, 3). Ce vrea sa insemne aceasta porunca? Sa nu se cinsteasca Dumnezeu dupa invataturile neamurilor pagane, caci acele invataturi nu sunt de la Dumnezeu si nici nu pot duce la El, chiar daca sunt numite conventional religioase. Se stie ca in budism, hinduism, sintoism etc., etc. este ingaduita inchinarea la felurite reprezentari antropomorfe ori fantastice, lucrate in lemn, piatra, ceramica, metal etc., reprezentari numite zei/dumnezei. Nici aceste manifestari ale pluralismului religios nu sunt iubite/ingaduite de Dumnezeu: Sa nu-ti faci chip cioplit si nici un fel de asemanare, a nici unui lucru din cate sunt in cer, sus, si din cate sunt pe pamant, jos, si din cate sunt in apele de sub pamant! Sa nu te inchini lor, nici sa le slujesti  (Iesire 20, 4, 5). In Vechiul Testament credinta adevarata in Dumnezeu a fost pastrata numai de un singur popor, poporul evreu. Dar, prin intruparea Fiului lui Dumnezeu pe pamint, prin moartea Sa si prin Evanghelia care ne-a lasat-o, Iisus Hristos a chemat la ospatul credintei adevarate, pe linga poporul ales, pe toate popoarele lumii. Insa, in timp ce evreii n-au vrut sa creada in Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu si Mintuitorul lumii, multe popoare pagine, care se inchinau idolilor au fost convertite la crestinism, intemeidu-se astfel Biserica crestina de catre Sfintii Apostoli si urmasii lor. Timp de doua mii de ani Biserica lui Hristos a fost una pe pamint, marturisind acelasi Crez, adica aceleasi dogme de credinta, rezistind cu mari jertfe martirice atit numeroaselor persecutii pagine romane, cit si eresurilor crestine destul de grele din primul mileniu. Biserica Ortodoxa, mult mai conservatoare si traditionala, a pastrat neschimbat tezaurul invataturii de credinta stabilit de Sfintii Apostoli din cele sapte Sinoade Ecumenice ale Sfintilor Parinti, in timp de Biserica Romano-Catolica a adaugat noi dogme de credinta si invataturi care le-a dezbinat si mai mult. Apoi din catolici s-au despartit protestantii si toate celelate secte.In paralel cu orotdoxia deci nu de credinta crestina a existat religia paganilor adica inchinatorilor la idoli,hindusi cu hinduismul,brahmanismul,budismul,confucianismul,to ate acestea fiind religii inchinatorea la idoli si care neaga pe Hristos ca fiind Dumnezeu. Celelalte care s-au rupt de ortodoxie,catolicismul,protestantismul,martorii lui iehova,baptistii,anglicanii,etc,toate acestea nu sunt adevarate pentru ca au modificat invatatura orotdoxa si au adaugat sau au scos dupa bunul lor plac anumite invataturi propovaduite de catre Sfintii Apostoli si au interpretat dupa bunul lor plac Sfanta Scriptura.Numai in Biserica Ortodoxa exista cele 7 taine intemeiate de catre Mantuitorul nostru Iisus Hristos,nici o alta religie in afara de cea ortodoxa nu are aceste taine sfinte,pentru ca s-au rupt de ortodoxie si au pierdut harul Duhului Sfant.

Ier. Spiridon

 

Pr. Dumitru Staniloae: Îndumnezeirea este desavarsirea si deplina patrundere a omului de Dummnezeu, dat fiind ca in alt chip el nu poate ajunge la desavarsire si deplina spiritualizare.

 

Ier. Serafim Rose: "... in afara Ortodoxiei celei adevarate intunericul creste cu repeziciune."

 

În afară de Biserica Ortodoxă nu este adevar. Ea este singura pastratoare credincioasă a tuturor celor poruncite de Domnul prin Sfintii Apostoli si este, ca atare, adevarata Biserică Apostolic㝠(Sfantul Teofan Zavoratul, Talcuiri din Sfanta Scriptură pentru fiecare zi din an, Colectia Parinti rusi, Editura Sofia, Bucuresti 1999, pag. 10) .

 

Ortodoxia nu este proprietatea traditiei sobornicesti, a carei pastratoare se stie a fi... Ortodoxia nu poate decat să privească cu bunavoință, să inlesneasca să intarească orice intoarcere la izvoare (Oliver Clement in prefata la cartea Împartășirea Sfantului Duh, de Preot Prof. Boris Bobinskoy, Colectia Biblioteca Teologică, Seria Teologi Ortodocsi Straini, EIBM, Bucuresti 1999, pag. 11).

 

Biserica cea una este mostenitoarea Celui Care prin fire este Unul; si pe această Biserică se silesc ereziile să o impartă in multe biserici. Drept aceea doar noi, credinciosii ortodocsi, marturisim despre Biserică in Crez ca fiind: "Una, Sfanta Sobornicească si Apostolească". Precum un singur crez este, tot asa este doar o singură Biserică al carei cap este Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Nu pomenim in crez mai multe biserici, hristosi sau botezuri pentru că avem - ca si Sfintii Apostoli - un Domn, o Credință, un Botez - cel ortodox. Toată invățătura si predania dreptei Bisericii viază si se marturiseste in Crezul Ortodox, crez pe care nimeni, dintre cei care apartin altor "credinte", nu se-ncumetă să-l rosteasca

 

 

Biserica este Una Ortodoxă si Unul Sfant este Capul ei, si nimeni, niciodata nu va putea alcatui o altă "Biserică" decat cea lasată de Hristos, Sfintilor Parinti. Aceste chemari la "unitate in diversitate" oferite de ecumenism, ascund sub chipul faptei bune, departarea crestinului ortodox nu numai de Crezul Ortodox, ci de toate Dogmele si Canoanele Bisericii Ortodoxe si de randuielile Sfintilor Parinti. Noi, crestinii ortodocsi, fară dreptarul vietuirii Sfintilor nu vom putea ajunge in Împarăția Cerurilor spre a ne impartăși din aceeasi odihnă cu Sfintii. Iar catolicii inselati de papa ce se gasesc acum in intunericul necredintei, nu se pot uni dogmatic si canonic cu Biserica Ortodoxă binecuvantată de Mantuitorul nostru Iisus Hristos atata timp cat nu renunță la toate ereziile lor (Filioque, infailibilitate, primat papal, harul creat, purgatoriul, imaculata conceptiune, slujirea cu azima botezul prin stropire etc.) si primesc botezul ortodox hotarat de Sfintii Parinti. (Clement Alexandrinul, Stromata a VII-a, in Scrieri, Partea a doua, PSB 5, EIBM, Bucuresti 1982, pag. 544)

 

Parintele Cleopa: "Cuvantul ortodoxie", frate, este de origine greaca format din orthos si doxa, adică dreapta credință, inchinare adevarata soborniceasca invățătură care se plasează in continuitatea directă si neintreruptă a Traditiei apostolice, prin intermediul teologiei patristice si neopatristice si care formează credinta comună a Bisericii neimpartite din primul mileniu. Ortodoxia se identifică cu insăși traditia apostolica asa cum a tost confirmata interpretată si dezvoltată prin consensul Bisericii Universale. De fapt, didascalia - adică regula de credință apostolică - a fost criteriul de bază al Ortodoxiei. De aceea, orice ruptură in continuitatea Traditiei apostolice a fost considerată ca o coruptie sau abandonare a Ortodoxiei, care poate să ia forma fie a unei erezii, fie a unei confesiuni" separate. Sfanta credință cea dreptmaritoare a Bisericii lui Hristos (Ortodoxia) s-a mentinut neschimbata de-a lungul veacurilor, prin invățătura Sfintei Scripturi si prin Sfanta Traditie apostolica prin hotararile celor cinci Sinoade Apostolice (vezi Sfantul Ioan Damaschin, Dogmatica, trad. de Preot Dr. D. Fecioru si Prof. Dr. Olimp Caciula Bucuresti, 1938, p. 26-27); prin invățăturile canoanelor celor sapte Sinoade ecumenice si ale celor locale, deoarece după invățătura dumnezeiescului parinte Ioan Gură de Aur, Carma Bisericii lui Hristos sunt dumnezeiestile canoane (vezi Pidalionul de Neamt ed. 1844, fila 7) ; apoi prin Pravilele Bisericesti, asa cum a fost Pravila Mare Bisericeasca Îndreptarea Legii, 1652, Pravila de la Govora, 1640, Pravila lui Vasile Lupu sa.

Au mai fost si alte mijloace prin care Ortodoxia si-a mentinut unitatea si integritatea? Preotul: Multe si felurite au fost mijloacele spirifuale si administrative prin care Sfanta Ortodoxie si-a pastrat pană in zilele noastre unitatea, precum:

- Constituirea cultului bizantin din secolele VI-VIII, in care locul principal l-au ocupat Liturghiile bizantine. Acest rit a jucat un rol capital in mentinerea unității cultice si spirituale a Ortodoxiei; - Apoi, sinteza dogmatică facută de Sfantul loan Damaschin (secolul VIII) si mai ales aportul sau teologic in criza iconoclasmului provocată de islamism; - Contributia teologică a Patriarhului Fotie (820-895) si mai ales enciclica sa din 867, in care acuză de erezie pe papa Nicolae I (858-867); - Sinodul local din 879-880, care restaurează pe Fotie si deci reconcilierea cu Biserica Romană (papa loan al VIII-lea, 872- 889); - Activitatea misionară in Europa centrală a fratilor macedoneni Chiril (  869) si Metodie (  884), «apostolii slavilor», trimisi de imparatul bizantin Mihail al III-lea, la cererea printului Rostislav; - Rezistenta ortodocsilor impotriva Sinoadelor unioniste (Lion 1274; Ferrara - Florenta 1438 - 1439), care aveau un caracter antiortodox; - Sinodul de la Constantinopol din 1459 sub Ghenadie Scolasticul - cel dintai patriarh după caderea Constantinopolului (1453) care a respins Unirea de la Florenta, cu toate că Împaratul loan al VIII-lea o recunoscuse; - Adaugam innoirea isihastă din secolul XIV, care a condus la formarea adevaratei teologii bizantine. Isihasmul a fost ilustrat de mari teologi si mistici, ca: Sfantul Maxim Marturisitorul (sec. VII), Sfantul Simion Noul Teolog (sec. XI), Sfantul Grigorie Sinaitul (sec. XIV), Sfantul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului. Doctrina Sfantului Grigorie Palama despre distinctia intre esenta lui Dumnezeu ca atare, inaccesibilă spiritului creat, si energiile divine necreate, prin care omul se impartășeste direct din viata dumnezeirii “ doctrină aprobată de sinoadele de la Constantinopol din 1341, 1347 si 1351 -, constituie o nouă precizare patristică a Ortodoxiei; - Sub influenta Ortodoxiei neopatristice din secolul XIV, care are un caracter defensiv in fata teologiei scolastice latine, se incearcă o oarecare disociere a Bisericii de imperiu, deoarece termenii «simfonici» stabiliti de imparatul Justinian (527-565) deveniseră prea rigizi; - Sinodul de la Constantinopol, din 1484, fixează Taina Mirungerii ca modalitate de primire a catolicilor la Ortodoxie; - Doctrina despre Sfintele Taine capată o formă definitiva mai ales datorită lui Simion al Tesalonicului (sec. XV); - Comentariul critic asupra protestantismului, facut de Patriarhul Ieremia al II-lea la raspunsul dat teologilor luterani de la Tübingen (care trimiseseră patriarhului in 1573-1574 «Confesiunea de la Augsburg»); - O prezentare a Ortodoxiei, facută de Patriarhul de mai tarziu al Alexandriei, Mitrofan Kritopoulos (1630-1639), intr-o Marturisire de credinț㝠(1625), adresată teologilor protestanti din Helmstad; - În 1629, Patriarhul Chiril Lucaris publică la Geneva o «Marturisire de credință», in care iși insuseste principalele doctrine ale calvinismului. O serie de sinoade locale condamnă această Marturisire: Constantinopol (1638), Kiev (1640), Iasi (1642), Ierusalim (1672) si iarăși Constantinopol (1691); - Marturisirea Ortodoxă a lui Petru Movila Mitropolitul Kievului (1633-1646), discutată si interpretată de Sinodul de la Iasi din 1642, este tradusă in greceste de teologul Meletie Sirigul si aprobată de Sinodul de la Constantinopol din 1643; - Altă «Marturisire de credință» care a tinut Ortodoxia pe drumul ei cel drept a fost si cea a Patriarhului Dositei si actele Sinodului de la Ierusalim din 1672. Acest sfant sinod a respins calvinismul lui Chiril Lucaris; - Tot patriarhul Dositei publică in Romania o colectie de texte teologice bizantine; - Apoi sinoadele locale din secolul XVII (Iasi 1642, Moscova 1666-1667 si Ierusalim 1672) au adus o contributie importantă la redescoperirea materiei sacramentale a Bisericii si la punerea in valoare a caracterului dinamic al Traditiei, ceea ce n-a fost intotdeauna si pretutindeni inteles in mod corect; - Sinodul de la Moscova condamnă pe «vechii credinciosi», care reduceau Ortodoxia la o religie ritualistă; - Formarea Bisericilor uniate (sau greco-catolice) se realizează prin presiunea autorităților politice din Polonia si Austria, in regiuni ortodoxe: Brest (1596), Ujhord (1649), Mucacevo (1664), Transilvania (1701). Rezistenta ortodocsilor a aratat nu numai că Orientul nu poate fi o simplă dieceză romana dar si că exista o contradictie de fond intre sistemul Bisericilor locale in rasarit si sistemul papal in apus; - Un sinod al patriarhilor orientali din 1755 declară invalidat botezul latinilor si al armenilor, fapt pentru care acestia vor fi primiti la Ortodoxie prin rebotezare; - «Filocalia», marea colectie de texte de spiritualitate, apare in 1782 la Venetia, editată de catre Nicodim Aghioritul (1749-1808, canonizat in 1955), impreună cu Macarie din Corint; - Staretul Paisie Velicikovski (1722-1794) traduce in slavonă Filocalia, care apare la Moscova in 1793 si care a salvat Ortodoxia rusă de latinizare; - În 1848 patriarhii rasaritului publică o enciclică in care condamnă «papismul» ca erezie; - În acelasi sens, Patriarhul Antim, in raspunsul dat in 1894 la enciclica Papei Leon al XIII-lea «Praeclara Gratulationis», condamnă dogma catolică despre «Imaculata conceptie» si cea despre infailibilitatea papală (vezi mai pe larg in Dictionar de teologie ortodoxa p. 273-277 sa.);

Au mai ajutat la mentinerea nealterată si neschimbată a Ortodoxiei, de-a lungul vremilor, si urmatoarele:

a) scolile teologice de grad universitar; b) seminariile teologice; c) sinoadele locale si nationale; d) adunarile eparhiale; e) conferintele protopopilor si ale consiliilor parohiale; f) predicile rostite de preoti spre luminarea poporului la orase si la sate; g) unele asociatii bisericesti cu caracter misionar; h) viata canonică si tipiconală a monahilor din toate sfintele manastiri, precum si i) educatia pe care parintii crestini ortodocsi au dat-o copiilor lor pentru a tine cu toată sfintenia dreapta credință in care s-au nascut;

Acestea sunt, pe scurt, mijloacele spirituale prin care Ortodoxia s-a tinut pe drumul cel drept pană in zilele noastre."

 

In ateismul comunist se spunea: Dumnezeu nu exista, n-ar trebui sa credeti in El! . In America se spune: Nu este o problema daca Dumnezeu exista ori daca El nu exista, toate religiile sunt la fel, ceea ce este important este dragostea - daca ganditi ca religia d-voastra este cea adevarata, probabil ca sunteti un fanatic . In comunism, crestinii au fost crunt persecutati, ceea ce demonstreaza ca liderii tarilor comuniste au realizat puterea religiei. In America, religiei nu i s-a permis sa faca diferente. Guvernul spune ca este neutru . Romanii se intorc acum catre Dumnezeu pentru ca nu au altceva, dar iata ca ei au lucrul cel mai important! Un adevarat test pentru Romania va fi atunci cand, dupa intrarea in UE, isi va mai putea pastra credinta ortodoxa... J.L.Downie

 

Fragmente din "Uniatismul din Transilvania, incercare de dezbinare a poporului roman":

Cele două mari Biserici de astazi, Biserica Ortodoxă si Biserica Romano- Catolica au fost Biserica cea Una in Hristos pană in 1054. Separatia intre Apus si Rasarit si-a avut cauzele ei in pretentiile de jurisdictie universală ale papilor asupra intregii crestinatăți. Aceste pretentii, afirmate tot mai accentuat din secolul al IX-lea, au dus la despartirea oficială a Bisericii Apusului de cea a Rasaritului, prin nefericitul act de la 1054. Anatema aruncată de cardinalul Humbert la 16 iulie 1054, in numele papei Leon al IX-lea (1040”1054), pe altarul catedralei Sfintei Sofii din Constantinopol, prin care se afurisea patriarhul Mihail Cerularie (1043”1058) si intreaga Biserică Ortodoxa a fost intemeiată implicit pe ideea necrestină si fară temei in revelatia Sfintei Scripturi că Biserica Ortodoxa nerecunoscand primatul papal de jurisdictie asupra Bisericii universale a Domnului Hristos, se află intr-o eroare atat de mare, incat ea nu mai poate dobindi si asigura mantuirea credinciosilor ei.

 

Tragind toate consecintele din ideea eronată că Biserica Romano-Catolică este singura Biserică universala papalitatea a depus, de la 1054 in continuare, neincetate eforturi spre a impune Bisericii Ortodoxe admiterea primatului papal de jurisdictie. Neinvățand nimic din faptul că incercarea de impunere a primatului papal a fost cauza despartirii si in loc să caute refacerea unității prin inlaturarea acelei cauze a dezbinarii, Biserica Romano-Catolică a crezut că poate reface unitatea prin mijlocul prin care a sfâșiat-o, incercand să impună si ortodocsilor primatul papal cu sila. Ea a pornit, astfel, in incercarea de refacere a unității pe o cale gresita care a adancit si mai mult dezbinarea.

 

De la sfarsitul secolului al XI-lea pană la caderea Constantinopolului sub turci, la 29 mai 1453, papalitatea a incercat să atragă Biserica Ortodoxă a Rasaritului la unire cu Biserica Romei prin repetate incercari de unire, care vor constitui preludiul incercarilor de uniatie. În cursul acestor patru secole, Roma papală a facut din problema reunirii Bisericilor un obiect de tirguială confesionala promițind crestinilor din Imperiul bizantin ajutor in fata asaltului otoman, in schimbul recunoasterii primatului papal. Dacă Biserica Romano- Catolică n-ar fi pornit si n-ar fi sustinut secole de-a randal această actiune de atragere a popoarelor din Rasarit sub autoritatea scaunului papal, anatema din 1054 ar fi ramas un act fară urmari serioase in adancirea dezbinarii si racirii dragostei dintre cele două Biserici.

 

Încercarile de unire din secolele XI”XV si cruciadele din secolele XI” XIII, in loc să ajute la refacerea unirii Bisericilor, au agravat si mai mult neintelegerile dintre apuseni si rasariteni, adancind dezbinarea dintre Biserica Apusului si Biserica Rasaritului. Anul 1204, cand cavalerii Cruciadei a IV-a au cucerit si devastat Constantinopolul in ziua de 12”13 aprilie, in Vinerea Patimilor, inlocuind apoi pe patriarhul ecumenic cu un patriarh latin si alungand multi mitropoliti si episcopi ortodocsi din scaunele lor, atat in Imperiul latin de Constantinopol, cat si in principatele latine create pe teritoriul Greciei in acest timp, marcheaza după opinia bizantinologului francez Paul Lemerle, adevarata dată a schismei dintre Biserica Ortodoxă si Biserica Romei[1]. Umilintele si suferintele indurate atunci de grecii ortodocsi, tratati cu dispreț si cu cruzime de cruciati, au contribuit la cresterea adversității si neincrederii față de latini si la o si mai mare adancire a prapastiei dintre cele două Biserici.

 

O recunoaste insusi papa Inocentiu al III-lea (1198”1218), cand mustră pe cavalerii Cruciadei a IV-a, care au cautat să impună Bisericii de Constantinopol Unirea prin forță cu Biserica Romei, scriindu-le la 10 iulie 1205: Caci cum să se intoarcă Biserica Greacă (Ortodoxă), oricat ar fi de intristată de suparari si persecutii, la unitatea Scaunului apostolic, cand se vad la latini numai exemple de pierzare si lucruri ale intunericului, incat pe drept ii urăște pe acestia mai mult decat pe ciini (ut jam merito illos abhoreat plus quam canes)[2].

 

După pierderea Imperiului latin de Constantinopol in 1261, papalitatea, folosindu-se de presiunea exercitată asupra imparatului Mihail al VIII-lea Paleologul (1261” 1282), a cautat să impună Bisericii Rasaritului Unirea, speculand situatia grea in care se gasea Imperiul bizantin. Spre a evita o nouă invazie a cruciatilor occidentali asupra Constantinopolului, Mihail al VIII-lea Paleologul a fost silit să impună delegatilor bizantini, trimisi la Conciliul de la Lyon din 1274, acceptarea unirii cu Roma. Dar clerul si credinciosii Bisericii Ortodoxe nu au acceptat cu nici un preț Unirea semnată de Lyon de delegatia imparatului. vazand că imparatul Mihail al VIII-lea Paleologul nu poate impune la Constantinopol Unirea cu Roma, papa Martin al IV-lea (1281”1285), prin Bula din 18 octombrie 1281, l-a anatematizat, desi acesta a exercitat cele mai drastice masuri asupra ortodocsilor pentru acceptarea unirii, infruntand resentimentele si darza rezistență a poporului, a clerului si monahilor.

 

Declaram, spune textul excomunicarii, că Mihail Paleologul, care se numeste imparat al grecilor, protectorul acelor greci de mult schismatici impietriti in schismă si de aceea eretici, precum si protectorul ereziei lor si a vechii lor schisme, e cazut sub grea excomunicare[3].

 

Neinvățand nimic din acest esec, conducerea Bisericii Romano-Catolice a incercat pentru a doua oară să impună Bisericii Ortodoxe supunerea sub autoritatea Scaunului papal, in timpul papei Eugeniu al IV-lea (1431”1448), in Conciliul unionist de la Ferrara-Florenta (1438”1439). De astă dată s-a folosit de imparatul Ioan al VIII-Iea Paleologul (1425”1448), caruia i-a promis, in schimbul acceptarii unirii, ajutorul militar si financiar al unor state catolice din Apus, pentru apararea Constantinopolalui de atacul iminent al otomanilor- Unirea de la Ferrara-Florenta, proclamată oficial la 6 iulie 1439, in catedrala Santa Maria del Fiore din Florenta, prin decretul Laetuntur caeli, a fost acceptată si de asta dată de conducatorii Imperiului bizantin si de o parte dintre ierarhii ortodocsi, mai mult ca o necesitate politică decal ca o unire religioasă adevarata De aceea, ea era, de asemenea, sortită esecului[4]. Atmosfera de silnicie si incarcată de suspiciuni in care s-au desfășurat dezbaterile sinodului, agravată de mindria latinilor, care, victime ale complexului de superioritate, abia iși puteau retine dispretul față de greci[5], ajunsi atunci la mare stramtorare, a adancit dimpotrivă si mai mult putinta de apropiere a celor două Biserici.

 

Unirea de la Florenta nu a multumit nici chiar pe imparatul Ioan al VIII- lea Paleologul, care a activat "in favoarea ei, socotind-o o necesitate politică pentru apararea Bizantului ortodox, declarand, imediat după proclamarea ei la Florenta: Speram să corectam erorile latinilor. Vad acum că ei, după ce au inovat si pacatuit in numeroase puncte, sunt aceia care vor sane indrepte pe noi, care n-am schimbat niciodată nimic[6]. Aproape totalitatea clericilor si credinciosilor ortodocsi au refuzat să recunoască această unire. Teologul bizantin Gheorghe Scholarios, viitorul prim patriarh ecumenic sub turci (1454” 1456; 1460”1465), sub numele de Ghenadie, participant la sinodul din Ferara- Florenta, scria in 1445, la 6 ani după intoarcerea la Conslantinopol, despre uni- rea florentină urmatoarele: De aceea, ierarhii, vazand mai in urmă inselaciunea ... au retractat toate semnaturile si acordurile si s-au intors la credinta de mai inainte ... Nici o nenorocire n-a fost mai mare pentru noi decat această unire. Ea este mai rea decat foametea, focul, chinurile si decat mii de morti[7].

 

De fapt, numerosi ierarhi si clerici ortodocsi preferau in locul latinilor, pe turci, cum a declarat la 12 decembrie 1452 la Constantinopol marele duce Lucas Nottaras, al doilea personaj politic după imparat, vazand că turcii, desi musulmani, respectaseră pană atunci credinta ortodoxă in regiunile ocupate din Imperiul bizantin, in timp ce latinii voiau să impună catolicizarea intregului Orient crestin.

 

Încă inainte de caderea Constantinopolului sub turci, la 1453, Roma papală a exercitat presiuni pentru recunoasterea jurisdictiei ei, nu numai asupra grecilor, ci si asupra altor popoare din Rasarit, in vederea atingerii acestui scop, ea s-a folosit de conducerea unor state catolice cu oranduire feudală si subordonate autorității feudale a Bisericii Romano-Catolice, sub a caror stapinire se aflau numerosi credinciosi ortodocsi. Astfel, papa Grigorie al IX-lea (1227”1241) scria la 14 noiembrie 1234, din Perugia, lui Bela, fiul si coregentul regelui maghiar Andrei al II-lea (1205”1235), să ia masuri im- potriva valahilor (Walati) din Episcopia cumanilor, care, desi după nume sunt crestini ... primesc toate tainele nu de la venerabilul nostru frate ... episcopul cumanilor ... ci de la niste pseudo-episcopi, care tin de ritul grecilor[8].

 

Dar chiar si crestinarea in rit latin, a cumanilor, popor migrator care se stabilise la sfarsitul secolului al XI-lea si inceputul secolului al XII-lea in teritoriul de dincoace de Carpati, in Muntenia, avand ca centru politic Milcovul, s-a facut tot prin forta armată si anume a regatului feudal maghiar. Arhiepiscopul Robert de Strigonium sau Esztergom a trecut Carpatii in Muntenia, insotit de o intreagă armată ungureasca in fruntea careia se gasea Bela, fiul regelui maghiar. Cumanii, sub amenintarea sabiei, se botezară cu gramada, si un calugar predicator, un dominican, fost prior in Ungaria, a fost numit episcop in dieceza munteană (latină), care se numea a cumanilor, acum infiintată[9].

 

Dar, incă inainte de aceasta, papa Inocentiu al III-lea (1198”1216), in Conciliul al IV-lea de la Lateran, din 11, 20 si 30 noiembrie 1215, socotit al XII-lea Conciliu general la romano-catolici, prin canonul 53, a impus feudalilor catolici, care dadeau parti din terenul lor spre cultivare unor populatii de rit necatolic, să le oblige să platească dijmă Bisericii Romano-Catolice[10]. Istoricul Adoli Armbruster pune in legatură cu canonul 53 al Conciliului al IV-lea de la Lateran insăși deposedarea romanilor din Transilvania de pamanturile lor in secolul al XIV-lea, in favoarea feudalilor maghiari sau romani catolicizati si deznationalizati. Deposedarea aceasta a avut loc sub regii din dinastia angevina incepand cu Carol I de Anjou (1301”1342), cunoscut sub numele de Carol Robert si Ludovic de Anjou (1342”1382). Dar ea s-a desavarsit in secolele urmatoare.

 

Ordinul categoric dat de Ludovic cel Mare (1342”1382) prin care se stabilea că numai nobilul si cneazul de lege latină puteau avea proprietate imobila a fost comletat si agravat prin sanctiuni drastice de regele Sigismund de Luxemburg in 1428; nimeni nu poate poseda, tine si stapini nici o proprietate, nici un drept de nobil, nici un drept de cneaz, decat numai dacă va ii adevarat catolic si va urma acea credință pe care o crede si o marturiseste Biserica romana..; se despoaie de avere toti nobilii si cnezii, care tin pe mosiile lor preoti ortodocsi, ce duc poporul in ratacire. Preotilor romani să li se confiste proprietatea si să se expulzeze din tara Casatoria intre ortodocsi si cei de legea latină este oprită să se incheie, pană ce ortodoxul nu se botează de preotul apusean. Nobilii, cnejii si țăranii iși vor pierde mosiile cand nu-și vor boteza copiii in legea apuseana Preotilor ortodocsi care vor boteza vreun copii in legea ortodoxă i se confiscă proprietatea ... Din dovezi suficiente am inteles că unii oameni cu sufletul stricat, care fuseseră renascuti in credinta catolică prin botez, lepadand frica lui Dumnezeu si nesocotind chinurile iadului, au trecut la legea schismaticilor si traiesc cu ei. Pe unii ca acestia nu numai că nu trebuie să-i tinem de crestini ... ci de eretici desavarsiti, ba mai rau decat acestia; voind să intrebuințăm mijloace potrivite de indreptare pentru teribila lor stricaciune, poruncim prin puterea acestei scrisori a noastra ca perpetuii nostri castelani de Sebeș să-i despoaie de toată averea lor miscatoare pe toti aceia care ar trece la schismatici după botezul lor si traiesc cu aceia, iar dacă sunt gasiti nobili sau cneji in astfel de rautate stricacioasă si condamnabila mosiile unora ca acestia, castelanii să le sechestreze pentru maiestatea noastră[11]".

 

Pentru a scapa de persecutiile religioase ale latinilor si ale statului feudal maghiar si pentru a-și pastra domeniile, fruntasii nobilimii romane transilvanene au fost constransi să treacă la legea latină a statului maghiar si să se maghiarizeze. Dacă in tinuturile Sebesului, Mehadiei si Hategului, la care se referă documentul amintit, romanii ortodocsi aveau o situatie privilegiata in celelalte tinuturi romanesti transilvanene unde toate aceste privilegii lipseau, persecutiile religioase si sociale feudale au fost mult mai aspre si necruțătoare.

 

Romanii transilvani, afirmă pe bună dreptate istoricul A. Armbruster, au cazut in situatia lor inferioară ... pe de o parte din cauza religiei lor ortodoxe schismatice, de care romanii au tinut in evul mediu, cu o tenacitate rar "intalnita incat ea se identifică "in gandirea vremii, in mare masură cu insăși fiinta lor nationala iar pe de alta, datorită regalității angevine, care si-a dat seama de pericolul politic pe care il reprezentau romanii transilvani mentinuti in continuare in situatia lor privilegiată ... Acest pericol se nascuse in urma aparitiei Țării Romanesti si a Moldovei[12].

 

Astfel, Biserica Romano-Catolică este cauza primă a aruncarii poporului roman din Transilvania in starea de iobagie "in care a ramas pană in secolul al XlX-lea. Actiunea cea mai sistematică de aducere a popoarelor ortodoxe sub autoritatea Scaunului Romei, a indreptat-o Roma după caderea Constanti- nopolului, asupra populatiilor ortodoxe, ajunse sub stapanirea unor state catolice straine.

 

Ea a incercat să impună acestora Unirea in sensul formulat in Conciliul de la Ferrara-Florenta. Actiunea de atragere a acestor populatii ortodoxe sub jurisdictia Romei a primit un nou impuls prin spiritul contra-reformei din secolul af XVI-lea. Roma caută acum să se despagubească de numarul crestinilor pierduti prin Reforma protestantă din Europa apuseană si nordica printr-un numar de suflete câștigate in Rasarit in dauna Bisericii Ortodoxe si a vechilor Biserici Orientale. Caci Biserica Romano-Catolica neinvățand nimic din faptul că primatul papal a fost cauza unei noi dezbinari a crestinatății, prin aparitia Reformei, a pornit actiunea de contrareformă sau de refacere a unității crestine, pe aceeasi cale gresită a incercarii de a impune primatul papal cu sila nu numai protestantilor, ci si ortodocsilor.

 

Folosindu-se de hotararea de unire stabilită la Florenta la 6 iulie 1439, propaganda romano-catolică promitea ortodocsilor si crestinilor orientali ca in cazul unirii cu Roma, le va lasa nealterat ritul lor, cerandu-le numai acceptarea celor patru puncte florentine: primatul papal, Filioque, purgatoriul si azima. Multumirea Romei cu cele patru puncte era insă numai o amagire tactică initială a acestor populatii ortodoxe. Ulterior s-a procedat la o catolicizare treptata care avea ca scop asimilarea totală a credinciosilor ortodocsi si a vechilor orientali in catolicism. Mai mult chiar, propaganda romano-catolică se prefacea la inceput că renunță chiar la ultimele trei puncte florentine, cerand in aparență, in actul semnat de ortodocsi, numai acceptarea primalului papal. Dar, indată după aceea, intercala, fară stirea acestora, si celelalte puncte florentine, cum s-a intamplat cu actul unirii romanilor din Transilvania cu Roma, din 7 octombrie 1698.

 

Instrumentul cel mai eficient folosit de papalitate pentru atragerea ortodocsilor din Rasaritul Europei a fost, cum s-a spus, forta statelor catolice sub care se aflau aceste popoare. E un fapt demn de subliniat că Roma s-a folosit, in toate locurile unde o populatie ortodoxă ajungea sub stapinirea unui stat catolic strain, de mijloacele de represiune sau de corupere ale respectivului stat, pentru a forta acea populatie să admită jurisdictia ei. Statul respectiv ajuta Roma să-și marească numarul de suflete supuse, iar Roma ajuta acel stat să slabească acea populatie prin dezmembrare religioasă si deznationalizare. Populatia ortodoxă era in toate cazurile victima acestei aliante politico- bisericesti. Prin mijlocirea acestor state se promitea ortodocsilor de a scoate pe preotii lor din starea de iobagie, facandu-i partasi la starea privilegiată a clericilor Bisericii Romano-Catolice, in schimbul unirii cu Roma papala Iar cand aceste promisiuni nu dadeau rezultat, se folosea forta represivă a acestor state.

 

Cele două mari Biserici de astazi, Biserica Ortodoxă si Biserica Romano- Catolica au fost Biserica cea Una in Hristos pană in 1054. Separatia intre Apus si Rasarit si-a avut cauzele ei in pretentiile de jurisdictie universală ale papilor asupra intregii crestinatăți. Aceste pretentii, afirmate tot mai accentuat din secolul al IX-lea, au dus la despartirea oficială a Bisericii Apusului de cea a Rasaritului, prin nefericitul act de la 1054. Anatema aruncată de cardinalul Humbert la 16 iulie 1054, in numele papei Leon al IX-lea (1040”1054), pe altarul catedralei Sfintei Sofii din Constantinopol, prin care se afurisea patriarhul Mihail Cerularie (1043”1058) si intreaga Biserică Ortodoxa a fost intemeiată implicit pe ideea necrestină si fară temei in revelatia Sfintei Scripturi că Biserica Ortodoxa nerecunoscand primatul papal de jurisdictie asupra Bisericii universale a Domnului Hristos, se află intr-o eroare atat de mare, incat ea nu mai poate dobindi si asigura mantuirea credinciosilor ei.

 

Tragind toate consecintele din ideea eronată că Biserica Romano-Catolică este singura Biserică universala papalitatea a depus, de la 1054 in continuare, neincetate eforturi spre a impune Bisericii Ortodoxe admiterea primatului papal de jurisdictie. Neinvățand nimic din faptul că incercarea de impunere a primatului papal a fost cauza despartirii si in loc să caute refacerea unității prin inlaturarea acelei cauze a dezbinarii, Biserica Romano-Catolică a crezut că poate reface unitatea prin mijlocul prin care a sfâșiat-o, incercand să impună si ortodocsilor primatul papal cu sila. Ea a pornit, astfel, in incercarea de refacere a unității pe o cale gresita care a adancit si mai mult dezbinarea.

 

De la sfarsitul secolului al XI-lea pană la caderea Constantinopolului sub turci, la 29 mai 1453, papalitatea a incercat să atragă Biserica Ortodoxă a Rasaritului la unire cu Biserica Romei prin repetate incercari de unire, care vor constitui preludiul incercarilor de uniatie. În cursul acestor patru secole, Roma papală a facut din problema reunirii Bisericilor un obiect de tirguială confesionala promițind crestinilor din Imperiul bizantin ajutor in fata asaltului otoman, in schimbul recunoasterii primatului papal. Dacă Biserica Romano- Catolică n-ar fi pornit si n-ar fi sustinut secole de-a randal această actiune de atragere a popoarelor din Rasarit sub autoritatea scaunului papal, anatema din 1054 ar fi ramas un act fară urmari serioase in adancirea dezbinarii si racirii dragostei dintre cele două Biserici.

 

Încercarile de unire din secolele XI”XV si cruciadele din secolele XI” XIII, in loc să ajute la refacerea unirii Bisericilor, au agravat si mai mult neintelegerile dintre apuseni si rasariteni, adancind dezbinarea dintre Biserica Apusului si Biserica Rasaritului. Anul 1204, cand cavalerii Cruciadei a IV-a au cucerit si devastat Constantinopolul in ziua de 12”13 aprilie, in Vinerea Patimilor, inlocuind apoi pe patriarhul ecumenic cu un patriarh latin si alungand multi mitropoliti si episcopi ortodocsi din scaunele lor, atat in Imperiul latin de Constantinopol, cat si in principatele latine create pe teritoriul Greciei in acest timp, marcheaza după opinia bizantinologului francez Paul Lemerle, adevarata dată a schismei dintre Biserica Ortodoxă si Biserica Romei[1]. Umilintele si suferintele indurate atunci de grecii ortodocsi, tratati cu dispreț si cu cruzime de cruciati, au contribuit la cresterea adversității si neincrederii față de latini si la o si mai mare adancire a prapastiei dintre cele două Biserici.

 

O recunoaste insusi papa Inocentiu al III-lea (1198”1218), cand mustră pe cavalerii Cruciadei a IV-a, care au cautat să impună Bisericii de Constantinopol Unirea prin forță cu Biserica Romei, scriindu-le la 10 iulie 1205: Caci cum să se intoarcă Biserica Greacă (Ortodoxă), oricat ar fi de intristată de suparari si persecutii, la unitatea Scaunului apostolic, cand se vad la latini numai exemple de pierzare si lucruri ale intunericului, incat pe drept ii urăște pe acestia mai mult decat pe ciini (ut jam merito illos abhoreat plus quam canes)[2].

 

După pierderea Imperiului latin de Constantinopol in 1261, papalitatea, folosindu-se de presiunea exercitată asupra imparatului Mihail al VIII-lea Paleologul (1261” 1282), a cautat să impună Bisericii Rasaritului Unirea, speculand situatia grea in care se gasea Imperiul bizantin. Spre a evita o nouă invazie a cruciatilor occidentali asupra Constantinopolului, Mihail al VIII-lea Paleologul a fost silit să impună delegatilor bizantini, trimisi la Conciliul de la Lyon din 1274, acceptarea unirii cu Roma. Dar clerul si credinciosii Bisericii Ortodoxe nu au acceptat cu nici un preț Unirea semnată de Lyon de delegatia imparatului. vazand că imparatul Mihail al VIII-lea Paleologul nu poate impune la Constantinopol Unirea cu Roma, papa Martin al IV-lea (1281”1285), prin Bula din 18 octombrie 1281, l-a anatematizat, desi acesta a exercitat cele mai drastice masuri asupra ortodocsilor pentru acceptarea unirii, infruntand resentimentele si darza rezistență a poporului, a clerului si monahilor.

 

Declaram, spune textul excomunicarii, că Mihail Paleologul, care se numeste imparat al grecilor, protectorul acelor greci de mult schismatici impietriti in schismă si de aceea eretici, precum si protectorul ereziei lor si a vechii lor schisme, e cazut sub grea excomunicare[3].

 

Neinvățand nimic din acest esec, conducerea Bisericii Romano-Catolice a incercat pentru a doua oară să impună Bisericii Ortodoxe supunerea sub autoritatea Scaunului papal, in timpul papei Eugeniu al IV-lea (1431”1448), in Conciliul unionist de la Ferrara-Florenta (1438”1439). De astă dată s-a folosit de imparatul Ioan al VIII-Iea Paleologul (1425”1448), caruia i-a promis, in schimbul acceptarii unirii, ajutorul militar si financiar al unor state catolice din Apus, pentru apararea Constantinopolalui de atacul iminent al otomanilor- Unirea de la Ferrara-Florenta, proclamată oficial la 6 iulie 1439, in catedrala Santa Maria del Fiore din Florenta, prin decretul Laetuntur caeli, a fost acceptată si de asta dată de conducatorii Imperiului bizantin si de o parte dintre ierarhii ortodocsi, mai mult ca o necesitate politică decal ca o unire religioasă adevarata De aceea, ea era, de asemenea, sortită esecului[4]. Atmosfera de silnicie si incarcată de suspiciuni in care s-au desfășurat dezbaterile sinodului, agravată de mindria latinilor, care, victime ale complexului de superioritate, abia iși puteau retine dispretul față de greci[5], ajunsi atunci la mare stramtorare, a adancit dimpotrivă si mai mult putinta de apropiere a celor două Biserici.

 

Unirea de la Florenta nu a multumit nici chiar pe imparatul Ioan al VIII- lea Paleologul, care a activat "in favoarea ei, socotind-o o necesitate politică pentru apararea Bizantului ortodox, declarand, imediat după proclamarea ei la Florenta: Speram să corectam erorile latinilor. Vad acum că ei, după ce au inovat si pacatuit in numeroase puncte, sunt aceia care vor sane indrepte pe noi, care n-am schimbat niciodată nimic[6]. Aproape totalitatea clericilor si credinciosilor ortodocsi au refuzat să recunoască această unire. Teologul bizantin Gheorghe Scholarios, viitorul prim patriarh ecumenic sub turci (1454” 1456; 1460”1465), sub numele de Ghenadie, participant la sinodul din Ferara- Florenta, scria in 1445, la 6 ani după intoarcerea la Conslantinopol, despre uni- rea florentină urmatoarele: De aceea, ierarhii, vazand mai in urmă inselaciunea ... au retractat toate semnaturile si acordurile si s-au intors la credinta de mai inainte ... Nici o nenorocire n-a fost mai mare pentru noi decat această unire. Ea este mai rea decat foametea, focul, chinurile si decat mii de morti[7].

 

De fapt, numerosi ierarhi si clerici ortodocsi preferau in locul latinilor, pe turci, cum a declarat la 12 decembrie 1452 la Constantinopol marele duce Lucas Nottaras, al doilea personaj politic după imparat, vazand că turcii, desi musulmani, respectaseră pană atunci credinta ortodoxă in regiunile ocupate din Imperiul bizantin, in timp ce latinii voiau să impună catolicizarea intregului Orient crestin.

 

Încă inainte de caderea Constantinopolului sub turci, la 1453, Roma papală a exercitat presiuni pentru recunoasterea jurisdictiei ei, nu numai asupra grecilor, ci si asupra altor popoare din Rasarit, in vederea atingerii acestui scop, ea s-a folosit de conducerea unor state catolice cu oranduire feudală si subordonate autorității feudale a Bisericii Romano-Catolice, sub a caror stapinire se aflau numerosi credinciosi ortodocsi. Astfel, papa Grigorie al IX-lea (1227”1241) scria la 14 noiembrie 1234, din Perugia, lui Bela, fiul si coregentul regelui maghiar Andrei al II-lea (1205”1235), să ia masuri im- potriva valahilor (Walati) din Episcopia cumanilor, care, desi după nume sunt crestini ... primesc toate tainele nu de la venerabilul nostru frate ... episcopul cumanilor ... ci de la niste pseudo-episcopi, care tin de ritul grecilor[8].

 

Dar chiar si crestinarea in rit latin, a cumanilor, popor migrator care se stabilise la sfarsitul secolului al XI-lea si inceputul secolului al XII-lea in teritoriul de dincoace de Carpati, in Muntenia, avand ca centru politic Milcovul, s-a facut tot prin forta armată si anume a regatului feudal maghiar. Arhiepiscopul Robert de Strigonium sau Esztergom a trecut Carpatii in Muntenia, insotit de o intreagă armată ungureasca in fruntea careia se gasea Bela, fiul regelui maghiar. Cumanii, sub amenintarea sabiei, se botezară cu gramada, si un calugar predicator, un dominican, fost prior in Ungaria, a fost numit episcop in dieceza munteană (latină), care se numea a cumanilor, acum infiintată[9].

 

Dar, incă inainte de aceasta, papa Inocentiu al III-lea (1198”1216), in Conciliul al IV-lea de la Lateran, din 11, 20 si 30 noiembrie 1215, socotit al XII-lea Conciliu general la romano-catolici, prin canonul 53, a impus feudalilor catolici, care dadeau parti din terenul lor spre cultivare unor populatii de rit necatolic, să le oblige să platească dijmă Bisericii Romano-Catolice[10]. Istoricul Adoli Armbruster pune in legatură cu canonul 53 al Conciliului al IV-lea de la Lateran insăși deposedarea romanilor din Transilvania de pamanturile lor in secolul al XIV-lea, in favoarea feudalilor maghiari sau romani catolicizati si deznationalizati. Deposedarea aceasta a avut loc sub regii din dinastia angevina incepand cu Carol I de Anjou (1301”1342), cunoscut sub numele de Carol Robert si Ludovic de Anjou (1342”1382). Dar ea s-a desavarsit in secolele urmatoare.

 

Ordinul categoric dat de Ludovic cel Mare (1342”1382) prin care se stabilea că numai nobilul si cneazul de lege latină puteau avea proprietate imobila a fost comletat si agravat prin sanctiuni drastice de regele Sigismund de Luxemburg in 1428; nimeni nu poate poseda, tine si stapini nici o proprietate, nici un drept de nobil, nici un drept de cneaz, decat numai dacă va ii adevarat catolic si va urma acea credință pe care o crede si o marturiseste Biserica romana..; se despoaie de avere toti nobilii si cnezii, care tin pe mosiile lor preoti ortodocsi, ce duc poporul in ratacire. Preotilor romani să li se confiste proprietatea si să se expulzeze din tara Casatoria intre ortodocsi si cei de legea latină este oprită să se incheie, pană ce ortodoxul nu se botează de preotul apusean. Nobilii, cnejii si țăranii iși vor pierde mosiile cand nu-și vor boteza copiii in legea apuseana Preotilor ortodocsi care vor boteza vreun copii in legea ortodoxă i se confiscă proprietatea ... Din dovezi suficiente am inteles că unii oameni cu sufletul stricat, care fuseseră renascuti in credinta catolică prin botez, lepadand frica lui Dumnezeu si nesocotind chinurile iadului, au trecut la legea schismaticilor si traiesc cu ei. Pe unii ca acestia nu numai că nu trebuie să-i tinem de crestini ... ci de eretici desavarsiti, ba mai rau decat acestia; voind să intrebuințăm mijloace potrivite de indreptare pentru teribila lor stricaciune, poruncim prin puterea acestei scrisori a noastra ca perpetuii nostri castelani de Sebeș să-i despoaie de toată averea lor miscatoare pe toti aceia care ar trece la schismatici după botezul lor si traiesc cu aceia, iar dacă sunt gasiti nobili sau cneji in astfel de rautate stricacioasă si condamnabila mosiile unora ca acestia, castelanii să le sechestreze pentru maiestatea noastră[11]".

 

Pentru a scapa de persecutiile religioase ale latinilor si ale statului feudal maghiar si pentru a-și pastra domeniile, fruntasii nobilimii romane transilvanene au fost constransi să treacă la legea latină a statului maghiar si să se maghiarizeze. Dacă in tinuturile Sebesului, Mehadiei si Hategului, la care se referă documentul amintit, romanii ortodocsi aveau o situatie privilegiata in celelalte tinuturi romanesti transilvanene unde toate aceste privilegii lipseau, persecutiile religioase si sociale feudale au fost mult mai aspre si necruțătoare.

 

Romanii transilvani, afirmă pe bună dreptate istoricul A. Armbruster, au cazut in situatia lor inferioară ... pe de o parte din cauza religiei lor ortodoxe schismatice, de care romanii au tinut in evul mediu, cu o tenacitate rar "intalnita incat ea se identifică "in gandirea vremii, in mare masură cu insăși fiinta lor nationala iar pe de alta, datorită regalității angevine, care si-a dat seama de pericolul politic pe care il reprezentau romanii transilvani mentinuti in continuare in situatia lor privilegiată ... Acest pericol se nascuse in urma aparitiei Țării Romanesti si a Moldovei[12].

 

Astfel, Biserica Romano-Catolică este cauza primă a aruncarii poporului roman din Transilvania in starea de iobagie "in care a ramas pană in secolul al XlX-lea. Actiunea cea mai sistematică de aducere a popoarelor ortodoxe sub autoritatea Scaunului Romei, a indreptat-o Roma după caderea Constanti- nopolului, asupra populatiilor ortodoxe, ajunse sub stapanirea unor state catolice straine.

 

Ea a incercat să impună acestora Unirea in sensul formulat in Conciliul de la Ferrara-Florenta. Actiunea de atragere a acestor populatii ortodoxe sub jurisdictia Romei a primit un nou impuls prin spiritul contra-reformei din secolul af XVI-lea. Roma caută acum să se despagubească de numarul crestinilor pierduti prin Reforma protestantă din Europa apuseană si nordica printr-un numar de suflete câștigate in Rasarit in dauna Bisericii Ortodoxe si a vechilor Biserici Orientale. Caci Biserica Romano-Catolica neinvățand nimic din faptul că primatul papal a fost cauza unei noi dezbinari a crestinatății, prin aparitia Reformei, a pornit actiunea de contrareformă sau de refacere a unității crestine, pe aceeasi cale gresită a incercarii de a impune primatul papal cu sila nu numai protestantilor, ci si ortodocsilor.

 

Folosindu-se de hotararea de unire stabilită la Florenta la 6 iulie 1439, propaganda romano-catolică promitea ortodocsilor si crestinilor orientali ca in cazul unirii cu Roma, le va lasa nealterat ritul lor, cerandu-le numai acceptarea celor patru puncte florentine: primatul papal, Filioque, purgatoriul si azima. Multumirea Romei cu cele patru puncte era insă numai o amagire tactică initială a acestor populatii ortodoxe. Ulterior s-a procedat la o catolicizare treptata care avea ca scop asimilarea totală a credinciosilor ortodocsi si a vechilor orientali in catolicism. Mai mult chiar, propaganda romano-catolică se prefacea la inceput că renunță chiar la ultimele trei puncte florentine, cerand in aparență, in actul semnat de ortodocsi, numai acceptarea primalului papal. Dar, indată după aceea, intercala, fară stirea acestora, si celelalte puncte florentine, cum s-a intamplat cu actul unirii romanilor din Transilvania cu Roma, din 7 octombrie 1698.

 

Instrumentul cel mai eficient folosit de papalitate pentru atragerea ortodocsilor din Rasaritul Europei a fost, cum s-a spus, forta statelor catolice sub care se aflau aceste popoare. E un fapt demn de subliniat că Roma s-a folosit, in toate locurile unde o populatie ortodoxă ajungea sub stapinirea unui stat catolic strain, de mijloacele de represiune sau de corupere ale respectivului stat, pentru a forta acea populatie să admită jurisdictia ei. Statul respectiv ajuta Roma să-și marească numarul de suflete supuse, iar Roma ajuta acel stat să slabească acea populatie prin dezmembrare religioasă si deznationalizare. Populatia ortodoxă era in toate cazurile victima acestei aliante politico- bisericesti. Prin mijlocirea acestor state se promitea ortodocsilor de a scoate pe preotii lor din starea de iobagie, facandu-i partasi la starea privilegiată a clericilor Bisericii Romano-Catolice, in schimbul unirii cu Roma papala Iar cand aceste promisiuni nu dadeau rezultat, se folosea forta represivă a acestor state.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Desi este posibil sa existe o oarecare doza de subiectivism, multe persoane dorecumentate foarte bine in domeniul asta, cu siguranta mult peste nivelul nostru, spun cu tarie ca nu.

Asta nu inseamna ca parerea mea despre IPS Daniel si despre tema Catedrala Mantuirii Neamului este una foarte buna, sau macar una foarte clar. Ar exista niste teorii sau niste explicatii, dar n-as vrea sa fiu acuzat de obtuzitate, mai ales ca nu pot veni cu probe evidente.

Ar fi interesant de stiut din ce perspectiva vad ei lucrurile pentru a-i intelege .E clar ca noi ne gandim la procesul launtric si vom spune ca ai nevoie de mai mult decat o Catedrala ca sa te mantuiesti , astfel ca multi se arata reticenti fata de proiectul Catedralei Mantuirii neamului, care, din punctul clericilor e o necesitate practica liturgică si misionară , un simbol al demnității nationale (...) un dar al nostru pentru eternitate. Sincer, pare mai degraba o chemare la ordine si unitate a credintei in sanul Bisericii (macinata de conflicte interioare), o subordonare a tuturor catedralelor metropolitane, prin edificarea a ceva si mai mare si mai grandios si mai bogat (aici referindu-ma la bogatia de documente, centrul de cercetare ecumenic), au dorit sa creeze un impact care sa dinamizeze viata comunitara si sa conduca la o posibila renastere spirituala. Mijloacele de comunicare ale Bisericii s-au extins la nivel national prin televiziune proprie, post de radio, ziar, iar acum si o Biserica nationala. Daca prin darul neamului romanesc pentru eternitate inteleg unitatea credintei (mantuirea , in unitatea ei integrala nefiind posibila fara credinta) atunci si materializarea acestei identitati ar fi trebuit sa vizeze eternitatea, sa fie convertibila intr-o valoare a patrimoniului universal. Identitatea nationala nu poate fi privita decat in interiorul binomului identitate-universalitate. Din punctul acesta de vedere proiectul e un esec lamentabil, B.O.R dand dovada de multa superficialitate

Edited by dee

Share this post


Link to post
Share on other sites

Despre catedrala mantuirii neamului:

 

Nu inteleg de ce luati numele asta la modul propriu. Daca un credincios paseste acolo nu inseamna, automat mantuirea. Bisericile( ma refer la cladiri) au avut rolul de a fi lacasul unde se putea transmite invatatura lui Dumnezeu. Sa nu uitam ca la inceput, crestinii erau persecutati, se intalneau prin pesteri si tot felul de catacombe. Aparitia unor astfel de lacasuri era necesara ca loc de strangere la un loc a credinciosilor dintr-o anume zona, in liniste si pace.

 

Dupa ce numarul crestinilor a crescut, normal ca oamenii au cerut ca Bisericile sa apara mai aproape de comunitatea lor, din motive evidente. In tarile Romane, ca ele ne intereseaza, Bisericile vechi sunt construite in centrul comunitatilor sau in pozitii strategice, la inaltime, mai usor de aparat.

 

Asta inseamna ca Bisericile aveau rolul foarte important de a strange comunitatea in momentele grele, ori in caz de calamitate naturala. Permiteti-mi sa cred ca in acele momente( mai ales de conflicte armate, razboaie, invazii), Biserica ( atat ca institutie si ca si constructie) oferea sprijin moral si material acelor oameni, care este IMPOSIBIL DE CUANTIFICAT. Nu poate nimeni sa faca un calcul matematic pentru a cuantifica cata paine, miere, lapte, vin sau apa oferite de Biserica romanilor pe parcursul a sute de ani.

 

Nu mai spunem de traditia domnului roman a de fi miruit/intronat cu binecuvantarea Mitropolitului, domnul fiind considerat trimisul lui Dumnezeu pe pamant, dupa vechea traditie imperiala, "Dominus et Deus". Daca vreti, chiar si denumirea de "domn", "domnitor" semnifica chiar asta. Sa nu uitam ca sarbii zic "voievod", cuvant pe care l-am preluat si noi dupa invazia slava, dar fara a inlocui "Domnul".

 

Mihai Viteazul a spus asa "DOMN a Tarii Romanesti, Ardealului si a toata Tarii Moldovei". Practic, Biserica a avut de multe ori rolul a de a fi pastratoarea ordinii STATALE a tarilor Romane, un domn pus peste capul Bisericii nefiind recunoscut de popor. Nu de putine ori, Biserica a fost un refugiu pentru autoritatea statala, salvand astfel existenta acelui stat.

 

De aceea, majoritatea domnitorilor aveau ca prioritate constructia de Biserici. Oamenii doreau biserici, atat pentru rolul sufletesc cat si cel material.

 

Din acest motiv, nu inteleg care-i problema cu Catedrala Mantuirii Neamului. Din cate stiu, majoritatea fondurilor sunt DIN DONATIILE CREDINCIOSILOR. Deci fiecare face ce vrea cu banii lui, nu? Singurul ajutor al guvernului a fost suma de 5 miliarde de lei vechi in 2009 si 10 milioane de RON in 2010. Deci, ateii, catolicii, musulmanii, pot sa-si faca edificii cate vor, dupa modelul credinciosilor ortodocsi.

 

Chiar daca am trece peste datoria de nemasurat pe care o are statul roman fata de Biserica( desi erau legate, acum se considera doua entitati diferite), credinciosii pot sa faca ce vor cu banii lor. Nu mai spunem de faptul ca majoritatea bisericilor sunt foarte mici si de multe ori neincapatoare.

 

Nici mie nu-mi place arhitectura cladirii, dar asta e.

 

@dee

 

Cei care-l respecta pe Dumnezeu, ar putea macar sa-i scrie numele intreg. Nu cred ca sefului tau i te adresezi printr-o prescurtare. Mi se pare o regula valabila fata de orice om.

 

@stix

 

Ai fost botezat crestin ortodox? Te-ai casatorit la Biserica? Ti-ai botezat copiii?

 

Daca vreunul din raspunsurile la aceste intrebari este "DA" si totusi nu crezi in Dumnezeu, atunci e corect sa te duci la Biserica si sa ceri excomunicarea.

 

Altfel, e IPOCRIZIE.

Edited by Mihai

Share this post


Link to post
Share on other sites

Poporul roman afirmă importanta credintei sale, numind-o lege romaneasc㝠sau lege stramo­șească. Ea reprezintă astfel pentru el fundamentul tuturor legilor de viață intr-o convietuire de reciprocă pretuire si conlucrare, care-i asigură unitatea si identitatea. Spunandu-i legea romaneasc㝠si stramosească, poporul nostru afirmă trairea in ea de la inceputurile existentei sale, care coincide cu timpul aparitiei crestinismului si raspandirii lui prin apostolii lui Iisus Hristos.

 

Dar această indelungată si necurmată traire in legea de supremă noblete a lui Hristos, a produs o deosebit de afectuoasă alipire a lui la Dumnezeu, care i-a devenit intru totul familiar.

 

Această familiaritate afectuoasă față de Dumnezeu, care a pus o pecete de afectiune si pe relatiile fiecarui ins cu semenii sai, o talcuieste poporul nostru prin expresia ,Dumnezeu dragutu.

 

Dumnezeu nu este un Stapan aspru si distant, ci un Parinte iubitor si de aceea drag, ba chiar dragut Este un diminutiv care, ca aproape toată multimea de diminutive ale poporului romanesc, nu exprimă o micime a lui Dumnezeu numit astfel, ci o intimitate si o caldură a relatiei cu El, a venirii Lui in apropierea noastra faptă savarsită de Fiul lui Dumnezeu prin intruparea Lui, numită de Sfantul Apostol Pavel chenoză, smerire, dezbracare de slava exterioara ca să-L putem simti apropiat de noi.

 

Cum spune copilul tatalui sau taicutu, fară a inceta să-1 vadă in marimea lui, dar simtindu-i in acelasi timp coborarea iubitoare la el, asa spune poporul nostru Dumnezeu dragutu, simtind coborarea Lui la comunicare iubitoare cu sine.

 

In acelasi inteles foloseste poporul nostru expresia Maicuta Domnului, vazand-o Maicuț㝠nu numai pentru Fiul ei iubitor, ci si pentru tot cel ce se adresează ei Simt pe Maicuta Domnului tot asa de apropiată de mine si traiesc aceeasi afectiune față de ea, cum o simt si cum o simte si maica mea, cand ii spun maicuță.

 

Este de mentionat că numai poporul nostru foloseste expresia Maica Domnului. Grecii spun Maica lui Dumnezeu.

 

Delicatetea aceasta si-a exprimat-o si față de Domnul Iisus Hristos in colindele lui, in care foloseste cele mai gingase cuvinte pentru Pruncul dumnezeiesc nascut in ieslea din Betleem. Dar tot in aceste cuvinte de o mare bogăție de continut este descrisă toată lucrarea mantuitoare a lui Hristos. Intre altele, pruncul este prezentat ca Dumnezeu care iși insuseste plansul nostru, dar nu pentru trebuintele Lui, ci pentru pacatele noastre, plans care-1 va duce pană la moartea pe cruce pentru noi.

 

O expresie originală a primit in creatia populară romanească jertfa lui Hristos in Legenda Manastirii Argeș. In ea, Hristos este numit Manole, forma romanească a lui Emanuel, cum e numit Hristos in Sfanta Scriptura care se traduce in romaneste cu noi este Dumnezeu: Emanuel sau Manole nu poate intemeia Biserica decat pe jertfa trupului Sau, care in limba greacă este de genul feminin (sarx). Dar poporul roman a generalizat această idee, cunoscand faptul că oricine iși dedică viata unei mari opere pentru altii, uită de grija celor apropiati.

 

Credinta in Dumnezeu cere oamenilor să fie buni, asa cum este El insusi. Omul bun este omul lui Dumnezeu. Omul rau e un pagan, care nu crede in Dumnezeu. Bunatatea este una cu sanatatea mintii. Cel lipsit de bunatate este nebun.

 

Omul bun este si un om cu sufletul frumos. Omul rau este un om urat. Omul bun este omul comunicativ. Cand nu ai pe cineva cu care să comunici, ti-e urat. Numai omul comunicativ iși face viata frumoasa placuta Se afirmă prin aceasta firea comunicativă a romanului. Eu am nevoie de altul, altul are nevoie de mine. Se afirmă prin aceasta valoarea persoanei. Cand mă aflu numai intre lucruri, mi-e urat. Aceasta arată că la fundamentul existentei nu este o esență impersonala ci o comuniune de Persoane, adică Sfanta Treime.

 

Dumitru Staniloaie

 

din De ce suntem Ortodocsi

Share this post


Link to post
Share on other sites

Oooooooooooooooooooooooooooooo da. Vreti sa imi povestiti acum cat de misto e biserica?

Ia spune-ti-mi si mie unde statea Sf Andrei ? Ups in pestera? Mai baieti aia care stateau in pesteri aia care se ascundeau in canalele romane aia care preferau sa fie omorati decat sa renunte la religia lor aia sunt crestini aia sunt mantuiti asa ca puteti voi sa vindeti ce gogosi vreti Biserica si nu doar aia romana nu doar aia ortodoxa nu doar aia catolica sau musulmana toate bisericile sunt conduse de oameni si vor un singur lucru sa fie ei cei mai.....sau cum e cazul cu manastirea asta o ocazie sa faca toata lumea bani.

Cu alte cuvinte majoritatea astora cu sutana se fac popi doar pt motive care nu tin de chemarea divina.

 

De ce naiba nici unul din apostoli nu a scris in vreo evanghelie hai sa avem biserici multe hai sa avem robe de matase hai sa avem nu's ce???

Absolut tot ce face orice biserica sau orice "lideri religiosi" care nu are legatura cu credinta imi provoaca scarba, greata si ma face doar sa injur si mai tare biserica.

 

Mantuirea vine din faptele noastre nu din biserici ridicole construit din motive umane.

Share this post


Link to post
Share on other sites

@stix

 

Ai fost botezat crestin ortodox? Te-ai casatorit la Biserica? Ti-ai botezat copiii?

 

Daca vreunul din raspunsurile la aceste intrebari este "DA" si totusi nu crezi in Dumnezeu, atunci e corect sa te duci la Biserica si sa ceri excomunicarea.

 

Altfel, e IPOCRIZIE.

 

Ce te intereseaza pe tine aceste aspecte, chiar nu stiu.......dar totusi iti raspund.

 

Da, sunt botezat pentru ca parintii mei sunt amandoi ortodocsi, NU n-am sa-mi botez niciun copil in biserica, daca doresc sa imbratiseze aceasta religie, o vor face ulterior, nu am oficiat casatoria religioasa, ci numai la sfat, tocmai ca nu cred in institutia casatoriei propovaduita de biserica.

 

Daca sunt botezat si eu nu cred in Dumnezeu, trebuie sa cer excomunicarea???

De ce?! Cine spune treaba asta?!

 

Si nu sunt ipocrit absolut deloc fata de altii de pe aici, am recunoscut ca sunt ateu inca de la inceputul discutiei, tocmai ca sa nu existe genul asta de interpretari subiective, asa ca te rog sa te abtii de la catalogari care imi par cel putin tendentioase!

 

Eu mi-am exprimat parearea cu privire la construirea acestei catedrale in Bucuresti......nu m-am ,,aventurat " sa abordez alte subiecte religioase, care ar duce la niste discutii absolut interminabile si care nu ar avea niciun fel de finalitate.

Edited by stix

Share this post


Link to post
Share on other sites
De ce naiba nici unul din apostoli nu a scris in vreo evanghelie hai sa avem biserici multe hai sa avem robe de matase hai sa avem nu's ce???

arunci discutia in derizoriu, printr-o confundare a traditiei religioase cu Scriptura.

 

Absolut tot ce face orice biserica sau orice "lideri religiosi" care nu are legatura cu credinta imi provoaca scarba, greata si ma face doar sa injur si mai tare biserica.

din pacate nu toti preotii au vocatie. Pot sa spun ca dintre clericii pe care i-am cunoscut, unul singur m-a impresionat in mod deosebit: parintele Vasile Flueras, care mi-a predat religia timp de un an in scoala generala. Era pe atunci preot la o biserica din cartierul meu, un om umil,modest, cu o voce calda, un om bun cu mult bun simt si asa a ramas pana in ziua de azi. Intre timp l-au avansat ierarhic, stiu ca a ajuns staret la manastirea Nicula,iar acum e episcop, preluand denumirea de Vasile Somesanul. IPS Bartolomeu Anania (Dumnezeu sa-l odihneasca) l-a promovat si nu pentru ca parintele Flueras ar fi fost un 'scolit'cu doctorate cum sunt altii ( evident nu era), ci pentru ca avea un har special (si-l are in continuare). Bineinteles ca am aflat asta dupa multi ani si chiar m-am bucurat ,spunandu-mi : "uite ca se poate promova si pe bune".

 

@Mihai

1. a devenit o obisnuinta, o sa fiu mai atenta

2. sunt propriul meu sef :P

Edited by dee

Share this post


Link to post
Share on other sites

Traditia aia e facuta in asa fel incat sa avantajeze preotii oare? Oare cine spune taranului ba e bine sa dai la biserica, ca te mantuiesti....HA HA HA HA HA

In perioada formarii statului Roman sub Cuza BOR avea 25 % din pamanturile statului oare cum o entitate care ar trebui sa ajute si sa sustina neamul a ajuns sa fie ce-a mai bogata institutie ? Un adevarat stat in stat. Hai va rog sa fiu scutit de fraze cum mai auzit ca in momente de greutate biserica a slavat poporul si alte clisee.

Biserica doar s-a imbogatit pe cocoasa prostilor si acum vine Daniel si ne spune ca fara biserica lu peste ajungem in iad?

Cred ca daca l-ar vedea Iisus i-ar da mare capac de i-ar tiui.

 

 

Tocmai asta spun si eu noi am bagat traditii de la noi in religie oamenii au poluat cu proprile lor magarii ceva ce trebuia sa fie sfant si dincolo de omenesc.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Asta inseamna ca Bisericile aveau rolul foarte important de a strange comunitatea in momentele grele, ori in caz de calamitate naturala. Permiteti-mi sa cred ca in acele momente( mai ales de conflicte armate, razboaie, invazii), Biserica ( atat ca institutie si ca si constructie) oferea sprijin moral si material acelor oameni, care este IMPOSIBIL DE CUANTIFICAT. Nu poate nimeni sa faca un calcul matematic pentru a cuantifica cata paine, miere, lapte, vin sau apa oferite de Biserica romanilor pe parcursul a sute de ani.

 

Esti liber sa crezi absolut orice doresti, ceea nu inseamna ca e si adevarat. Imi place chichita cu "sprijin moral si material IMPOSIBIL DE CUANTIFICAT". E un mod foarte elegant de a spune ca in fond Biserica a luat sapte piei de pe taranii cei mai amarati si le-a oferit in schimb ceva "IMPOSIBIL DE CUANTIFICAT". Extrem de convenabil ! Pentru sfanta biserica, evident. Daca ar fi stat cineva sa cuantifice, probabil ar fi sarit in sus urland la discrepantele intre ce s-a luat si ce s-a dat ...

 

Nu mai spunem de traditia domnului roman a de fi miruit/intronat cu binecuvantarea Mitropolitului, domnul fiind considerat trimisul lui Dumnezeu pe pamant, dupa vechea traditie imperiala, "Dominus et Deus". Daca vreti, chiar si denumirea de "domn", "domnitor" semnifica chiar asta. Sa nu uitam ca sarbii zic "voievod", cuvant pe care l-am preluat si noi dupa invazia slava, dar fara a inlocui "Domnul".

 

Intalnesti aceeasi traditie la absolut toate regatele medievale, de orice confesiune. Conducatorul tarii era "confirmat" in functie de biserica locala, lucru ce a evoluat in final in teoria "dreptului divin" al regilor. Nimic special la romani, asadar.

 

Practic, Biserica a avut de multe ori rolul a de a fi pastratoarea ordinii STATALE a tarilor Romane, un domn pus peste capul Bisericii nefiind recunoscut de popor. Nu de putine ori, Biserica a fost un refugiu pentru autoritatea statala, salvand astfel existenta acelui stat.

 

Aberatii peste aberatii. In primul rand, de pe la 1600 pana la 1800, cand domnitorii au cam fost numiti sau macar confirmati de la Stambul, au fost zeci si zeci de domnitori numiti peste capul bisericii si nu cred ca au fost rasturnati de popor din cauza asta. In al doilea rand, astept cu interes un caz concret in care biserica ortodoxa a "salvat existenta" unuia din statele medievale romanesti.

 

De aceea, majoritatea domnitorilor aveau ca prioritate constructia de Biserici. Oamenii doreau biserici, atat pentru rolul sufletesc cat si cel material.

 

Asta ori e naivitate, ori e lipsa de informare. Constructia de biserici avea, in Evul Mediu, doua scopuri principale : sa serveasca drept monument funerar "sponsorului" (vezi cazurile Stefan cel Mare, Tepes, Mircea cel Batran) si sa imbunatateasca relatiile domnitorului/boierului cu biserica. Cinicii ar spune ca era o forma veche de mita, pentru ca sfiintiile-lor sa nu-i produca si mai multe greutati domnitorului. Ideea ca "poporul" dorea biserici peste biserici e pura speculatie.

 

Din acest motiv, nu inteleg care-i problema cu Catedrala Mantuirii Neamului. Din cate stiu, majoritatea fondurilor sunt DIN DONATIILE CREDINCIOSILOR. Deci fiecare face ce vrea cu banii lui, nu? Singurul ajutor al guvernului a fost suma de 5 miliarde de lei vechi in 2009 si 10 milioane de RON in 2010. Deci, ateii, catolicii, musulmanii, pot sa-si faca edificii cate vor, dupa modelul credinciosilor ortodocsi.

 

Stii gresit. Sfiintiile-lor uite sa precizeze mai intai ca insusi terenul pe care se va construi megalitul a fost DONAT (adica facut cadou ) de statul roman, prin ordonanta de urgenta ( vezi aici o estimare a terenului plus alte detalii ). Am vazut estimari ca terenul respectiv ar valora 300 de milioane de euro. Chiar si admitand ca in Romania in general valoarea terenurilor este exagerata intentionat, ramane totusi o suma enorma.

 

"Donatiile" efectuate de guvern sau alte autoritati au fost :

 

- 30 de milioane lei in 2007/10 milioane euro (nu e prea clar), alocate de guvern (http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1021612-primii-bani-guvern-pentru-catedrala-mantuirii-neamului.htm) ;

- 0.5 milioane lei in 2009 ;

- 10 milioane de lei in 2010, de la consiliul local al sectorului 2 (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-8130233-patriarhul-Daniel-cere-sprijinul-presedintelui-camerei-deputatilor-pentru-catedrala-mantuirii-neamului.htm)

- 10 milioane de lei in 2011, alocate de guvern (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-8288397-guvernul-alocat-10-milioane-lei-pentru-catedrala-mantuirii-neamului.htm). De notat ca patriarhul Daniel a avut tupeul sa solicite de fapt 20 de milioane.

 

Toate astea pe langa sumele alocate anual BOR din bugetul de stat. Deci pana azi s-au alocat cel putin 50 de milioane de lei (suma e doar o estimare) acestui acces de megalomanie, plus un teren primit cadou, in valoare de multe zeci de milioane de euro.

 

Chiar daca am trece peste datoria de nemasurat pe care o are statul roman fata de Biserica( desi erau legate, acum se considera doua entitati diferite), credinciosii pot sa faca ce vor cu banii lor. Nu mai spunem de faptul ca majoritatea bisericilor sunt foarte mici si de multe ori neincapatoare.

 

Statul roman plateste de pe la 1860 datoria aia. Totusi e vreo gaura neagra ? Nu vom termina niciodata de platit ? Si nu in ultimul rand statul plateste folosind bani pe care-i ia de la cetatenii romani, nu de la martieni.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Oooooooooooooooooooooooooooooo da. Vreti sa imi povestiti acum cat de misto e biserica?

Ia spune-ti-mi si mie unde statea Sf Andrei ? Ups in pestera? Mai baieti aia care stateau in pesteri aia care se ascundeau in canalele romane aia care preferau sa fie omorati decat sa renunte la religia lor aia sunt crestini aia sunt mantuiti asa ca puteti voi sa vindeti ce gogosi vreti Biserica si nu doar aia romana nu doar aia ortodoxa nu doar aia catolica sau musulmana toate bisericile sunt conduse de oameni si vor un singur lucru sa fie ei cei mai.....sau cum e cazul cu manastirea asta o ocazie sa faca toata lumea bani.

tu ai citi juramantul lui Hippocrate? unde scrie acolo ca medicii sa opereze cu tehnologie laser, calculatoare si aparate de milioane de euro, in spitale de sute de metri.

 

Faptul ca se face o biserica de x metri inaltime asta nu inseamna ca ARHITECTURALUL (adica tehnicile de constructie/ornamentatia/conceptie etc) se substituie spiritualului. Arhitecturalul este doar un decor, un loc care uneste pe cei cu aceleasi credinte, mantuirea nu vine din utilizarea ordinului corintic, a unei bolti in plin cintru si a unui deambulator cu 20 de capele colaterale.

 

Dar a utiliza tehnicile cele mai avansate/moderne/indaznete etc pentru a face o biserica, arata in parte atasamentul si preturirea cu care omul se raprorteaza la Dumnezeu.

 

Nu mai vorbi in necunostinta de cauza, dar arhitectura de astazi arata asa in mare parte datorita bisericii, explozia arhitecturala a Renasterii se datoreaza tot unei catedrale.

 

 

Eu vreau sa se construiasca Catedarala, as vrea chiar sa si lucrez la ea, as vrea sa fac chiar planurile de constructie, fara a cere nici macar o centima. Bucuria de a-ti vedea opera terminata depaseste orice venit, asta sa nu mai spun de marea cinste de a construi pentru sufletul si spritul neamul tau.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ca de-obicei, strezahuzum, esti putin dezinformat.

 

Cum poti sa spui ca "Intalnesti aceeasi traditie la absolut toate regatele medievale, de orice confesiune. Conducatorul tarii era "confirmat" in functie de biserica locala, lucru ce a evoluat in final in teoria "dreptului divin" al regilor. Nimic special la romani, asadar"

 

Pai la catolici, papa era seful suprem al Bisericii, VICARUL lui Christos, iar seful statului era sub el, asa cum a mai punctat si dee, pare-mi-se. Ori la noi era tocmai invers, Domnul tarii fiind si capul Bisericii. El putea schimba sedii de Mitropolie, putea infiinta noi Mitropolii, putea muta un preot de colo-colo, in niciun caz nu era invers...

 

Dominus et Deus tocmai asta semnifica, ca seful statului era legatura directa cu Dumnezeu, ori acest rol il avea papalitatea in tot Occidentul catolic. Sa-ti reamintesc de Biserica Angliei?

 

 

In rest, numai speculatii. "un mod foarte elegant de a spune ca in fond Biserica a luat sapte piei de pe taranii cei mai amarati si le-a oferit in schimb ceva "IMPOSIBIL DE CUANTIFICAT". Pai cum putea sa ia Biserica de la oamenii simpli? Si mai ales ce sa ia?

 

Nu ziceai tu ca taranul roman era un sclav sau iobag sarac lipit pamantului? Ce sa-i dea Bisericii? Si mai ales, cum sa-l oblige Biserica?

 

Eram sigur ca vei sari cu exemplul fanariotilor. Pai rascoala lui Tudor Vladimirescu ce-a fost nene? Citeste mai bine proclamatia lui Tudor de la Tismana, in care taranii si boierii sunt chemati sa starpeasca pe cei care "sangele poporului". Avand in vedere ca Tudor cere rasculatilor sa nu se atinga de bunurile boierilor care "sunt intelesi", e clar ca se refera la acei boieri fideli fanariotilor si nu la aceia cu sprijinul caruia actiona, de fapt.

 

Si chiar daca n-ar fi existat rascoale impotriva lor, fanariotii au ramas urati de popor, dovada ca asa s-a transmis pana-n secolul XX, mult mai mult decat alti domnitori care poate, obiectiv, au fost mai nocivi decat ei.

 

Majoritatea boierilor faceau donatii Bisericii, pentru a multumi intr-un fel Divinitatii pentru bogatia lor...Nu a spus nimeni ca oameni din Biserica au facut abuzuri, dar sa spui ca Biserica Ortodoxa Romana a luat "sapte piei de pe tarani" e deja psihoza....

 

Ca si afirmatia ca domnitorii au construit Biserici pentru a se ingropa acolo. Pai Stefan cel Mare a ctitorit 40 de biserici. El unde voia sa se ingroape? Sa lase o bucatica in fiecare dintre ele?

 

Nu mai spun de Bisericile ctitorite in zonele greu accesibile, acolo cine sa se ingroape? Nu mai spunem ca majoritatea voievozilor au ctitorit mai mult de o Biserica: trageau la sorti unde se ingroapa?

 

Ai vorbit vreodata cu vreun batran de comuna sa-ti explice ce inseamna Biserica din comunitatea sa?

 

Cum a salvat Biserica statalitatea dintr-un stat romanesc? Pai de cate ori nu s-au refugiat domnitorii intr-o manastire pentru a scapa cu viata? Pai cine era "aparatul de stat" atunci? Paharnicul? Statul se confunda cu Domnul.

 

Statul roman a facut cadou Bisericii terenul? WOW! Incredibil! Adica statul roman unde, la ultimul recensamant, 90% din cetateni sunt enoriasii Bisericii Ortodoxe? Incredibil!! Nu pot sa cred.

 

Statul este forma de organizare, de reprezentare a cetatenilor sai. 90% dintre cetateni sunt ortodoxi. Faptul ca tu faci parte dintr-o minoritate( adica nu apartii acestei credinte) si nu esti de acord cu ce vrea majoritatea, e numai problema ta.

 

Incepand cu Bratienii, fauratorii statului modern roman, absolut toti politicienii importanti ai tarii au recunoscut Biserica drept pilon al societatii romanesti. Daca nu-ti convine, "granitili" sunt libere...

Edited by Mihai

Share this post


Link to post
Share on other sites

Fara cultura, societatea, chiar si perfecta, e o jungla . Biserica ne-a "salvat"existenta prin cultura, ea a detinut primatul in cultura noastra medievala si in viata social-umanitara (manastirile).

 

Mihai si Streaza, voi doi nu veti ajunge niciodata la un numitor comun :)

Edited by dee

Share this post


Link to post
Share on other sites
Fara cultura, societatea, chiar si perfecta, e o jungla . Biserica ne-a "salvat"existenta prin cultura, ea a detinut primatul in cultura noastra medievala si in viata social-umanitara (manastirile).

 

Mihai si Streaza, voi doi nu veti ajunge niciodata la un numitor comun :)

 

Evident. Filosofia crestin-romaneasca nu se impaca deloc cu cosmopolitismul de prost gust imprumutat din Occident. Si chiar si toate chestiile pe care admira in Occident, apartin tot crestinismului, dar asta e...

:)

Edited by Mihai

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!


Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.


Sign In Now