MoWeed

Miscarea Legionara

1,738 posts in this topic

Strezahuzum, tata, lasa povestile.

 

Cel care se ocupa cu povestile esti tu timabile. Tot ce am postat sunt informatii concrete, usor de verificat pentru cine se straduieste un pic. Tu in schimb bati campii cu gratie si imprastii cantitati generoase de truisme si "adevaruri" vagi, imposibil de verificat gen "sprijinul moral imposibil de cuantificat".

 

Ai dat un amarat de exemplu, in care era vorba daca nu ma insel de 37 de persoane. Avand in vedere ca ai avut totusi bunul simt sa scrii ca s-a facut la presiunea securitatii( dar ce conteaza, strabunii tai au luptat cu arma-n mana impotriva comunismului...) ma asteptam sa-ti dai seama de penibilitatea demersului tau.

 

Ce-au facut "strabunii" mei, nu te priveste, si totusi ei da, au luptat amandoi pe frontul de est. Nu fiindca ardeau de dorinta de a distruge "comunismul ateu", insa ...

 

 

De-aceea nu ti-a raspuns nimeni. Cum sa compari cruciadele, evanghelizarile fortate si toate crimele altor culte cu 37 de greco-catolici? Nici macar n-am avut intentia sa verific ce-ai scris acolo pentru ca mi s-a parut un exemplu care confirma regula.

 

Eu nu le compar, fiindca nu sufar de obsesia "tu quoque", ceea ce de altfel nu-i o justificare. Tu te chinui sa le gasesti scuze unor abuzuri comise in secolul XX cu abuzuri si crime comise in secolele XI - XII :)). LOL.

 

Practic, intr-o istorie seculara a crestinismului ortodox romanesc ai gasit cateva zeci de persoane abuzate de clerul Bisericii Ortodoxe Romane. Vai, e extraordinar! Ce crima! Asta inseamna ca AUTOMAT se pune semnul EGAL intre cruciade si nenorocirile puse la cale cativa preoti ortodocsi, la presiunea securitatii.

 

Tupeu si denaturare, as usual. Exemplul ala a fost DOAR inceputul. Vin si alte date, ca de obicei extrem de neplacute pentru sfintii parinti.

 

 

Esti atat de disperat sa arati ca romanii sunt la fel de abuzivi, extremisti si nenorociti ca alte popoare, ca alegi cel mai mic exemplu, cel mai izolat eveniment ca sa-ti demonstrezi teoria. Oricum, ti si alex h sunteti atat de inversunati incat nu va crede nimeni, ba mai mult v-ati dat si arama pe fata.

 

Bati campii cu gratie. Disperati sunt aia care in loc sa accepte realitatea asa cum a fost se agata de teoria constipatiei, neaga cu inversunare tot ce nu le convine si se incapataneaza sa sustina prostia cu "toleranta excesiva" a poporului roman. Si da, romanii sunt la fel de buni sau de rai ca orice alt popor. Pot comite crime, masacre sau pot salva alti oameni, samd. Nu sunt niste demoni scapati din iad, nici ingerasi abuzati de niste conspiratii diabolice.

 

In alta ordine de idei, tot n-ati reusit sa-mi explicati cum s-a dezis Mircea Eliade de Miscarea Legionara, cand scria prefate pentru carti scrise de legionari notorii in America.

 

Compari mere cu laptopuri. In prefata aia Eliade nu sufla nici un cuvintel despre miscarea legionara, pro sau contra. Faptul ca teologul respectiv a fost/era legionar nu inseamna nimic, intrucat daca inteleg bine lucrarea nu trateaza subiectul miscarii legionare.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Cel care se ocupa cu povestile esti tu timabile. Tot ce am postat sunt informatii concrete, usor de verificat pentru cine se straduieste un pic. Tu in schimb bati campii cu gratie si imprastii cantitati generoase de truisme si "adevaruri" vagi, imposibil de verificat gen "sprijinul moral imposibil de cuantificat".

 

 

 

Ce-au facut "strabunii" mei, nu te priveste, si totusi ei da, au luptat amandoi pe frontul de est. Nu fiindca ardeau de dorinta de a distruge "comunismul ateu", insa ...

 

 

 

 

Eu nu le compar, fiindca nu sufar de obsesia "tu quoque", ceea ce de altfel nu-i o justificare. Tu te chinui sa le gasesti scuze unor abuzuri comise in secolul XX cu abuzuri si crime comise in secolele XI - XII :)). LOL.

 

 

Tupeu si denaturare, as usual. Exemplul ala a fost DOAR inceputul. Vin si alte date, ca de obicei extrem de neplacute pentru sfintii parinti.

 

 

Doar atat: analiza pe text.

 

8 martie a.c.

 

Scria sabin:

 

@strezahuzum

'Intr-o tara civilizata, religia e o chestiune privata, tine de individ. '

Da, spune asta papei, rabinilor evrei, musulmanilor si altor lideri religiosi care au sustinut prozelitismul, uneori cu arma, au santajat, furat, ucis in numele credintei lor.

 

Raspunde strezahuzum:

Idem pentru sfintii parinti ortodocsi.

 

Pai pentru inceput la 1 octombrie 1948, cand sub amenintarea si presiunea securitatii, la Cluj 37 de preoți și protopopi greco-catolici au semnat o declarație de revenire in cadrul Bisericii Ortodoxe Romane, pe motiv că nu mai doresc să primească ordine de la "Roma imperialistă"...

 

 

Clar nu-i compari. Tu, in niciun caz.

 

Si apropo: nu ma intereseaza ce-au facut strabunii tai. Am spus doar ca cine nu s-a ridicat impotriva comunismului si securitatii nu-i poate condamna moral pe cei care au fost fortati de comunism sa faca ceva. Si in niciun caz nu pot arunca in derizoriu argumentul ca au fost obligati.

Edited by Mihai

Share this post


Link to post
Share on other sites

Despre uniatismul si greco-catolicismul din Romania. Am incercat sa sintetizez cat mai mult (desi pare ca nu prea am reusit) contextul impunerii catolicismului si atitudinea fruntasilor Scolii Ardelene, deoarece cadrul istoric este foarte important, bineinteles.

 

,,Dacă vreti să scoateti de la noi ceva, sub cuvant de contributie ori altă trebuință a Principatului, noi suntem gata la toate, dar religia nu ne-o parasim pană cand traim. Toate neamurile iși au legea lor si traiesc in pace in legea lor Iar noi suntem prigoniti neincetat pentru legea noastra De ce nu ne dati pace ca să ne odihnim? De ce să dam unitilor bisericile, pe care bietii de noi le-am zidit cu cheltuiala si cu mainile noastre? Nu, niciodată pană ce suntem vii! Prea deajuns ne-am rugat cu toată cuviinta si n-am primit niciun raspuns Mariile Voastre, nici noi nu suntem ca vitele, cum credeti, ci avem Biserica noastra Iar bisericile nu de aceea sunt cladite ca să ramană goale si nici noi nu ne vom mai inchina in grajduri, ci ne vom duce la biserici, ca să ne rugam acolo si să nu ramană goale! (Memoriul din 1760)

 

,,Dacă M-au prigonit pe Mine si pe voi vă vor prigoni''sunt cuvintele Mantuitorului ce s-au implinit incă o data De data aceasta cei prigoniti au fost romanii din Transilvania. Asa cum aratam in articolul precedent, romanii ortodocsi au avut discernamantul pentru a vedea că greco-catolicismul ii indepartează de mantuire si au luat singura atitudine care se cuvenea in acest caz: au stat tare in dreapta credință si nu s-au clintit oricat de grele au fost incercarile.

 

Noua religie nu a fost predicată asa cum ar fi fost normal dacă vorbim de libertatea de a alege. Romanilor li s-a promis acordarea unor drepturi si privilegii. ,,S-a dat chestiunea pe mana comandantului militar pentru ca preotii ortodocsi care nu se vor lasa convinsi de argumentul privilegiilor, să fie convinsi cu argumente militare. Vom vedea mai incolo cum a inteles puterea militară să implinească ordinul imperial si să realizeze opera de ,,convertire a romanilor ortodocsi la catolicism.'' Parintele Dumitru Staniloae

 

Într-o cerere catre imparateasa romanii din Ardeal se plang, in august 1750, că din toate satele au fost arestati preoti si credinciosi. Acestora nu li s-au dat drumul decat după ce ,,preotii au prestat juramant că nu vor mai savarsi liturghia, cu atat mai putin botezul sau alte slujbe pană nu vor trece la unire, iar credinciosii că nu se vor mai plange la Maiestatea sa din cauza aceasta. Deci acestă plangere aducea după sine intemnitarea. ,,În curs de sapte ani, rnai multe mii de persoane au murit nebotezate, nemarturisite si necuminecate. Caci indată ce un preot facea aceasta, i se confiscau toate bunurile, ceea ce a atras după sine, că un mare numar din ei si din noi au fugit in Turcia (in Muntenia). Cu toate acestea, credinciosii ,,sunt hotarâți să-și jertfească trupul si viata si bunurile lor, pentru religia lor. Aceeasi stare de spirit o intalnim si la romanii din Rășinari. Acestia declarau intr-o anchetă din aprilie 1745, după ce tot poporul venise la Sibiu ca să protesteze impotriva trimiterii lui cu forta la preotii uniti ,,că ei mai bine se lasă omorâți cu totii, ori se impartășesc in loc de pasti cu muguri de stejar, decat să meargă la biserică o dată cu preotii uniti. (Protocolul magistratului din Sibiu, sedintele din 19, 21, 22 si 27 aprilie si din 11 iunie 1745).

 

Situatia romanilor ortodocsi nu era una usoară nici cinci ani mai tarziu. Prigoana a continuat, astfel că in 1755, romanii scriau mitropolitului din Carlowitz : ,,suntem dosaditi si legati si batuti pentru sfanta lege, că acum nu mai stim ce să mai facem de atatea necazuri si legaturi si batai, prazi si geruri, care ne-au degerat mainile si picioarele noastre in legaturile lor, că ce-am pățit inainte, iar de cand a venit Aron (episcop unit) toate temnitele le-au umplut de robi preoti si mireni, cari nu s-au facut din zilele lui Maximilian si Diocletian, imparatii cei tirani, precum face Aron cu protopopul lui acum cu crestinii pentru legea cea greceasca

 

,,Într-o altă cerere, adresată mitropolitului din Carlowitz la 4 decembrie 1756, pentru a li se da un arhiereu ortodox, romanii din Saliste si din toată marginea de la Brasov pană la Dobra spun: ,,Nu mai avem puteri a rabda raul ce ne cade asupra noastră de la popii cei uniti in toate zilele si supararile, că in toate zilele ne prind la arest si ne casnesc cum este mai rau, incă ne dau si in mana biraelor, de ne inchid prin temnite. Deci de al lor mare rau ne-am pustiit toti si case si mosii si sedem tot fugiti prin paduri, fiindcă nouă nu ne trebuiesc popii cei uniti pană la moarte. Mai bucuros moartea vom pafti ca pe ei să ne stapinească. Ei roagă pe mitropolit să intervină pentru eliberarea delegatilor lor la Viena, popa Mucenic din Sibiel si țăranul Oprea Miclaus care au fost aruncati in inchisoarea Kufstein din Tirol. Cererea a fost zadarnica Cei doi au murit in temniță.''

 

Petitiile catre mitropolitul de Carlowitz nu se opresc aici. La 26 mai 1757, romanii din Ardeal trimit patru oameni la mitropolit cu o petitie: ,,Noi neprieteni inaltatei imparății n-am fost, ci tot cu credință am slujit, dar atata pedeapsă ce ne-a venit nouă pentru legea noastră cea greceasca că nici mai de mult cand au fost Împaratii cei rai Maximian si Diocletian, incă nu au fost mai multă rautate pentru lege, cat fac acestia in vremurile de acum cu noi că a venit acea vreme care ne-am dus la mormanturile mortilor si am zis: iesiti mortilor din gropi, să intram noi de vii, că nu mai putem rabda pedepsele ce ne vin de la popii cei uniti si de la domnii țării, ca nu stim ce să mai facem, că nimeni de noi nu-l doare, nici pe domnii cei sasesti, nici pe domnii cei nemtesti, nici pe cei unguresti, că toate temnitele s-au umplut de noi, pentru legea cea greceasca că atata ne-au pradat cat nu stim cu ce om mai plati portia imparatului de prada lor.

 

,,Într-o altă plangere catre acelasi mitropolit se descriu cazuri de arestari de preoti si de țărani ortodocsi din mai multe sate (Sasciori, Sebesel, Jina, Poiana, Tartaria). Metoda era cam aceeasi pretutindeni: plutoane de soldati intrau noaptea in sat, legau strajile, arestau pe preoti, îi bateau de moarte pe preoti si pe preotese, jefuiau tot din case, luau si vitele, apoi plecau cu preotul legat, iar in lipsa lui cu preoteasa, uneori cu copilul mic in brate, cum au facut cu preoteasa din Deal, al carei copil a murit degerat pe drum. De obicei se nășteau incidente, caci cei arestati strigau. Aceasta scula tot satul, care alerga la fata locului. Se descarca cate un foc de arma erau arestati in plus câțiva oameni, care ramaneau cu anii in inchisoare si multi mureau in ele. Asa s-a intimplat in sute de sate in repetate randuri.'' Parintele Dumitru Staniloae. Asadar romanii nu au lasat preotii ortodocsi singuri, i-au aparat. Interventiile necontenite ale armatei habsburgice provocau adeseori si actiuni mai hotarite din partea poporului pentru a apara sau elibera pe cei arestati. După 1744, in comitatul Hunedoara, n-a mai ramas urmă de uniatie. Aici soldatii au arestat trei tineri trimisi de niste sate la sfintire in Țara Romaneasca Pentru a le veni in ajutor, trei sate au atacat pe soldati si au scos din mainile lor pe doi dintre cei trei tineri.

 

Documentele vremii cuprind numeroase marturii despre prigoana la care au fost supusi romanii ortodocsi din Transilvania. Cat despre romani raspunsul lor a fost: ,,Să stiti Maria Voastră bine că omul nu-i slobod cu trupul dar este cu sufletul.''

 

Memoriul din 1760 este rezultatul actiunii calugarului Sofronie de la Cioara printre moti. Scopul miscarii lui Sofronie era să inscrie pe toti ortodocsii intr-o listă in vederea cererii unui episcop ortodox. ,,Calugarul Sofronie de la Cioara, după ce a fost alungat din schitul lui si schitul daramat de Armata a inceput să cutreiere satele Hunedoarei si să trimită proclamatii in diferite parti, cerand să se adune cu totii pe la autorități si să ceară libertatea de credință, inainte de Craciunul anului 1759 el a fost arestat si aruncat in temnita din Bobalna. La 12 februarie 1760 vreo 500”600 de oameni din Zarand si din tinutul Abrudului, al Orăștiei, al Hunedoarei navaliră noaptea impartiti in trei cete, din care una sub conducerea protopopului din Saliste, au atacat temnita din Bobalna, au eliberat pe Sofronie, iar pe straja-mesterul care a incercat să-i oprească l-au lovit cu topoarele in piept si in spate. Dimineata poporul a intrat in biserica din Rapolt, ca să-I multumească lui Dumnezeu că le-a ajutat să scape pe calugarul lor. Era un preludiu al revolutiei.'' Parintele Dumitru Staniloae

 

Arestat in august 1760, calugarul Sofronie este scapat la portile Zlatnei de mai multe mii de oameni. Între 10 -15 august 1760, Sofronie tine un mare sinod la Zlatna, in care se formulează un memoriu catre imparateasa Maria Tereza si catre guvernul din Transilvania. ,,Sinodul, alcatuit din multi preoti si mii de credinciosi, cere: libertatea pentru romani de a-și practica credinta stramoseasca plecarea episcopului unit Petru Aron ca să nu mai stapanească nici el, nici popii uniti peste popor, iar in locul lui să li se dea episcop ortodox; restituirea bisericilor si sesiunilor parohiale ortodocsilor; eliberarea tuturor celor arestati din cauza credintei; scoaterea din Transilvania a popilor uniti, care sunt pricina tuturor tulburarilor si care sunt niste mincinosi deoarece catre catolici jură că sunt catolici, iar catre romani că nici nu cred nici nu marturisesc Unirea. Parintele Dumitru Staniloae

 

Miscarea s-a intins in toată Transilvania. Episcopul unit Petru Aron a scapat fugind la sediul comandantului militar din Sibiu de razbunarea poporului. ,,Pe ziua de 14 februarie 1761, Sofronie a convocat un mare sinod la Alba Iulia, la care au participat preoti ortodocsi, cu cate trei reprezentanti din fiecare sat, intr-o hotarare de 19 puncte, sinodul cere guvernului transilvanean iarăși libertatea religiei ortodoxe, episcop ortodox, restituirea bisericilor si bunurilor catre ortodocsi, eliberarea celor arestati etc.'' Parintele Dumitru Staniloae

Curtea din Viena trimite in primavara anului 1761, in Transilvania, pe generalul Bucow, cu trupe numeroase. Acest fapt arată că miscarea romanilor era de temut si că autoritățile de la Viena erau ingrijorate. Cu ce scop a fost trimis acest general? Ce rol a avut un general intr-o chestiune religioasa Situatia romanilor ortodocsi s-a imbunatățit sau nu?

 

 

 

Cele două mari Biserici de astăzi, Biserica Ortodoxă Âși Biserica Romano- Catolică, au fost Biserica cea Una in Hristos pan\ `n 1054. Separaþia intre Apus Âși Răsărit Âși-a avut cauzele ei `n pretenþiile de jurisdicþie universală ale papilor asupra intregii creÂștinătăþi. Aceste pretenþii, afirmate tot mai accentuat din secolul al IX-lea, au dus la despărþirea oficială a Bisericii Apusului de cea a Răsăritului, prin nefericitul act de la 1054. Anatema aruncată de cardinalul Humbert la 16 iulie 1054, `n numele papei Leon al IX-lea (1040”1054), pe altarul catedralei Sfintei Sofii din Constantinopol, prin care se afurisea patriarhul Mihail Cerularie (1043”1058) Âși intreaga Biserică Ortodoxă, a fost intemeiată implicit pe ideea necreÂștină Âși f\ră temei in revelaþia Sfintei Scripturi că Biserica Ortodoxă, nerecunoscand primatul papal de jurisdicþie asupra Bisericii universale a Domnului Hristos, se află intr-o eroare atat de mare, `ncat ea nu mai poate dobindi Âși asigura mantuirea credincioÂșilor ei. Trăgind toate consecinþele din ideea eronată că Biserica Romano-Catolică este singura Biserică universală, papalitatea a depus, de la 1054 `n continuare, neincetate eforturi spre a impune Bisericii Ortodoxe admiterea primatului papal de jurisdicþie. Neinvăþând nimic din faptul că incercarea de impunere a primatului papal a fost cauza despărþirii Âși in loc să caute refacerea unităþii prin inlăturarea acelei cauze a dezbinării, Biserica Romano-Catolică a crezut că poate reface unitatea prin mijlocul prin care a sfâ[iat-o, incercand să impună Âși ortodocÂșilor primatul papal cu sila. Ea a pornit, astfel, in incercarea de refacere a unităþii pe o cale greÂșită, care a adancit Âși mai mult dezbinarea.

 

In cursul acestor patru secole, Roma papală a făcut din problema reunirii Bisericilor un obiect de tirguială confesională, promiþînd creÂștinilor din Imperiul bizantin ajutor in faþa asaltului otoman, in schimbul recunoaÂșterii primatului papal.

 

se despoaie de avere toþi nobilii Âși cnezii, care þin pe moÂșiile lor preoþi ortodocÂși, ce duc poporul in rătăcire. Preo]ilor romani să li se confiÂște proprietatea Âși să se expulzeze din þară.Căsătoria intre ortodocÂși Âși cei de legea latină este oprită să se incheie, pan\ ce ortodoxul nu se botează de preotul apusean. Nobilii, cnejii Âși þăranii iÂși vor pierde moÂșiile cand nu-Âși vor boteza copiii in legea apuseană. Preoþilor ortodocÂși care vor boteza vreun copii in legea ortodoxă i se confiscă proprietatea .

 

Folosindu-se de «hot\rarea de unire» stabilită la Florenþa la 6 iulie 1439, propaganda romano-catolică promitea ortodocÂșilor Âși creÂștinilor orientali că, `n cazul unirii cu Roma, le va lăsa nealterat ritul lor, cerandu-le numai acceptarea celor patru puncte florentine:primatul papal, Filioque, purgatoriul Âși azima. Mulþumirea Romei cu cele patru puncte era `nsă numai o amăgire tactică iniþială a acestor populaþii ortodoxe. Ulterior s-a procedat la o catolicizare treptată, care avea ca scop asimilarea totală a credincioÂșilor ortodocÂși Âși a vechilor orientali in catolicism. Mai mult chiar, propaganda romano-catolică se prefăcea la inceput că renunþă chiar la ultimele trei puncte florentine, cerand in aparenþă, in actul semnat de ortodocÂși, numai acceptarea primalului papal. Dar, `ndată după aceea, intercala, fără Âștirea acestora, Âși celelalte puncte florentine, cum s-a `ntamplat cu actul unirii romanilor din Transilvania cu Roma, din 7 octombrie 1698.

Instrumentul cel mai eficient folosit de papalitate pentru atragerea ortodocÂșilor din Răsăritul Europei a fost, cum s-a spus, forþa statelor catolice sub care se aflau aceste popoare.

 

 

Pretutindeni, prin atragerea unor părþi din populaþiile ortodoxe la uniatism, s-a inaugurat o perioadă de vrajbă in sanul acelor popoare. Tinerii din populaþiile unite au fost crescuþi in Âșcolile iezuite intr-un dispreþ iată de tradiþiile spirituale ortodoxe pe care acele populaþii le-au moÂștenit dintr-un indelungat trecut Âși intr-o admiraþie pentru catolicism, pe care, intorÂși in þările lor, căutau să-l extindă Âși să-l introducă in viaþa Bisericilor unite, intr-o formă din ce `n ce mai accentuata. Prin aceasta intreþineau o continuă vrajbă in sinul conaþionalilor lor, care vedeau cu ingrijorare cum se sapă tot mai adancă prăpastia religioasă intre fraþi Âși se ameninþă tradiþiile lor spirituale comune. ~n Transilvania această dezbinare convenea de minune stăpanirii străine feudale Âși capitaliste. Pană in 1918 habsburgii urmăreau o rupere religioasă totală a romanilor din Transilvania de romanii din sudul Âși estul Carpaþilor, pentru a impiedica pentru totdeauna unificarea lor `ntr-un stat naþional, iar după 1918, papalitatea, făcand jocul unor forþe interesate străine, se străduia să impiedice, prin adancirea dezbinării religioase, deplina unificare sufletească a poporului roman in statul naþional unitar pe care reuÂșise să Âși-l formeze. De aceea, `n 1929, Vaticanul infiinþează, la Roma «colegiul roman», pentru adancirea acþiunii de dezmembrare religioasă in poporul roman.

Poporul roman Âși-a refăcut in 1948 unitatea sa religioasă in sanul Bisericii strămoÂșeÂști. Din păcate cateva elemente uniate crescute in Âșcolile Romei Âși plecate peste hotare continuă să agite chestiunea uniatismului, Âși a reinvierii dezmembrării religioase a credincioÂșilor ortodocÂși din Transilvania, inventand tot felul de neadevăruri, care, uneori, găsesc ascultare in cercurile conducătoare ale Bisericii Romano-Catolice. Iar aceste cercuri amplifică intr-o propaganda pe plan local aceste neadevăruri.

 

 

Sub masca ecumenismului oferă burse numeroase tinerilor ortodocÂși Âși tot felul de ajutoare si alte avantaje unor fruntaÂși ortodocÂși, mai ales din unele Biserici mai stramtorate financiar, deprinzindu-i, in schimb, cu un vocabular ecumenist relativist, pentru a-i dezarma in faþa forþelor de intercomuniune, in faþa teoriei că, cu toate diferenþele existente, cele două Biserici au devenit, de la ridicarea anatemelor, una, dar una sub primatul papei, la care conducerea Bisericii Catolice nu renunþă cu nici un pret.

 

 

IN TRANSILVANIA.

Spre deosebire de toate religiile Âși de toate confesiunile creÂștine, uniatismul nu s-a născut dintr-o aderare a unor mase de oameni la o concepþie religioasă deosebită de cea pe care au avut-o inainte, care să răspundă unor noi trebuinþe sufleteÂști Âși să aducă o schimbare in viaþa lor spirituală. El a fost rezultatul unei indelungate acþiuni de violentare a conÂștiinþei religioase a poporului, in cazul de faþă apoporului roman din Transilvania. Supus unor crunte Âși prelungite presiuni pentru a adera la catolicism, o parte din poporul roman din Transilvania a acceptat pentru inÂșelarea Âși potolirea celor ce exercitau asupra lui această silnicie, o dependenþă administrativă de Roma papală, dar Âși-a păstrat in realitate tot conþinutul credinþei Âși cultul său ortodox.

Astfel s-a născut asa-zisul uniatism roman ca un compromis artificial Âși hibrid intre presiunile exercitate asupra poporului roman din Transilvania Âși intre forþa lui de rezistenþă21. ~n insăÂși fiinþa lui inconsistentă, de aparenþă amăgitoare, uniatismul a purtat, cat a dăinuit, pecetea silniciei religioase, la care fusese Âși continua să fie supus acest popor, fiind prin insăÂși existenþa lui o acuză gravă la adresa unor concepþii Âși metode politice Âși religioase, pe care conÂștiinþa umană inaintată a timpului nostru le condamnă Âși le consideră definitiv apuse. Nicolae Iorga a spus :«Biserica unită era o creaþie artificială, nu pornise dintr-o convingere»22.

 

De fapt o silnicie intreită a prezidat la crearea uniatismului din Transilvania Âși la menþinerea lui23,pan\ cand deplina incetare a acelei silnicii a avut ca efect Âși dispariþia lui :

a) Silnicia unei asupriri sociale Âși economice ;

b) Silnicia administrativ-militară exercitată de un stat cu concepþii absolutiste

c) Silnicia unei confesiuni creÂștine care stimula silnicia statului Âși se sprijinea pe ea.

 

a)Silnicia unei asupriri sociale Âși economice. ” Poporul roman din Transilvania se afla in jurul anului 1700, cand s-a născut uniatismul, sub regimul legii din Approbatae Constitutiones, adoptate la 1653 (partea I, titlul I, art. 3 Âși partea III,titlul III, art. 2), care dispunea [b]:«Romanii să fie þinuþi in robie deplină Âși perpetuă («mera et perpetua servitute»), ei fiind `n þară numai toleraþi, pan\cand va plăcea principelui Âși proprietarilor de p\mant («usque ad beneplacitum principis et regnicolarum»), avand să plătească acestora toate dările Âși prestandu-le robotă».[/b] Iar despre preoþi, iezuitul silezian Andrei Freyberger, care a descris actul unirii cu Roma papală de la 1701,spune :«Preoþii sau parohii se socoteau printre iobagi, care nume indică servajul; in ce priveÂște contribuþiile, transporturile, incasarea dărilor, precum Âși a altor sarcini, angarale Âși servituti, nu se făcea nici o deosebire intre ei Âși laici, fiind supuÂși Âși ei robiei»24

AÂșa Dieta transilvană din 15 iulie 1689 a impus pe preoþii romani la 5000 florini, la sute de cubule de grau, de carne, de vin etc. Din darea de un milion florini a Transilvaniei, cea mai mare parte o achitau ei.

Iezuitul Kapi, căruia i se cerea părerea in această problemă de către cardinalul Colonici, primatul Ungariei, la 1701, scria: «Căci romanului, care n-are aplecare spre această unire Âși care speră oarecare comoditate materială din simularea unirii cu păstrarea schismei, niciodată nu-i voi crede că va fi cu adevărat unit, oricat s-ar jura că are să fie»27.

 

b)Silnicia administrativ-militară a Imperiului habsburgic. ”Interese politice ce au stat la baza acestei silnicii: Primul interesprovenea din faptul ca dinastia habsburgică din Austria catolică, cotropind Transilvania, a găsit aici o situaþie religioasă care nu prezenta pentru ea destulă siguranþă politică, in timpul cat Transilvania fusese principat subsuzeranitate turcească (1526”1687), ungurii, secuii Âși saÂșii, care formau cele trei naþiuni recunoscute («Unio trium nationum»), deveniseră calvini, luterani Âși unitarieni, Âși reprezentanþii lor in Dietă alcătuiau cele trei «staturi» care dominau DietaÂși ocupau toate dregătoriile publice. Aceste «staturi» acatolice nu agreau stăpanirea unei Austrii catolice. Ca să-Âși asigure dominaþia in Transilvania, Imperiul habsburgic trebuia să sporească componenþa, la inceput disparentă a «statului catolic». De aceea odată cu trupele imperiale au venit in Transilvania, in 1687”1688, Âși iezuiþii, in scurtă vreme aceÂștia au văzut că pe o convertire masivă a protestanþilor din Transilvania la catolicism nu se putea conta. ~n această situaþie «statul catolic» din Transilvania Âși iezuiþii veniþi aici au sfătuit curtea imperială să intindă mrejele catolicizării spre marea masă romanească a cărei religie nu făcea parte din nici una din cele patru religii recepte, cu drepturi politice. Printr-un memoriu din septembrie 1697, indată după definitivarea stăpanirii Austriei asupra Transilvaniei, prin pacea de la Zenta in septembrie 1697, «statul catolic» ardelean cerea impăratului să facă un apel către preoþii ortodocÂși romani ca să imbrăþiÂșeze catolicismul, promiþîndu-le scăparea de povara dărilor Âși impărtăÂșirea de privilegiile preoþilor romano-catolici:«Cu supunere cerem de la Maiestatea Sa o diplomă pentru Unirea romanilor care locuiesc in Transilvania Âși care nu pretind altceva decat ca Maiestatea Sa să se indure a-i face părtaÂși pe preoþii Âși călugării de rit grec, de aceleaÂși privilegii Âși drepturi de care se bucură acum nu numai preoþii catolici, ci chiar Âși preoþii unitarieni, luterani Âși calvini»28.

 

n ciuda opoziþiei guvernatorului Âși a cancelarului Transilvaniei ”conþii Banfi Âși Bethlen, ambii calvini ”, Baranyi obþinu de la Leopold I, prin cardinalul Coloniei, rezoluþia din 14 aprilie 1698 către guvernul ardelean, incare se spunea:«Aceia dintre preoþii romani de rit grec, care păstrandu-Âși ritul, se vor declara pentru catolici cu recunoaÂșterea pontificelui roman, se vor bucura de privilegiile preoþilor catolici, iar aceia dintre ei oare socotesc că nu pot face numita mărturisire sau se vor uni cu una din celelalte religii recepte, ori vor rămane in statul religiei in care se află acum, se vor bucura de privilegiile religiei pentru care se vor declara, sau vor fi consideraþi in starea Âși dreptul religiei in care trăiesc acum.

 

Al doilea interesurmărit de curtea imperială prin trecerea romanilor ortodocÂși in dependenþa papalităþii a fost ruperea lor din legăturile bisericeÂști cu romanii din Principate. Dat fiind că romanii constituiau marea majoritate a populaþiei din Transilvania, Casa de Habsburg iÂși dădea seama că o viitoare ridicare culturală Âși o inevitabilă dezvoltare a conÂștiinþei naþionale a acestei populaþii o vor face să tindă Âși la o realizare a unităþii sale politice cu romani din Principate. Cea mai bună asigurare impotriva acestei eventualităþii periculoase pentru Imperiul habsburgic era desprinderea cat mai completă a romanilor din Transilvania de cei din Principate.

Consilierul imperial, contele Hatsfeld, spunea intr-un raport din anul 1782 ;«Trebuie să mărturisesc că eu pentru imprejurările actuale privesc Unirea mai mult ca o chestiune politică decat religioasă. Privită sub punctul de vedere al politicii, e de dorit ca romanii să se creadă a fi uniþi, deoarece prin aceasta se indeamnă a adera mai mult la stăpinii þării lor, decat unei puteri străine».

 

Intr-o instrucTie dată de guvernatorul din Sibiu, Haller, pentru aplicarea unui rescript imperial, la 20 iunie 1746, se spune că«este interzis ca valahii să se hirotonească de alþi episcopi. Deci protectorii unirii... vor căuta să impiedice pe aceÂști valahi care vor trece in Valahia sau Moldova pentru a primi hirotonii. Pentru mai uÂșoara executare a acestui lucru, se cere ca Consiliul aulic de război să dea ordine... ca cei ce trec in þări străine pentru a primi hirotonii să fie aÂșteptaþi la trecători Âși să fie deþinuþi Âși puÂși la dispoziþia statului catolic, pan\ la noi ordine»37. Iar in rescriptul Mariei Tereza din 18 iunie 1747 către guvernatorul ardelean se ordona«să se confiÂște la trecători toate cărþile schismatice ce incearcă a se aduce din Moldova Âși Valahia»38.«Nici din motive politice, zice impărăteasa, nu se poate admite intrarea in þară a preoþilor Âși călugărilor din acele principate»39. Iar la 1761, aceeaÂși impărăteasă, intr-o rezoluþie, spune că generalul Bucow«merită să fie lăudat deoarece prin buna lui lucrare intreg districtul Bistriþei a fost reintors la unire, rezultat care e de mare insemnătate din indoitul punct de vedere al religiei Âșistatului, `ntrucat Bistriþa constituie marginea de către Moldova»40.

 

c) Silnicia iezuiþilor Âși a varfurilor clerului unit.”Uniaþia s-a creat Âși menþinut in Transilvania Âși prin silnicia exercitată la inceput de iezuiþi, iar mai tarziu de varfurile clerului unit, care au trecut in tabăra clerului catolic.

 

 

 

 

Cei mai de seamă fruntaÂși ai uniþilor, cand au inceput să vadă că habsburgo-catolicismul urmăreÂște acest al doilea scop Âși nu rămane fidel promisiunii de la 1700 de a nu se atinge de legea romanească Âși de independenþa Bisericii Romane din Transilvania, au reacþionat cu putere, dand glas simþirii romaneÂști a lor Âși a poporului roman, in lupta pentru apărarea conþinutului spiritual tradiþional Âși pentru independenþa Bisericii Romane, s-a angajat cu toată hotărarea mai intai insuÂși episcopul Inocenþiu Micu Clain si după el cei trei fruntaÂși ai ªcolii ardelene: Samuil Micu, Gheorghe sincai Si Petru Maior.

 

Inocenþiu Micu Clain, incă inainte de instalarea sa ca episcop, in 28 septembrie 1728,inaintase mai multe memorii impăratului Carol al VI-lea, referitoare la nedreptăþile pe care le suferea clerul Âși credincioÂșii ortodocÂși din Transilvania. Preoþii uniþi nu se bucură de imunităþile preoþilor catolici, cum li s- a promit prin diplomele leopoldine din 1699 Âși 1701. Ei plătesc impreună cu credincioÂșii lor dijmă pan\ Âși preoþilor luterani Âși calvini, in loc să primească dijmă de la credincioÂșii romani. Copiii de romani nu pot frecventa Âșcolile Âși nu pot practica meseriile, precum nu pot ocupanici funcþii publice. Nobilii romani nu se bucură de accesul la forurile de conducere in stat in mod egal cu nobilii celorlalte naþiuni120.

 

Inocenþiu Micu Clain progresează foarte repede in lupta sa următoare la concepþia că poporul roman este o natiune, ca Âși celelalte trei naþiuni din Transilvania Âși cere să fie recunoscută ca atare Âși să i se acorde in toate privinþele o egalitate deplină cu acelea. E primul roman la care apare această concepþie clară, superioară, care va deveni un program de luptă Âși de gandire pentru toþi conducătorii politici ai romanilor transilvăneni.

 

Se constată din nou din acest text că cei ce se opuneau acordării de drepturi romanilor uniþi nu erau numai calvinii Âși luteranii, cum afirmă Bunea127, ci Âși catolicii, căci obiecþiile enumerate atestă priceperea unor clerici catolici. Apoi se constată că, pe cand Inocenþiu Micu Clain Âși romanii considerau Unirea nu ca o acceptare adogmelor Âși a cultului catolic, nobilii străini Âși clerul catolic voiau să catolicizeze pe romani in mod total.Inocenþiu Micu Clain voia ca romanii să se păstreze distinct de catolici; nobilii catolici ii voiau deplin catolicizaþi. ~n sfarÂșit, se constată că Inocenþiu Micu Clain, cu toate că se lăuda in memoriul de la 8 martie 1735 că lucrează asiduu pentru uniaþie Âși cu toate că prezentase (e adevărat), cu destulă intarziere, catehismul cerut, nu reuÂșise sau nu prea voise să facă pe preoþi să predice nici una din dogmele specifice ale catolicismului. Statul catolic, Âși prin el iezuiþii, cereau romanilor această catolicizare completă,pentru că incepuseră acþiunea de catolicizare a lor in timpul episcopatului lui Pataki Âși a sedis-vacanþei de după moartea aceluia. Inocenþiu Micu Clain ia măsuri pentru stăvilirea acestei acþiuni de catolicizare Âși incepe lupta pentru indepărtarea teologului iezuit, care era susþinătorul ei.

 

Inocenþiu Micu Clain nu putea avea insă Âșanse să obþină dreptatea in cauza sa, cată vreme pleda atacand pe iezuiþi Âși cată vreme continua să ceară concomitent cu aceasta drepturi pentru naþiunea sa.

 

 

Apologeþii fostei uniaþii din Transilvania, prezentau ca o glorie a acestei creaþii habsburgo-iezuite pe cei trei fruntaÂși ai ªcolii ardelene: Samuil Micu, Gheorghe ªincai Âși Petru Maior.

Făcand aceasta ei treceau sub tăcere, pentru un public prea puþin cunoscător al concepþiei integrale a acestora, faptul că toþi trei au fost cei mai hotărâþi adversari ai tendinþelor de sfăramare a unităþii religioase a romanilor in credinþa ortodoxă strămoÂșească, pentru care motiv au trebuit să părăsească Blajul, unde se afla conducerea fostei Biserici unite, care i-a supus la grele Âși neindurate persecuþii.

 

Tentativa de a se legitima uniatismul din Transilvania cu opera acestor personalităþi, care au fost in realitate cei mai aprigi osanditori ai intransigenþilor lui susþinători din orice timp, beneficia mai ales de faptul că operele cele mai multe Âși mai caracteristice ale lor nu au fost publicate, nici in timpul vieþii lor, nici multe zeci de ani după aceea”, iar altele, publicate in altă parte decat la Blaj, in vreo ediþie veche, erau inaccesibile publicului larg.

Această tentativă mai beneficia Âși de faptul că din operele publicate, dar inaccesibile publicului larg, ale celor trei fruntaÂși ai ªcolii ardelene, cei câþiva invăþaþi romani ortodocÂși care s-au ocupat cu conþinutul lor, au pus in circulaþie aproape numai ideile acelora despre originea romană Âși continuitatea poporului roman in Dacia, nu Âși poziþia lor anti-catolicizantă. Aceasta, pentru că ideile acelea aveau o importanþă precumpănitoare pentru publicul roman de pretutindeni, mai ales intr-o vreme de pregătire a poporului roman pentru lupta de infăptuire a unităþii sale politice, cum a fost cea in care s-au făcut cunoscute ideile Scolii ardelene despre fiinþa Âșiistoria poporului roman.

 

Iată unele din cuvintele lui Al. Odobescu Âși unele nume asupra cărora a atras atenþia lui Papiu Ilarian: «Să nu ne grăbim a declara geniul naþiunii romane ca osandit la o deplină amorþire in tot timpul domniei fanariote; el a trăit, el a vegheat in inima mai multor apostoli ai naþionalităþii, care spre a putea lucra mai in voie in sensul Dorinþelor lor, au imbrăcat, cei mai mulþi, haina pe atunci venerata a călugăriei. AceÂștia, inþelegand prin instinct, de ce insemnătate este limba pentru o naþiune strivită politiceÂște, au luptat cu stăruinþă spre a traduce cărþile bisericeÂști in limba romanească... Permite-mi, dar, a semnala cateva nume de prelaþi romani, care, dacă in secolul XVIII nu au proclamat, ca fraþii din Transilvania, originea noastră latină, dar cel puþin au umplut þara cu mii de cărþi de acelea ce sunau romaneÂște la urechea poporului intreg, de la naÂșterea pruncului, pan\ la astrucarea moÂșneaguluiin mormant. Pentru cei ce studiază dintr-un punct de vedere inalt istoria limbii Âși culturii romanilor, oamenii pe care ii cităm, sunt oameni mari, demni de afigura pe o treaptă alăturată cu a Maiorilor, a Clainilor, a Sincailor. Nu ne afundăm in timpurile relativmente prospere, cand incă domneau la noi Brancovenii Âși Cantacuzenii. Ne vom referi numai la cei din epoca fanarioþilor, de la 1720, pan\ la 1821».

 

FruntaÂșii ªcolii ardelene au preluat Âși au fundamentat istoric Âși teologic lupta lui Inocenþiu Micu Clain pentru independenþa Bisericii romane din Transilvania.

 

Lupta fruntaÂșilor ªcolii ardelene a luat de aceea un caracter doctrinar spiritual, pentru că ei simþeau nevoia să intărească pe credincioÂșii Bisericii unite intregi in ataÂșamentul la tradiþiile proprii ale Bisericii strămoÂșeÂști, prin dovedirea superiorităþii acestora Âși a necesităþii de a fi păstrate pentru salvarea fiinþei naþionale a poporului roman, o parte din el ajuns unit fără voia lui. Lupta celor trei fruntaÂși ardeleni este de o impresionantă unitate. Toþi trei poartă această luptă pe plan istoric Âși teologic, pentru că voiau să dovedească cu argumente istorice independenþa Bisericii Ortodoxe Romane din trecut Âși cu argumente teologice, conformitatea invăþăturii Âși spiritualităþii ei cu creÂștinismul originar. Ei duceau insă totodată, prin scrierile lor istorice Âși filologice, lupta pentru inălþarea conÂștiinþei poporului roman, pentru revendicarea dreptului la o existenþă independentă Âși in egalitate cu celelalte naþionalităþi din Imperiul habsburgic, pe baza permanenþei lui pe acest teritoriu Âși a insuÂșirilor lui remarcabile, ca urmaÂș al marelui popor roman. Lupta istorică Âși doctrinară pentru independenþa Bisericii era impletită la ei cu lupta istoric-filologică pentru drepturile poporului roman; fiecare din aceste independenþe ii era necesară celeilalte.

 

~n traducerea Bibliei, Samuil Micu þine seama de textul Bibliei de la BucureÂști, dar Âși de evoluþia limbii romane de atunci Âși pan\ in timpul său. Revizuirea traducerii a făcut-o el impreună cu ortodoxul Dimitrie Eustatievici, care la 1790 a tipărit la Sibiu«Dezvoaltele Âși tilcuitele Evanghelii»,iar la 1791 «Sinopsis, adică cuprinderea pe scurt a Bibliei»,ambele pentru uzul [coalelor romane ortodoxe, al căror inspector era Eustatievici. Samuil destina traducerea sa, făcută după textul grecesc al Septuagintei, textul folosit in cultul Bisericii Ortodoxe Âși de Sfinþii Părinþi din Răsărit, tuturor romanilor Âși a oferit-o spre publicare Episcopului ortodox Gherasim Adamovici de la Sibiu Âși numai plangerea lui Ioan Bob către autorităþi a impiedicat tipărirea ei la Sibiu285.

O intemeiere istorică amănunþită a ideilor sale anticatolicizante Âși o difuzare a lor in clerul unit a urmărit-o Samuil Micu Clain prinIstoria bisericeascăin trei volume, intocmită in mare parte după opera cu acelaÂși nume a galicanului Fleury, care este o paralelă la «Procanonul» lui Petru Maior, intocmit după Iustinus Febronius. Petru Maior se referă adeseori la ea in această operă a sa. Samuil Micu făcuse prin adnotaþiile sale marginale aplicări la situaþiile concrete din Biserica unită, aÂșa cum Petru Maior adaptase opera anticatolică a lui Febronius la aceleaÂși situaþii.

 

Opera lui Samuil Micu este uriaÂșă. Ea cuprinde vreo 22.000 pagini, din care nu s-au tipărit decat vreo 4.000 de pagini290. Din această operă, o bună parte constă din traducerea Bibliei, a multor opere ale Sfinþilor Părinþi ai Răsăritului Âși a canoanelor celor 7 Sinoade Ecumenice (vreo 14.200 pagini in total). N-a tradus nimic din vreun Părinte din Occident Âși nici decrete ale Conciliilor din Occident. Voia să intărească Biserica sa in spiritualitatea patristică Âși in disciplina canonică orientală, impotriva acþiunii de a introduce in ea spiritualitatea Âși decretele Conciliilor catolice din Occident. Cele două lucrări de istorie bisericească ale lui, sunt intocmite după izvoarele istoricilor greci Âși se opresc la secolul al VIII-lea.

Din Occident nu traduce decatIstoria bisericească, a galicanului Fleury, prin care se combătea primatul papal Âși se pleda pentru sinoadalitate Âși pentru independenþa Bisericilor naþionale. Samuil Micu traduce vreo 37 de lucrări din Sfinþii Părinþi răsăriteni: din Sfantul Vasile cel Mare(Randuielile monahale),din Sfantul Ioan Gură de Aur, Dogmatica Sfantului Ioan Damaschin, din Sfantul Grigorie Teologul, din Sfantul Cyril al Alexandriei Âși din Sfantul Cyril al Ierusalimului,din Efrem Sirul etc. Traduce numeroase scrieri de ascetică Âși spiritualitate răsăriteană, autori filocalici:Scaralui Ioan Scărarul, din Sfantul Maxim Mărturisitorul, din Nil Sinaitul, Dorotei,Patericuletc. Este poate cel mai fecund traducător roman din Sfinþii Părinþi răsăriteni, alăturandu-se marii lucrări de traduceri patristice declanÂșată in acel timp in Principate de către miÂșcarea paisiană.

 

Samuil Micu voia să menþină credinþa Âși spiritualitatea poporului unit in unitatea spiritualităþii tradiþionale ortodoxe, contribuind, prin traducerile sale, in acelaÂși timp la inviorarea acestora in tot poporul roman. Samuil Micu a intreprins opera de traducere a Sfinþilor Părinþi răsăriteni, din convingerea că credinþa adevărată a Bisericii de la inceput se cunoaÂște din scrierile Sfinþilor Părinþi Âși tot ce s-a adăugat după aceea este eroare.

 

Samuil Micu merge mai departe Âși declară că cei mai mulþi tineri uniþi, trimiÂși la Âșcolile străine, pierdeau nu numai dragostea pentru tradiþiile specifice ale Bisericii romane, ci mulþi se Âși deznaþionalizau. De aceea el recomandă să nu se mai trimită tineri uniþi pe la acele Âșcoli: «Aceasta rău fac, că cei mai mulþi romanicare invaþă acolo nu numai de lege, ci Âși de neamul romanesc se leapădă Âși tăgăduiesc». «Romanii Âși in episcopiile celelalte au nu invaþă, au care invaþă se ruÂșinează a se zice romani Âși mai bine voiesc să se zică de alt neam»293.

Share this post


Link to post
Share on other sites

streza, sper ca sunt destule argumentele si datele despre greco-catolicism si despre atitudinea fondatorilor Scolii Ardelene vizavi de aceasta.. culmea, se face referire si la prototipul tau cand pr. Staniloae face referire la cei care au parerea ta. Inca o data, dpdv logic adevarul, perfectiunea sunt unice, nu pot exista mai multe adevaruri, tocmai datorita unicitatii lui, intangibilitatii sale.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ce ma amuza la Mihai si dee e ca au un dispret imperial pentru credinta sincera, pentru cautarile spirituale. Singurul cadru spiritual pe care sunt fortati sa-l vada, gratie educatiei vreunui calugar dement ajuns profesor de religie, e biserica ortodoxa. Vorba lui Tutea, mai valoroasa e baba care pupa icoanele decat fizicianul care a castigat premiul Nobel. Ii si vad in vreo 40 de ani cu baticul in cap, criticand in biserica tineretul cu minijup, in timp ce trag ca disperatii de racla moastelor, incercand sa o atinga cu portofelele.

 

Ce nu ma amuza e ca nu incerc sa conving pe nimeni ca e mai folositor sa ramai singur cu Dumnezeu si sa nu te intereseze de ce iti spune Patriarhul sau Papa. E problema mea, credinta mea si modul de viata in care ma regasesc cel mai bine. Nu fac prozelitism si in general interesul meu e sa nu am tovarasi in ale credintei, tocmai pentru ca din momentul ala incepe tendinta naturala de a transforma totul intr-o orgie de ritualuri si gesturi simbolice, fara nicio relevanta morala. Si totusi vad ca mi se face proces de intentie ca as fi anti-ortodox. Nici pe departe, voi sunteti anti-neortodocsi. Eu mi-am inmormantat tatal in religia in care a crezut, cu toate ritualurile specifice, la fel voi face si pentru mama mea, si pentru oricine din familie care e ortodox convins. Am insa pretentia sa nu fiu bagat in troaca doar pentru ca am fost botezat la 5 zile intr-o anume religie si sa nu accept minciunile unora, pentru care perfectiunea Bisericii e singura axioma istorica valabila.

 

De-exemplu, sa il continuam pe streza. Biserica ortodoxa din spatiul romanesc mai are destule hibe la dosar pe care ar putea sa le recunoasca. Doar vina recunoscuta e pe jumatate iertata. Si eu mi-as pune intrebarea de ce Biserica ortodoxa a mentinut fara nicio problema regimul robiei si rumaniei/veciniei. Departe de a constitui un stat in stat, manastirile ajunsesera la mijlocul secolului 19 sa aiba proprietati similare acelor boieri incriminati mai tarziu ca ar fi supt sangele poporului. Pentru impunerea marilor impozite gen fumarit sau vadrarit, era nevoie intotdeauna de acceptul Mitropoliei... si ca un facut, acela era mai intotdeauna dat (cu cateva exceptii memorabile). Uneori Mitropolitul ajungea chiar sa ridice blestemul afuriseniei, rostit de vreun predecesor mai cinstit, pentru ca un impozit sa primeasca "bun de tipar".

 

Mai rau decat atat, biserica ortodoxa romaneasca in evul mediu a constituit principalul obstacol in vederea atingerii unui nivel occidental de cultura si civilizatie. Evolutia e destul de bine cunoscuta: daca tarile romane in secolele 14-15 pareau a fi pregatite sa intre in orbita marii civilizatii europene, odata cu cresterea puterii manastirilor, a bisericii si a influentei ortodoxe grecesti, totul se duce de rapa: putinele tipografii infiintate produc doar material religios, scolile si institutiile de invatamant superior lipsesc cu desavarsire, chiar si putinele incercari gen Academia de la Cotnari sunt distruse pe motiv religios. Domnii ajung sa doneze bani doar institutiilor religioase, putini dintre ei lasand fonduri si pentru lacasuri laice de invatatura (Serban Cantacuzino e unul, da, tot un grec). Pana la urma nu ar fi fost rau daca am fi vazut totusi o explozie a cartilor religioase bune - slabe sperante. Biblia s-a tradus doar in 1688 si in general traducerile sunt cam singurele carti religioase in limba romana existente pe piata pana prin 1800.

 

Alta hiba: fluxul de capital, ce parasea spatiul romanesc pentru manastirile de pe Athos. Aia a fost cu adevarat o tragedie. In timp ce tributul otoman era o necesitate (in conditiile unei lipse complete de alternativa), in timp ce coruptia si spertul erau inevitabile (ca doar nu eram nemti), nimeni nu ne obliga sa imbogatim pe calugarii greci, armeni sau sirieni. Banii aceia puteau fi folositi pentru o scoala, pentru un spital, pentru reducerea unor impozite.... in general pentru lucruri civilizate. Te-ai gasit... timp de vreo 300 de ani, noi am fost principalii furnizori de fonduri pentru clasa calugareasca din intreaga ortodoxie aflata sub control otoman.

Share this post


Link to post
Share on other sites

am un dispret imperial pentru credinta sincera si cautarile spirituale? :))

ma citesti atat de "usor" , incat esti de-a dreptul amuzant.

 

p.s te rog, nu ma jigni, spune mai bine toca, palarioara, nu batic :) nici bunica mea n-a purtat in viata ei batic.

p.p.s nu derapajele anti-ortodoxe (adevarul gol-golut cum spune Streza)deranjeaza in cazul tau, ci tonul pe care-l folosesti si zeflemirea.

Edited by dee

Share this post


Link to post
Share on other sites

...completari din inestimabilele lucrari ale Pr. Staniloae, adevarata radiografie istorica, sustinuta de date, declaratii, citate etc.

 

In general teologia lui Samuil Micu se poate rezuma in următoarele idei: Credinþa creÂștină cea adevărată este cea a Bisericii de la inceput Âși ea se găseÂște in operele Sfinþilor Părinþi. Credinþa aceasta o păstrează Âși o talcuieÂște Biserica. In scopul acesta Biserica este inzestrată cu darul infailibilităþii. Dar ea este infailibilă numai in chestiuni de credinþă, nu Âși in chestiuni politice sau de altă natură. Glasul Bisericii sunt Sinoadele Ecumenice, din care ultimul s-aþinut in secolul al VIII-lea. Hotărarile lor sunt obligatorii pentru toþi membrii Bisericii, deci Âși «pentru papii de la Roma»302. Samuil Micu combate primatul papal. «Cum că unuia singur s-ar fi dat să aibă puterea de stăpanire peste toată Biserica, nicio urmă de acest lucru nu se vede in istoria evanghelicească Âși apostolească». Mantuitorul «tuturor apostolilor asemenea putere a dat». «Apostolii Âși nu Petru singur au rămas in locul lui Hristos episcopi Âși ocarmuitori ai Bisericii». «Acestia sunt temeliile Âși nu Petru singur, pe care Hristos a aÂșezat Biserica Sa»303. Samuil Micu aduce in acest sens dovezi din Noul Testament: Sinodul apostolic din Ierusalim, mustrarea lui Petru de către Pavel, trimiterea lui Petru Âși a lui Ioan in Samaria de către ceilalti apostoli.

 

Intre Bisericile de Apus Âși de Răsărit sunt deosebiri de credinþă Âși de obiceiuri. Deosebirile de obiceiuri nu trebuie să dezbine Bisericile. Dar innoirile in credinþă nu pot fi acceptate. Biserica Răsăritului a rămas păstrătoarea credinþei de la inceput. Schimbările de credintă care au apărut in Occident Âși care nu pot fi acceptate sunt primatul papei, Filioque, purgatoriul.

 

~n chestiunea cauzelor schismei de la 1054, Samuil Micu are aceeaÂși atitudine critică faþă de Romano-catolicism, refuzand răstălmăcirile istoriografiei catolice Âși urmand izvoarelor răsăritene. El vede două cauze ale schismei: una politică Âși una in innoirile catolice de credinþă.

 

 

 

Ajungand la introducerea protestantismului in Transilvania, Gheorghe Sincai zice: «Dumnezeu cel de sus prin Isabela Âși prin fiul ei a inceput a bate pe romanii din Ardeal, pe care ii mancase papa de la Roma mai inainte, că nu s-au plecat lui ca să-i fie dobitoace Âși nu oi sufleteÂști ... Că fieÂșice episcop numai atata putere are, cată i-a dat Domnul nostru Iisus Hristos, nu cată i-a dat impăratul Foca, Carol cel Mare, Mohamed II sau Bonaparte acuma. Aceasta estecredinþa cea adevărată»332. ~n alt loc scrie: «Iar după ce s-a milostivit Atotputernicul Dumnezeu a certa mandria Bisericii Romei prin mădularele ei, adică prin protestanþi ..., neamul nostru cel romanesc intreg ... pentru că n-am primit rătăcirile protestanþilor precum nu primiserăm obiceiurile Romei mai inainte, la atata au ajuns, cat numai suferiþi (toleraþi) s-au þinut in Ardeal Âși părþile Þării ungureÂști»333. Ce departe e ªincai de Augustin Bunea Âși de uniþii de mai tarziu, care declarau că Unirea cu Roma a scăpat Biserica romanească din Ardeal de calvinism!

 

 

Varfurile oficiale ale uniaþiei au avut aceeaÂși atitudine negativă Âși faþă de opera lui Petru Maior. Ele au refuzat să publiceProcanonul, cea mai caracteristică operă teologică a acestuia, nu numai pentru ideile lui, ci Âși ale tuturor celor trei fruntaÂși ai ªcolii Ardelene in problema Ortodoxiei Âși Catolicismului, mai precis in problema invăþăturii ortodoxe pe care trebuia să o menþină credincioÂșii romani uniþi in faþa tendinþelor Bisericii Romano-Catolice de a ingloba Biserica unită in sanul catolicismului din punct de vedere dogmatic, canonic Âși liturgic. MenþIonăm că niciIstoria pentru inceputul romanilor in DaciaÂși nici Istoria Bisearicii romanilor,n-au fost publicate la Blaj, ci la Buda, prima la 1812, iar a doua la 1831, abia la 10 ani după moartea autorului.Procanonula fost tipărit abia la 1894 in tipografia cărþilor bisericeÂști a Bisericii OrtodoxeRomane din BucureÂști, de către Prof. C. Erbiceanu Âși a doua oară ia tipografia arhidiecezană a Mitropoliei ortodoxe din Sibiu, la 1948.

 

AÂșa se conciliază unele contradicþii in gandirea celor trei corifei ai ªcolii Ardelene: ei se declară uniþi, dar combat primatul papal Âși apăra independenþa Bisericii lor, socotită o Biserică Ortodoxă. FruntaÂșii ªcolii Ardelene acceptau să fie uniþi cu Roma, in sensul in care unii ecumeniÂști de azi se gandesc la o federalizareintre Biserici, fiecare din ele rămanand pe poziþia ei dogmatică Âși in independenþa ei canonică deplină.Dar ei erau naivi (cum sunt Âși azi unii teologi ortodocÂși) cand socoteau că acceptand o alianþă (o «unire») cu Roma, pan\ ce se susþine un primat jurisdicþional al papei, aceasta nu va căuta să aservească Biserica unită papei. Virfurile unite, care au urmat de atunci [i pinâ in 1948, au dovedit aceasta din ce in ce mai mult.

In sensul acesta trebuie soluþionată Âși contradicþia intre afirmaþia fruntaÂșilor ªcolii Ardelene că «Unirea» s-a făcut pe baza acceptării de către romanii din Transilvania a celor patru puncte (pe vremea lor incă nu ieÂșise la iveală documentul original semnatde protopopi la 7 octombrie, 1698, Âși dosit de iezuiþi, care nu cuprindea cele 4 puncte) Âși luptalor impotriva acestor puncte. Ei duc luptă deschisă mai ales impotriva primatului, căci Filioque n-a fost niciodată introdus la Blaj in Crez, nici azima, nici doctrina despre purgatoriu Âși indulgenþe; impotriva celor trei din urmă a rezistat intreaga Biserică unită. FruntaÂșii ªcolii Ardelene consideră deci cele patru «ponturi» acceptate doar in mod formal, nu in realitate, căci ei refuzau să le introducă in credinþa Âși `n viaþa Bisericii unite, ba chiar combăteau orice tentativă a cuiva din această Biserică de a le lua in serios.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ortodoxie si legionarism. De la stinga la dreapta

 

Episodul de la Petru Vodă in care un grup de maici i-a cintat parintelui Iustin Parvu un imn legionar de ziua sa[1] a declansat o nouă dezbatere despre raportul dintre Biserică si Miscarea Legionara Stingistii au gasit pretextul ca, prin generalizare, să incerce compromiterea ortodoxiei si să incrimineze sentimentul national. Anumiti oameni declarati de dreapta au folosit prilejul pentru a se delimita de legionarism de pe pozitii crestine. În efortul lor, dreptacii se intilnesc cu stingistii, cind sustin că Biserica este ideologizată si, prin urmare, trebuie curățată de legionarism. Concluziile sunt gresite, pentru că premizele sunt false.

 

Claudiu Tarziu

 

Cîțiva jurnalisti si publicisti au sustinut acuzatia unui domn, Marco Maximilian Katz “ altminteri amestecat in afaceri cu iz penal “, lider al unui fantomatic Centru pentru Monitorizarea si Combaterea Antisemitismului, precum că intr-o manastire ortodoxă se face propagandă legionară si că asta e un act de antisemitism. Patriarhia Romană si Arhiepiscopia Iasiului, in subordinea canonică a careia se află manastirile Petru Vodă si Paltin, au fost somate să ia masuri. Pe bună dreptate, Patriarhia a aratat că Arhiepiscopia Iasiului are autonomie si e singura indreptățită să se pronunte. Arhiepiscopia Iasiului a dat un raspuns duhovnicesc, dar, spre nemultumirea pirîșilor, n-a promis vreo anchetă disciplinară[2]. Nu era cazul. Întimplarea s-a petrecut intr-un cadru privat, deci nu a fost montată pentru a propaga un crez politic, si numai prin indiscretia unui participant a devenit publica Mai limpede, nu s-a cintat Sfintă tinerete legionar㝠in biserica după Sfinta Liturghie, si nici in vreun marș al maicutelor asupra Capitalei.

 

Atitudinea ierarhiei bisericesti i-a ațițat pe adversarii BOR din afara si dinlauntrul sau, care au revenit cu noi acuzatii: Biserica este infestată de legionari, care i-au si imprimat un fundamentalism etnico-religios condamnabil[3]. Cu alte cuvinte, dacă esti ortodox autentic, respingi ecumenismul sincretist, nu tolerezi pacatul (de exemplu, nu inchizi ochii la propaganda homosexualității), protestezi impotriva initiativelor guvernului pentru instituirea controlului absolut asupra persoanei, prin incalcarea drepturilor si libertăților sale firesti (in cazul actelor de identitate biometrice) si te mai pune pacatul să-ți iubesti si neamul, atunci esti legionar. Adică fascist sau, dacă vreti mai elaborat, antisemit, eugenist, progromist, terorist si, in ultimă instanță, necrestin. Aici, criticii de stinga ai Bisericii se intilnesc cu unii de dreapta[4].

Solutia care se impune in subtext este ca Biserica să se curățe de legionari si să se vindece de fundamentalism.

 

Primo: legionarii sau filo-legionarii nu sunt majoritari in Biserica asa cum s-ar putea intelege, si nici macar prea vizibili. De altfel, sunt cunoscuti si alti duhovnici fosti legionari, bunaoară parintele Arsenie Papacioc si parintele Adrian Fageteanu, ca să-i numesc doar pe cei mai mari, care n-au fost niciodată surprinsi in vreo manifestare legionara de vreo sapte decenii incoace. Dar acestia sunt intr-adevar fundamentalisti: nu se abat o iotă de la Scriptură si de la Traditia crestin-ortodoxa

 

Dacă legionarii ar fi majoritari in Biserica am auzi mai des vorbindu-se despre ei, ar fi putut imprima o atitudine generala in speță fundamentalista Bisericii, si probabil că ar fi fost reprezentati in Parlament. Asa, putini si cuminti cum sunt, sunt invocati drept bau-bau de adversarii Bisericii sau pentru rafuieli in Biserica

 

Desigur, există si unele lucruri stranii si descumpanitoare[5] care se petrec la Petru Voda in ultimii ani, si care trebuie analizate si rezolvate, dar ele nu pot fi extrapolate, fară nici un temei, la nivelul intregii ortodoxii romanesti si nici macar la cel al intregii obsti din Muntii Neamtului.

Secundo: nu numai (filo-)legionarii sunt fundamentalisti, in sensul trairii fundamentelor ortodoxiei. Cunoastem cu totii o multime de exemple de mireni, monahi imbunatățiti si preoti vestiti “ fie ei calugari sau parohi “ care dau dovadă de un bun fundamentalism.

Tertio: istoricii de mare calibru care s-au ocupat de Miscarea Legionară nu au cazut de acord asupra caracterului ei fascist. Ar fi otios să mă apuc să lamuresc eu chestiunea, in citeva rinduri. Cert este că intre legionarism si fascism sau nazism (asimilat fascismului) există o diferență fundamentală: credinta in Dumnezeu. Fascismul este bazat pe mistica statului, nazismul “ pe mistica rasei, iar legionarismul pe crestinism.

 

O altă deosebire foarte importanta care izvorăște din prima: anticomunismul legionar, care era motivat nu doar politic si patriotic, ci si teologic. Fascismul si nazismul au sorginte si ambitii socialiste (incepind cu viziunea secularistă si pină la nationalizari si controlul absolut al statului asupra persoanei), pe cind legionarismul a fost o miscare de tip conservator, adică de dreapta, cultivind si aparind primatul spiritual, principiul monarhic, ideea nationala traditia, familia, proprietatea (fară de care nu există libertate “ spunea Petre Țutea). Nu degeaba in această miscare au intrat si o pleiadă de aristocrati si mosieri, alaturi de spuma intelectualității vremii, multime de studenti, țărani si muncitori.

 

Legat de caracterul crestin si conservator al legionarismului, ajungem si la ce-i doare mai mult pe criticii de dreapta. Acestia atacă legionarismul la esență si sustin că nu există nici o compatibilitate intre crestinism si legionarism[6]. Drept care Biserica trebuie să se lepede de legionarii crestini, dacă acestia nu s-au dezis de Legiune[7], si să condamne Miscarea Legionară “ chiar dacă e moartă si ingropată[8] “, din care nu mai poate fi recuperat nimic[9]. Locul astfel lasat liber ar putea fi ocupat de autenticii conservatori[10]. Cei trei preopinenti ai mei (care erau doi: d-l Mircea Platon) se indoiesc insă că Sinodul va face ceva in acest sens, caci de ce s-ar debarasa de legionari, dacă nu s-a scuturat de comunisti?[11]

 

Asadar, acum legionarilor li se neagă si fibra crestina După ce reeducatorii din anii '50, de la Pitesti, de la Gherla si din alte temnite comuniste, au incercat să-L scoată pe Hristos din sufletele legionarilor prin tortura acum noii educatori ai natiei afirmă că Hristos nici n-a fost vreodată in sufletele legionarilor!

 

Dacă mergem la scrierile considerate doctrinare ale Legiunii, semnate ce C. Z. Codreanu, I. Mota, I. Banea, Gh. Istrate, am zice că Miscarea a fost una crestină[12] . La fel, dacă parcurgem scrierile unor minti stralucite martore ale fenomenului, iar unele implicate in el: Nae Ionescu, Petre Țutea, Mircea Eliade, N. Steinhardt. Al. Paleologu, Gheorghe Racoveanu, pr. Ilie Imbrescu si incă multi altii[13].

 

Mi se va replica probabil că in teorie legionarii erau crestini, dar cu practica stateau mai rau. Ba poate mi se va spune si că legionarii au devenit cu adevarat crestini numai in puscariile comuniste.

 

Avem insă si aici o abundentă literatură stiintifică si memorialistică din care reiese că legionarii frecventau slujbele religioase, că iși ajutau aproapele prin tabere de muncă organizate special pentru construirea de case nevoiasilor, cantine si camine sociale, poduri etc., că la Miscare au aderat foarte multi preoti si calugari s a. Faptul că din cei 2200 de preoti ortodocsi inchisi de comunisti “ cifră documentată pină in prezent “ covirsitoarea majoritate erau legionari trebuie să ne spună ceva despre crestinismul Miscarii. Numarul de față al revistei ROST ii este dedicat parintelui Florea Muresanu, ucis in temniță de comunisti, după ce a ridicat un schit fară aprobare. A fost legionar si nu s-a dezis de Miscare pină in ultima clipa Nu e o exceptie. O fi el crestin, in opinia d-lor Racu si Fedorovici? Or fi crestini alti martiri ortodocsi din timpul comunismului, ca maica Mihaela Iordache sau Valeriu Gafencu, legionari pină la moarte si ei, si considerati sfinti incă fiind in viață? Or mai fi crestini marii nostri duhovnici Adrian Fageteanu, Arsenie Papacioc, Iustin Parvu, Constantin Voicescu, Gheorghe Calciu, care niciodată nu s-au pocait de trecutul legionar? Mai au ei vreo sansă la mintuire, sau numai noii conservatori?

 

Oare nu cumva puscariile comuniste s-au umplut de mucenici si de sfinti pentru că acestia fuseseră pregatiti pentru suferință si jertfă in cuiburile Miscarii?[14] Ce altă grupare politică a mai dat atita cantitate de jertfa O jertfă asumată[15].

 

Că legionarii au si gresit, e sigur, dar ce lucrare omenească este fară de greseala Macar ei si-au ispășit erorile si varsarile de singe.

 

D-l Al. Racu afirmă ca dacă ii judecam cu masura Bibliei, singura valabilă acum ca si in urmă cu 70 sau cu 700 de ani, legionarii ies prost. Poate că da, dar asta nu inseamnă că nu au fost crestini. Chiar si atunci cind au recurs la violență extrema pentru că au facut-o considerindu-se intr-un razboi sau in legitimă aparare, au vrut să apere fiinta neamului si au ripostat la terorismul de stat. Din acest punct de vedere, teologul Gheorghe Racoveanu si Mitropolitul Athanasie Mironescu ne spun că Biserica ii iartă pe cei necurati cu miinile, care ucid in razboi sau in legitimă aparare[16]. Și dacă n-ar fi asa, am avea o istorie de criminali si de domnitori dati anatemei, in frunte cu Ștefan cel Mare si Sfint.

 

Este interesant cum unii dreptaci ii admiră pe luptatorii din rezistenta armată anticomunistă din munti din anii '50 “ majoritatea legionari “ si cum in acelasi timp ii condamnă pe legionarii care au scos pistoalele impotriva autorităților care ii ucideau fară vină si fară judecata doar pentru a-i opri să ajungă la guvernare in anii '30.

 

Ajuns aici, trebuie să remarc o nouă asemanare intre stingisti si acesti pretinsi conservatori: dubla masura În vreme ce primii pot justifica la nesfirsit crimele comunismului, dar n-au nici o intelegere pentru accidentele singeroase la care au fost impinsi legionarii[17], ultimii condamnă si ei asasinatele legionare ignorind cu bună stiință faptul că acestea au fost provocate de uciderile sistematice la care au fost supusi de democratii liberali si țăranisti aflati la putere “ carora evident le gasesc scuze. Pentru stingisti comunismul e o idee buna dar aplicată gresit. Pentru conservatori, țăranistii si liberalii sunt reprezentantii traditiei nationale si crestine de la care ar trebui să se revendice o nouă dreapta Și din acest punct de vedere, devine oarecum logic faptul că se straduiesc să pună legionarismul pe acelasi plan cu comunismul.

Aceasta este gaselnita de ultimă oră a domnilor care se consideră singurii conservatori adevarati, delimitarea de legionarism prin asemuirea lui cu comunismul. La fel cum oamenii de stinga spun că regimul comunist al lui Ceausescu a fost fascism. Deci, prin deturnarea adevarului.

 

În sfirsit, se mai intilnesc intr-un punct stingistii si dreptacii despre care am tot facut vorbire: ii presupun (filo-, cripto-, neo-)legionari pe toti cei ce incearcă să fie obiectivi față de legionarism[18].

 

Asa incit mie unuia conservatorismul acestor dreptaci imi pare că aduce foarte mult cu cel al conservatorilor lui Dan Voiculescu.

 

Închei, asigurindu-vă că acest articol nu are o miză ideologică sau partinica Nu cred in posibilitatea repetarii fenomenului legionar. Dar cred in nevoia de a restaura adevarul “ pe care altminteri preopinentii conservatori sustin că-l slujesc cu orice pret dar in fapt il amputează pentru a incapea in tiparul prejudecăților si al fricilor lor de dată recenta

 

[1] Pe 10 februarie, Arhimandritul Iustin Parvu, staretul Manastirii Petru Vodă (jud. Neamț), a implinit 92 de ani. În tineretea sa venerabilul duhovnic a fost legionar, motiv pentru care, de altfel, a suferit 17 ani de inchisoare, sub regimul comunist. Maicutele de la Manastirea Paltin “ ctitorie tot a batrinului duhovnic, aflată in apropierea Manastirii Petru Vodă “ au vrut să-i facă o bucurie parintelui Iustin si i-au cintat, in chilia sa, printre altele, si Sfintă tinerete legionara La scurt timp, unul dintre participanti, stupid sau provocator, a postat inregistrarea video a momentului pe internet, ceea ce a stirnit un scandal mediatic.

 

[2] Mandatul primit de Biserică de la intemeietorul ei, Domnul nostru Iisus Hristos (Matei 28, 19-20; Marcu 16, 15), este acela de a cunoaste, a trai si a marturisi adevarul Evangheliei. Astfel, misiunea clerului si a celor care fac parte din cinul monahal este aceea de a pune in lucrare această intreită responsabilitate. Nu se cuvine, asadar, să se recurgă la mesaje sau simboluri menite a promova ideologii politice “ indiferent de natura acestora “ in cadrul unităților bisericesti (parohii sau manastiri) “ din comunicatul de presă difuzat pe Agerpres, la 22 febr. a. c. (Sublinierile mele, ca peste tot in note “ C. T.)

 

[3] De pildă: Ce s-a intimplat recent la manastirea lui Iustin Parvu nu este si nu trebuie interpretat ca un «incident». Aniversarea cu parfum legionar a calugarului este doar expresia cea mai stridentă a unui fundamentalism ce caracterizează o parte deloc de neglijat a clerului si a laicilor practicanti din BOR. [ ] După ce l-a «girat» de două ori, patriarhul nu ar fi fost, asadar, consecvent cu sine insusi dacă l-ar fi apostrofat acum pe batrinul fost legionar si fost detinut politic in inchisorile comuniste. În al doilea rind, o atitudine transantă ar fi prezentat riscul de a stirni «sminteală» in Biserica Patriarhul iși cunoaste foarte bine «turma». Știe că nu sunt putini cei care ar fi in stare să cinte din toti rarunchii «Sfintă tinerete legionară», pe care astfel i-ar putea pierde. [ ] Fundamentalismul nu va disparea insă din BOR odată cu fostii legionari. Ca o boală rusinoasa acesta s-a trasmis deja la multi din tinara generatie. Asta poate si pentru că BOR a condamnat masoneria, in perioada interbelica dar niciodată legionarismul “ Mirel Corlățan, Oaza verde de la Petru Vodă, Evenimentul zilei, 23 febr. 2011.

Sau mai subtila asertiune a sociologului Mirel Banică: A existat o legatură intre Biserica Ortodoxă si Miscarea Legionara Raspunsul e unanim si simplu: da, a existat in anii '30. [ ] Marea problemă nu este gradul de colaborare dintre Miscarea Legionară si BOR. Marea problemă este memoria acestei colaborari. Ce a mai ramas din ea după 70 de ani, pentru că memoria lucrează foarte selectiv si are tendinta de a uita partile negre si de a le scoate la suprafață pe cele luminoase “ Mirel Banica in dialog cu Vlad Mixich, pe site-ul Hotnews.ro, 22 febr. 2011, http://www.hotnews.ro/stiri-esential-83281...irel-banica.htm.

 

[4] În subsolul textului intitulat Un articol al domnului Gheorghe Fedorovici, publicat de d-l Alexandru Racu pe blogul sau, d-l Mircea Platon scrie: Deci ML poate fi inteleasa dar nu poate fi asumata ca si concept, nici macar ca «etapă depășită astazi, dar valabilă atunci». Nu era valabilă nici atunci, era o fundatura pentru că inhama Ortodoxia la elanurile fasciste ale epocii. (http://alexandruracu.wordpress.com/2011/03/01/un-articol-al-domnului-Gheorghe-fedorovici/,'>http://alexandruracu.wordpress.com/2011/03/01/un-articol-al-domnului-Gheorghe-fedorovici/, la 1 mart. 2011)

D-l Alexandru Racu are deja o serie de articole si de interventii la rubricile de comentarii pe blogul meu si al d-lui Razvan Codrescu care ii marchează obsesia pentru delimitarea de legionarism, cind de pe pozitii crestine, cind e pe pozitii antifasciste.

 

[5] După cum observă d-l Razvan Codrescu intr-un comentariu pe blogul meu: Oamenii Bisericii, si mai ales monahii, pot privi mai favorabil sau mai defavorabil o doctrină sau o ideologie politica dar de aici pină la a si-o asuma la paritate cu religia si a deveni purtatorii ei de stindard e un salt deconcertant, de o sminteală vecină cu erezia.

Oricite parti bune ar fi avut Miscarea Legionară in contraponderea relelor prin care e judecată cu precadere, si oricit s-ar fi prevalat ea insăși, teoretic si practic, de relatia cu Biserica, legionarismul ramine o afacere omenească si conjuncturala ba una care apartine organic altui ceas istoric. Ea poate constitui, ca orice lectie a istoriei, cu bunele si cu relele ei, o experiență referentială pentru o nouă dreaptă crestină romaneasca dar nu mai poate fi reiterată ca atare (caci istoria “ ne place sau nu ne place “ are o dinamică contextuală care nu ingaduie repetitii si «incremeniri in proiect») si cu atit mai mult nu poate să fie absolutizată religios, ca doctrină si mijloc de mintuire. ( la articolul Un raspuns la scandalul «fascistii de la Manastirea Petru Vodă», http://c-tarziu.blogspot.com/2011/02/un-ra...stii-de-la.html, din 21 febr. a. c.).

 

[6] Pacatul obstii de la Petru Vodă este acela de a crede că legionarismul si crestinismul sunt compatibile. Pacatul ierarhiei B. O. R., al Sfintului Sinod mai precis, este acela de a considera că intimplarea de la manastirea nemteană poate fi expediată ca o simplă chestiune de jurisdictie, ca o neregulă local㝠“ scrie absolventul de Teologie Gh. Fedorovici pe blogul sau. Și mai departe este de acord cu Mirel Corlățan: Prin urmare, o Biserică care a condamnat francmasoneria datorită ostilității ei față de crestinism si față de adevarul omului nu poate să pretindă că nu este deopotrivă responsabilă in legatură cu o miscare care se foloseste de crestinism in ostilitatea ei față de alte religii (mozaica in cazul legionarismului) si față de adevarul omului “ Gheoghe Fedorovici, in Legionarism si ortodoxie: citeva observatii legate de reactiile produse de intonarea unor imnuri legionare intr-o manastire ortodoxă din Romania, pe blogul sau, http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot...xie-citeva.html, la 27 febr. 2011)

D-l Fedorovici deformează intentionat adevarul: antisemitismul legionarilor, asa după cum reiese din scrierile si faptele lor, n-a fost nici religios, nici rasial “ ceea ce ar insemna că a fost unul de structura care ar fi ramas pină azi la supravietuitorii Miscarii Legionare sau simpatizantii ei “, ci unul social “ determinat de dominatia economică si politică a evreilor in statul roman “, deci unul conjunctural si care nu se mai justifică o dată cu schimbarea contextului. Iar acest tip de antisemitism nu era condamnabil in epocă asa cum este azi.

 

[7] În acest sens, dacă evolutia de la legionar la sfint este posibilă si de dorit (lucru care trebuie repetat in mod insistent), dar cu conditia pocaintei reale, canonizarea legionarismului este aberant㝠“ Alexandru Racu, in Un articol al domnului Gheorghe Fedorovici, pe blogul sau: http://alexandruracu.wordpress.com/2011/03...ghe-fedorovici/, la 1 mart. a. c.

Aberantă este si afirmatia că a cerut cineva canonizarea legionarismului. sunt grupuri de credinciosi care solicită canonizarea unor persoane considerate sfinte, ca Valeriu Gafencu, Ilie Imbrescu, Ilie Lacatusu, care au fost legionari, dar mai presus de asta au fost crestini autentici.

 

[8] Apud Gh. Fedorovici, ibidem.

 

[9] Ca orice pacat, episodul legionar nu poate fi incheiat decit de si in Biserica El nu este incheiat pentru că zace incă in pacat. Și nici nu poate fi incheiat de o ierarhie care doar il administreaza nu il si traieste pe Hristos. Hristos s-a facut asemenea nouă in toate afară de pacat pentru a ne scoate din pacat cu toate ale noastre. De aceea, dacă pot exista, si chiar există numerosi legionari crestinati, nu pot exista crestini legionari decit in masura in care există o confuzie extremă in legatură cu semnificatia celor doi termeni.

Asa cum o icoană mincinoasă nu poate fi restaurata tot astfel nu e nimic de recuperat din Miscarea Legionar㝠“ Gh. Fedorovici, ibidem.

 

[10] Nu incitarea la rebeliune legionară este problema, ci faptul că legionarismul faultează constant orice articulare teologico-politică crestin ortodoxă in spatiul romanesc “ scrie Al. Racu, raspunzind unui comentator (http://alexandruracu.wordpress.com/2011/03/01/un-articol-al-domnului-Gheorghe-fedorovici/). Iar d-l Fedorovici, in altă parte, spune că Razvan Codrescu si Claudiu Tarziu nu vor reusi să recupereze legionarismul, dar vor compromite conservatorismul.

 

[11] Din punctul meu de vedere, nu e de mirare că o ierarhie a Bisericii Ortodoxe Romane care a refuzat să-și clarifice legaturile (cate au fost) si complicitățile (cate au fost) cu regimul comunist, refuză să trateze cu seriozitate, adică din punct de vedere dogmatic si canonic, tentativele de a instrumentaliza legionar Ortodoxia. Astazi, problema legaturii B.O. R. cu «legionarii» e problema legaturii B. O. R. cu comunistii “ Mircea Platon, in Primavara aburi si «gloante», pe http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/, la 1 mart. 2011)

 

[12] Iata de pilda marturisirea de credință facută de Ionel Mota chiar la nasterea Legiunii: De la icoană si altar am pornit, apoi am ratacit o bucată de vreme purtati de valurile omenesti si n-am ajuns la nici un mal, cu toată curățenia impulsurilor noastre... Acum, cu sufletul greu, razletiti, sfirtecati, ne stringem la adapost, la singura caldură si alinare, tarie si reconfortare a noastra aducatoare de puteri, la picioarele lui Iisus, in pragul orbitoarei straluciri a cerului “ la icoana.. Noi nu facem, si n-am facut o singură zi in viata noastra politica.. Noi avem o religie, noi sintem robii unei credinte. În focul ei ne consumam, si in intregime stapiniti de ea, o slujim pină la ultima putere “ Ion I. Mota, in articolul La icoană, din revista Pamintul stramosesc, an I, nr, 1, din 1 aug. 1927.

Sau: inceputurile Miscarii povestite de Corneliu Z. Codreanu. Patru linii brazdează mica noastră viață initială: 1. Credinta in Dumnezeu. Toti credem in Dumnezeu. Cu cit eram mai incercuiti si mai singuri, cu atit preocuparile noastre se ridicau mai mult spre Dumnezeu... Aceasta ne dadea o tarie invicibilă si o seninatate luminoasă in fata tuturor loviturilor “ C. Z. Codreanu, Pentru legionari, Ed. Scara, 1999, p. 234)

Sau: În locul necredintei si ateismului masonic, care tinde să instapinească domnia iudaismului, negand pe Dumnezeu si religia Lui, ridicind la locul de slavă Natura si drept manifestare a credintei dumnezeiesti oribila topaială din hrubele masonice, generatia legionară vine cu credinta in Dumnezeu, ca cea dintii si cea mai puternică idee de baz㝠“ Ion Banea, Rinduri catre generatia noastra 1935.

 

[13] În timp ce toate revolutiile contemporane au ca scop cucerirea puterii de catre o clasă socială sau de catre un om, revolutia legionară are drept tintă supremă mintuirea neamului, impacarea neamului romanesc cu Dumnezeu “ Mircea Eliade, in De ce cred in biruinta legionară, ziarul Buna Vestire din 17 dec. 1937.

 

Legionarismul e mistic-crestin. [ ] Legionarismul se salvează prin crestinismul stapinitor inlauntrul lui. Adică legionarul nu se simte bine decit in umbra bisericilor si a troitelor. [ ] Legiunea a fost singura miscare de revigorare crestină si natională din acest veac, din Romania “ Petre Țutea, in Jurnal cu Petre Țutea, Radu Preda, Humanitas, 1992, pp. 105 si 108.

Activitatea scolii lui Codreanu, insemnind o insanatosire a sufletului tineretului, era totodată un ajutor imens dat Bisericii. [...] Faptul că bisericile erau pline de tinerete legionară este graitor. E de mirare neintelegerea intilnită la inalta ierarhie a Bisericii Ortodoxe. Dar preotii de mir si calugarii au simtit de unde le vine ajutorul. Și au imbrățisat, cu riscuri, straduinta lui Corneliu Codreanu “ Ilie Imbrescu, Ucenicul harului divin, Apostrofa unui teolog. Biserica si Miscarea legionara Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca 1940.

 

Vezi si: Miscarea Legionară si Biserica. Omenia si frumusetea cea dintii, de Gh. Racoveanu, reed. Ed. Samizdat, 2005, Crestinismul Miscarii Legionare, de Flor Strejnicu, Ed. Imagio, Sibiu, 2000, si Jurnalul fericirii, de N. Steinhardt, Ed. Dacia, 1991.

 

[14] Apropo, d-nii Fedorovici si Racu, care nesocotesc martirajul legionarilor, incep să se apropie de viziunea d-lui Andrei Plesu, pe care altminteri cei doi il urasc sincer, anume aceea că romanii n-au vocatie martirică si că de aceea sacrificiul legionarilor este neromanesc si necrestinesc. D-l Plesu iși motivează parerea: n-a vazut nici un preot să protesteze impotriva darimarii bisericii. Nici macar pe parintele Gheorghe Calciu, care facuse 16 ani de inchisoare, in care a trecut si prin reeducarea de la Pitesti, si totusi a avut curajul să se ridice impotriva regimului si să mai facă incă 5 ani de temniță. Cazul Calciu a produs multă emotie in epoca dar probabil că d-lui Plesu nu i-a spus nimic pentru că eroul era legionar. ( Andrei Plesu despre «gindirea de meci» a romanilor, pe Hotnews.ro, 26 febr. a. c. http://life.hotnews.ro/stiri-prin_oras-834...ra-arbitri.htm)

 

[15] Cind am terminat de citit evangheliile, am inteles că stau aici in inchisoare din voia lui Dumnezeu: ca desi n-am nici o vină sub latura juridica El mă pedepseste pentru pacatele mele si-mi pune la incercare credinta mea. M-am linistit. A cazut linistea asupra zbuciumului meu din suflet, cum se lasă seara linistită la tară peste zbuciumul, zvircolirile si incordarile lumii “ C. Z. Codreanu, Însemnari de la Jilava, p. 48. Este doar un exemplu, pe care il am acum la indemina dar in memorialistica legionară sunt zeci, dacă nu sute de astfel de dovezi că legionarii s-au jertfit constienti de pacatele lor, ba mai mult, si-au asumat si partea de vină pentru pacatele neamului.

 

[16] Biserica ecumenica paznică a poruncilor din Evanghelie, dar si singura detinatoare a «adevarului lucrurilor», nu priveste in acelasi chip pacatul uciderii; ci felurit. Caci, iata dacă un ins singuratec a ucis, fară voie ori in legitima lui aparare, Biserica il opreste de la impartășanie vreme de 10 ani de zile, ca ucigas Pe cei care ucid insă “ cu bună stiință “ pentru salvarea comunității de destin, pentru salvarea natiei lor, aceeasi Biserică ecumenică ii opreste de la impartășanie vreme de 3 ani, ca pe niste necurati cu miinile “ Gheorghe Racoveanu, Miscarea Legionară si Biserica. Omenia si frumusetea cea dintii, reed. Ed. Samizdat, 2005.

Și: sunt unele cazuri extraordinare in care datorii mai inalte fac a fi iertat a ucide pe altul. Aceste cazuri sunt urmatoarele: dreptul la legitimă aparare si uciderea intr-un razboi de aparare “ Athanasie Mironescu, Mitropolit-Primat al Romaniei, membru al Academiei, Manual de Teologie Morala Bucuresti 1895, la capitolul II, sectiunea a treia, intitulat Pacatele impotriva datoriei omului de a ingriji pentru trupul si sanatatea aproapelui. Omorul.

 

[17] Cronica unor violente politice. Violentele guvernului si violentele legionare, de Nicolae Rosca, Editura Miscarii Legionare, Madrid, 1991. O statistică pe două coloane a violentelor din cele două parti, din care se poate vedea că asasinarea citorva demnitari romani a fost riposta legionară după ani intregi de prigoane in Romania interbelică: sute de legionari ucisi, mii de legionari maltratati si arestati, partidele lor politice scoase in afara legii fară nici un motiv.

 

[18] Curios, tocmai ei, conservatorii care ricanează in fata conspirationismului

filolegionarilor, dau dovadă de scenarită cronică: bunaoara ne acuză pe noi, cei de la ROST, că recuperam legionarii pentru a-i pune în slujba unor interese politice actuale care nu au nimic de a face cu un autentic conservatorism romanesc (adică a intereselor PDL, Fundatia Crestin-Democrată a lui Teodor Baconsky, Vl. Tismaneanu, H.-R. Patapievici “ organizatii si persoane pe care nu o dată le-am criticat). Și ce am cîștiga noi sau pedelistii? Am compromite conservatorismul. Chiar dacă PDL n-are nici un interes in asta, iar noi ne-am asumat public conservatorismul pe cind d-nii Fedorovici si Racu nici nu stiau bine să deosebească stinga de dreapta, partidul lui Voiculescu se numea incă Umanist, iar PD(L) era in Internationala Socialista

Edited by greenyes

Share this post


Link to post
Share on other sites
am un dispret imperial pentru credinta sincera si cautarile spirituale? :))

ma citesti atat de "usor" , incat esti de-a dreptul amuzant.

 

p.s te rog, nu ma jigni, spune mai bine toca, palarioara, nu batic :) nici bunica mea n-a purtat in viata ei batic.

p.p.s nu derapajele anti-ortodoxe (adevarul gol-golut cum spune Streza)deranjeaza in cazul tau, ci tonul pe care-l folosesti si zeflemirea.

 

Si el si Streza vor toleranta pentru minoritati vor sa ne recunoastem greselile stramosilor dar ei ce ofera? Ofera poporului roman si stramosilor nostri respect?? (parca acum imi amintesc cum a fost Mihai Viteazul facut nauc)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Daca vreti sa-i transmiteti ceva lui Robert Aeroth, aveti mesagerie privata.

Va rog eu frumos sa incetati cu off-topicul.

Share this post


Link to post
Share on other sites

E ciudat cum strezahuzum e neobosit in a scoate in evidenta gestul de a obliga 37 de preoti greco-catolici sa se converteasca fortat si de multe alte greseli ale Bisericii, dar se declara "obosit" sa citeasca marturiile chinurilor suferite de "sfintii inchisorilor" postate de greeneyes...

 

Echidistanta, toleranta, alea alea.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici Luptatori Anticomunisti ia atitudine fata de proiectul prin care unei parti a detinutilor legionari le este interzisa reabilitarea juridica

 

COMUNICAT

 

Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici Luptatori Anticomunisti a luat cunostinta de interventia deputatului liberal RAYMOND LUCA cu privire la dorinta domniei sale de a imparti, pe cei care au suferit detentie politica, in buni si rai, in unii care binemerita reparatii morale de la Statul Roman si in cei ce nu merita aceste reparatii morale.

 

Amintim domnului RAYMOND LUCA ca atat regimul Antonescu cat si cel comunist au dat sentinte politice nedrepte si abuzive. Spre exemplu, poetul Radu Gyr a fost condamnat in anul 1941 pentru rebeliune numai fiindca a tinut un discurs din balconul Teatrului National invitind la calm si impacare. Iata chiar cuvintele lui RADU GYR, consemnate in actele justitiei militare de atunci:

 

Nu trageti ! Unire ! Infratire !

 

Pentru acest discurs, RADU GYR a fost condamnat pentru rebeliune la 12 ani inchisoare.

 

Domnule RAYMOND LUCA, astazi se stie exact cine a provocat dezordinele de atunci. S-a gasit protocolul incheiat intre Servicul Special (Secret) de Informatii (SSI) si conducerea Partidului Comunist din Romania, partid care si-a luat obligatia de a produce in acele zile dezordini, jafuri si tot felul de nelegiuiri pentru ca ele sa fie puse pe seama legionarilor, motivindu-l astfel pe Antonescu sa porneasca arestarile.

(n.m/ - pana la urma asa zisa rebeliune a fost o mare facatura. Pacat, de pierdut a avut de pierdut numai Romania, dar mai ales cei inchisi pe nedrept)

 

Lucrurile acestea se stiu nu numai la noi in tara, ci si in strainatate, fiindca documentele au ajuns in posesia serviciilor americane.

 

Dupa dl RAYMOND LUCA, RADU GYR si urmasii lui n-au drept la reparatii morale.

 

Ne doare ca din sanul partidelor istorice, cu ai caror membri am stat in inchisori, se ridica unul ca RAYMOND LUCA. Samanta discordiei pe care acest domn o arunca acum in randul fostilor detinuti politici nu prinde rod. Fostii detinuti politici raman uniti, solidari cu RADU GYR si cu toti cei ce au fost victime ale regimurilor totalitare din Romania.

 

FEDERATIA ROMANA A FOSTILOR DETINUTI POLITICI LUPTATORI ANTICOMUNISTI

 

Presedinte, Constantin Iulian

 

Secretar, Gheorghe Jijie

 

Bucuresti, 11 martie 2011

 

sursa: http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari...tarea-juridica/

Share this post


Link to post
Share on other sites

Astfel de oameni au fost ""tacuti". De astfel de oameni avem nevoie. Sunt multi dar vocea lor nu trebuie sa se auda.

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Fostul detinut politic Nicolae Itul povesteste cum Valeriu Gafencu i-a cedat streptomicina salvatoare lui Richard Wurmbrand.

 

Edited by greenyes

Share this post


Link to post
Share on other sites

HBO Romania a difuzat filmul "Portretul luptatorului la tinerete" duminica 13 martie, seara. N-am prins chiar tot filmul, dar cat am apucat sa vad, mi-a placut. Actiunea e concentrata, personajele bine conturate si realiste, fara sa cada in extreme, de ambele parti.

 

Pro :

- in sfarsit un film istoric fara Sergiu Nicolaescu :D . Glumesc, majoritatea filmelor lui Nicolaescu imi plac, dar imi pare rau sa o zic, dupa 1990 maestrul a cam luat-o pe aratura. Ce dracu a fost porcaria aia de "Poker" sau "Supravietuitorul" ??

 

- filmul urmareste grupul lui Ogoranu o perioada relativ lunga de timp, si cel putin mie mi s-a parut ca au reusit sa transmita sentimentului perioadei ;

 

- nu e un simplu film de actiune, nici simpla propaganda. E .. altceva ;

 

- nu se axeaza pe "vedete".

 

- nu e nici umbra de "antisemitism" sau "anti-orice". Absolut nici un personaj nu e perceput drept evreu ; nu am auzit nici o replica care sa fie legata nici la mana a saptea de evrei. Cam toate personajele se identifica drept etnici romani si atat.

 

Contra :

 

- prea lung si uneori cam repetitiv. Ii vedem pe partizani marsaluind prin paduri, pe membrii securitatii batand si torturand taranii si partizanii capturati. Iarasi imaginea revine la partizani. Iarasi la tortionari. Ad infinitum.

 

- nu prea exista o progresie naturala, filmul e uneori plat, nu e o convergenta. Da impresia ca ar putea sa ruleze la infinit.

 

- filmul pare sa se adreseze unei audiente deja familiare cu subiectul rezistentei anticomuniste. Poate ar fi fost mai indicat sa trateze subiectul mai la indemana spectatorului neinformat.

 

PS : urmeaza sa fie redifuzat la 28-03-2011, ora 20:00

Share this post


Link to post
Share on other sites
Dustin Hoffman va interpreta roul unui roman, primar al Cernautiului in WW2, care a salvat viata a aproape 20.000 de evrei, nedeportandu-i in Transnistria, asa cum venisera ordinele de la Bucuresti. Cine a fost acest Traian Popovici, care a primit titlul de drept intre popoare?

La 70 de ani de la deportarea in Transnistria a evreilor romani din Bucovina si Basarabia, Dustin Hoffman a acceptat să joace rolul lui Traian Popovici, primarul care si-a riscat pielea pentru a salva 20.000 de evrei din Cernauti, anunta AGEPRES.

 

Conform sursei citate, filmul este produs de compania canadiană Veni Vici Entertainment Inc. si va purta, cel mai probabil, titlul 20.000 de sfinti, a carei lansare, preconizată pentru 2012, va fi precedată de aparitia unei carti omonime. Traian Popovici, romanul in a carui piele va intra Dustin Hoffman, a fost declarat drept intre popoare de Autoritatea Martirilor Holocaustului Yad Vashem.

 

Deocamdată nu se stie dacă filmul se va turna chiar la Cernauti, insă dacă ar fi asa, Dustin Hoffman ar ajunge pentru prima oară in tinuturile romanesti, de unde provin parintii sai, după cum a afirmat public de cateva ori. Am sentimente puternice de evreu. Sunt un evreu roman', a declarat el intr-un interviu.

 

Traian Popovici, scurta biografie

 

Traian Popovici s-a nascut la data de 17 octombrie 1892 in satul Rusii Manastioarei, pe atunci in Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria, astazi localitate in comuna Udesti, judetul Suceava. Era fiul preotului Ioan Popovici si stranepot al celebrului preot Andrei din Udestii Sucevei, cel care, in anul 1777, a refuzat să depună juramantul față de noua stapanire austriaca

 

S-a inscris la Facultatea de Drept din cadrul Universității Cernauti, pe care a absolvit-o abia la sfarsitul primului razboi mondial, obtinand ulterior titlul de Doctor in drept.

 

Cand a inceput primul razboi mondial, a mers in Romania si s-a inrolat in Armata romana luptand pană la sfarsitul razboiului.

 

În anul 1908, in timpul liceului, a trecut clandestin granita dintre Austro-Ungaria si Romania, pentru a-l vedea pe Nicolae Iorga care vizita localitatea Burdujeni.

 

În perioada interbelică a lucrat ca avocat in municipiul Cernauti. După ocuparea Bucovinei de Nord, in iunie 1940, dr. Popovici s-a refugiat in orasul Bucuresti, unde si-a continuat indeletnicirea de avocat

 

În anul 1941, conducatorul statului roman, mareșalul Ion Antonescu i-a cerut să devină primar al orașului Cernauți, dar Popovici a refuzat inițial, deoarece nu dorea să servească un guvern fascist. S-a razgandit insă datorită sfaturilor primite de la prieteni.

 

Cateva zile de la declansarea razboiului, am fost chemat telefonic la Ministerul Afacerilor Interne, unde, la secretariatul general, mi s-a comunicat că sunt luat in vedere a fi trimis in Bucovina, cu calitatea de primar al Municipiului Cernauti. La nedumerirea mea cum s-a ajuns la această alegere in persoana mea, mi s-a spus că dl. Ministru de Interne in urma referintelor culese, s-ar fi oprit asupra persoanei mele, din tabloul celor ce i-au fost propusi.

 

Pentru considerente de atentie față de fostul comisar al refugiatilor din Bucovina si Basarabia, al carui comisariat fusese desfiintat, s-a revenit trei zile mai tarziu, de la această idee, fiind numit primar dl. dr. Octavian Lupu, seful serviciului sanitar al Municipiului Cernauti, eu urmand a fi numit prim-ajutor de primar. La incercarea mea dea refuza această calitate, mi s-a atras atentia că acest refuz ar putea fi privit ca o sabotare din partea mea si că dl. Ministru imi ordonă să plec să-mi iau serviciul in primire.

 

Sfatuit de prieteni si pentru prestigiul bucovinean, am acceptat raspunderea de ajutor de primar. Astfel an ajuns să fac parte din statul major al aparatului de functionari, indreptati inspre Cernauti, cu un tren special, in seara zilei de 8 iulie [1941].

 

Popovici, jidovitul

 

La data de 1 august 1941, guvernatorul militar al Bucovinei, colonelul Alexandru Riosanu, il numeste pe dr. Traian Popovici in functia de primar al municipiului Cernauti.

 

La 11 octombrie 1941 a fost invitat la guvernatorul militar al Bucovinei, colonelul Alexandru Riosanu, unde i s-a adus la cunostință ordinul de evacuare a evreilor si crearea unui ghetou evreiesc in Cernauti. Această actiune urma să fie realizată sub conducerea Primariei.

 

Cateva zile după instalarea mea ca primar, am avut ocazia să vorbesc intr-o audienta de lucru cu guvernatorul Riosanu, asupra problemelor evreiesti. Decedatul guvernator imi cerea să procedez la delimitarea unui cartier de oraș caruia voia să-i dea destinatie de gheto. I-am expus punctul meu de vedere net si i-am aratat enormitatea acestei masuri medievale, raportată la gradul de cultură a evreimii cernautene, i-am aratat că din punct de vedere tehnic nu pot admite aspectul degradant al inchiderii unei parti din oraș in baricade de sarmă ghimpată si in ingradituri de scandura

 

Cernautii cu aliura lui de oraș occidental refuzand sub aspect edilitar o astfel de pangarire a esteticului sau. Riosanu mi-a declarat verbal: recunosc, ai in totul dreptate, dar ce vrei să fac, cand sunt mereu impins de presedintie si zilnic asaltat la telefon dacă am ghetoul.

 

Larg cum era el in vederile sale europene, mi-a dat dreptate si pentru ca să adormim vigilenta presedintiei si să linistim impetuozitatea romanizatorilor, carora le putea orasul a jidan, am gasit expedientul studierii ghetoului. Urma să plece in Germania o comisiune prezidată de mine sau alt inalt functionar al primariei, pentru ca la fata locului, la Lublin, la Cracovia, la Frankfurt pe Main, să studieze organizarea ghetourilor.

 

Conditiile de viață din ghetou urmau să fie foarte aspre: s-a interzis parasirea ghetoului după orele 18.00; spatiile de cazare din ghetou nu puteau adaposti mai mult de 10.000 de persoane, dar cu toate acestea aici urmau să fie inchisi 50.000 evrei.

 

El a refuzat să accepte ca acea parte a populatiei orasului să fie inchisă intre garduri cu sarmă ghimpata subliniind faptul că populatia romanească nu trebuie să sustină politica si masurile antisemite adoptate in Germania nazista După lungi dezbateri, guvernatorul regiunii i-a acceptat punctul de vedere.

 

Pentru ca Popovici a luat apararea evreilor, a fost poreclit jidovitul.

 

Romanizarea Cernautiului

 

Din pacate, guvernatorul Rioseanu moare in urma unei operatii nereusite; inlocuitorul sau este generalul Corneliu Calotescu, fost secretar general al Ministerului de razboi, colaborator al Maresalului, originar din Argeș si chiar din acelasi oraș Pitesti ca si Maresalul si ca si Vice-Presedintele Consiliului de Ministri. Acesta nu se sfieste sa aplice masurile de romanizare a Cernautiului.

 

Se succed masurile restrictive impotriva evreilor, intr-un ritm de cascada Interzicerea exercitarii profesiunii “ medicii evrei avand dreptul numai la consultarea pacientilor coreligionari “ inchiderea accesului pentru copii si tineretul evreu la scolile publice si interzicerea functIonarii serviciului divin chiar si la sarbatorile lor cele mai mari.

 

Interzicerea la ghiseele publice (banci si postă) de a plati evreilor sumele trimise ca ajutoare familiale sau derivand ele din plăți comerciale ce li se cuveneau. Predarea devizelor sub pedeapsă de moarte, de aparate de radio, masini etc. Scoaterea fortată la muncă chiar si a intelectualilor pe strazi, piete publice, localuri, cazarmi etc., fară drept la vreo remuneratie.

 

Rechizitionarea de mană specializată in industrii si alte intreprinderi ale statului sau particulare, cu plata unei sume minimale, din cari mai trebuiau să cedeze 30% serviciului de romanizare. Eliminarea din dreptul la cartela plata oficial dublată la paine. Interzicerea accesului in pietele de aprovizionare. Limitarea circulatiei la numai trei ore pe zi intre 10-13. Și cate alte ingenuncheri, de cari nu-mi amintesc. Internarea in lagar nu mai este masură represivă pentru cea mai mică abatere, dar ajunge sistem organizat draconic.

 

Lagarul 15 si Curtea Martială in plină activitate. Evreimea era ingrozită iar romanii de bine ramaneau uluiti in fata acestei cascade de prigoana După principiul exempla trahunt, incep si alti capi de autorități in toate compartimentele publice a se lua la intrecere cu guvernamantul.

 

Ghetto-ul

 

Generalul Corneliu Calotescu anunța decizia ca toți evreii din Cernauți să fie deportați in Transnistria.

 

În acea zi de 10 octombrie am fost chemat la guvernamant, unde guvernatorul Calotescu mi-a pus in vedere să iau masuri pentru ca brutariile să coacă mai multă paine, pentru a aproviziona populatia evreiască ce trebuie să intre in gheto si pentru ca la imbarcarea ei in trenuri să pot da cate 4 paini de om.

 

Aici, in cabinetul Guvernatorului, am aflat că se hotarase deportarea in masă a evreilor din Cernauti. În acelasi timp am aflat si amanuntele cari priveau strangerea lor in gheto, masurile de a se pune in seama statului, in siguranță, avutul mobil abandonat locuinte, ridicarea obiectelor de valoare ce le-ar avea asupra lor, schimbul banilor, apoi imbarcarea in trenuri de cate 50 vagoane, cu plecare sub pază militara catre punctele de frontieră Atachi si Marculesti, pe Nistru, si impartirea lor in judetele Transnistriei.

 

Surprinzator cum a fost de indată incercuit aproape ermetic ghetoul cu sarmă ghimpata cu porti de lemn la iesirile lui principale si cu pază militara Nu stiu dacă a fost scopul, dar efectul s-a vazut: mulsoarea oficială si neoficială a proscrisilor. Ghisee ale Bancii Nationale au fost infiintate pentru schimbul obligatoriu al valutei nationale in ruble, pentru ridicarea valorilor, a bijuteriilor si altor obiecte de valoare.

 

E straniu cum de o institutie asa de serioasă si prima institutie bancară din tară s-a putut preta la jecmanirea unei populatii care a contribuit la prestigiul valutar al țării.

 

Această mulsoare oficiala dura rece, brutala dar in aparență legala

 

Dar să ne oprim la cealalta neoficiala admisă tacit de intreg sistemul deportarii, la care s-au pretat si radioasele personagii cu nimb in societate, si cari au dat corolarul de rusine intregii operatiuni. Cu toate că aliniatele 3 si 4 din regulamentul asupra ghetoului sunt categorice in sensul că nimeni nu poate intra in gheto fară prealabila autorizatie a guvernatorului, totusi nimeni nu tine seamă de aceste dispozitii si de a doua zi, se pune in miscare un pelerinaj inspre gheto, de femei din toate straturile sociale, de cunoscuti samsari intelectuali, cunoscuti publicului cernautean, de persoane bine din toate paturile si profesiunile sociale, hiene cari adulmecau cadavrele sufletesti ale acestor nenorociti.

 

Sub pretext că sunt bine cu guvernatorul, cu comandantul militar sau cu primarul incepe jecmanirea lor pe scară mare, de tot ce aveau asupra lor mai de pret ca monede de aur, bijuterii, pietre scumpe, covoare, blanuri, stofe, alimente de preț (ceai, cafea, ciocolata cacao) pentru a putea mitui sau a se revansa față de acei ce aveau de spus un cuvant de salvare sau a determina o exceptare de la evacuare. Traficul de influență e in plină floare. O altă categorie de hiene sunt prietenii samariteni, care se oferă benevol a pune la adapost toate aceste bunuri, de a le feri de furt, de luare cu forta, pentru a le pastra pană la intoarcere

sau pentru a le incredinta familiilor sau cunoscutilor ramasi in tara

 

De la 200 la 20.000

 

După discuții cu guvernatorul, acesta a acceptat ca Popovici să nominalizeze 200 de evrei care să fie exceptați.

 

Nemulțumit de concesia modestă care i se facuse, Traian Popovici a incercat să vorbească cu Antonescu insuși, de astă dată argumentand că evreii erau de importanță capitală pentru economia Cernauțiului și a cerut o amanare pană cand se gasesc inlocuitori pentru ei. El a argumentat că in situația deportarii tuturor evreilor din oraș, producția de razboi a Cernauțiului ar fi grav afectata

 

Ca rezultat al insistentei sale, i s-a permis să extindă lista, care cuprindea evreii clasificati după profesii (mesterii din toate ramurile de industrie, medicii, arhitectii, inginerii, magistratii, avocatii etc.). În versiunea ei finala lista cuprindea un numar de 20.000 de evrei, ale caror vieti au putut fi salvate astfel.

 

In lipsă de tablouri oficiale de recensamant, pe categorii, pe diferite meserii, profesiuni, ocupatiuni intelectuale sau manuale, am cazut imediat de acord, ca acestea să si le facă singuri evreii, cari se cunosteau mai bine intre ei si cari aveau capii lor de bresle, presedintii corporatiilor si corpurilor din cari faceau parte.

 

În acest scop am hotarat si convocarea la sediul primariei a Comunității evreiesti, pentru a-i pune in vedere efectuarea cat mai rapidă a acestor lucrari. Pentru ca selectionarea să se facă intr-un spirit de cat mai mare dreptate, echitate si obiectivitate, am crezut de bine să convocam fruntasi ai vietii publice din Cernauti, pentru ca impreună cu ei să impartim raspunderea, sub aspectul valorii si suspiciunii intrinsece a lucrarilor.

 

În ce masură au inteles d-nii convocati să ne ajute, unii nevoind să inteleagă că masura retinerii a fost dictată de Maresal in considerarea unor mai inalte comandamente ale nevoilor in industrie si refacere, altii crezand că noi am fi autorii hotararii de deportare, toti la un loc criticand persoana maresalului, unii pentru blandete, ceilalti pentru cainie, aceasta intră in apanajul suferintelor noastre personale. Am fost nevoiti după două zile să ne dispensam de acest fel de a vedea in colaborare, ca numai ne ingreuia opera.

 

Tot triind dosare si amanand deportarea evreilor, se face 15 noiembrie, data la care maresalul Antonescu da ordin ca evreii care nu apucasera sa fie deportati, sa ramana in Cernauti.

 

După consumarea lucrarilor de deportare si după exodul celor sortiti plecarii, a rezultat un numar de 16.569 persoane exceptate de la deportare la un numar de 5.619 autorizatii revizuite pe capi sau membri de familie. La acesta se adaugă numarul celor ce au ramas in Cernauti cu asa numitele autorizatii Popovici, urcandu-se numarul total al evreilor ramasi in Cernauti după recensamantul biroului populatiei in 16 decembrie 1941, la 19.689 suflete, iar după cartela eliberată de primarie in mai 1942, la 19.521.

 

Evacuat a fost exact un numar de 28.391 evrei. Acesta numai din orasul Cernauti. Care este cifra celor ridicati din lagarele nordului provinciei si din orasele de sud nu aș putea preciza. Cred să fi fost CCA. 50-60.000 suflete.

 

Dr. Traian Popovici a murit la data de 4 iunie 1946 in satul Colacu din comuna Fundu Moldovei (județul Suceava), fiind inmormantat in curtea bisericii din sat.

 

De aici

 

Ca sa vedem si eroi adevarati, care au salvat vieti...

Share this post


Link to post
Share on other sites

La o prima vedere, inainte de lectura atenta, "Romanizarea Cernautiului" suna mizerabil chiar si metaforic spus. Probabil de asta a aparut surogatul Israel, pt ca Bucovina a fost romanizata.

Edited by sabin1307

Share this post


Link to post
Share on other sites

Documentar despre Valeriu Gafencu, Sfantul inchisorilor

 

Edited by greenyes

Share this post


Link to post
Share on other sites
De aici

 

Ca sa vedem si eroi adevarati, care au salvat vieti...

 

 

In primul rand, ce legatura are acest subiect cu Miscarea Legionara. Si doi? De ce nu face Dustin Hoffman un film despre chestiunea evreiasca, sa aflam cum s-a ajuns acolo, nu doar ultima parte. Adica aia in care aflam ce bestii erau romanii care s-au luat de oamenii care au crescut "prestigiul valutar" al tarii.

 

M-am saturat de autovictimizarea asta a evreimii. Apropo, va dati seama ce criminal notoriu si ce forta avea Antonescu daca un individ ca asta isi permitea sa nu-i respecte "ordinele criminale de la Bucuresti"...

 

Deci, ce este mai exact "prestigiul valutar" al tarii?

Share this post


Link to post
Share on other sites
De ce nu face Dustin Hoffman un film despre chestiunea evreiasca, sa aflam cum s-a ajuns acolo, nu doar ultima parte.

 

Iarasi logica circulara. Hoffman e naspa fiindca face un film cum il vede el, nu cum il vad altii. Si un film despre "chestiunea evreiasca" ar avea da capo al fine ar avea probabil o lungime de zeci de ore.

 

Adica aia in care aflam ce bestii erau romanii care s-au luat de oamenii care au crescut "prestigiul valutar" al tarii.

 

Stii continutul filmului inainte sa fie filmat ?? N-ar fi mai bine sa asteptam sa termine filmarile si dupa aia sa ne apucam de critica ?

 

Deci, ce este mai exact "prestigiul valutar" al tarii?

 

Un nonsens. Sau o traducere extrem de proasta.

Edited by strezahuzum

Share this post


Link to post
Share on other sites

Am gasit o pilda excelenta despre diferenta dintre fascism, nazism si legionarism. Ignorantii continua sa puna semnul egal intre fascism si legionarism, fara sa cunoasca macar cateva lucruri elementare despre cele doua curente.

 

Diferenta esentiala si majora dintre cele doua o constituie credinta. In timp ce Miscarea Legionara a fost infiintata si functiona dupa legile crestine, fascismul( de fapt o ramura a comunismului italian) era ateu prin definitie.

 

Daca CZ Codreanu era convins de trairea crestina: "Telul final nu este viata. Ci Invierea. Invierea neamurilor in numele Mantuitorului Iisus Hristos. Creatia, cultura, nu-i decat un mijloc, nu un scop, cum s-a crezut, pentru a obtine aceasta inviere.Va veni o vreme cand toate neamurile pamantului vor invia, cu toti mortii si cu toti regii si imparatii lor, avand fiecare neam locul sau inaintea tronului lui Dumnezeu. Acest moment final, "invierea din morti", este telul cel mai inalt si mai sublim catre care se poate inalta un neam. Neamul este deci o entitate care isi prelungeste viata si dincolo de pamant. Neamurile sunt realitati si in lumea cealalta, nu numai pe lumea aceasta", Mussolini era un ateu de genul miilor de atei comunisti care ajungeau mari anchetatori si militieni:

 

"Intr-o intrunire, Mussolini s-a uitat la ceas si a spus:"Îi dau ultimatum lui Dumnezeu ca in cateva minute să mă traznească dacă există!" Și-apoi s-a uitat [iar] la ceas. Au trecut minutele si a demonstrat că Dumnezeu nu exist㝠- Petre Tutea in Cuvantul, 1990

 

Mai mult, fascistii au intemnitat foarte multi preoti odata ajunsi la putere, au inchis biserici. Cum poate fi asta acelasi lucru cu miile de preoti crestini din Miscarea Legionara?

 

De ce a declarat Codreanu ca se va alia cu Mussolini si Hitler daca va castiga alegerile? Simplu: pentru ca erau singurele tari care erau (si) nationaliste, internationalismul fiind asimilat comunismului si capitalismului.

 

Ceea ce s-a si dovedit a fi adevarat, dovada globalizarea de azi si internationala socialista de ieri.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Fascismul nu era ateu prin definitie, ci secular. E o diferenta mare intre a fi secular si ateu. Ca sa dau un exemplu prin care sa-ti distrug demonstratia plina de erori, Mussolini si Hitler sunt ambii raspunzatori pentru concordatele cu Biserica Catolica din 1929 (Lateran) si 1933. Acele acte recunosteau atat limitele bisericii, cat si cele ale statului, dar ofereau bisericii libertatea de a-si raspandi ideile, de a aduna taxe si ofrande religioase, invatamant religios etc... Anecdotele cu Mussolini sunt poate misto, insa actiunile unei miscari (chestie valabila si pentru Codreanu) nu trebuie analizate doar din perspectiva discursurilor papagalului din frunte ci si a actiunilor concrete intreprinse de aceasta.

 

Persecutiile religioase din Germania nazista au fost reduse doar la acele organizatii religioase clar anti-naziste, in special cercuri si pastori protestanti. In niciun caz insa a fost interzisa frecventarea bisericilor. Nu neg ca foarte multi nazisti/fascisti de frunte erau atei... insa interesele statului si organizatiei iti cer de-obicei sa-ti reprimi tendintele naturale si sa te aliniezi interesului comun. Exemplu: Miron Cristea nu a avut nicio emotie sa fie partas la arestarea si uciderea lui Codreanu, chit ca asta era cel mai mare fan al Bisericii pe care el o conducea. Ar fi lucrat bine patriarhul cu regimul lui Codreanu? Clar. Dar uite ca deocamdata Carol era pe cai mari iar interesele suveranului au coincis cu interesele primului-ministru. La fel s-a intamplat si dupa 45, cand interesele bisericii ortodoxe au coincis, de cateva ori, cu interesele statului comunist ateu...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!


Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.


Sign In Now