fcsteaua.ro

Doua titluri pierdute

10 posts in this topic

Ediția 1989-1990 a început în Republica Socialistã România și s-a terminat în Republica România.

 

Steaua atinsese apogeul în 1986, urmând o perioadã în care se menținuse în fruntea echipelor europene. Finala CCE pierdutã cu 0-4 în fața Milanului „olandez” anunța sfârșitul unei epoci și începutul alteia. Din marea echipã care câștigase CCE, nu mai erau în teren decât Lãcãtuș și Balint, singurele promisiuni fiind Rotariu, Ilie Stan sau Ilie Dumitrescu, în timp ce Dinamo, pe lângã deja consacrații Rednic, Andone sau Klein, se întãrise puternic cu Stelea, Doboș, Lupescu, Sabãu, Mateuț, Lupu, Rãducioiu, Vaișcovici sau Timofte.

 

Turul a fost o campanie triumfalã a dinamoviștilor, Nimic nu pãrea a-i mai putea opri, singurul eșec fiind la Craiova, cu 0-1. În rest numai victorii, etapa a III-a marcând rãzbunarea lui Lucescu pentru umilințele ultimilor ani: 3-0 chiar în Ghencea. La terminarea turului, Dinamo avea trei puncte avans și un golaveraj de excepție: 57-8.

 

Revoluția a bulversat și fotbalul. FC Olt Scornicești și Victoria au fost desființate, iar Flacãra Moreni, fãrã sprijinul generalilor, devenise o echipã oarecare. A fost cât pe-aici sã disparã chiar Dinamo… În schimb, echipa de fotbal a Timișoarei a beneficiat din plin de valul de simpatie de care se bucura orașul unde a început Revoluția, având reyultate cu mult peste cele din tur.

 

Abia scãpatã de desființare, Dinamo și-a revenit repede și și-a continuat mișculațiile. Dupã etapa a 22-a, când Steaua recuperase diferența de trei puncte cu care Dinamo conducea la terminarea turului, prezența la Mondialul din Italia a fost declaratã prioritate naționalã, iar campionatul era lãsat pe planul doi. Reprogramãrile, precum și indicația ca jucãtorii selecționați pentru lotul național sã nu mai participe la meciurile de campionat au creat un talmeș-balmeș de care Dinamo a știut sã profite mai bine. Jucând mai mult cu rezervele, cele doua rivale au pierdut puncte prețioase, dar dinamoviștii au încãlcat înțelegerea de a nu folosi jucãtorii selecționați si i-au mai introdus pe ici, pe colo, când a fost nevoie. Un 2-2 la Petroșani, un 1-1 cu Brașovul în Ghencea și, mai ales, un 2-4 al rezervelor împotriva Politehnicii Timișoara au înclinat balanța în favoarea dinamoviștilor, care au obținut o serie perfectã în ultimele 9 zile, în care au jucat patru meciuri: 2-1 cu Flacãra Moreni, 1-0 la Cluj cu Universitatea, 1-1 la Bacãu și 4-1 cu Farul… Dinamo câștiga titlul cu un punct avans.

 

În plus, Dinamo, cu echipa completã, întoarsã de la Mondialul italian, ne-a învins și în finala Cupei, dupã un meci de coșmar: 6-4, dupã ce, la un moment dat, scorul era 5-1. Echipa aliniatã de Steaua spune multe: Gherasim – Ciocan, Negrãu, Artimon, Nae Ungureanu – Minea, Muzsnai, Rotariu, Ilie Dumitrescu – Lãcãtuș, Balint…

 

 

 

ªi ediția urmãtoare a fost cu cântec. Aproape toți jucãtorii valoroși de la Steaua și Dinamo prinseserã contracte în strãinãtate, astfel cã asistam la o renaștere a Craiovei, care termina turul pe primul loc, la egalitate de puncte cu Dinamo și urmatã la un punct diferențã de Steaua și Timișoara. În prima etapã a returul, Steaua învingea Craiova și trecea prima. Dar, așa cum se întâmplã adesea, s-au pierdut puncte acolo unde nu se aștepta nimeni: 1-1 la Brãila și Brașov, 0-0 cu Bistrița în Ghencea, sau 0-2 la Cluj, cu „U”. Chiar și așa, cu douã etape înainte de terminarea campionatului, cele douã echipe se aflau la egalitate de puncte, Craiova având un golaveraj ceva mai bun. ªi a venit etapa a 33-a care va intra în istoria fotbalului românesc. Craiova a învins cu 2-0 la Hunedoara. Aparent, nimic neobișnuit. Numai cã, dovedindu-se cã meciul a fost aranjat, s-a decis penalizarea gazdelor cu 2 puncte. Nu și a craiovenilor. O decizie ciudatã, care a adus titlul la Craiova…

 

În Cupã, Steaua s-a fãcut de râs. Folosindu-l pe Panduru, aflat în stare de suspendare, Steaua a pierdut la masa verde meciul cu Unirea Alba Iulia și a fost eliminatã în sferturi…

 

1989-90 și 1990-91. Douã ediții care ar fi putut însemna încã douã titluri…

 

Andrei Sava

Share this post


Link to post
Share on other sites

Da,intr-adevar doua editii de campionat ratate,din pacate.Imi amintesc si acum cu regret de acel 0-3 din Ghencea in fata lui Dinamo.Daca mi-aduc bine aminte,la meciul ala Hagi l-a luat de gat pe Lupescu si a fost eliminat...

Asta e istoria,nu avem ce-i face.Au fost ani tulburi,asa cum spuneai,si altii au stiut sa profite mai bine de situatie.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Au fost ani de schimbare de generatie.

A disparut de tot generatia "Sevilla" si in locul ei a venit altceva, ceva mai mic.

A fost o generatie buna si aceea a anilor 90(Ilie Stan, Panduru, Adi Ilie, Prodan, Filipescu, etc) dar nu s-a mai comparat.

 

Macar a fost un schimb rapid si usor.

3 ani a tinut lipsa de performanta in campionat.Si, apoi, a inceput din nou hegemonia. :D

 

A fost o perioada frumoasa si aia din anii 90.

Cred ca nu e cineva pe siteul asta care nu ar da orice ca Steaua sa mai aiba o perioada ca aceea, macar ca aceea.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Echipa de la mijloc in sus arata rezonabil. Sigur ca Mujnai nu putea niciodata sa il inlocuiasca pe Stoica, dar in rest, cu Rotariu, Hagi, I. Dumitrescu, Lacatus, Balint, echipa statea bine. Insa apararea era deplorabila. Chiar si cand titularii de drept nu erau accidentati se juca in formula D. Petrescu (care era inca un pusti si care juca foarte ofensiv, lasand foarte des partea sa descoperita in defensiva), Iovan, Bumbescu, Ungureanu. Iar cei trei din urma, cu tot respectul pentru cariera lor de pana atunci, erau pe final de cariera si intr-o forma sportiva foarte proasta. Rezultatele crunte din acea perioada, cu Milan, Eindhoven sau Montpellier li se datoreaza intr-o foarte mare masura. Iar cand nici macar ei nu jucau, Iovan si Bumbescu fiind accidentati o mare parte din sezonul 89-90, atunci totul devenea catastrofic, cu celebrii Cireasa, Artimon sau reprofilatul Negrau, devenit din atacant - fundas de marcaj. Asa a fost si acel 4-6 cu Dinamo din finala Cupei, care a fost un meci care se putea termina dezastruos daca nu exista Lacatus in teren care sa incerce sa remonteze echipa chiar si la 1-5.

Despre campionatul 89-90 ai uitat sa mentionezi rejucarea ticaloasa a meciului Dinamo-Farul, care practic i-a facut pe dinamovisti campioni.

 

PS: Nu pot sa nu remarc ca articolul despre arestarea lui Gigi Becali are 296 de comentarii (and counting...), iar acesta despre istoria Stelei are doua...

Share this post


Link to post
Share on other sites

O precizare. Finala Cupei s-a jucat inainte de participarea la Mondialul italian.

Share this post


Link to post
Share on other sites

@Piece of Mind

 

Scuze pentru formularea ușor confuzã, referitoare la finala Cupei. Mã refeream la fotbaliștii ce se pregãteau centralizat pentru participarea la CM din Italia și nu mai jucau în partidele de campionat. Totuși, finala Cupei s-a jucat cu loturile complete. Pentru a vedea diferența dintre cele douã echipe, iatã formația lui Dinamo: Stelea – Rednic, Doboș (Timofte), Andone, Klein, Lupescu, Sabãu, Mateuț, Lupu,Vaișcovici, Rãducioiu. Doar Vaișcovici și Doboș nu aveau sã joace la Mondial…

Share this post


Link to post
Share on other sites

Andrei

Referitor la sezonul 89-90, trebuie sa amintim despre doua episoade:

1. Meciul direct din Groapa cand jegul-jegurilor de Porumboiu a acordat spurcaiunilor un penalty scandalos care a facut ca meciul sa se termine 2-2. O sa-l rog pe George sa posteze faza, i-o voi da imediat. Cu punctele alea furate castigam titlul.

2. Meciul Dinamo-Faru, initial castigat de constanteni, a fost rejucat (nu mai stiu insa motivele, poate mi le amintesti) si terminat in final cu 3-1 pentru spurcati.

 

Legat de acel titlu, Iordanescu a declarat intr-un interviu din Steaua Sport Magazin din februarie 1993 (poate gaseste cineva ziarul ?!) ca tot sezonul a fost ca un tintar pentru echipa din Groapa.

Despre finala de cupa din 90, trebie sa spunem ca Hagi, care facea cat jumate de echipa, fusese suspendat. Metoda a fost insa scarboasa. Hagi primise rosu la Craiova in campionat, dar , conform regulamentului existent, nu se lua in calcul la un meci de Cupa. Numai ca Tiganul securist, care deja trecuse in presa drept dizidentul regimului comunist,

facuse scandal prin ziare si jegul de Angelescu de la FRF a schimbat pente noapte regulamentul. Astfel Gica a pierdut ultima ocazie sa-i umileasca pentru ultima oare pe maidanezi, cum o facuse timp de trei ani jumate.

 

Despre 1990-91 imi amintesc penaltiul din prima etapa acordat oltenilor contra noastra, unul pur si simplu rizibil, meciul terminandu-se 1-1 pana la urma, si blatul Corvinu-Craiova din penultima etapa. Astfel, pentru a doua oara taranii ne iau titlu la golaveraj desi in meciurile directe am fost superiori.

 

P.S.Pacat ca acest articol a fost postat zilele astea cand toata lumea e atenta in alta parte

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

@THE RADICAL

Returul editiei 1989-90 mai bine nu se juca. N-a fost deloc corect.

 

Mai intai au fost desfiintate Victoria si FC Olt, dar rezultatele lor din tur au ramas. In schimb, in retur, toate echipele au primit victorie cu 3-0 in meciurile cu cele doua. In plus, cum se stia ca nu va retrograda nimeni (pe langa cele doua a mai cazut si Flacara dinamovista...), n-au fost batai de cap pentru nimeni.

 

Steaua obtinuse pana atunci maximum, ceea ce nimeni nu visase vreodata: Cupa campionilor si Supercupa, o alta finala a CCE. Se simtea o auto-multumire, de care Dinamo a profitat. In timp ce Magica Steaua imbatranise si se schimbase mult, cu jucatori mai putin valorosi, Dinamo isi adunase o trupa puternica. Chiar si asa, Steaua a tinut piept.

 

Meciul Dinamo-Farul fusese castigat de Dinamo, care folosise si cativa jucatori preconizati a face parte din lotul national pentru Mondiale. Cum nu era prima data, Federatia a decis rejucarea meciului si suspendarea antrenorilor pe trei luni. Numai ca Lucescu s-a relegitimat ca fotbalist si a stat pe banca in calitate de... jucator, deci totul a fost frectie la picior de lemn...

 

Brambureala a facut ca finala Cupei sa se desfasoare dupa etapa a 7-a din retur, cand Steaua avea o gramada de JUCATORI indisponibili. Centrul apararii era format din Negrau (vopsit repede in fundas central, pe cand el era atacant) si Artimon (adus cu surle si trambite ca noul Belodedici!), pe dreapta era Ciocan (pe care nu mi-l mai amintesc deloc!), asa ca nu cred ca Hagi ar fi putut schimba multe. E drept, in anul precedent, cand finala se jucase la Brasov (!) reusise un gol de senzatie, care ne adusese Cupa...

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Asa este!!!!! Hagi a fost suspendat absolut aiurea!

Cu el in teren alta ar fi fost situatia!

Share this post


Link to post
Share on other sites
@THE RADICAL

Returul editiei 1989-90 mai bine nu se juca. N-a fost deloc corect.

 

Mai intai au fost desfiintate Victoria si FC Olt, dar rezultatele lor din tur au ramas. In schimb, in retur, toate echipele au primit victorie cu 3-0 in meciurile cu cele doua. In plus, cum se stia ca nu va retrograda nimeni (pe langa cele doua a mai cazut si Flacara dinamovista...), n-au fost batai de cap pentru nimeni.

 

Steaua obtinuse pana atunci maximum, ceea ce nimeni nu visase vreodata: Cupa campionilor si Supercupa, o alta finala a CCE. Se simtea o auto-multumire, de care Dinamo a profitat. In timp ce Magica Steaua imbatranise si se schimbase mult, cu jucatori mai putin valorosi, Dinamo isi adunase o trupa puternica. Chiar si asa, Steaua a tinut piept.

 

Meciul Dinamo-Farul fusese castigat de Dinamo, care folosise si cativa jucatori preconizati a face parte din lotul national pentru Mondiale. Cum nu era prima data, Federatia a decis rejucarea meciului si suspendarea antrenorilor pe trei luni. Numai ca Lucescu s-a relegitimat ca fotbalist si a stat pe banca in calitate de... jucator, deci totul a fost frectie la picior de lemn...

 

Brambureala a facut ca finala Cupei sa se desfasoare dupa etapa a 7-a din retur, cand Steaua avea o gramada de JUCATORI indisponibili. Centrul apararii era format din Negrau (vopsit repede in fundas central, pe cand el era atacant) si Artimon (adus cu surle si trambite ca noul Belodedici!), pe dreapta era Ciocan (pe care nu mi-l mai amintesc deloc!), asa ca nu cred ca Hagi ar fi putut schimba multe. E drept, in anul precedent, cand finala se jucase la Brasov (!) reusise un gol de senzatie, care ne adusese Cupa...

 

 

Sa stii ca ei se temeau de Hagi ca draq de tamaie. Pai in meciul din groapa, 2-2, pur si simplu ii ridiculizase (sper ca totusi George il va posta ). Iti spun eu , Hagi avea o atata ambitie cand juca cu ei, se daruia 200%, asa ca misiunea lor ar fi fost mult mai grea, cu toate panaramele alea in aparare ( auzi, Negrau atacant, sa fie folosit fundas central, cat l-am injurat atunci pe Puiu!!!). Sa nu uitam ca din acest motiv si-a pierdut capul si a fost eliminat la 0-3.

Eu eram aproape sigur ca initial meciul Farul-Dinamo fusese castigat de marinari, dar daca zici tu...ma rog , asa o fi ! Nu vad insa smecheria cu Tiganul, chiar daca se legitimase ca jucator. El a jucat doar in meciul cu Sportul, daca nu ma insel.

Share this post


Link to post
Share on other sites