fcsteaua.ro

1 aprilie '98, ziua in care fotbalul n-a mai fost pacalit

49 posts in this topic

Ati avut vreodata senzatia ca traiti doar pentru a asista la un singur meci ? Eu am avut acest sentiment in campionatul 1997-98, cand pe data de 1 aprilie s-a disputat Rapid-Steaua. Nu s-ar putea insa intelege adevarata incarcatura a partidei fara a descrie un pic tabloul fotbalistic de ansamblu al acelor vremuri.

 

Desi cucerise al cincilea titlu consecutiv, Steaua suferise cu ceva timp in urma si o lovitura. Adevaratul parinte al Stelei din epoca moderna, Ion Alecsandrescu, fusese silit de gasca Babiuc(noul ministru)-Marcel Puscas sa paraseasca Ghencea, lasand locul ultimului la conducerea fotbalului. Clubul ramanea fara eminenta cenusie, omul care n-a facut niciodata rabat de la calitatea echipei, dar care a asigurat mereu si forta din spatele cortinei, stiut fiind faptul ca in lumea salbatica (si de atunci ) a lu' Mitica, a lu' nea Jean si a lui Pinalti, daca nu esti masculul alfa al haitei celelalte lighioane te devoreaza fara mila.

 

Poate ca si pentru a realizat cel mai bine ce va reprezenta pentu Steaua aceasta pierdre, in vara lui 1997 la Rapid pe banca poposeste Mircea Lucescu. Beneficiind de prietenia sefilor de gazete din vechea generatie, la fel de "instelati" ca si el, Il Luce (apelativ inventat atunci) atrasese ca un magnet simpatia presei in noul sau demers, acela de a crea la Rapid "imagine si spectacol, performanta imediata nefiind importanta". Vrajeala ieftina, dar unanim acceptata si incurajata.

 

Cand sa-si arate insa muschii in iarba, in primele trei etape Lucescu daduse deja doua "gherle" pe teren propriu. Evident ca de vina fusesera arbitrii, alinierea planetelor si norii de pe cer. Incepuse sa fabrice curentul "singur impotriva sistemului", care vezi Doamne, accepta cu greu un intrus "curat si entuziast ca Rapidul" , rotitele invartindu-se tot pentru cei vechi, adica pentru Steaua. Avand acest scut diversionist securist pueril, dar atat de specific, nea Mircea trece la agonisit puncte cum stia el mai bine. Experienta diabolica din vrmea dinamoviadelor, pusa in practica acum de Dinu Vama (prietenul sau, scolit tot la Baneasa) si arbitrii cu magazin Samsung (apanajul lui Copos) fusesera principalele motoare care au adus Rapidul langa Steaua in etapa a zecea, clubul nostru fiind ocupat si in acea toamna cu parcursul european, unul lung si destul de meritoriu la final. In acea runda are loc meciul direct pe Ghencea. Desi doar la trei zile distanta Steaua eliminase pe Fener, dar il pierduse pe Rotariu, ros-albastrii sunt stapani pe situatie si doar nesansa la doua ratari uriase si un penalty neacordat de dealer-ul Marcel Lica au facut ca scorul sa fie 0-0 la pauza. Imediat dupa, Munteanu si Rosu fac in zece minute 2-0 si se parea ca acest balon mediatic de sapun se va sparge in sfarsit in Ghencea. Totusi Rapidul puncteaza si el printr-un gol destul de norocos , dupa care Denis Serban are ratarea carierei, care probabil a dat o alta turnura intregului sezon. Impinsi de la spate de un fluieras smecher si profitand de oboseala stelistilor, rapidistii fac 2-2 dupa un nou gol ca la flippere. Finalul avea sa aduca extaz in tabara lor si frustrare in a noastra. Nu ne venea sa credem ca ratasem sansa de a lua un avans linistitor si ca dadusem atata moral rivalilor. In timp ca paraseam stadionul in injuraturile galeriei tiganesti ramase, nu-mi era gandul decat la meciul retur. Imi doream practic sa fie maine, trebuia sa ne luam revansa, trebuia sa-i punem din nou in genunchi acolo unde fusesera o viata intreaga.

 

Starea mi-a fost confirmata si mentinuta a doua zi, cand toata lumea lauda calitatea partidei, dar si "noul Rapid, echipa care in sfarsit are forta s-o detroneze pe Steaua din fruntea fotbalului romanesc dupa o domnie cu adevarat hegemonica" (citat aproximativ din presa vremii). De acum era clar, urma o lupta lunga si crancena dusa pe teren, in afara lui, dar si in media. Macar la ultimele doua capitole, rapidistii ne-au facut praf in urmatoarele luni. Lucescu era prezent in fiecare emisiune a amicului Ioanitoaia, luand cu el si galeria in studio, o moda a acelor timpuri. Fara o conducere pertinenta si combativa, clubul nostru suferea cumplit la imagine. In fiecare duminica seara subpodarii blamau Steaua ca face si drege, desi era limpede ca subteranele fotbalului erau stapanite de parintele cooperativei, care isi permitea acum orice in lipsa unor opozanti de talia lui Valentin sau a Sfinxului .

 

Dupa acest tipar au stat lucrurile in tot acel an. E de inteles acum ce greutate capata confruntarea directa. Rapidistii amenintasera in cpntinuu ca nici echipa oaspete nici suporterii ei nu vor scapa nebatuti in Grant. De cealalta parte, toti stelistii ajunsesera la saturatie cu noul Rapid "cinstit si obidit", impins obsesiv in prim plan. Dincolo de asta, microbistii de toate felurile se polarizasera in doua tabere : una pro, una anti Lucescu, cei din urma destul de imuni la intregul aparat de spalat creiere al acestuia.

 

Asadar, pe 1 aprilie 1998, la ora 14, avea sa se desfasoare ceea ce presa numise "meciul deceniului", "duelul gigantilor". Steaua avea doua puncte avans, deci pornea cu doua sanse din trei, dar cotele pariorilor dadeau pe Rapid favorita.

 

La ora 10, in Ghencea se stransese deja mare parte a galeriei ce avea sa se intregeasca pe parcurs. Nu conta ca era zi lucratoare. Scoala, facultatea sau serviciul trecusera de mult pe planul doi. Drumul spre Giulesti a decurs fara incidente, imensa coloana ros-albastra fiind flancata de zeci de masini de politie care paralizasera traficul in acea parte de oras. Problemele le-am intampinat abia acolo. Conducerii Stelei, asa cum ne-a obisnuit in timp, putin ii pasa de soarta si confortul propriilor fani. Daca in tur oaspetii se lafaisera in toata peluza din Ghencea, desi numarul lor nu impunea acest lucru, ne trezim acum ca ni se rezervase mai putin de jumatate din peluza din Grant. Gazdele construsera in ultima clipa un gard despartitor de sarma ghimpata. Tarcul nostru de 2000 de locuri s-a umplut imediat, dar afara inca asteptau 3000 de omaneni. Jean si-a intrat atunci in rol si a amenintat ca va iesi masacru. Ai nostri, deja iritati, fiind gata sa rupa barajul ce-i despartea de ceilalti rapidisti ce asteptau si ei la porti. S-a gasit solutia sa se colecteze biletele celor deja intrati si pe baza lor sa se acceada in continuare. In fine, cu trei sferuri de ora inainte de start cei 5000 de stelisti au fost inauntru. Norocul (dar si ghinionul catorva, se va vedea) a fost arhitectura arhaica a tribunei. Nu existau scaune, iar treptele amfiteatrului, foarte largi de altfel, nu erau construte din beton ca peste tot in lume, ci realizate din gradene din lemn dispuse de-a lungul curbei de nivel, acesta fiind de fapt si motivul pentru care astazi e inchisa acea parte de stadion. Astfel, pe un rand, in grosime vorbind, puteau sta chiar si trei insi in picioare, dar unul in spatele celuilalt.

 

Coregrafia a fost frumoasa pentru acele vremuri, sectorul s-a umplut de placute rosii si albastre, a aparut in premiera si superbul banner de gard Steaua Religion. De departe, Armata Ultra constituia singura pata de culoare in peisajul atat de tern de pe Giulesti. Apropo de gazde, replica a constat intr-un adevarat spectacol omagial, cu majorete si parasutisti dedicate sponsorului Connex. Sloganul lor era "acum ori niciodata!", marsand pe ideea unei dreptati istorice dupa 50 de ani de asuprire a clubului muncitoresc. La noi au aparut mesajele care le aminteau rapidistilor de indelednicirea lor de baza (stransul gunoiului) si de bronzul specific, apoi o caricatura numita sugestiv, Il Muce. Erau alte timpuri si alte legi. Avand pe cap un accesoriu ce imita un cutit infipt, Jean se urcase pe gard si incerca sa-si mobilizeze ultrasii imbracati in celebrele geci portocalii, care trebuiau sa suporte acum si conditiile oribile de vizionare pe langa tensiunea de nedescris a meciului.

 

Care in sfarsit incepe. Rapidistii ne iau tare din start. Stoichita isi demonstreaza limitele si ordona pasul inapoi, iar in min. 8 pica golul rapidist. N-avem ce face si suportam vacarmul celor 15 mii de tigani care venea de pretutindeni. Ai nostri, evident mai buni, trec apoi la carma jocului si au cateva ocazii clare, cea mai mare prin Lincar. Armata Ultra isi revine si ea din momentul dificil si reia repertoriul de incurajare dar si lozincile antirapidiste. De aici incolo lucrurile vor fi limpezi. Marele antrenor Lucescu aplica tactica autobazei mult inaintea lui Sorinaccio, trupa lui Stoichita se zbate, mai are cate o tentativa de ocazie, dar pedaleaza mai mult in gol. Atmosfera in tribune, desi vulcanica la inceput, revine si ea la normal. Pe la mijlocul reprizei a doua, Lucescu recurge si la trucurile de pe vremea derbiurilor cu Dinamo. Jucatorii sai ii provoaca permanent pe stelisti care abia se abtin sa nu riposteze de rosu. Rapidistii stau mai mult pe jos, targa intra de fiecare data, dar apoi cel "lovit" iese pe picioare. Timpul se scurge mult prea repede cu toate ca pe gazon nu se intampla mai nimic. Rapidul e pe primul loc si e pe cale sa ne ia patru puncte din sase desi nu fusesera deloc superiori. In peluza, unii mai au puterea sa cante, dar cei mai multi privesc deznadajduiti in gol. Iar vom fi condamnati sa vedem la toate jurnalele freza carliontata si fata de lut a omului care va descrie in termeni pretentiosi exceptionala-i strategie victorioasa? Se pare ca da.

 

Vine insa minutul 89. Cativa deja se urcaresera pe gard sa stranga steagurile. Pe teren, Rapidul incearca o actiune de atac la trecerea timpului. Dupa o deposedare energica in care arbitrul isi calca pe inima si nu mai opreste jocul pentru o noua repriza de tavalit, mingea ajunge la Lincar, apoi la Rotariu pe extrema. Avand un moment de geniu Roti, o arunca cu o executie surpinzatoare in careul rarefiat. Lacatus il pacaleste pe singurul rapidist aflat pe acolo, iar Ciocoiu bubuie mingea sub transversala. In spatele portii, la 15 metri distanta, la inceput avem un moment de uluiala, precum un invalid fara vlaga care se vede transformat in Asafa Powel. Insa in secunda urmatoare, de voie-de nevoie o luam in jos pravalindu-ne unii peste altii, iar cei din primele randuri sunt practic striviti de gardul de fier. Baietii sarbatoresc cu mainile in aer in fata galeriei impresionati si ei de miscarea browniana de deasupra lor, parca temandu-se ca balustrada sa nu se prabuseasca sub atata greutate. In fine, dupa un minut de extaz divin, "apele" se mai retrag in matca. Unii insa se tin de glezne. Gradenele vechi se rupsesera, iar "viitura" ii prinsese cu picioarele in gropi, provocandu-le entorse mai mici sau mai grave. Asta-i viata si asemenea momente unice pentru orice suporter au pretul lor.

 

Este randul "gunoierilor" sa fie distrusi , explozia noastra picase peste ei ca o ploaie de grenade. Cele trei minute de prelungire aratate au fost absolut sublime. Unii cantau, altii chiar racneau, iar in stanga, in dreapta si in fata noastra vedeam oameni disperati care deja se retrageau in sloganul "Rapid, spune tu, cine este lideru'?". Altii din contra, au ales sa ramana minute in sir in tribune cu capetele in maini. Unde este omorul promis, vitejilor? Unde este nea Ovidiu sa va primeasca sa propovaduiti voi pentru azi invierea rapidismului pe cadavrul "ticalos" al stelismului? "Niciodata!", "niciodata!", strigau acum cinci mii de piepturi, ca raspuns la indemnurile martiale de la inceput rostite pe melodia lu' Socaciu.

 

Intre timp meciul se terminase, iar jucatorii au venit sa cante alaturi de noi "Cu Steaua pana la moarte!", refren ce rasuna puternic si indolia un stadion care ne primise astazi cu tot ce avea mai ostil si mai jegos. Rapidistii ies terminati pe sub noi prin tunel, unii mai au puterea sa arata degetul mijlociu, dar nu-i putem privi decat cu mila.

 

Asa s-a scris povestea finalei de campionat din '98, meci in care fotbalul a invins pana la urma acest amalgam compus din "smenozeala" de Giulesti si viclenie fina, specifica unora care doar in fabricarea sosonilor de aur fusesera artisti. Nu vazusem fotbal de inalta clasa, nu castigasem nici Supercupa Europei, dar emotiile si frustrarile acumulate ne dadeau dreptul sa fim fericiti. Pe drumul de intoarcere spre Ghencea, mareea ros-albastra domina fondul sonor al sectorului 6, cu atat de obisnuitul cantec al acelor ani : "Campionii, campionii, ole ole ole!", sarbatorind deja adjudecarea titlului. Nu va fi insa deloc asa, deloc surpinzator privind acum, momentele dificile abia urmau, iar pentru izbanda finala din acel an a trebuit sa traim alte sute de minute de infarct.

 

De aceea, campionatul cu nr. 20 are si va avea un loc aparte in istoria Stelei si in inimile noastre.

 

The Radical

 

Rezumat Rapid-Steaua 1-1, 1998

 

 

 

Atmosfera de la Rapid-Steaua 1998

 

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eram intr-a 12-a atunci si, nefiind din Bucuresti, necunoscand pe nimeni (pe vremea aceea) suficient de dement incat sa mearga la meciuri, am ramas cu privitul la televizor...

 

La golul lui Ciocoiu tin minte ca am racnit cateva minute, iar mama (stelista infocata!), desi era cu mainile pe sus, ma ruga sa tac, dar cu juma' de gura (deh... stateam - si stau in continuare - la bloc...).

 

La meciul tur, la ratarea lui Denis Serban, inainte ca optarul nostru sa dribleze si poarta, m-am aruncat in genunchi in fata televizorului si am inceput sa racnesc GOOOOL cat ma tineau plamanii, spre disperarea alor mei (era in jur de 9:30 noaptea). Cand am vazut si continuarea, am injurat birjareste pentru prima si singura data cu ai mei de fata. Scandalu' a tinut mai mult de 15 minute: eu ma scuzam, iar ai mei...

 

Doamne, cate blaturi ordinare a putut face Rapidul cu Lucescu la carma (in sezonul urmator, Dinamo si Rapid au avut o concurenta acerba!)... Ce arbitraje, ce adversari, ce cronici de meci... Si acum Lucescu spune ca nu ar putea reveni in Liga I, ca nu atmosfera nu e propice performantei...

Edited by Lari

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cadou de 1 Aprilie pentru toti stelistii.

 

 

 

Si, sa nu uitam de meciul care a venit imediat dupa.

 

 

 

 

 

Unul dintre preferatele mele. Nu o sa il uit niciodata. Golul dat de Rotariu imi face pielea de gaina de absolut fiecare data cand il vad.

Cand om mai face asa ceva, Doamne?!!!

 

 

Mii de multumiri lui The Radical pentru acest superb material.

Stiu ca e 1 aprilie si ca ar trebui sa radem dar, citind, mi-au cam dat lacrimile.

 

As da orice sa se intoarca vremurile alea!

 

Forza Steaua!

 

 

p.s.

In primul video e vorba despre rrapeed - Steaua 1-1, nu 0-1. E o greseala.

Edited by Adrian

Share this post


Link to post
Share on other sites

RADICAL, urmeaza ceva si pentru 6 aprilie, ACUM 3 ANI!?

 

1. Ciocoiu n-a infipt mingea sub transversala, pur si simplu a asteptat calm sa ajunga in piciorul lui si l-a executat pe Lobont, care a vazut cum ii intra mingea in poarta, ca un condamnat care isi vede moartea.

2. Pe la finalul rezumatului cu rapid, se vede cum Lacatus ia de jos ceva(o bricheta!? :) ) si o trimite inapoi in tribuna, "adrisantului". Asa se face cu tiganii, nu ca Nicolita care scotea betonul in afara terenului sau se facea ca n-a auzit ce i-au strigat timisorenii. Gesturi frumoase, dar cu efect 0, tot noi fiind echipa reclamata la UEFA pentru rasism

Edited by Adrian
Nu posta consecutiv!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Superb Radical,absolut superb!

Share this post


Link to post
Share on other sites

aveam 15 ani

cred ca e cel mai frumos sfarsit de meci pe care l-am vazut vreodata.

a fost o inghesuiala la intrare cum nu am vazut niciodata, intrarea efectuandu-se pe langa podul Grant.

Tiganie ca-n Giulesti nicaieri n-ai sa gasesti.

 

Ciocoiu, Ciocoiu a ingropat gunoiu' !

Share this post


Link to post
Share on other sites

1 aprilie...ziua mea faceam 8 ani!Am primit cel mai frumos cadou. ps:e singurul din copilarie care mi`l aduc aminte.

 

 

 

cat despre al doilea video cu dinamu 5-0...ce zice comentatorul ala ca au protestat plecand...poi astia mereu cand pierd protesteaza :)) =)))))

Edited by kaymack

Share this post


Link to post
Share on other sites

Da, asta ramane cea mai frumoasa amintire stelista a mea. Bucurie ca aia n-am simtit nici cu Valencia, acasa. Si felul in care negrii de la T2 de la ei se facusera si mai negri la auzul racnetului venit dinspre noi: "Niciodata!! Niciodata!!!". Multam' pentru amintirile placute, The Radical! Astea reprezinta principalul motiv pentru care ma simt legat de acest club.

Edited by Stanici

Share this post


Link to post
Share on other sites

si la finalul campionatului: de-o vrea Copos de n-o vrea, noi 'o luam' si pe ana, ana electronicaa! hei! :)) m-au trecut fiori cand am citit articolul si mi s-a ivit o lacrima in coltul ochiului. lacrima pe care o aveam si atunci, la 12ani, dupa ce nu mia venit sa cred ca Ciocoiu era sa dea peste din cativa metri, mingea ducandu-se fix in vinclu! tin minte ca in blocul vecin statea (si inca sta) un rapidist infocat, cu un an mai mare ca mine, care nu a iesit o saptamana din casa dupa acel meci si nici pe geam fiindca arborasem steagul iubit al Stelei pe balcon. clipe frumoase, de neuitat ale copilariei. sper ca si copiii mei sa aiba parte de asa ceva... si acum imi vine sa plang de fericire cand ma gandesc primavara aceea. dar si de tristete fiindca a trecut.

pacat ca anul urmator nea Imi i-a lasat locul lui Piturca, care cu sau fara voia lui a pus bazele epocii ciobanului... imi cer scuze ca aduc aminte de eL la un asemenea articol, dar realitatea de acum e prea departe fata de magia de atunci

Steaua TE IUBESC!!!

Share this post


Link to post
Share on other sites

Daaa, daaa... partea marfa e ca eu stau in Militari, cartier in care era mare "razboi" pe atunci intre noi si sclavii aia. Duamne, cand imi aduc aminte moacele rapidistilor dupa acel meci... zici ca nimerisem intr-un film cu zombie... si cand le ziceam ca i-am inecat ca pe tigani la mal... nu mai aveau putere nici sa mai riposteze, stateau ca apaticii in durerea lor. :bananadance:

Share this post


Link to post
Share on other sites

Sa moara Copos si toti rapidistii, si Ioanitoaia si toti ziaristii, titlul e-n Ghencea, Cupa e-n Banie, sa moara Copos si-a lui galerieeee !

:hooray:

Share this post


Link to post
Share on other sites

dupa meciul acela mi-am cumparat primul fular cu Steaua. pana atunci aveam un steag facut de o vecina croitoreasa si un fel de esarfa facuta de mine cu albastru pe material rosu :))fularsteaua2 stiti ca atunci se gaseau greu si erau scumpe. am spart pusculita si m-am dus la micul magazin Steaua de langa cismigiu si am cheltuit pana la ultimul banut pe fular caciula si bentita si am venit cu ele acasa la gat si pe cap, lumea din troleu uitandu-se la mine cu uimire cum de pot rezista temperaturii ridicate de afara :)))))))))

Share this post


Link to post
Share on other sites

Super amintire. Am fost si eu prezent, dar nu la galerie. Imi amintesc cum la inceputul meciului, seful galeriei lor, geamgiul ala, Minca parca, a luat microfonul si a adresat intregului stadion urmatoarele cuvinte:

"Lasati-i stimati spectatori sa ne spuna ciori. Pana la urma ciorile urca acolo, in inaltul cerului, iar ei sunt niste biete bipede care nu vor avea niciodata acest privilegiu"... Sau cam asa ceva.

 

Dupa 5-0 cu Dinamo, lumea incepuse sa vorbeasca despre Shalke04 si Dinamo05. :laugh:

 

Felicitari The Radical pentru un nou articol reusit, venit intr-o perioada de penurie. Se pare ca nu mai avem decat doi sau trei redactori care mai doresc sa scrie pentru acest site.

Edited by Virgil

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eram clasa a 7-a; m-am uitat la meci cu un prieten care nu era microbist si la sfarsit ma bucuram si saream ca un bezmetic si ala se uita la mine si nu intelegea ce se intampla, credea ca nu sunt sanatos la cap .

 

A fost unul dintre cele mai frumoase titluri castigate in ultima perioada .

Share this post


Link to post
Share on other sites

am tovarasi dinamovisti, rapidisti si craioveni (astia sunt mai infocati) si de fiecare data cand e vb de fotbal si Steaua imi tot scot ochii cu comunismul si alte baliverne. dar nici unul dintre ei nu are amintiri mai recente si mai frumoase cu echipa lor de sulfet cum am eu cu Steaua. si cred ca fiecare dintre noi. cand imi aduc aminte despre momente ca cel de sus amintit imi aduc aminte de toata acea perioada, nu doar meciurile in sine ci si clipele vietii de zi cu zi, intamplarile mele de atunci, bucuriile si necazurile de atunci... Steaua a facut asta. e o parte a vietii mele si nu pot sa-mi aduc aminte de vreun moment din trecut si sa nu zic: aa atunci a jucat Steaua cu Juventus! sau cu Panatinaikos sau St Gallen sau Valencia. cum nu pot sa nu imi aduc aminte despre o intamplare din viata de zi cu zi cand imi aduc aminte de meciurile Stelei. si cred ca asta e magia si farmecul adevarat al acestei echipe. se contopeste cu tine si devine o amintire pe viata, arhivata in marea biblioteca a memoriei.

aceste articole sunt extrem de benefice fiindca ne fac sa uitam de grijile prezentului, atat al nostru cat si al echipei iubite, sunt o raza de soara in aceasta zi ploioasa si mohorata. sunt ca florile pomilor de pe strada

ma scuzati ca am devenit melodramatic, dar mi-a dat fiori acest articol.

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

e meciul acela care s-a jucat dimineata??ca nu mai tin minte.aveam 9 ani dar stiu ca topaiam in casa si am spart o farfuri e cu dinam0.tata era caine atunci:D

Share this post


Link to post
Share on other sites

frumoase amintiri... cu Lacatus si Rotariu pe teren era imposibil sa nu castigi campionatul.

 

imi aduc aminte cum la sfarsitul acelui sezon deja celebrul Ooooovidiu Ioanituaia l-a chemat in emisiune pe Adalbert Kassai (cel ce a nu facut decat un singur lucru bun in folbalul romanesc... a dat palmaresul Poli TM pe buna dreptate lui Zambon), iar in acea emisiune a intrat telefonic si Il Luce sa ne spuna el cum e treaba cu albitrii care il fura. nu stiu cum veni vorba, dar Il Luce (ce tare era cantecul ala cu Il Luce Il Luce...) asa... Il Luce s-a luat de Kassai cum ca acesta a facut niste delegari dubioase la nu stiu ce meci de a lui Steaua. atunci Kassai in prostia lui ungureasca a luat foc si a zis tare cat sa auda toata tara cum ca "acel arbitru a fost pus de catre Copos". Il Luce jmechier fiind din nastere a spus "cum adica de catre Copos? pai ce fel de federatie sunteti voi de il lasati pe Copos sa puna arbitrii la meci?"

 

a doua zi la stiri nimeni nu a zis "Copos pune arbitrii la meciurile Stelei". nu. a doua zi la stiri Il Luce era scos un mare erou national dandu-i o super replica lui Kassai... atat. nimeni nu a discutat despre delegarile arbitrilor la meciurile Stelei. probabil ca deja stia toata lumea care e treaba, si nu mai trebuia punctat acest foarte mic amanunt... chiar infim.

 

daca cineva dispune intr-un fel sau altul de imaginile acelui proces al etapei de la sfarsitul sezonului 1997-1998 cu Kassai si Il Muce ar face un mare bine istoriei facandu-le publice pe youtube sau pe acest sait dedicat celor ce iubesc Steaua Bucuresti. chiar il rog din toata inima sa faca asta...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Sa nu uitam cateva lucruri importante:

 

1. Antrenorul celor nespalati, Nea Lircea Mucescu zis si 17 Nentori si apoi Skonto Riga, a tunat si fulgerat ca ba a fost un fault la mijlocul terenului, ba se terminase timpul, ba offside! Deci, iar l-au furat arbitrii!

2. Sa nu uitam ca la meciul din penultima etapa, Sportul-Steaua 1-1, in vestiarul Sportului statea: O VALIZAAAAAAA! Da! Exact! O valiza de la Copos si de la antrenorul-tata al portarului Sportului: Lazvan Mucescu! Eheeeeeee! Erau vremurile in care Gigi Creditorul nu era nici inmugurat in peisajul Stelei! Erau vremurile altor pradatori ca Paunestii si Marcel Puscas, ala care-si bate copilu' si nevasta si da lectii despre Steaua, ala care "poate?" a luat niste banisori la celebrul PSG-Steaua 5-0, cand aia ar fi pierdut 15 milioane de dolari daca nu se calificau!

3. Sa nu uitam meciurile din ultima etapa al acelui an: 5"U" Craiova - 17 rapid 2-2 si Steaua - Gloria 5-2! Am scris 5 si 17 ca asa s-a jucat! 5 de la Craiova contra 17 de la rapid! Mai tineti minte ca la penalty-ul obtinut, Lutu i-a spus lui Lobont unde trage si a dat mai slab ca Ogararu la Pitesti??? Ei vin cu explicatiile ca au dat gol si mingea era in poarta si : I-A FURAT ARBITRU! Nu va e cunoscut??? Parca era Salomir arbitru si ei vin cu : "A purtat sort ros-albastru"! Imi aduc aminte ca la Procesul Etapei de atunci Kassai era in studio si a intrat Copos pe fir sa se planga de arbitraj! Ce a urmat a fost un delir! Kassai i-a spus lui Copos: "Pai bine ba George, te plangi de arbitraje cand tu ti-ai pus arbitrii la toate meciurile!??!" S-a asternut o tacere monumentala in studio, desi toti stiau despre ce e vorba, si s-a auzit apoi sunetul batistei care a cazut pe tambal! De atunci au urmat multe astfel de lucruri si tot oamenii astia sunt azi aici!

 

Convorbirea era chiar intre Kassai si Copos, nu cu IL MUCE! A intrat si Il Muce pe fir, ca doar Nea Ovi nu a dat atatea limbi in fund degeaba! Ca si acum! Dar dupa ce a intrat IL Muce pe fir, a intrat si Copos!

 

Vai, sambata jucam cu Bistrita! Ce ziceti!?? Putem face un egal??? Cu noroc si joc bun, facem! Ca sa-l citez pa Laca!

Edited by alexmk17

Share this post


Link to post
Share on other sites

frumos f frumos.

ce meci, ce echipa, ce galerie.

si ce a urmat a fost de la agonie la extaz 1-1 cu sportu si apoi egal intre rapid si Craiova care erau calificate si in cupa, iar daca lua rapid campionatu Craiova juca in cupa cupelor. noroc cu alexanco ca a jucat cinstit cu toate ca jumate din echipa craiovei era blatuita.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Mi s-a zburlit parul cand am revazut imbratisarea Lacatus -Stoichita din final, bucuria baietilor si a galeriei.

 

Superb ! Frumoase amintiri.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Scosesera cotofenele zvonul ca acele gradene de lemn ar fi fost imbibate cu motorina , si ca la prima fumigena, vom arde ca sobolanii. N-a fost adevarat... Si acum imi aduc aminte cum fluturam fularul cu cotul lipit de sold, ca n-aveam loc... Mama, si era o caldura...Si io eram in costum, ca fugisem de la scoala. Atunci a aparut strigatura : " Ciocoiu, sa traiesti/Ai dat **** in giulesti". Si dup-aia, " Asta este Steaua, Steaua adevarata/Ce-a indoliat giulestimea toata". Eheee, ce frumos a mai fost...Chiar si pentru astea, Ciobane, mori in chinuri!

Share this post


Link to post
Share on other sites

tin minte ca la acel meci aveam vreo 12 ani si am fost cu tata si am stat la tribuna 1 inconjurati numai de gunoieri... dupa ce am primit gol tata le baga la tigani strambe: "sa vezi ba ca prostu asta de Lucescu se retrage in aparare si ne dau astia gol!". cand a dat coicoiu gol toti tiganii au inceput "fu...-ti mortii ma-tii luce, lucele pi...dii, vine el cu tactica pu...lii", eu nu mai stiam cum sa ma stapanesc sa nu sar in sus, tata tinea de mine.

din pacate amintirile frumoase sunt din ce in ce mai rare la Steaua din cauza unui cioban infect

Share this post


Link to post
Share on other sites