fcsteaua.ro

Viata de suporter

52 posts in this topic

Asteptam de mult timp partida pe care Steaua urma sa o dispute la Cluj Napoca in compania CFR-ului. Inca dinainte ca CFR sa devina campioana iar Steaua vice-campioana. Chiar daca intre timp vazusem live echipa la Bucuresti cu Galatasaray sau la Bistrita cu Gloria, meciul de la Cluj avea alta insemnatate.

 

Si cu cat se apropia ziua cea mare, cu atat ma luau fiorii in legatura cu aceasta partida. Dar asta nu din cauza emotiilor din cauza rezultatului final sau a luptei din teren, ci din cauza organizarii acestei deplasari. Pentru ca eu o consider deplasare, chiar daca echipa a venit acum in judetul meu.

 

Implicata trup si suflet intre timp in marele proiect AISS, care, fie vorba intre noi, o sa aiba mare succes, am pregatit in detaliu toate aspectele deplasarii impreuna cu colegii din Asociatie. AISS Cluj trebuia sa fie prezenta la acest meci si trebuia sa o faca intr-un mod cat mai spectaculos. Si chiar spectaculos a fost.

 

Anuntul ca biletele la meci se pun in vanzare incepand de miercuri, asta fiind cu 2 zile inainte de meci, si stiind ca avem nevoie de mai multe bilete decat membri suntem, ca deh, mai vin prieteni, vecini si cunoscuti, am stabilit deja de cate bilete avem nevoie si cate persoane se vor prezenta in ziua deschiderii caselor de bilete la coada.

 

Dar asa cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targul Clujului, nici socoteala lui Muresan si Paszkany nu s-a potrivit cu a noastra, iar casele de bilete s-au deschis "pe ascuns" marti, cand au fost vandute peste 10 000 de bilete. Vestea m-a lovit adanc in plex, ingrijorarea cuprinzandu-ma cumplit.

 

Dar stati asa, ca nu e dracul atat de negru. "Rezolvam noi cumva", imi zic. Si am inceput sa-mi pun rotitele in functiune stiind ca 50 de persoane depindeau de mine si de actiunile si deciziile mele. Cu gandul ca e imposibil sa nu mai fie bilete de vanzare si ca vom putea achizitiona si miercuri tichetele salvatoare, mi-am zis ca toate sunt rezolvate.

 

Asta pana cand am aflat ca nu se pot achizitiona bilete in sectorul oaspetilor, adica acela unde colegii nostri de bucurie si suferinta din toata tara vor fi, decat cu buletin de Bucuresti. Adica chiar daca esti suporter stelist din Dambovita, din Olt, din Constanta sau chiar din Ilfov, nu poti sa-ti iei bilet la meci decat in orice alta parte a stadionului in afara de sectorul destinat galeriei Stelei. Cum vine asta? Nici acum nu m-am prins.

 

Probabil domnii care au luat aceasta decizie ar fi dorit sa ne luam bilete in sectorul 25-26, sau chiar in sectoarele 30-31, unde se stie ca este domiciliul galeriei CFR. Nu ca acest lucru nu s-ar fi intamplat, unii stelisti cumparand bilete exact in acele sectoare si suferind enorm pe toata durata meciului, ba chiar unii avand conflicte cu "adversarii". Dar nu despre asta vreau sa va spun.

 

Sa revenim la biletele noastre, cuvant care si acum, la o zi dupa meci, ma gandesc cu sufletul strans. Afland ca doar daca esti bucurestean poti sa iei bilete la acest meci, alta cale nefiind de a lua bilete in mod "regulamentar", imi amintesc ca am un prieten care poate rezolva de bilete si pe alte cai.

 

Si ma pun pe telefon. "Cate vrei?", zice el bucuros ca ma poate ajuta si ca poate scoate si el de un pachet de tigari fine. "50", zic. "Cateeeeeee? Esti nebuna?", si rade ironic. "Pai da ma. 50. Poti sau nu? Ca nu am vreme de povesti". "Te sun imediat", imi zice si inchide. Dupa cateva minute ma suna din nou, imi zice ca se poate, negociem un pret, excelent dupa parerea mea, stabilim detaliile si batem palma prin telefon.

 

Anunt poporul sa stea linistit ca lucrurile sunt rezolvate, poporul imi raspunde prin multumiri si alte gesturi de dragoste si pretuire, deci lucrurile erau cum nu se poate mai bune. Intre timp stabilim si detaliile de imagine ale "operatiunii" CFR-Steaua. Steaguri, banner, mesaje, japoneze, materiale, fluturasi. Tot ce trebuia ca lucrurile sa fie perfecte.

 

Steagul cel mare era deja cusut, mai astepta teava, care, din pacate n-a mai aparut, pentru ca la un steag mare ai nevoie de o teava si mai mare, iar noi n-am gasit una care sa fie si de 3,5 metri si subtire. Urma sa mai discutam pe acest aspect. Mesajul a trecut prin aprobari si supra-aprobari si i s-a dat verde. La vopsirea altor stegulete s-a renuntat din motive tehnice si morale ale AISS, un lucru bun pana la urma. Fluturasii erau scosi de la tipografie, japonezele erau in faza de proiect, deci toate erau pregatite. In afara de bilete, pe care trebuia sa le ridic in ziua meciului, vineri dimineata.

 

Joi noapte am dormit ca un prunc scaldat, probabil si din cauza faptului ca tot stresul din ultimele zile ma epuizase. Vineri dimineata m-am trezit cu zambetul pe buze: e ziua cea mare! Azi joaca Steaua la Cluj. Drumul spre Cluj parca a fos mai lung ca niciodata. Aveam de rezolvat cateva probleme personale, urmand ca dupa-amiaza sa ma intalnesc cu restul trupei. Insa inainte de asta trebuia sa ridic biletele. Am fost trezita din visul pe care-l traiam cu ochii deschisi pe la 15 km de Cluj de sunetul telefonului. Sunet pe care-l auzisem de vreo 300 de ori in ultimele doua zile si pe care in acea zi l-am auzit tot la 3-5 minute.

 

Era tipul cu biletele. "Am o veste proasta. Injura-ma, omoara-ma, zi-mi cum vrei, fa-mi ce vrei", zice el cu o voce sfasiata. "Care-i problema?", zic eu gandindu-ma ca are chef de glume. "Nu am facut rost de bilete. Nu se poate. Doar daca ai buletin de Bucuresti poti sa iei". Era sa lesin. Nu puteam sa cred. Termin de discutat cu el, imi zice de vreo 10 ori ce si cum s-a intamplat. In fine. Pana la urma inchid, dupa ce m-a convins ca nu poate, dar ca incearca dupa-amiaza sa rezolve pe o alta pista.

 

Bun, zic. Il stiu de ani si ani de zile, e baiat descurcaret, inteligent, rezolva el pana la urma. Si mi-am vazut de problemele personale pe care le aveam programate, timp in care tot dadeam aceeasi replica la zecile de telefoane care ma asaltau la fiecare minut. Pana la urma aflu ca baiatul de dimineata nu mai poate face nimic. Toti eram innebuniti ca nu vom putea intra la meci. Asa ca am inceput sa ne orientam spre alte directii.

 

Imi sun prietenii, cunoscutii si necunoscutii ale caror numere le-am obtinut de la prieteni si cunoscuti. Pana la urma gasesc o pista, insa nu putea sa-mi dea un raspuns sigur decat cu 3 ore inainte de meci, ceea ce pentru mine si cei din grupul meu parea un chin. Intre timp telefonul tot suna, si suna, si suna. Au inceput criticile, nervii, injuriile si dicutiile in contradictoriu. Unii mai nervosi ca altii. Am inceput sa plang. Imi venea s-o iau pe dealuri.

 

Am rezolvat din scurt ce aveam de rezolvat, ca sa ma pot ocupa de problema cea mai importanta. BILETELE, mama lor de bilete. Incep iar cu telefoanele, intreb pe toata lumea ce pot face, cum pot face. Banii ii aveam in mare parte pe card. Ma intalnesc cu o parte dintre cei din grup si zic sa merg sa scot de la banca banii. Ajunsa la banca imi dau seama ca nu aveam cardul la mine. M-au luat toate transpiratiile. "Se rezolva", imi zice un prieten. "Nu te stresa".

 

Bun, nu ma stresez. Intru in banca sa scot banii din cont direct de la casierie. Se poate si asa, ca doar e contul meu. Semnez acolo ceva hartii si sunt trimisa la una dintre casierii. Si cum un rau nu vine niciodata singur, se blocheaza sistemul informatic al bancii. Deci mai trebuie sa asteptam o jumatate de ora pana la remedierea problemelor. Imi dau seama ca nu mancasem nimic din dupa-amiza precedenta, dar zau ca nu puteam sa inghit nimic. Pana la urma scoatem banii de la banca. Era deja ora cand trebuia sa ne intalnim cu grosul grupului.

 

Cu frica in suflet ca o sa fiu linsata, rusinata de faptul ca trebuie sa le zic zecilor de oameni care aveau incredere ca lucrurile sunt rezolvate, ca situatia e exact pe dos, ma duc spre locul de intalnire. "Ce-o fi, o fi", imi zic in gand. Eu am facut tot ce se paote, dar inca nu este totul pierdut. Mai aveam sperante sa ma rezolve ultima pista la care am apelat. Una foarte importanta, care mi-a zis clar ca nu ne lasa la greu si ca va face tot posibilul sa ne ajute.

 

Am ajuns la locul de intalnire. Nu eram decat noi, insa mai urmau sa ajunga altii din Baia Mare, Bistrita, Sighet, Satu Mare, Turda, Brasov, deci de prin toate colturile Ardealului. Si bineinteles telefonul suna in continuu, dar exact cine trebuia sa sune nu suna. Mie nu-mi era de cei din Cluj, cat de cei din alte judete care au batut drum lung pana aici fiind siguri ca au bilete. La un moment dat suna din nou telefonul. Vai! Baietii din Bucuresti. Am uitat de ei. Ei vin tocmai din Bucuresti sa se intalneasca la Cluj cu mine, ca doar le-am promis ca le-am rezolvat biletele. Doamne, ce ma fac?

 

Pana la urma n-am mai rezistat sa stau acolo. Mai erau 3 ore pana la meci si noi eram fara bilete. Unii deja faceau haz de necaz si incercau sa gaseasca o locatie buna unde sa vedem meciul la televizor. "Nu pot sa cred ca nu rezolvam", mi-am zis, eu care nu sunt prea optimista de felul meu. Si tocmai acest lucru m-a facut sa nu renunt. Nu exista "nu se poate", exista doar "nu vreau". Deci trebuie sa se poata rezolva cumva.

 

Asa ca am zis sa mergem la stadion. Deja erau ajunsi si o parte a celor din Bucuresti. Ne ajuta ei cumva, facem pe dracu-n patru, in cinci, in cate trebuie. Ajunsa la stadion ma apuc de dat telefoane. AMR 2 ore si jumatate, aveam tensiunea 500 in curba. Mi se spune: "stai linistita acolo, ca rezolvam imediat. Ai rabdare". In tot acest timp sute de ochi ma atinteau cu privirea. Tensiunea din jurul meu era la cele mai inalte cote. Ma tememam de reactii violente, de alte chestii urate. Dar ma calmez repede. Am avut asa un feeling ca n-o sa fie ultima zi din viata mea, metaforic vorbind.

 

AMR 2 ore, sun din nou. Cu toata rusinea de a-l bate pe om la cap, lucru care nu-mi sta deloc in caracter. Reteaua incepuse sa faca figuri. Lucru care ma bucura intr-un fel pentru ca nu-mi mai suna telefonul atat de des, dar care ma supara pentru ca nu puteam sa sun omul cel mai important. Salvarea noastra. Pana la urma intram in contact. "Ai banii la tine?", ma intreaba. "Nu pe toti", zic. "Strange repede banii si hai cu mine".

 

Zis si facut. Ma duc la baietii mei, strang suma respectiva, dupa vreo 10 numarari si renumarari, pentru ca nu mai stiam cine sunt persoanele din fata mea si daca le-am cunoscut vreodata. Facem un calcul rapid cate bilete ne trebuie, de ce suma e vorba in total, iau banii si plec cu omul.

 

Ajung pana langa stadion, unde mi se zice sa astept. Nu putem intra amandoi. Nici nu conta foarte mult, doar biletele contau. Au trecut minutele de parca au trecut ore. Imi era frig de-mi tremurau dintii in gura, asta si de la emotii, imi era foame, sete. Toate relele erau pe capul meu. Dupa cateva minute bune care mi s-au parut zile, apare. Avea biletele. AVEAM biletele. Erau la mine in mana. Am simtit o usurare greu de descris. Adica ma pricep sa scriu, zic eu, stiu sa relatez anumite aspecte, insa sentimentul asta inca nu l-am putut descifra.

 

Oricum, AMR o jumatate de ora, biletele erau in mana mea, eram salvati. Ajung la baieti, le impart biletele pe baza tabelului intocmit in mintea mea care era vraiste. La un moment ma trezesc discutand cu niste oameni care erau langa mine si cautau sa cumpere bilete. Deci nu erau de-ai mei. Nu faceau parte din grupul nostru. Imi revin incet-incet. Incep sa constientizez unde sunt, ce fac si cu cine stau de vorba. Parca inainte cu o ora fusesem undeva in aer, suspendata, si acum coboram incet cu picioarele pe pamant. Nu-mi mai tremurau nici genunchii, nici sufletul, doar dintii, dar asta din cauza frigului.

 

Meciul incepea la 20:45, deci mai erau 15 minute. Insa mai trebuia sa astept sa vina inca patru prieteni, care erau prin zona, dar cautau loc de parcare. Si cand zic "zona" ma refer la multe strazi departare, pentru ca circulatia era inchisa si blocata total in zona stadionului. Ora 20:35. Apar si microbuzele cu alti suporteri stelisti. Apar si prietenii mei, intarziatii. Trecem de primul filtru de control, mergem in pas grabit spre poarta de acces in sectorul destinat oaspetilor si intram. DA! Intram pe stadion, dupa fix 10 ore de chin psihic si suferinta fizica, de disperare si de deznadejde, dar cu o mica umbra de speranta care ne-a dus pana la urma spre izbanda.

 

Despre meci nu va mai zic, pentru ca, poate l-ati vazut si voi, sau daca nu l-ati vazut ati auzit ce s-a intamplat. Pot sa va zic ca timp de aproape 2 ore am cantat si am strigat cum n-am mai facut-o niciodata in viata, mai mult pentru a ma descarca sufleteste, de a scoate raul din mine, cum s-ar zice. Rezultatul pana la urma a fost unul echitabil, atat pentru cele doua formatii, cat si pentru suporteri, pentru ca sigur existau ceva probleme daca una dintre echipe ar fi invins.

 

Am ajuns acasa la doua ore dupa miezul noptii, rupta de oboseala si de foame, dar fericita ca am rezolvat ceea ce la un moment dat parea culmea imposibilului, multumita ca am putut sa ma achit de toate sarcinile pe care mi le-am asumat si ca am reusit, pentru nu stiu a cata oara in viata, sa-i ajut pe cei din jurul meu si sa nu-i dezamagesc pe cei care si-au pus toata increderea in mine. Acum daca stau sa ma gandesc la tot ce s-a intamplat ma amuz, dar nu doresc nici celui mai mare dusman al meu sa treaca prin ce am trecut eu intr-o zi care trebuia sa fie cea mai frumoasa din aceasta perioada.

 

Yoyoyoy

Share this post


Link to post
Share on other sites

Felicitari Yoyo. Ai facut lucruri minunate. Esti o mare stelista.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Eu am plecat de la Suceava spre Cluj fara bilete in buzunar cu speranta ca voi gasi la bisnitari. Si cu jumatate de ora inainte sa inceapa meciul am gasit 2 bilete la peluza rezervata Stelei la pretul de 1 milion bucata, pretul oficial fiind de 100 mii. Dupa 6 ore de mers cu trenul nu te mai uiti la bani atunci cand vezi biletul ala la tine in mana si avand posibilitatea sa vezi echipa favorita intr-un derby.

Share this post


Link to post
Share on other sites

"Vai! Baietii din Bucuresti. Am uitat de ei" hmmm, acum zici ca ai uitat de noi, trebuia sa ne fi zis atunci, ca mai aveai o "problema" pe cap :boxing: , revenind acum, multumim pentru tot, esti o fata super, sper sa ne mai intalnim.Multumim :beer2:

Share this post


Link to post
Share on other sites

Aventurã , aventurã si iar aventurã :-x

parcã am citit -Amintiri din copilãrie- , trebuie sa recunosc cã -povestea- ta m-a trezit brusc .

Felicitãri !

Edited by Verssace

Share this post


Link to post
Share on other sites

Treaba asta cu bilete doar celor cu buletin de București, nu e discriminatorie? Mã refer, discriminare de care se poate ocupa legea? Nu se poate face în acest sens o sesizare la CNCD (care cautã rasism numai acolo unde nu este)?

Edited by 1on

Share this post


Link to post
Share on other sites
"Vai! Baietii din Bucuresti. Am uitat de ei" hmmm, acum zici ca ai uitat de noi, trebuia sa ne fi zis atunci, ca mai aveai o "problema" pe cap :boxing: , revenind acum, multumim pentru tot, esti o fata super, sper sa ne mai intalnim.Multumim :beer2:

nu era vorba ca am uitat de tot de voi. Erati trecuti pe tabel, la numarul total de bilete. Uitasem de voi in sensul ca imi faceam griji pentru cei care vin de departe, Baia MAre, Satu Mare, Bistrita... si cand m-ai sunat mi-am dat seama ca la voi e cea mai mare problema ca veneati tocmai din Bucuresti.

Mi-a facut si mie placere ca ne-am cunoscut. Sper sa ne intalnim si cu alta ocazie, dar lucrurile sa mearga mult mai bine :D

Share this post


Link to post
Share on other sites
"Vai! Baietii din Bucuresti. Am uitat de ei" hmmm, acum zici ca ai uitat de noi, trebuia sa ne fi zis atunci, ca mai aveai o "problema" pe cap :boxing: , revenind acum, multumim pentru tot, esti o fata super, sper sa ne mai intalnim.Multumim :beer2:

nu era vorba ca am uitat de tot de voi. Erati trecuti pe tabel, la numarul total de bilete. Uitasem de voi in sensul ca imi faceam griji pentru cei care vin de departe, Baia MAre, Satu Mare, Bistrita... si cand m-ai sunat mi-am dat seama ca la voi e cea mai mare problema ca veneati tocmai din Bucuresti.

Mi-a facut si mie placere ca ne-am cunoscut. Sper sa ne intalnim si cu alta ocazie, dar lucrurile sa mearga mult mai bine :D

 

calm down!! glumeam!! am vazut ca ai facut tot posibilul sa ajuti pe toata lumea;) PS: am pus biletul in rama, cum zicea Flo ca trebuie facut :)) ..si nu am uitat de berea pe care ti-o datoram..:D

Share this post


Link to post
Share on other sites

:). Bravos, la mai mare! Am patit si eu faze de genul asta chiar pe Ghencea (pastrand proportiile - eu ca o pramatie egoista ce sunt ma zbateam doar pentru mine). Sa stii ca e de doua ori mai frumos meciul dupa ce te zbati sa faci rost de bilet, sa stii ca e mai de apreciat cel care se chinuie cum v-ati chinuit voi decat "niste altii".

La mai mare!

 

P.S.: cand mai dati prin Bucuresti, macar o juma' de palinca dedicata pentru amicul Stanici, ca e si el un suflet insetat, ook?:D.

Edited by Stanici

Share this post


Link to post
Share on other sites

Stanici, daca esti cuminte iti aduc o juma la Munchen :laugh:

 

PS bubylac, ti-am zis care-i faza cu berile... promisiuni, promisiuni, dar nimic concret :laugh:

Edited by Yoyoyoi

Share this post


Link to post
Share on other sites

Am trecut prin multe, foarte multe peripetii din dragoste pentru Steaua, asa ca stiu sa apreciez pe cineva care se dedica trup si suflet pentru a reusi sa rezolve astfel de probleme!

Chiar daca unii vorbesc de modestie...cand faci ceva pentru semenii tai, pentru stelistii tai, pentru ca acestia sa benificieze de ceva(bilete, conditii etc) trebuie sa apreciezi cum se cuvine acest aspect.

Share this post


Link to post
Share on other sites

La fel a fost si la mine. Am plecat de la Blaj 3 baieti la ora 4 fara bilete. La 7 eram in Gruia cautand disperati bilete. Noroc cu un baiat din galeria Stelei care ne-a aratat un bisnitar de unde am reusit sa luam 3 bilete la pretul de 150RON(toate 3) in sectorul Stelei.

Share this post


Link to post
Share on other sites
bai, ce neseriosi astia de la AISS, au lasat o fata sa se ocupe cu organizarea

si care ti-e problema ca e fata ?

Share this post


Link to post
Share on other sites

Multumim mult...referitor la postul cu buletin de bucale...cei adunati la 7 strazi pozte isi aduc aminte de gluma care am zis-o cu americanu' care e suporter stelist si care cere bilet in galerie... ,,auzi, da' ai buletin de Bucuresti?''. Cand am mers la stadion sa vedem de bilete am vorbit cu ofiterul de presa si ikam spus ca noi, din AISS Cluj pe viitor vrem sa avem biletele noastre, mi-a spus sa mergem sa discutam problema dupa meciul lor cu Chelsea...Detalii mai multe .... In private.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Greu cu romanica greu

 

Cineva ar trebui sa ii dea in judecata pt faza cu buletinu de Bucuresti ...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Conform Site-uluio oficial al gruparii Progym Gorgheni, in jocul de duminica, 28 septembrie, contand pentru Liga Nationala si pentru Mol Liga, Progym-Steaua 1-5.

Ma bucura rezultatul, ma bucura si revenirea lui Andrei Butochinov, care a contribuit cu doua pase decisive la succesul Stelei...chiar avem nevoie de "stanierul" Selea?

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cu siguranta are dreptate!Dar se vede de la o posta ca suntem urmasii lui Creanga si Sadoveanu!Sa nu fiu inteles gresit....prea mult tam tam pe o chestie "oarecum banala".Daca vrei o faci daca nu ..nu!Fara iesiri tip Becali:IO AM FACUT SI IO VOI FACE!Scuze daca nu sunteti de acord.{si cu siguranta nu veti fi}

Share this post


Link to post
Share on other sites

fac pariu ca ai postat evenimentele astea ale tale doar ca sa te lauzi , sa te afirmi , probabil astepti niste felicitari , complimente. sincer nici n-am citit tot articolu , pe la jumate m-am oprit fiindca mi se facuse greata de cat te-ai laudat .

 

Esti pe dinafara cu totul. Cred ca la tine s-a gandit ala care a inventat zicala "daca taceai, filozof ramaneai!".

Edited by Stanici

Share this post


Link to post
Share on other sites

Impresionant ... Mi-au dat si lacrimile !

 

PS Nu ti-a dat prin cap in astea 10 ore sa-ti faci mutatie pe Bucuresti ? :)

Share this post


Link to post
Share on other sites