Flamand si gol, far-adapost,
Mi-ai pus pe umeri cat ai vrut,
Åži m-ai scuipat si m-ai batut
Åži caine eu ti-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vant,
De ai cu iadul legamant
Să-ţi fim toti caini, loveste-n noi!
Rabdam poveri, rabdam nevoi
Åži ham de cai, si jug de boi
Dar vrem pamant!
O coajă de malai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Baietii tu-n razboi ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
ÃŽnjuri ce-avem noi drag si sfant:
Nici milă n-ai, nici crezamant!
Flamanzi copiii-n drum ne mor
Åži ne sfarsim de mila lor -
Dar toate le-am trai usor
De-ar fi pamant!
De-avem un cimitir in sat
Ni-l faceti lan, noi, boi in jug.
Åži-n urma lacomului plug
Ies oase si-i pacat!
Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce vă pasă! Voi ne-ati scos
Din case goi, in ger si-n vant,
Ne-ati scos si mortii din mormant; -
O, pentru morti si-al lor prinos
Noi vrem pamant!
Şi-am vrea si noi, si noi să stim
Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,
Că nu-şi vor bate-ai vostri joc
De noi, dacă murim.
Orfani si cei ce dragi ne sunt
De-ar vrea să plangă pe-un mormant,
Ei n-or sti-n care sanţ zacem,
Caci nici pentr-un mormant n-avem
Pamant - si noi crestini suntem!
Åži vrem pamant!
N-avem nici vreme de-nchinat.
Caci vremea ni-e in mani la voi;
Avem un suflet incă-n noi
Şi parcă l-ati uitat!
Ati pus cu totii juramant
Să n-avem drepturi si cuvant;
Batai si chinuri, cand tipam,
Obezi si lanţ cand ne miscam,
Åži plumb cand istoviti strigam
Că vrem pamant!
Voi ce-aveti ingropat aici?
Voi grau? Dar noi stramosi si tati
Noi mame si surori si frati!
ÃŽn laturi, venetici!
Pamantul nostru-i scump si sfant,
Că el ni-e leagan si mormant;
Cu sange cald l-am aparat,
Åži cate ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am varsat -
Noi vrem pamant!
N-avem puteri si chip de-acum
Să mai traim cersind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stapani luati din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfant,
Să vrem noi sange, nu pamant!
Cand nu vom mai putea rabda,
Cand foamea ne va rascula,
Hristosi să fiti, nu veti scapa
Nici in mormant!
George Cosbuc - Noi Vrem Pamant
