„Cel ce varsă sangele unui goi duce o jertfă lui Dumnezeu"
Un mare numar dintre aceste cazuri se gasesc po- vestite in cartea lui RUPPERT (I. Ruppert, Biserica si Sinagoga, traducere romanească de N. N.; Bucuresti, 1869. (Biblioteca Academiei Romane,. A. 2761.)), din care extragem exemplul urmator: Spovedirea unui ovrei, numit Emanuel fiul unui medic din Genova, convertit la crestinism, in 1456. „Acest Emanuel imi istorisi un fapt de o cruzime oribila care s-a petrecut la Savona, fapt pe care la vazut cu ochii si pe care il atesta de mai multe ori, inainte si după convertire, adaugand chiar că bause din sangele copilului ucis. Îmi spuse că intr-o zi tatal sau il conduse in casa unui ovrei din Savona si că acolo se gaseau adunati alti sapte indivizi din natia lor, care s-au angajat reciproc, cu juraminte, să nu descopere niciodată ceea ce aveau să facă si să pazească secretul pană la moarte.
Apoi aduseră in mijlocul lor un copilaş crestin care n-avea mai mult de doi ani. il puseră gol, deasupra unui vas in care, de obicei, se primeste sangele la taierea imprejur a copiilor de ovrei. Patru din ei luară parte la grozava executie. Unul tinea intins bratul drept al nevinovatei creaturi; un altul, bratul stang; un al treilea ii tinea capul ridicat, in asa fel, incat să formezecrucea; al patrulea, in sfarsit, baga ghemuri de hartie in gura nenorocitului copil, pentru a-i inabusi tipetele. Pe urma luand niste instrumente de fier foarte as- cutite si lungi indeajuns, il strapunseră din toate partile mai ales in regiunea inimii - astfel incat sangele ii curgea din toate ranile si cadea in vas.
Pentru mine, această tortură fu un spectacol insu- portabil si mă departai cat putui de locul crimei. Dar, tatal meu veni repede la mine si mă puse să jur că n-am să vorbesc nimanui de ceea ce vazusem in ziua aceea. Pe urma mă apropiai de ceilalti si nu mai vazui decat cadavrul copilului - care peste putin, fu aruncat in fundul unei pivnite a casei. După aceasta, ovreii taiară in bucăţi mici diverse fructe: pere, nuci, migdale, etc, pe cafe le azvarliră in vasul in care era adunat sangele. Toti gustară din această oribilă mancare. Gustai si eu insumi, ceea ce imi produse greaţă si un dezgust atat de penibil, incat in ziua aceea si a doua zi nu mai putui să iau nici un fel de hrana
Iată după AMELOT DE LA HOUSSAYE135 , istoric foarte constiincios, povestirea unui alt fapt, care a fost judecat la Metz, in anul 1670. În ziua de 23 septembrie 1669, femeia Mangeotte Wfllemin, din satul Glatigni, se duse la o fantana la o departare de două sute de pasi de sat, pentru a spala cateva rufe. Ea era urmată de fiul ei, in varstă de 3 ani. La două sute de pasi de fantana copilul se impie- dică si cazu; mama sa se intoarse ca să-1 ridice, dar copilul spunand că se va ridica singur, ea işi continuă drumul si merse să-şi spele rufele, incredintată că el o va urma. După cateva minute, această m-ama vazand că nu-i mai vine copilul, alergă la locul unde il lasase si, negasindu-l, se intoarse indată acasa ca să intrebe de el pe barbatu-sau si pe persoanele ce se gaseau acolo.
Toti raspunzandu-i că nu l-au vazut, se puse să-l caute mai intai prin sat, pe urmă la fantană si prin tufisurile dimprejur, fară insă să-l gaseasca Tatal, ducandu-se pe drumul cel mare ce merge la Metz, la vreo două sute de pasi de la fantana intalneste mai multe persoane (intre altele pe Daniel Payer si pe Thibault Regnault), care ii spuseră că au vazut pe acest drum, un ovrei calare pe un cal alb si care ducea dinaintea lui un copil de vreo trei sau patru ani. Un locuitor din satul Hez, zarind de asemenea pe acel jidov, ce avea inaintea sa un lucru pe care il acoperea cu mantaua, recunoscu că era Raphael Levy, din orasul Boulay; Trei zile după aceasta, se gasi, intr-o padure, cadavrui nenorocitului copil... În timpul procesului, s-a interceptat o scrisoare in care acuzatul scria sefilor Sinagogei din Metz: „Am intrat in această mizerie, pentru comunitate". El fu condamnat să fie ars de viu, si sentinta fu executata in ziua de 17 ianuarie 1670". Iată acum un al treilea fapt, cu totul recent: asasi- natul savarsit, de catre jidovii din Damasc, asupra unui calugar (capucin), care era numit de concetăţenii sai, sfantul misionar si a carui caritate nealterabilă era cunoscută de toti. Acest fapt a fost povestit in marele uvragiu, Histoire de l'Eglise, de ROHRBACHER136, de unde G. DESMOUSSEAUX137 a extras pasajele urmatoare:
În ziua de 5 februarie 1840, Parintele Thomas este chemat intr-o casă ovreiasca să altoiască un copil;... dar copilul este bolnav si Parintele Thomas voieste să se retraga El cedează totusi invitatiei presante să intre in casa vecina aceea a lui D. (David Harari), cel mai pios dintre ovreii din Damasc (!), un ovrei pe care crestinii, ei insisi, il priveau ca pe un om cinstit si pe care Parintele Thomas il numara printre prietenii sai. Îl primiră cu dragoste si, peste putin, veniră cei doi frati ai lui D..., pe urmă unul din unchii lor si alti doi ovrei, dintre cei mai insemnati din Damasc. Deodata Parintele Thomas fu apucat pe neasteptate de acesti oameni, care-i varară un caluş in gura il legară cot la cot, pe urmă il ridicară pe sus si il duseră intr-o odaie departe de strada Veni noaptea si o dată cu ea, sosi un haham insotit de barbierul ce ia sange S... (Solomon) pe care sacrifi- catorii au contat pentru implinirea planului lor. - „Haide, S..., taie gatul acestui om; pentru asta te asteptam." Însă barbierul devine palid; curajul ii lipseste si se declară incapabil. Sacrificatorii, atunci, se pun să intindă la pamant pe Parintele Thomas si D... se resemnează să-i cresteze el insusi gatul, cu un cutit. Dar, mana ii tremură si, peste putin, trebuie sa-l inlocuiască fratele sau A.. (Aron), pe cand barbierul se multumeste să tină barba Parintelui.... Sangele este adunat intr-un vas, pentru a fi trimis, mai tarziu, marelui haham...
Pe urma a trebuit să facă să dispară urmele acestui omor. Jidovii incep deci să ardă hainele victimei ale carei carnuri sunt tocate in bucăţele mici, iar oasele sunt zdrobite cu un mai; pe urma această pastă omenească este azvarlită intr-o groapă ce serveste pentru laturi."Justitia sirio-egipteană obtine „pe ramăşitele aproape fumegande ale victimelor marturisirea completă a vinovatilor". Iată un extras din interogatoriul barbierului - după actele procesului, publicate de A. LAURENT, - citat de G.DES MOUSSEAUX:138 (Achille Laurent (membru al Societăţii Orientale).Relation historique des affaires des Syrie, depuis 1840, jusqu'en 1842, et procedure complete dirigee, en 1840, contre Ies Juifs de Damasc, etc... T, II, p. 24 si urmatoarele. Paris, 1846 (Gaume Freres Edit). Această publicatie contine piesele autentice ale procesului, - care sunt depuse la Ministerul Afacerilor Straine, din Paris. - Vezi G. des Mousseaux, I. cit, p. 202.) D... mă chemă la el acasa Gasii acolo pe hahamul... si pe Parintele Thomas, care era legat. D... si fratele sau A... imi ziseră; ucide pe acest preot. Raspunsei că nu pot. Ei aduseseră atunci un cutit. Trantii pe calugar la pamant si, tinandu-l cu unul din asistenti, ii pusei gatul deasupra unui lighean mare. D... apucă cutitul si incepu să-l taie, iar A.. ii de-te ultima lovitura Sangele fu adunat intr-un lighean, fară să se piardă o picatura Pe urma cadavrul fu tarat intr-o odaie unde se ti- neau lemnele. Acolo il dezbracaram de haine, care fură arse. Apoi, cu servitorul M... care sosise atunci... il spintecaram, punand ramăşitele intr-un sac si, treptat- treptat le duseram să le aruncam in conducte...
- Ce ati facut cu oasele?
- Le-am spart pe piatra cu un pisalog...
- Åži cu capul?
- L-am sfaramat la fel, cu acelasi instrument.
- Şi cum era sacul in care ati pus ramăşitele?
- Ca toti sacii de cafea, de panză de impachetat si de culoare cenusie. - Sacul acesta nu lasa să picure materiile continute in intestine? - Un sac de cafea, cand este udat nu lasă să pice ceea ce se gaseste, in el..." Justitia voi să verifice locul unde ovreii aruncaseră ramăşitele. Se descoperi canalul si se gasiră la intrare urme de sange si filamente de tendoane... Lucratorii descinseră in conducta scoaseră mai multe bucăţi de carne, o rotula un fragment din inima niste sfaramaturi de craniu si de alte oase, precum si parti din calota preotului...". După asasinarea Parintelui Thomas, ovreii hotă- rară să se scape si de servitorul sau crestin, Ibrahim Amoran, ale carui cercetari puteau deveni compromi- ţătoare; si... acest servitor disparu. Ne vom margini să relatam cateva parti din intero- gatoriile care privesc al doilea act al acestei drame. Servitorul M... a fost trimis la F... de stapanul sau, care i-a zis: „du-te de vezi dacă au prins pe Ibrahim si ce au facut cu el.
Mă dusei la F... si gasii usa inchisă cu zavorul. Batui. F... veni si-mi deschise.
- Îl tinem, imi spuse el; - vrei să intri, sau să pleci?
- Voi intra ca să vad, ii raspunsei eu.
Intrai intr-un mic divan, care dă intr-o curte exte- rioara in care se gasesc latrinele - in aceste latrine, ii aruncară carnea si oasele. Usa fusese baricadată cu o grinda Gasii acolo pe I. P... si pe A. S... ocupati să lege mainile pacientului la spate, cu basmaua sa, după ce-i astupaseră gura cu o panză alba Pe urmă fu trantit la pamant, de F... si de M.F. - fiii lui R... Aduseră un lighean de aramă spoita puseră capul prinsului deasupra acestui lighean, si F... ii taie gatul cu propriile sale maini. Y..., M..., F... si eu, ii tineam capul. A... fiul lui R... si I. P... ii tineau picioarele si se asezaseră peste ele. A. S... si ceilalti (erau opt cu totii), tineau bine trupul, pentru ca să-1 impiedice să se miste, pană ce sangele va fi incetat să curga - Ce s-a facut cu sangele si cine l-a luat? - Adevarul este că Y..., luă ligheanul si varsă san- gele intr-o sticla - pe care o tinea in mană A. S...., -printr-o palnie nouă de tinichea, ca acelea pe care le intrebuintează negustorii de ulei. După ce fu umpluta A. S. o dadu lui Y... - De ce mijloc s-au servit ca să-1 facă pe servitor să intre acolo? - Am mai spus... că erau adunati cinci insi in strada langă poarta - că servitorul veni să intrebe de stapanul sau, - si că Y... ii raspunse: „Stapanul tau a intarziat la noi, vaccinează un copil, dacă vrei să-l astepti, intră si du-te de-l gaseste". El intra si se intamplă ceea ce am declarat". „Ar fi greu, zice G.DE S MOUSSEAUX139 să-ţi inchipui o bogăţie si o precizie de amanunte mai remarcabile, ca acelea care ies din gura celor ce depun".
Să mai ascultam si cateva din depozitiile autorilor acestei crime inspaimantatoare, in ceea ce priveste intrebuintarea sangelui de crestin. „Cu ce scop ati omorat pe Parintele Thomas? - Ca să-i luam sangele - raspunde jidovul D... L- am strans intr-o sticlă alba sau khalabiehs, pe care am trimis-o la hahamul A., sangele fiind necesar la implinirea datoriilor noastre religioase.
- La ce serveste sangele in religia voastra
- Se intrebuintează la azime... . ;
- Pentru ce n-ati pastrat sangele la voi?
- Obiceiul vrea ca sangele să stea la haham."
„Întrebare hahamului A.: - Cine ti-a remis sangele? - Hahamul Y... se intelesese cu A., si cu altii ca să aibă o sticlă de sange omenesc si acest haham mă instiinta si pe mine. Fratii A. ii fagaduiră ca chiar dacă ar trebui să-i coste o sută de pungi de bani, tot i-o vor obtine. Fusei, in urma informat de dansii că aduseseră o persoană pentru ca să o omoare si să-i ia sangele, si imi ziseră; du-te la hahamul Y...
- Ai intrebat pe hahamul Y..., dacă trimite din san- gele acesta in alte locuri? - Hahamul Y... mi-a spus că trebuie sa trimită din el la Bagdad.
- Au venit din Bagdad scrisori care să-1 ceara
- Hahamul Y... mi-a spus-o...
- Şi la ce este trebuincios sangele? il pun oare in painea azimă si toată lumea manancă din ea?
- De obicei, sangele, pus in azima nu este pentru popor, ci pentru persoanele zeloase. Hahamul Y..., ramane la cuptor in ajunul sarbatorii azimelor. Acolo, oamenii zelosi ii trimit faina din care el face painea. El insusi framantă pasta, fară ca nimeni să stie că pune in ea sange si trimite painea acelora carora le apartine faina"140. Rezultatul procesului, a fost că din saisprezece ovrei, implicati in asasinatul Parintelui Thomas si al servitorului sau, doi au murit in timpul procedurii, patru au obtinut iertare pentru că au facut destainuiri si zece au fost condamnati la moarte ".
Jidanii din Europa, la această noutate care ii tulbura groaznic, incepură să tipe - nu impotriva vinovatilor - ci impotriva justitiei"142. După ce au oferit consulului Frantei,milioane143, care au fost refuzate - ei au inundat cu aur autorităţile sirio-egiptene si delegatii lor, MONTEFIORE si CREMIE-ux, (pe care ii vom intalni din nou mai departe). Ducandu-se in Egipt, obtinură de la Kediv amnistia sau mai bine zis iertarea acuzatilor, caci ea le-a fost acordată fară reinnoire de anchetă si fară reluarea procesului, faptele fiind probate si nediscutabile".144 Iată termenii firmanului, cu care ovreii fură obli- gati să se multumească: „Prin expunerea si după cererea d-lor Moses Montefiore si Cremieux - care au venit la noi ca delegatii tuturor europenilor care profesează religia lui Moise - am recunoscut, ei doresc punerea in libertate si siguranta pentru acei dintre ovrei care sunt detinuti si pentru cei ce au fugit, din pricina instruirii afacerii Parintelui Thomas, calugar din Damasc, el si servitorul sau Ibrahim. Şi cum, din cauza unei populatii atat de numeroase, nu ar fi convenabil să refuzam rugamintea lor, ordonani ca prizonierii ovrei să fie pusi in libertate si să se dea, celor fugiti, siguranta pentru intoarcerea lor..."
Examenul cartii Înfruntarea jidovilorasupra legii si a obiceiurilor lor", de NEOFIT149 (Neo fit, infruntarea jidovilor asupra legii si obiceiurilor lor. Pu - blicata pentru prima dara la lasi, in 1803. A 5-a editie a aparut in Bucuresti in 1872 (Bibliot Academiei Romane. A. 2757)). „A ucide pe crestini si a le lua sangele..." - zice NEOFIT - este o taină a ovreilor sau mai bine zis o ratacire, care astazi este cunoscuta caci „o au scris multi".
Dar, adaugă el, numi ş-a intamplat să vad nicaieri:
1 ° - pentru ce ucid jidovii pe crestini?
2° - ce fac ei cu sangele crestinilor?
NEOFIT vrea să lamurească aceste două secrete, pe care le cunoaste bine, caci, zice el, „fiind rabin si invăţătorul ovreilor, au fost descoperite mie si le-am pazit pană ce am primit Sfantul Botez"150, ,iMai intai, să se stie că această taină nu este cu- noscută de toti jidovii, ci numai de rabini sau de hahamii lor, de carturarii si de fariseii lor, ce se numesc de dansii hasindem. Şi această taină o pazesc ei cu mare scumpatate"151. in plus - acest ultragiu faţă de omenire „nu este scris nicaieri. Rabinii il lasă fiilor lor cu blesteme ingrozitoare,* ca acestia să nu-1 descopere, nici prostilor dintre ovrei, nici crestinilor - chiar dacă li s-ar intampla să sufere tot felul de munci. Astfel, de pilda marturisesc in frica lui Dumnezeu, că atunci cand am ajuns la varsta de 13 ani si cand tatal meu mi-a pus pe cap cornul acela - ce se numestetafilis - mi-a descoperit taina privitoare la sangele de crestin si m-a afurisit, pe toate stihiile cerului si ale pamantului, ca să nu descopar secretul acesta nici chiar fratilor mei. Şi cand mă voi casatori si voi avea pană la 10 feciori, să nu il fac cunoscut, decat numai unuia singur, adică aceluia care va fi mai destept, mai invăţat si, in acelasi timp, capabil de a-1 intelege; iar la partea muierească nu trebuie nicidecum să-1 descopar152 („Cel ce invaţă pe fiica sa legea sfantă este tot asa de vinovat, ca si cum ar invăţa-o obscenităţi". (Talmud BabIL, Trai Sotah, f. 20)). Şi imi mai spuse: „Fiule, să nu te primească pamantul, de vei dezvalui taina aceasta - macar de ti se va intampla să te faci si crestin".
Această uraeste intiparită in sufletele ovreilor incă din copilarie. inainte chiar de a incepe să arate copiilor A, B, C, dascalul trebuie să-i invete să-i hulească pe crestini, pentru ca să stie, cand vor trece pe langă o biserică crestineasca să zică: sacăţ te satine vasaef tasavinichi hairimi - cuvinte care inseamnă: spurcata spurcatilor, necurata necuratilor, să fii afurisită"156. „Asijderea, cand vad ducand vreun crestin mort la groapa dator este tot jidovul să zică: saium had, lamukar trii - adică: azi am vazut un pagan mort, maine să vad doi. Hulele acestea, chiar si un copil mic trebuie să le stie. Mai pe scurt, dacă jidovii au atata ură si vrajmăşie impotriva crestinilor, este pentru că scrie la TALMUD: „TIU se cuvine a numi pe altcineva cu numele de om".
1° - Jidanii intrebuintează sange de crestin pentru ca să prepare leacuri impotriva unor boli158 de care suferă si pentru ca să facă farmece. Astfel, de patru ori pe an, la inceputul anotimpuri- lor - „pentru ca să evite cadereaakife i, adică a unui sange ce pică din vazduh pe mancarurile lor si omoară indată pe cel ce gustă din ele - jidovii intrebuintează un piron de
fier, ce a fost bagat in sange de crestin muncit si pun peste bucate. De altfel, la calendarul lor scrie si minutul in care cade sangele acela - si merge hahamul cu un ceas sau două mai inainte, dinc aş ă in casă si dă de stire"
2° - Asijderea, la nunta tinerii soti postesc o zi in- treaga nemancand si neband nimic. Şi spre seara vine rabinul, care le dă la amandoi să manance un ou copt, presarat cu cenuşă in loc de sare. Această cenuşă o fac arzand in foc o panză inmuiată in sange de crestin chinuit. În acelasi timp, hahamul zice incet niste descan- tece, ca noii soti „să poată insela pe crestini si sapoată manca si sudoarea crestinului, ca si cum ar manca sangele sau160.
3° - Rabinii mai intrebuintează sange de crestin muncit la taierea imprejur, amestecand in vin o picatură din sangele acesta si o picatură din sangele ce curge din rana facută pruncului si punand, cu degetul cel mic,de două ori cate putin din acest amestec, in gura copilului. Această datină este necesitată de indoiala in care se gasesc hahamii, care nu stiu dacă Iisus, fiul Mariei, a fost sau nu adevaratul Mesia. „Şi cum Hristos a scos din iad, prin sangele sau, sufletele oamenilor care n-au fost botezati cu apa asa si pruncul acesta, nebotezat cu apa să se mantuiască prinsangele unui crestin botezat cu apă - sange varsat prin munci ca si al lui Hristos"
4° - Cand moare un ovrei, hahamul ia un albuş de ou si o picatură de sange de crestin muncit, le amestecă si stropeste cu ele mortul, zicand in acelasi timp stihul din proorocirea lui Iezechiel: „Şi voi stropi peste voi cu apă curată si vă veti curati de toate spurcaciunile voastre.162
5° - Asijderea, la 9 iulie jidovii fac plangerea Ierusalimului; atunci rabinii sed jos pe pamant, işi pun pe frunte cenuşă ce contine sange de crestin chinuit si manancă un ou copt, presarat cu aceeasi cenuşă; iar mancarea aceasta se cheamă de dansiiSaida Amafsancas163 .
6° - La Pasti, hahamii fac separat o azima numită eficoimon, continand putină cenuşă din sange de crestin, care trebuie să fie chinuit, precum si Iisus Hristos a fost chinuit. Pentru aceasta, ei fură copii mici, ca să poată mai usor să ii chinuiască si pentru caHristos apazit fecioria.164 Orice ovrei, pană la cel mai mic, trebuie să manance, din azima aceasta, o bucată de marimea unei masline165.
În rezumat, in loc de a combate patimile de proprietate side dominatie,Talmud ul le favorizează si le impinge pană la un paroxism nemaipomenit. El face pe jidani să creadă că au misia (misiunea) saacapareze intreg pamantul prin mijloace marsave ca:furtul, ascunderea lucrurilor gasite, camataria, fraudasi juramantul fals. El le mai spune că apartin unui neamales si că sunt chemati să supună pe toate celelalte popoare - compuse numai din robi nemernici, sau mai bine zis, din vite de muncă - si care nu sunt vrednice decat să lucreze ca să imbogăţească si să glorifice pe Israil. Carităţii crestine, Talmudul ii opune o ură crudă si oarbă impotriva intregului neam omenesc - ură care merge pană la a comite, intre alte crime, si omoruri rituale.Cand citesti prescriptiile legale ale Talmudului - in realitatea carora un suflet crestinesc aproape că nu poate să creadă - iţi inchipui că esti intr-un vis urat si te intrebi, dacă Talmudul nu este codul unei bande de hoti si de asasini lasi.
fragmente din mult hulita carte a Dr. Nicolae Paulescu - "Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria"
