mdionis

Pentru cine?

Din pacate era de asteptat un astfel de raspuns. Jenei a facut bine ca s-a scandalizat de terfelirea numelui lui Alecsandrescu de catre un neica nimeni cu bani pripasit la Steaua si ca a luat atitudine clara in public impotriva deseului, solidarizandu-se cu ceilalti contestatari. Jenei nu a procedat totusi bine la alegerea calificativului cu care l-a descris pe oier fiindca 1. a renuntat (fie si pentru o clipa, si chiar fiind motivat de persoana acestuia) la exprimarea distinsa, ceea ce nu da bine; 2. le-a dat ocazia oierului si detractorilor sa gaseasca ceva de care sa se lege. "paranoic" este un termen medical cu un inteles destul de specializat, iar in limbajul curent este folosit cu sens depreciativ. Pentru a il putea utiliza cu temei, Jenei ar fi trebuit sa fie un medic psihiatru care l-a consultat pe oier si i-a pus un diagnostic fara gres. Nefiind asa ceva, rezulta ca domnia sa a folosit termenul in sensul comun, nemedical, iar acest sens poate fi perceput ca o insulta. Evident, foarte multi dintre noi avem motive intemeiate sa credem ca eticheta aplicata oierului reprezinta un diagnostic medical cat se poate de exact. Aceasta nu inseamna insa ca folosirea etichetei este oportuna in orice situatie [la fel cum nu este indicata categorisirea unui interlocutor pe un forum drept "prost" chiar daca exista nenumarate indicii in acest sens ]. Suntem in razboi, orice ocazie oferita inamicului de a riposta cu o diversiune ar fi mai bine sa nu existe: marea masa de gura casca ar putea retine din aceasta poveste ca Jenei l-a facut paranoic iar ciobanul l-a facut senil, nimic nou sub soare, adica un schimb de "amabilitati" ca atatea altele din fotbal. Ciobanul nu trebuie contestat pentru ca e paranoic (desi dupa toate probabilitatile este paranoic, insa asta e treaba lui) ci pentru ca face rau Stelei.

E o greseala acolo, insa de consistenta logica: strict gramatical fraza este in regula, la fel cum este in regula gramatical orice pleonasm (-> eroare de exprimare) sau cum ar fi o afirmatie fara sens de genul "am derivata palida". Intr-adevar, greseala de logica discursiva a lui Maftei nu e cine stie ce fata de alte exprimari cu cantec ale oamenilor din fotbal.

Zvonurile conform cãrora Cosmin Olãroiu ar cumpãra cel puþin jumãtate din acþiunile roº-albaºtrilor au fost demontate chiar de Oli, în direct la gspTV.

Dacã nu þi-o fi cu supãrare, poþi dumneata sã explici în ce diferã aceastã ºtire (despre lucrurile care chipurile merg mai departe în timp ce abilitatea dumitale analiticã este pusã în dubiu) de mesajul informativ #264 al acestui thread trimis tot de dumneata acum 3 zile ºi din care citez: Mie mi se par perfect identice: Fox News, H1N1, Massachussets, Lege Marþiala, Andrew Napolitano, Steve, Poliþie, vaccinare. Acum ori dumneata ai uitat pur ºi simplu cã ai postat deja chestia asta, ori þi se pare cã, în spiritul generic al abordãrii chestiunilor care se desprinde din divagaþiile dumitale de pe parcurs, repetarea unei afirmaþii îi conferã o greutate în plus. Pe o listã de discuþii sau un forum, acest procedeu alunecã mai curând înspre spam. Dat fiindcã la începutul mesajului citat dumneata te plângi cã lumea nu îþi rãspunde la întrebãri, însã nu ai produs decât citate afirmative, îþi propun încã o datã sã îþi aduni ideile ºi sã formulezi cu propriile dumitale cuvinte niºte întrebãri. Dacã vei continua sã citezi link-uri ad nauseam, e foarte probabil sã nu reuºeºti sã comunici eficient ºi sã fii taxat de neseriozitate.

Evident ca s-a schimbat, insa fata de celelalte forme de crestinism este adevarat ca ortodoxismul ramane oleaca mai conservator. Ceea ce nu este neaparat un lucru pozitiv (feed-back-ul are si el importanta lui). Nu relativul conservatorism al crestinismului ortodox (asimilat prin exces imutabilitatii) este totusi partea deranjanta in argumentatie, ci confuzia de plan ontologic intre fidelitate/conservatorism si adevar. Colegul nostru de forum procedeaza ca si cum ar avea de demonstrat la tabla teorema lui Pitagora [exemplul este ales ilustrativ pe un caz in care exista efectiv o demonstratie] si aduce ca proba o scrisoare a lui tata in care acesta afirma ca de 2000 de ani in familia lor s-a transmis nestirbita din generatie in generatie informatia sacra cum ca patratul ipotenuzei este egal cu suma patratelor catetelor. La o astfel de faza, orice profesor de matematica decent i-ar da nota 2 si l-ar chema eventual pe tatic la o conversatie in privat. Mai mult: in virtutea transmiterii exacte a informatiei sacre, tot ceea ce constituie o extensie ulterioara a teoremei originale a lui Pitagora (gen teorema cosinusului sau distanta euclidiana in Rn) este de considerat in aceasta viziune drept o ratacire eretica (desi afirmatiile respective sunt la fel de demonstrabil valabile) fiindca nu este mentionat de traditia fidela a familiei (care stim ca trebuie sa fie adevarata si deci unica adevarata). Aceasta este o analogie a modului de abordare a celorlalte variante de crestinism, mai putin conservatoare, din perspectiva domniei sale. Pentru a duce analogia ceva mai departe, putem vorbi de situatia in care profesorul de matematica ii cere sa demonstreze ca printr-un punct exterior unei drepte trece o singura paralela la acea dreapta (ceea ce nu mai constituie un adevar imuabil ci doar o axioma a care adoptare inseamna alegerea geometriei euclidiene: doar un profesor care vrea sa isi ia elevii peste picior ar cere asa ceva). Cu atat mai mult colegul nostru, ipotetic intarit in convingere de o alta scrisoare a lui tata in care se afirma raspicat ca secretul postulatului V al lui Euclid este un adevar de neschimbat, va vedea rosu inaintea ochilor daca cineva ii va vorbi de Gauss, Bolyai si Lobacevski, cu geometriile lor non-euclidiene eretice in care se prea poate ca printr-un punct exterior unei drepte sa treaca mai multe paralele la acea dreapta, sau sa nu treaca nici una, teze in evidenta contradictie cu adevarul in care crede. Situatia crestinismului ortodox este mai apropiata de aceasta ultima analogie.

Dumneata eºti în stare sã înþelegi un text simplu scris în limba românã? Uite, am sã scriu în cuvinte puþine, citeºte rar pânã te pãtrunzi de sensul lor. Argumentele prezentate acolo nu sunt probe ale "adevãrului" creºtinismului ortodox. Acolo se discutã despre cât de fidel ar reproduce chipurile creºtinismul ortodox niºte tradiþii ºi hotãrâri ale unor indivizi ce pretindeau cã reprezintã învãþãtura lui Hristos, în comparaþie cu alte versiuni de creºtinism. Fidelitatea presupusã a reproducerii este altceva decât adevãrul credinþei discutate. Dacã un presupus profet emite o tâmpenie evidentã îmbrãcatã în aura unei dogme religioase iar o liotã de discipoli o perpetueazã cu evlavie peste secole într-o formã cât mai apropiatã de original, tâmpenia rãmâne tâmpenie, nu devine un adevãr prin reproducere fidelã. [pentru a nu fi interpretat greºit: fraza precedentã constituie un simplu exerciþiu analitic academic ºi ilustrativ, fãrã referire la o religie anume ºi la propovãduitorii ei] În cuvinte ºi mai puþine: reproducere fidelã =/= adevãr. Sper ca dumneata sã începi sã gândeºti cu capul din dotare ºi sã nu mai iei de bune pe nemestecate aºa-zisele "dovezi" doar pentru cã producãtorii lor spun ceea ce îþi place dumitale sã auzi despre credinþa ta. Ar fi foarte reconfortant pentru oricine sã ºtie cã existã un mijloc obiectiv de a demonstra "adevãrul" sistemului propriilor convingeri religioase. Însã aºa ceva nu existã. Avem deja probleme cu una din teoremele lui Goedel într-un domeniu totuºi bine obiectivat precum logica matematicã, un necaz metafizic serios întrucât aratã cã existã predicate adevarate nedemonstrabile în orice teorie consistentã. Iar dumneata ai pretenþia cã sistemul axiomatic însuºi ar fi demonstrabil prin faptul cã este enunþat în mod repetat, mai mult sau mai puþin fidel tradiþiilor. În mod vãdit dumneata nu ai o reprezentare corectã a ceea ce este aceea o demonstraþie. Reciteºte ceea ce am scris apropo de creºtinism care poate fi privit ca o erezie a mozaismului originata de un rabin schismatic ºi încearcã sã demonstrezi obiectiv cã nu e aºa ºi cã creºtinismul e "mai adevãrat". Dacã reuºeºti, aplicã acelaºi raþionament de exemplu islamismului (care se revendicã a fi un al doilea "upgrade" major la mozaism & creºtinism) ºi vezi dacã nu cumva rezultã ºi acesta "mai adevãrat" decât creºtinismul. Sau aplicã-l versiunilor alternative de creºtinism, care au fãcut ceva mai multe mini-upgrade-uri pe parcurs decât ortodoxismul. Încearcã sã nu faci referiri descalificante la inteligenþa unor persoane pe care nu le cunoºti. Pânã una-alta, dumneata eºti cel care ignorã informaþiile pertinente pe care le primeºti ca input ºi repeþi de zor aceleaºi argumente obosite care rateazã fondul chestiunii. Credinþa religioasã este o chestiune de credinþã, nu de demonstraþie obiectivã aprioricã. E frumos cã dumneata crezi sincer în "adevãrul" ei, însã ar fi bine sã ºtii cã nu îl poþi absolutiza obiectiv pentru toþi indivizii de pe Terra. ªi acum poate închidem divagaþia ºi ne împãrtãºeºti care sunt întrebãrile ce te rod ca substrat al acestui thread.

Bine, ai zis-o si pe-asta. Acum poate revii la tema si explicitezi care erau cele doua intrebari care par sa te framante si pe care nu ai catadicsit sa le exprimi in clar. Frate, ti-am raspuns deja! Argumentele din acest post sunt si ale mele! Mi le insusesc 100% . Deci ti-am aratat clar de ce Ortodoxia este singura credinta adevarata. Daca vrei sa iti repet, uite! Iata-le din nou! Ce nu ai inteles de aici? Ce nu e clar? Fara indoiala dumneata esti un caz tragic de lipsa cronica de feed-back si la divagatii, nu numai la tema. Ti-am explicat ca fidelitatea traditiei (cea afirmata de argumentele postate) nu este sinonima cu adevarul unui sistem religios si ti-am dat si un exemplu ilustrativ banal, pentru a iti da seama mai bine de inadecvarea acestui tip de argumentatie. Dumneata nu numai ca te repeti (deh, traiasca Ctrl-C si Ctrl-V), ba chiar iti declari adeziunea totala la argumentatia respectiva demonstrata a fi complet pe dinafara. Repetarea unei aiureli de un numar oricat de mare de ori nu o face mai valabila ci doar mult mai plictisitoare decat daca ar aparea o singura data. Daca dumneata vrei sa convingi pe cineva de ceva, incearca sa o faci intr-un mod inteligent, cu niste argumente valabile, nu repetand la infinit o mantra fara sens: asa nu reusesti decat sa le dai celorlalti masura incapacitatii dumitale de a sustine un discurs coerent.

Oleaca de divagatie gnoseologica: [...] Si daca stii engleza, articolul asta lamureste clar lucrurile: How old is the orthodox faith? [...] If you are Orthodox Christian, your religion was founded in the year 33 by Jesus Christ, the Son of God. It has not changed since that time. Our church is now almost 2,000 years old. And it is for this reason, that Orthodoxy, the Church of the Apostles and the Fathers is considered the true "one Holy Catholic and Apostolic Church." This is the greatest legacy that we can pass on to the young people of the new millennium. Asadar dumneata imbratisezi linia de gandire conform careia o religie este "adevarata" daca pretinde ca nu s-a schimbat deloc de-a lungul timpului?! Chiar presupunand ca nu s-ar fi schimbat catusi de putin fata de momentul originarii sale (ceea ce nu reprezinta insa realitatea istorica de fapt) crestinismul in varianta numita indeobste ortodoxa nu devine prin aceasta mai adevarat ci doar mai fidel propriei sale traditii. Este o grava greseala de rationament sa echivalezi adevarul cu presupusa respectare a unor norme de acum ~2*103 ani. Dealtfel, cu exact acelasi tip de argumente, din punctul de vedere al evreilor ortodocsi crestinismul poate fi usor taxat ca o erezie desprinsa din dreapta credinta mozaica la initiativa unui rabin schismatic. Pentru ca, la urma urmei, crestinismul nu este altceva decat un "upgrade" la mozaism bazat pe acceptarea caracterului divin al invataturii lui I. Hristos. Daca dumneata consideri "clar" ceea ce scrie in articolul ala in engleza (primul exemplu: invatatura schismatica a unui popa catolic neamt pe nume Luther e falsa fiindca se departeaza de traditia originala), atunci trebuie sa admiti implicit ca si propria dumitale credinta este afectata de la bun inceput de o problema de acelasi tip. Sau poti sa nu admiti asta si sa spui ca propria credinta e mai cu mot doar fiindca asa vrei dumitale, dincolo de orice rationament analitic; evident, in acest caz renunti la pretentia absurda de a "demonstra" cu acest tip de argumentatie ca e "mai adevarata" in absolut . Tertium non datur.

Mda. Nu mai departe de mesajul precedent, dumneata insuti te declarai nemultumit de divagatii: Asadar in propria dumitale viziune, subiectul nu este cat de adevarata sau nu este ortodoxia ori alte religii si nici cat de justa este stiinta. De subiect ar tine doua intrebari formulate chipurile de dumneata in doua mesaje strict informative. Ti-am propus sa reformulezi intrebarile fiindca pana acum nu am reusit sa le decelez. Nu divaga.

ªi care erau întrebãrile?

Cã istoria îi aduce la putere de regulã pe tâmpiþi ºi pe interlopi nu e o surprizã. Însã aceasta nu este rezultatul unei conspiraþii monstruoase ci pur ºi simplu al înclinãrii lor naturale pentru a ieºi în faþã. Iar mãsurile pe care le iau tâmpiþii de la putere nu sunt nici ele rodul conspiraþiilor ci niºte banale reziduuri ale activitãþii lor abuziv numite inteligente. În alte cuvinte: de atât sunt ei în stare, la mai mult nu îi duce capul. Probabil cã nu produceau aceeaºi audienþã. Dacã un subiect din ãsta iese pe interval fãrã nimic concret asociat, interesul publicului rãmâne subcritic. Dacã însã existã ºi niºte evenimente care pot fi interpretate (eventual abuziv) drept manifestãri ale subiectului (pretextul iniþial) atunci publicul este deja sensibilizat ºi abia aºteaptã datul cu pãrerea. Se lanseazã o modã, lumea vorbeºte mult ºi fãrã rost pe tema respectivã ºi cei mai mulþi au bucuria cãlâie cã li se confirmã câte o prejudecatã ("pãi nu scrie ºi la ziar?!"). Însã pentru a explica moda nu este nevoie de ipoteza absurdã a conspiraþiei, ajunge un pic de feed-back pozitiv. OK, pentru a avea o bazã de discuþie, ar fi cazul sã precizezi la ce coincidenþe anume te referi. În sensul "nu poate fi exclusã aprioric". Evident. Existã 'jdemii de explicaþii care nu pot fi excluse aprioric, y compris klingonienii ºi romulanii. Ceea ce diferenþiazã explicaþiile între ele este numãrul de ipoteze nedemonstrabile introduse în model. Dacã dumneata reciteºti cu atenþie ceea ce spuneam în mesajul precedent, ai sã vezi o referire la briciul lui Ockham: cu acest instrument putem selecþiona modelele probabile de cele mai puþin probabile. În rezumat treaba stã aºa: lãsatã de capul ei, societatea umanã are tendinþa sã dea sistematic cu oiºtea în gard pe ici-colo. Aceasta rezultã direct din caracteristicile indivizilor ºi grupurilor de indivizi, fãrã alte ipoteze suplimentare. Orice altã explicaþie pe baze oculte introduce din start niºte ipoteze în plus, nedemonstrabile (cel puþin; de fapt se poate argumenta relativ simplu ºi cã respectivele ipoteze sunt false) ºi care nu schimbã cu nimic cadrul general al chestiunii. Rezultã cã e mai bine sã renunþãm la acest tip de explicaþie. Scepticismul nu-i o conditie clinica, e o judecata cinica cat se poate de faptica si concreta. Tot ce se poate, însã eu nu aveam în vedere scepticismul. Scepticul nu e convins de nimic în vreme ce starea descrisã de mine este a cuiva care crede ferm [i.e. el ºtie] cã lumea vrea sã îi ascundã ceva. ªi poartã un nume clinic în caz cã este constantã ºi consecventã. Depinde de sistemul de valori.

Omul vorbeºte de foarte multe lucruri împreunã, fãcând un ghiveci fãrã cap & coadã din chestiuni corelate între ele dupã cum i se nãzare. Ar fi mult mai practic dacã ºi-ar ordona ideile (ºi lucrul e valabil pentru toatã lumea) ºi ar vorbi pe rând de tot ce îl frãmântã. Depinde ce înþelegi dumneata prin întâmplãtoare. Pentru un miliþian nu e deloc întâmplãtoare: este unicul mijloc de limitare a violenþei pe care îl poate screme microencefalul sãu de miliþian. Tot aºa, acum vreo 15-16 ani îmi aduc aminte cã a stârnit ilaritate ºi compãtimire pe net-ul românesc un director de ºcoalã din Satu-Mare care, de spaimã ca elevii sãi sã nu se dedea la activitãþi nedorite prin e-mail-ul proaspãt instalat al ºcolii, decisese cã toate mesajele electronice de expediat trebuie mai întâi sã fie verificate de el în persoanã. Crescut ºi educat intr-o societate tâmpitã (sã nu ne facem iluzii: toate societãþile umane au bubele lor) de un anumit tip, omul ãla nu concepea cã vreunul dintre dependenþii ºcolii ar putea sã facã ceva necontrolat de el, la atât îl ducea pe el capul. Audienþã. E foarte simplu sã pozezi indignat ºi sã înfierezi cu mânie niºte chestii care ºtii cã vor gãsi aprobare la majoritate. Iar dacã le poþi prezenta distorsionat exact atât cât trebuie pentru a beneficia de murmure de aprobare, obþii simpatie ºi audienþã fiindcã dai publicului ceea ce vrea sã audã. Tipar? Condiþia umana, iremediabil legatã de prostie. Andrei Pleºu spunea la un moment dat cã starea naturalã a omului e sã debiteze prostii, iar cã omul inteligent diferã de cel prost doar prin faptul cã uneori mai spune ºi chestii cu cap. Viziunea lui Pleºu este uºor exageratã în mod voit, însã conºine o bunã parte de adevãr. Prostia subiecþilor umani care iau decizii explicã mai mult decât satisfãcãtor cele mai multe coincidenþe (în caz cã se poate vorbi de aºa ceva; în realitate sunt fapte disparate ce survin împreunã fiindcã într-o mare de evenimente ce se produc constant, întotdeauna vor fi câteva care se petrec cam în acelaºi timp), nu e nevoie de nici un fel de conspiraþie. Iar briciul lui Ockham ne spune cã aceastã explicaþie este cea mai probabilã. În general, existã coincidenþe simple întâmplãtoare (co-incidentia) ºi care sunt cele mai multe. Pentru a trece de la acest stadiu la cel urmãtor de evenimente corelate semnificativ, e nevoie de mult mai mult decât un simplu hai sã ne dãm cu pãrerea. Iar pentru a ajunge la formularea unei fenomenologii cauzale explicative, e nevoie de încã mai multã analizã serioasã ºi riguroasã. Mã tem cã nimic din ce a fost prezentat pânã acum nu beneficiazã de aceste atribute. LE: Nþ. ªtiinþa a luat ºi ia în considerare aceastã ipotezã. Nu este nici singura ºi nici cea mai probabilã ipotezã explicativã a vieþii, necum sã fie demonstratã. Chiar acceptând ipoteza explicativã de mai sus, înþelesul vorbelor lui Adrian era altul: el se referea la o pretinsã specie de extratereºtri ce nu ar avea nimic de-a face cu speciile de pe Terra cel puþin de o bunã bucatã de vreme. Iar starea de a crede cã lumea nu se ocupã by default decât de ascunderea adevãrurilor poartã un nume clinic. Serios.

Vezi dumneata, partea deranjanta sta in tranzitia mult prea facila de la "este cel putin teoretic posibil in unele cazuri sa" la "este foarte probabil sa". Sunt doua expresii esential diferite si care comunica mesaje distincte: ceea ce supara este lipsa manifesta a rigorii mentale combinata cu senzationalismul ieftin. Sunt convins ca ,daca maniera in care dumneata iti prezinti punctul de vedere ar deveni mai putin pompieristica si mai sobra, transmiterea mesajelor nu ar avea decat de castigat,

Da' cine au fost dintre cei 5 executanti de la noi aia care au bagat-o in ate la Sevilla? (cunoscatorii sunt rugati sa nu "sufle" vreun raspuns, evident astea sunt chestii care nu se uita)

Dacã vrem sã fim exacþi, grecescul "orthos" înseamnã 'drept', nu 'adevãrat'. Tot pe-acolo însã semantismul este oleacã diferit. Dacã dumneata nu vrei sã "polemizezi" cu atât mai mult ar trebui sã îmi urmezi sfatul ºi sã nu mai îþi dai cu pãrerea în mod superior într-un domeniu în afara competenþelor dumitale (ºtiinþa în general ºi biologia în particular). Nu ai înþeles cum funcþioneazã evoluþionismul iar lecturile suplimentare din texte cu orientare religioasã nu te pot ajuta nicicum în acest sens. Foarte simplu: deoarece, în pofida declaraþiilor ºi pretenþiilor (ifoselor) partizanilor acestei teorii, "design-ul inteligent" nu face parte din ºtiinþã ci din pseudo-ºtiinþã. Depinde. Problema religiilor care îºi propun sã aibã succes ca organizaþii de proslãvire ºi împlinire a vrerii divinitãþii (succes obþinut prin prozelitism ºi eliminarea concurenþei - ironie a sorþii: chestii ce þin conceptual de darwinsimul social ) e cã trebuie sã iasã pe interval cu fraza-tip: ascultã exclusiv ceea ce spun eu fiindcã numai aia e adevãrat. Altfel ºi-ar pierde o parte din puterea de convingere. Religiile în sine nu sunt totuºi prostii; partea lor proastã (însã nu numai a lor) este cã pot fi invocate de habotnici fanatici pentru a îºi justifica niºte acþiuni nelalocul lor. În ceea ce priveºte absolutul lui "toate", eu aº fi mai prudent: nu au existat ºi nu existã astãzi doar religii absolutiste (cele care îºi propun succesul cu orice preþ) ci ºi sisteme religioase care nu doreau sã se extindã în afara comunitãþii de bazã (de obicei având ºi niscai bazã etnicã); un loc aparte îl ocupã budismul tibetan (în aspectul sãu religios) prin câteva caracteristici remarcabile. 1. budismul nu susþine cã deþine adevãrul absolut ºi cã ar fi identificat calea (a se compara cu ideea în sine de ortodoxie care implicã existenþa unui drum mai cu moþ, cel etichetat ca "drept"), ci dimpotrivã: în forma teoretic purã, budismul propune o cale posibilã de desãvârºire spiritualã pe care nu o contrapune sã zicem creºtinismului, considerat o altã cale posibilã conducând cãtre aceeaºi þintã ºi preþuit în acest sens. 2. budismul nu îºi propune sã devinã un sistem universal ºi sã îi convingã pe oameni de justeþea lui: cine vrea sã îi urmeze calea este liber sã o facã, cine nu, e liber sã aleagã orice altã cale spre acel ideal sau spre orice alt ideal personal în viaþã. 3. cel puþin la nivel declarativ, budismul dã dovadã de o deschidere de neimaginat pentru religiile monoteiste derivate din cultul lui YHWH: însuºi Dalai Lama a repetat de foarte multe ori ideea de bazã în mod explicit cum cã dacã vreun rezultat ºtiinþific dovedeºte cã un aspect al budismului este eronat, cel ce trebuie sã se schimbeîn acest caz este desigur budismul iar nu ºtiinþa (pe forumul de faþã ºi nu numai, avem nenumãrate exemple de cum gândesc adepþii creºtinismului în caz de conflict cu rezultatele ºtiinþei). Acest aspect de feed-back este excepþional, însã ar putea fi nepractic pentru religiile bazate pe un adevãr ºi o cale stabilite odatã pentru totdeauna: credinþa oarbã într-un set de adevãruri imuabile cunoscute de la alþii este importantã ºi ea (culmea, ºi asta poate fi explicat tot prin darwinism, cel puþin aºa susþine Richard Dawkins). Pentru a nu crea impresii false, precizez cã budismul are ºi el bubele lui (esenþialmente în grupul de habotnici ataºat ce împãrtãºeºte idei creþe presupuse de ei a fi budiste) ºi cã eu nu sunt de religie budistã.

Nu zãu? Nu numai toþi creºtinii, ci ºi toþi evreii ºi musulmanii cred în acelaºi Dumnezeu, YHWH din Vechiul Testament. Ceea ce diferã nu este Dumnezeu în sine ci setul de reguli asociat Lui. Nu are de-a face. Societatea funcþioneazã într-un anumit mod indiferent dacã îl descriem sau nu cu un model generic fie el ºi darwinist, la fel cum mãrul copt picã din copac indiferent de Newton ºi elaborarea teoriei gravitaþiei universale. Dumneata nu faci diferenþa între descriere ºi cauzalitate. Mãrul nu cade fiindcã Newton i-a zis cã trebuie sã cadã iar societatea funcþioneazã într-un anumit fel chiar dacã nu ar fi existat Darwin. Atâta doar cã duºii cu pluta îºi închipuie cã pot sã interpreteze cum vor niºte afirmaþii pe care nu le înþeleg, cã e religie, biologie, lingvisticã (cazul ideologiei naziste apropo de arieni): orice pretext e bun nemernicilor pentru a comite porcãrii.

Fals. Dumneata ai susþinut textual cã "ultimele cercetãri ºtiinþifice" l-ar infirma chipurile pe Darwin ºi ai produs ca argument (deci în favoarea propriei dumitale afirmaþii) o carte a unui cetãþean decedat acum 78 de ani. Oricum ai lua-o, aceastã producþie literarã nu se poate chema "ultimele cercetãri ºtiinþifice" ºi nu poate fi luatã în sprijinul afirmaþiei dumitale. Ceea ce spune Paulescu este puþin pertinent pentru biologie ºi evoluþionism întrucât el era un medic excelent însã nu un biolog. În afarã de aceasta, descifrarea codului genetic ºi implicaþiile sale au venit desigur mai târziu, ºi din acest punct de vedere atât cartea lui Paulescu cât ºi cartile fundamentale ale lui Darwin sunt învechite. Nu era raþionamentul meu ci ceea ce þi-ai închipuit dumneata în mod eronat cã am gândit eu. Darwin habar n-avea de codul genetic ºi de mutaþiile genetice iar teoria lui suferea clar fenomenologic fiindcã mecanismele ereditãþii nu fuseserã elucidate. Însã teoria sa era principial justã ºi numai cine nu ºtie despre ce vorbeºte (ºi din pãcate sunt mulþi) poate pretinde cã fenomenologia macro propusã de el (selecþia naturalã) nu reprezintã pe departe cel mai convingãtor suport al evoluþiei. Iar aceasta i se aplicã inclusiv medicului Paulescu care nu ºtie despre ce e vorba în biologia evoluþionistã. Da. Pãcat cã nu e o carte de ºtiinþã (tipul care vrea sã o vândã pe link-ul indicat a taxat-o ca filozofie) ºi comunitatea ºtiinþificã nu s-a prins in peste 8 decenii de la apariþia ei cã darwinismul a fost desfiinþat. Repet ideea: dumneata eºti complet în afara ºtiinþei, limiteazã-te sã vorbeºti despre chestiile despre care ai cât de cât idee ºi nu mai emite judecãþi de valoare într-un domeniu mai strãin dumitale decât îi este fotbalul oierului ºef. Ai libertatea sã asculþi de sfatul meu prietenesc sau sã continui cu incursiunile în penibil.

Fraza 'Teoria lui Darwin a fost efectiv desfiintata de ultimele cercetari STIINTIFICE in domeniu' a fost scrisã de dumneata ºi bãnuiesc cã reprezintã pãrerea dumitale, eventual bazatã pe niºte lecturi pe care le-ai fãcut ºi cãrora le-ai acordat un credit nelimitat în virtutea faptului cã erau în acord cu preferinþele dumitale metafizice. Paulescu era un medic foarte respectabil, nu un biolog iar cartea lui (cu o oarecare tangenþã cu fiziologia însã nu cu derivata ei temporalã, chestie de care se ocupã evoluþionismul) reprezintã orice altceva decât "ultimele cercetãri ºtiinþifice în domeniu" în a.D. 2009 (dupã cum ar trebui sã fie clar oricãrei persoane care cunoaºte micul amãnunt cã domnia sa a dat colþul în 1931). Pãrerea lui este o încercare personalã care nu are de-a face cu ºtiinþa ºi cu atât mai puþin cu teoria lui Darwin. Tocmai cã am citit. Joe White e un ilustru icsuleþ editor al ideilor despre religie ale medicului Nicholas Comninellis. Nici unul nici altul n-au treabã cu biologia ºi paleontologia. Cãrticica lor e propagandã religioasã anti-ºtiinþificã, nu criticã ºtiinþificã serioasã la adresa evoluþionismului pe bazã de selecþie naturalã. Înþeleg cã dumitale îþi plac ideile legate cumva pozitiv de religia creºtinã: aceasta însã nu este un motiv de a le ridica la statut gnoseologic de ºtiinþã sau mãcar de criticã ºtiinþificã. Cît despre filmuleþe credeam cã ar trebui sã îi fie clar oricui cã ºtiinþa nu se face prin proiecþii în sala cinematografului, pe micile ecrane TV sau pe monitoarele PC-urilor. Existã reviste ºtiinþifice cu referenþi unde se publicã articole decente, existã conferinþe, reuniuni, seminarii, congrese: ca ne convine sau nu, aºa se face ºtiinþa. Dat fiind ca dumneata ai amintit sursele respective ºi ai afirmat sentenþios cã ar reprezenta ultimul rãget al ºtiinþei, e clar cã dumneata nu ai o pregãtire ºtiinþificã minimalã pentru a le aprecia pertinenþa ºtiinþificã, drept care a venit sfatul meu, în calitate de cercetãtor ºtiinþific care are o idee ceva mai exactã despre ce e aia ºtiinþã ºi despre metodele ei. Existã libertatea conºtiinþei ºi dumneata eºti în principiu liber sã crezi ceea ce îþi trece prin cap, inclusiv cã palavrele respective ar reprezenta ºtiinþã ºi cã Darwin a fost pus la colþ: eu mã mulþumesc sã îþi semnalez cã o astfel de pãrere are tot atâta legãturã cu realitatea câtã au Napoleonii clienþi de la spitalul 9: ºi aici ai libertatea sã perseverezi în credinþa respectivã, sau sã o supui unei revizuiri critice în lumina atenþIonãrii fãcute.

Care e legãtura dumitale cu ºtiinþa pentru a putea atribui statut de credibilitate ºtiinþificã unor palavre legate de libertatea cuvântului în societatea modernã?! Ce habar ai dumneata de ceea ce numeºti pompos "ultimele cercetãri ºtiinþifice în domeniu"?! Dumneata limiteazã-te sã vorbeºti cu aplomb de ceva pe mãsura priceperii dumitale cum este credinþa ortodoxã ºi lasã aprecierile despre cât de perimatã ar fi chipurile teoria evoluþionistã azi din perspectiva ºtiinþificã în seama celor care chiar au o idee serioasã despre metodele ºtiinþei.

In calitate de vechi "netizen", fac observatia ca regula generica stabilita de utilizatorii educati ai inceputurilor este de a scrie mesajele fara semne diacritice iar paginile web cu diacritice (in masura posibilului). Asadar un mesaj scris fara diacritice nu reflecta neaparat dispret fata de limba ci poate arata (de exemplu) preocupare pentru alti utilizatori ce folosesc sisteme de codare diferite a literelor cu diacritice (pentru care literele non-ASCII pot aparea foarte "ciudat"). In ceea ce ma priveste, prefer sa scriu cu diacritice cand am claviatura romaneasca; acum insa nu am la dispozitie asa ceva: grafia reflecta pur si simplu o chestiune practica. Aici ar fi mai multe de comentat, insa foarte pe scurt e de spus ca e preferabil sa nu punem prea multe liniute intre grupurile etnice (din pacate acestea sugereaza inrudire, iar aici nu avem suficienta precizie intrucat primul grad de inrudire pentru grupul slav este cu grupul baltic; este insa adevarat ca traca prezinta similaritati cu ansamblul balto-slav). Cel mai probabil, baza etnica a poporului român o reprezinta tracii de nord, insa este de retinut ca elementul determinant ramane cel latin (prin limba si prin identitatea transmisa in etnonim). Contributia italiana este fix zero (cuvantul se refera la o alta epoca istorica), termenul corect in acest context este italica: aceasta nu este absolut minora ci relativ redusa numeric. Din punct de vedere al importantei, aceasta contributie este determinanta, asa cum am spus. Ei, nici chiar asa. Daca e sa o luam la bani marunti, latinii nu erau decat un minuscul trib italic ce a fondat Roma, intr-o Italie geografica in care erau inconjurati de alte cateva tribulete latino-faliscane, de mult mai multi italici de stirpe samnitica (osco-umbriana), de etrusci, celti (in Galia cisalpina), greci, siculi, sicani, si altii. Totusi limba Latiumului a devenit limba Imperiului, iar identitatea etnica de roman s-a propagat de la locuitorii Cetatii la toti ceilalti locuitori ai Italiei, apoi in afara ei. Nu suntem mai putin latini decat francezii sau portughezii chiar si in sensul mentionat mai sus. Nu invazia slava a dus la formarea poporului român. Formarea poporului român se datoreaza destramarii unitatii Imperiului Roman si evolutiei separate si originale a romanitatii dunarene intr-un context istoric care urma sa o plaseze in opozitie cu romanitatea occidentala si cu latinitatea originara. Sosirea slavilor a dat probabil ultima contributie la individualizarea poporului român inainte de epoca românei primitive comune si a viitoarei despartiri dialectale, insa nu a reprezentat cauza esentiala/unica pentru formarea poporului român. Posibilitatea non-subzistentei noastre in lipsa asimilarii slavilor este o simpla ipoteza sub semnul lui "ce-ar fi fost daca" pe care nici un istoric serios nu o poate lua in consideratie. Istoria este stiinta despre ce a fost, nu despre ce ar fi putut fi. In sfarsit, ultima afirmatie este adevarata, insa fara legatura cu "ce-ar fi fost daca" de mai sus si nu sustine intrutotul presupusul "traco-slavism" etnic al poporului român de care s-a vorbit mai inainte. ... la care se adauga aproape jumatate din Crisana (pana pe Mezes) si Moesia Inferior (inclusiv Dobrogea) de care au apartinut intermitent si Muntenia si sudul Moldovei, acestea din urma controlate militar de Imperiu insa ramase necolonizate. Limba româna era formata deja prin secolul al VIII-lea. Cu aproximatie, in jurul secolului al X-lea are loc prima separatie dialectala intre româna de nord (-> dacoromâna+istroromâna) si cea de sud (-> aromâna+meglenoromâna). Toata aceasta evolutie s-a desfasurat in absenta totala a scrierii limbii. Nici macar in sec XIII/XIV (momentul limita al separatiei intre IR si DR), limba româna nu era inca o limba scrisa (Dictionarul Limbii Române Vechi contine cuvinte si nume românesti extrase din texte scrise in alte limbi in care aceste elemente românesti apar sporadic). Abia catre sfarsitul secolului XV avem primele indicatii despre posibile texte scrise in româneste, insa pentru primul text pastrat scris neindoielnic in limba noastra trebuie sa asteptam secolul XVI cu scrisoarea Neacsului. Asadar istoria scrisa a românei incepe abia la 1521, la circa 8 secole distanta de formarea RPC, iar atunci cand incepe, scrierea se face in grafie chirilica. Traditia aceasta a fost impartasita (cu putine exceptii) cam de toti românii (inclusiv cei din Ardeal) si a dainuit vreo 3 secole. In comparatie cu aceasta traditie, scrierea in grafie latina a avut o istorie cam de doua ori mai scurta (insa a fost supusa unui numar impresionant de "reforme ortografice", aproape 50 in putin peste 150 de ani!). Evident, in cei 150+ de ani de scriere cu grafie latina limba a evoluat mult mai putin fata de cate schimbari a suferit in 8+3 secole de oralitate + scriere cu caractere chirilice. Ceea ce s-a petrecut in ultimul secol si jumatate a fost o lupta excesiva intre adeptii etimologismului excesiv si ai "fonetismului" (de fapt "fonematismului") ca principii conducatoare. Intre timp, lingvistica a mai facut cativa pasi inainte, insa grafiile tot imperfecte au ramas (indiferent cine ajungea sa isi impuna punctul de vedere). Românii fac greseli de ortografie pentru ca ceea ce le intra pe o ureche le iese pe cealalta. Nu scrierea vocalei centrale inchise /1/ cu un semn sau altul (dupa niste reguli dealtfel foarte banale) e problema. Sunt probleme mult mai mari cu perceptia nazalitatii, cu notarea semivocalelor, cu diferentele intre realizarile fonologice ale fonemelor in contexte diferite - iar asta doar la nivelul asociatiei intre realitatea sonora si grafie. Pe urma apar greseli grave de pus aiurea cratima (sau lipsa acesteia) datorate inabilitatii analitice gramaticale. Si, colac peste pupaza, nici sistemul de scriere propus nu e complet coerent (sa nu mai spunem ca printe imperfectiunile lui se afla si inexistenta corespondentei exacte fonem/grafem). De fapt, forma justificata etimologic este /s1nt/, forma care se regaseste in toate textele românesti scrise in alfabet chirilic. Odata cu trecerea la grafia latina etimologizanta, secventa fonematica /s1nt/ a fost reprezentata ca "su^nt" (cu caciula peste "u") fiindca se credea (gresit) ca etimonul latin ar fi forma de indicativ prezent "sunt". In realitate, /s1nt/ continua forma de conjunctiv latin "sunt", cu evolutie regulata a lui /i/ latin in pozitie nazala: etimologic vorbind ar fi trebuit sa se scrie "sînt". Mai departe, prin simplificarea ulterioara a scrierii si adoptarea a doar trei/doua vocale care pot primi caciula diacritica pentru a le modifica pronuntia in /1/, s-a renuntat la "u^", iar forma verbala ar fi trebuit scrisa "sânt" (conform regulii interiorului de cuvant), insa ar fi rezultat o omonimie suparatoare cu termenul bisericesc si arhaismul mostenit din latina pentru "sfânt". De aceea, a fost adoptata scrierea "sunt", prin eliminarea caciulii diacritice. Drept consecinta, o serie intreaga de conationali au inceput sa creada ca trebuie sa pronunte cuvantul /sunt/ in loc de /s1nt/, ba chiar sa fie mandri de cat de latini par ei prin adoptarea pronuntiei "corecte". Actualmente situatia este asemanatoare, in sensul ca, desi este explicat ca se scrie "sunt" si se citeste /s1nt/ (o incoerenta grafica evidenta), putini români retin regula de pronuntare si citesc "cum se scrie". Regula aceea invocata este un ideal irealizabil. Mult invocata simplitate ar trebui aplicata altor chestiuni, mai importante decat detaliul dualitatii grafice pentru /1/. In ceea ce priveste cazul mentionat: pana in 1954 (1 aprilie, si nu, nu e banc, aceea e data) nu exista aceasta incoerenta: toate derivatele verbelor cu infinitivul in -î pastrau acelasi grafem indiferent de eventualele sufixe adaugate (referinta de baza: Indreptarul lui Puscariu si Naum). Nu a avut legatura cu rusa, a avut insa legatura cu ideologia purtata de ocupantul rus. In anumite privinte a fost o reforma coerenta, in altele a facut prostii (deh, omogenizare in jos a societatii). A fost perceputa ca o chestie impusa din afara (chit ca a fost realizata practic de oameni care isi inchipuiau ca fac o munca justa), insa nu a contribuit semnificativ la micsorarea procentului de analfabeti. Si repet: chestiunea dualitatii grafice pentru /1/ este una absolut minora fata de adevaratele probleme spinoase ale grafiei LR.

Important este ca, de data asta, legile lui Murphy nu se vor aplica.

Impresia mea, bazata pe un timp de peste un deceniu petrecut intre straini si pe experienta directa a contactului cu "celalalt", este ca noi romanii nu suntem in ansamblu mai buni decat altii. Suntem in felul nostru, oleaca diferiti, cu specificul nostru. Putem discuta mult despre acest aspect, cred totusi ca nu este aici locul cel mai potrivit pentru dezbateri. Eu insa aveam in vedere suporterii Stelei si aspiratia de a deveni mai buni, ca semn al superioritatii pe care o revendicam, cea la care se referea fostul jucator al Stelei '86. Eu sunt convins ca, in sinea lor, cei care au conceput si afisat banner-ul nu au avut senzatia ca devin mai rai prin asta, si ca el este un raspuns mai mult sau mai putin "glumet" si nevinovat la provocarile suporterilor adversi. Insa parerea mea (si nu numai a mea) este ca acel banner a fost totusi foarte inoportun din mai multe motive la care probabil autorii sai nu s-au gandit pe moment: 1. a fost intr-un registru extrem de scazut calitativ si intr-un plan diferit de provocarile suporterilor lui Ujpest. 2. a fost nepotrivit in absolut: in afara de falsitatea manifesta (un nou-nascut este o fiinta teoretic adorabila si fara nationalitate), el intineaza un moment deosebit in viata oricarui parinte (si sunt aproape sigur ca nici unul dintre cei care a conceput mesajul nu stie din proprie experienta de parinte cat de greu este sa aduci pe lume si sa cresti un plod): in acest sens, a fost un banc la fel de oportun ca fluieratul in biserica. 3. a vizat indiscriminat intreaga etnie maghiara desi provocatorii erau numai acel grup de minti infierbantate sositi in tren la Bucuresti (se poate replica: bine, da' cand ei ne zic noua "tigani" nu generalizeaza indiscriminat si abuziv?! -- da, insa daca ei sunt niste primitivi cu mintile pe bigudiuri nu inseamna ca si noi trebuie sa fim la fel ca ei si sa le repetam greselile). 4. a fost prea usor consemnabil (scripta manent) si poate fi folosit ca proba interpretabila impotriva clubului (daca ramanea la stadiul de "urare de bine" strict verbala, precum propunerile generice de sex oral, impactul mediatic ar fi fost scazut iar consecintele juridice practic zero: in definitiv, cine stie la UEFA (cu dovezi) ca vizitatorii nostri ne-au gratulat cu apelativul presupus insultator de "tigani"?! nimeni, au ramas doar vorbe in vant semanate prin gari. 5. nu a "aparat" in nici un fel demnitatea nationala (in caz ca cineva s-a simtit lezat) si nici integritatea teritoriala a Romaniei: presupunand ca demnitatea nationala a suporterilor stelisti ar fi fost reparata de "castigarea" disputei cu cei ai lui Ujpest, replica respectiva nu a ajutat la castigarea acestei dispute ci doar a extins-o in planul obscenitatilor (nu cred ca "batalia" dintre galerii are rost sa fie disputata in jurul lui "hai sa vedem cine stie sa insulte mai scarbos" si nici nu sunt sigur ca "victoria" à la Pyrrus in acest caz ar fi neaparat a noastra: au si ei porcariile lor cu nimic mai prejos decat ale noastre). 6. a fost evident preluat de presa si speculat la maxim pentru a inflama si mai mult spiritele: numai de tensiune suplimentara nu aveam nevoie pentru partida de asta-seara. Parerea mea e ca fara banner-ul ala ar fi fost mult mai bine. Evident, nu e o scuza pentru ce au facut gibonii aia veniti in vizita la Bucuresti, nici pentru mizeriile de noaptea asta de la hotel si nici pentru alte eventuale porcarii ce se vor consemna diseara pe stadion sau in birourile UEFA. Un singur raspuns: victorie! LE: @mircea_10 Asta e titlul celor de la GSP (http://www.gsp.ro/international/europa-league/Boloni-acuza-conducerea-Stelei-n-a-luat-nici-o-masura-fata-de-manifestarile-fanilor-la-meciul-cu-ujpest-x-148080.html) in care preiau o parte din interviul aparut in Click. GSP pune accentul pe ce i se nazare jurnalistului care a preluat stirea, insa in interviul original chestiunea este cum nu se poate mai clara: "Da, am citit ce a apãrut prin ziare, am vãzut ºi poza cu acel mesaj... Ce pot sã mai zic. Am rãmas ºi eu uimit cã s-a ajuns pânã aici. ". Si nu spune ca ar fi trebuit sa intervina conducerea "inainte de meci" ci ca este surprins de lipsa de reactie a oficialilor Stelei: "Pãi am observat cã majoritatea oamenilor condamnã gestul, mai puþin conducerea Stelei. Asta este problema surprinzãtoare. Oficialii clubului nu au luat nicio mãsurã faþã de manifestãrile acestea, care nu fac bine nimãnui. Într-un caz similar din Franþa, oficialii lui PSG ºi Federaþia de Fotbal din Franþa au luat atitudine ºi au sancþionat aceste lucruri. La noi de ce nu se întâmplã la fel?". Reactie inseamna ca s-a petrecut o fapta care apoi a fost sanctionata cumva, nu ca a intervenit vreo conducere inainte de meci (altminteri nu ar fi avut ce sa sanctioneze).

Bölöni: "Cît timp am fost la Steaua, publicul era cu adevãrat superior. Clubul în sine era superior. Steaua pe care o ºtiu ºi de care îmi amintesc nu se preta la asemenea lucruri. Din pãcate, minþi bolnave sunt peste tot. Atât în mediul român, cât ºi în cel maghiar sau occidental" Nu putem sa ii schimbam pe altii, ne sta insa in putere sa devenim noi mai buni.

Aici esentiala este ilustrarea faptului ca un tinut ce nu avea nici pe departe majoritate romaneasca il consideram totusi pamant romanesc (apoi putem gasi o urma de justificare istorica prin stapanirea temporara a despotatului lui Dobrotici si Ivanco pe timpul lui Mircea, ca mostenire legitima prin alianta adusa in sanul Tarii Romanesti cu armele, valahii fiind astfel ultimii stapanitori "de drept" inainte de cucerirea turca; cam putin, insa poate fi sursa de inspiratie). Putem continua cu Cadrilaterul (cea mai mare parte a sudului Dobrogei, intrata in componenta Romaniei in urma unui razboi in care ne-am invitat singuri -- ca fapt anecdotic, bunicul a participat activ la operatiunile de atunci de pe Dunare fiind si ranit cu acea ocazie). Ideea de retinut e ca sursele de "legitimitate" nu se reduc la procentajele de populatii la un moment dat. Situatia e mai complicata. Vrem nu vrem, sudul Basarabiei a facut parte nemijlocita din Imperiul Otoman de la 1484 pana la 1812, cu toate consecintele ce decurg de aici. Inainte de a intra in componenta Valahiei (si de la 1465 a Moldovei ca "partile basarabesti"), caracterul etnic al acestei regiuni limitrofe Marii Negre a fost oricum destul de pestrit. In ceea ce priveste nordul Moldovei istorice, a existat intotdeauna un element rutean prezent in acea zona amestecat cu cel polonez; e drept ca migratia ruteana in Moldova s-a accentuat de la un punct incolo (documentat istoric). Morala este totusi aceeasi: procentajele la un moment dat nu constituie unica sursa de "legitimitate" asupra stapanirii unui tinut. Sunt subiectiv prin faptul ca ma preocup activ de chestiunile ce privesc tara mea, ca sustin argumentat punctele de vedere favorabile tarii mele cu care sunt in acord, ca incerc sa imi cunosc istoria si limba cat mai in amanunt si sa (re-)prezint tara mea cat mai demn oriunde as fi. Insa trebuie sa fiu obiectiv in analiza faptelor, sa nu sustin orice stupizenie doar pentru ca a fost comisa sau gandita de un conational de-al meu (chit ca manat de cele mai bune intentii) si sa le propun in diferite forme conationalilor mei sa devina mai buni tocmai pentru a isi reprezenta si ei tara mai cu cinste atunci cand li se va ivi ocazia.