Leaderboard

Într-un comentariu la cronica meciului menționat în titlu am făcut o serie de afirmații obiective referitoare la (auto-)golul încasat de echipa noastră. Atunci când fac afirmații obiective, pot să îmi susțin aceste afirmații cu probe. Mai jos, câteva imagini comentate. 1. Am afirmat că timpul fiziologic de reacție este de același ordin de mărime cu timpul care se scurge din momentul in care mingea pleacă din genunchiul lui Vinicius și ajunge în dreptul lui Vlad. Acest din urmă timp este de circa 0,29 s, să îl rotunjim la 0,3 s. După cum se observă, timpii de reacție fiziologici (permiși de biofizica transmiterii și prelucrării minimale a influxului nervos) se află esențialmente în jurul a 500 ms = 0,5 s. Există foarte puține cazuri în care timpul de reacție scade sub 0,3 s, graficul arată că practic nu avem timpi de reacție sub 250 ms = 0,25 s. În situația discutată aici, Andrei Vlad începe să își miște brațul drept înspre minge cam cu 0,05 s înainte ca mingea să ajungă în dreptul lui, ceea ce înseamnă că timpul său de reacție este de circa 0,3 - 0,05 = 0,25 s, la limita inferioară a timpilor fiziologic permiși. Această măsurătoare obiectivă ne spune că portarul a avut o excelentă viteză de reacție, în total contrast cu afirmația lui Ioan FCSB care susține textual „Al nostru nu are niciun reflex”. Mai mult, aceasta înseamnă că el nu avea nicio șansă de a interveni la minge. Singura posibilitate de a para ar fi fost ca el să se găsească din întâmplare pe direcția mingii, caz în care contribuția lui ar fi putut fi să rigidizeze brațul pentru a nu îi fi dat peste cap. Însă această posibilitate eventuală (care oricum nu depindea de el) nu s-a realizat. Deci în mod obiectiv, portarului nu i se poate imputa în niciun fel primirea golului: el făcea ceea ce trebuia stând cu brațele desfăcute pentru a maximiza spațiul acoperit, totuși este evident că nu putea acoperi unghiul solid al întregii porți. 2. Reacția fiziologică de agitație posterioară momentului trecerii este riguros lipsită de influență în ceea ce privește traiectoria mingii. După ce mingea trece de el, Vlad se mișcă în mod „ciudat” dar coerent cu conștientizarea faptului că există o minge ce se îndreaptă către poartă, moment natural decalat față de reacția reflexă imediată. Modul ulterior de a se coordona poate fi criticabil (sau nu) dar nu mai are legătură cu faza în sine. 3. Sub nicio formă nu se poate spune că mingea „îi venea în față” lui Vlad. Dacă ne uităm la momentul trecerii dintr-o singură perspectivă, poate părea că portarul era pe punctul de a fi lovit în față de minge: Dacă examinăm însă și alte perspective, ne dăm seama ca nu poate fi vorba de așa ceva: Pe baza ultimei imagini în care vedem că mingea se află deasupra mâinii drepte a lui Vlad, putem estima numeric și distanța la care trece mingea de capul portarului. Distanța între barele laterale este de 7,32m în realitate și de cam 400 de pixeli în imagine. Distanța între minge și capul lui Andrei Vlad este pe imagine de circa 36 de pixeli. Așadar distanța reală la care trece mingea față de capul lui Vlad este de 7,32*36/400 = 66 cm, în perfect acord cu estimarea făcută de mine în primul comentariu (i.e. 60-70 cm). Ceea ce se poate vedea în „slow-motion” este aceeași informație prezentată aici ca stop-cadru. Că există persoane incapabile să dezvolte o analiză coerentă obiectivă iarăși este un dat de fapt.