FCSTEAUA.RO

Cronica “cusurgiului”: négy – nulla… adică 4-0

Înainte de Sepsi-Steaua, patronul covăsnenilor promisese fanilor steliști un kürtőskalács (mmm, îmi plouă-n gură…) de 15 metri (!!!), dar s-a izbit de zidul reglementărilor sanitare… Așa că… nem szabad! 

Nu știu să mai fie altundeva în lume vreo echipă de fotbal de prima ligă patronată de o brutărie. Normal, doar în România se putea așa ceva. Pentru că nou promovata Sepsi OSK e finanțată de Diószegi László, mai precis de Diószegi pékség, adică brutăria Diószegi. Mă rog, brutărie e impropriu spus, că omul are 10 cuptoare cu magazine de prezentare, iar produsele lui merg în 10 județe, ajung chiar și la București. Ba chiar și în… Anglia, unde székelyi kenyér se face lângă Londra, la Luton.

Brutăria ca brutăria, că pâinea secuiască e chiar grozavă, dar mă uitam la meciul de la Brașov cu Sepsi și mă întrebam cum au ajuns amărâții ăia în prima ligă. Că-s rudimentari rău. Și, în plus, ceea ce vedeam era o versiune upgrade, cu jucători aduși să întărească noua promovată – Pitic Petre, Herea, Oros, Fülöp sau veteranul Hadnagy, care-i mai bătrân și decât Texeira…

Meci urât, cu ai noștri scremându-se să joace împotriva unei echipe de cotonogari încurajați de o galerie pătimașă. Până la pauză a fost, totuși, 3-0, dar cum? Două penalty-uri acordate (culmea, corect!) de Colțescu (vă spune ceva numele ăsta?…) și un autogol al unui covăsnean. E drept, ușor nu era să treci de pădurea de picioare transformate în coase, dar, să fie clar, era momentul să facem scorul campionatului. După pauză, surprise-surprise, ai noștri jucau în dorul lelii, iar echipa ale cărei meciuri sunt transmise până hăăăăăt în Ungaria a prins curaj. Și-a fost cât pe-aci să ne dea și gol. Și nu doar o dată… Ar fi fost o rușine mai mare decât cea din prima repriză de la Lucerna.

Golul lui Benzar cel mic a adus scorul la 4-0, proporții ceva mai apropiate de ceea ce ar fi trebuit să arate tabela în mod normal. Continuăm să-i suflăm în ceafă Bursucului… Dar, ați ghicit, cusurgiul de mine nu e deloc mulțumit. Ba din contră, mă gândesc dacă oi mai avea norocul să prind și un meci bun până la Crăciun. Dar slabe speranțe. Să fim sinceri, treaba nu merge. O fi și Dică de vină, nu zic nu, dar nu el îi împiedică pe bramburiștii noștri să paseze ca lumea, nu el îi face să bubuie mingea-n tribune sau peste ele… Fazele de fotbal adevărat sunt rare, iar băieții ăia care ne fac să suferim par adesea că se văd pentru prima oară. Aici e buba, iar explicațiile lui mister Nick (”Dacă aveam o săptămână la dispoziție pentru fiecare meci, cred ca aveam maximum de puncte.”) sunt mai caraghioase până și decât obișnuitele comicării dinspre Groapă. Nu o săptămână i-ar  trebui la dispoziție, ci o curea. Să mi ți-i altoiască zdravăn pe indolenții ăia…

Coregrafii noștri (că avem și noi, nu?) s-au dat în stambă cu bannerul ăla adresat unora care, cică, n-ar fi acasă în România. Că or mai fi și rumâni de-ăștia colțoși e de-nțeles, dar parcă nu era locul… Mai grav mi se pare însă altceva. Am zărit prin galeria sepsilor un fel de steag pe care scria ”Székely Légió”, adică ”Legiunea secuiască”. Că echipa asta e a secuilor din România înțeleg, dar numele ales e extrem de nepotrivit, el fiind identic cu cel al unei foarte agresive grupări (paramilitare!!!) cu vise ce nu datează doar de azi, de ieri. Acum vreo 2-3 ani, Consiliul Europei a respins cererea ”catalanilor” din județele Covasna, Harghita și Mureș de proclamare a autonomiei „Ţinutului secuiesc”, drept care s-au auzit ameninţări că „lucrurile nu vor rămâne aşa” şi că „se va face dreptate”, indiferent de mijoacele la care vor apela. Cu ”legionari” de-ăștia, mai abrași decât ăi vișinii, cu nostalgia Háromszék-ului, mâine-poimâine-i vedem pe stadioane cu bannere inscripționate Nem, nem, soha! (=nu, nu, niciodată!), cu portretul lui József Attila și citate din poezia lui: Cu nobilă mânie ne vom avânta înainte / Cu cruci de sânge vom însemna hotarul / Vom călca totul în picioare!

Stați blânzi, bre… Doar n-oți lua de bună profeția lui, că ”deasupra Carpaților va sufla vânt unguresc”. Pentru că aiasta, ca să-l citez și eu pe poetul maghiar: Nem, nem, soha!

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 2 Oct 2017

Nota Redacției: Din prețuire pentru Andrei Sava, colegul nostru de „suferință roș-albastră”, am decis să-i încadrăm savuroasele analize cu meciurile Stelei într-o rubrică specială intitulată Cronica „cusurgiului”, cum el însuși se autodefinește în glumă. Tot în spirit de glumă am preluat și noi ideea de la el pentru titlul rubricii. Altfel, în realitate, Andrei Sava este un om normal, echilibrat, obiectiv și un excelent condei.

Daniel Benzar, altă speranță a Stelei care urcă treptele afirmării