Arhiva categoriei: Andrei Sava

Debut reușit. „Ce extravaganta, Steaua pe primul loc”

Debut reușit

Steaua a început play-off-ul cu cel mai puternic adversar. E părerea mea, s-ar putea să nu fiți de acord cu ea, dar CFR mi s-a părut cea mai periculoasă dintre echipele întâlnite până acum. Clujenii joacă fotbal, n-au frică de adversar, au o apărare solidă, jucători rapizi, puternici, unii chiar pricepuți cu bășica (interesant acest Păun…). Aseară au jucat de la egal la egal cu băieții lui Reghe și, cu puțin noroc, ar fi putut obține un egal sau, de ce nu, o victorie, ca în tur. Dacă ne amintim de retur, meciul de la Cluj a fost dominat destul de categoric de Steaua, numai că n-a fost să fie. Dar, na, mai avem și noi noroc câteodată… Și, știți, norocul și-l face omul cu mâna (sau, în cazul ăsta, cu piciorul…) lui. Iar Reghe putea să zică iar, ca după meciul de coșmar cu ASA, ”Astăzi am arătat bine, și fizic, și ca joc”, și de data asta i-aș fi dat dreptate…
Oamenii meciului? Niță, Ovidiu Popescu și… ”Gunoieré”, care le-a dat-o scurt la gioale coregrafilor, care-i preziceau eșecul.

După meci, am văzut un GgB euforic, pus pe glume, ironii. I-o fi ajuns și lui seria neagră de după etapa a 15-a. A citat din alt comic vestit, Borcea, știți, aia cu ”lăsați-ne să ne pregătim…”. Am zâmbit și eu nițel, dar m-a cam luat cu frig gândindu-mă ce-a urmat pentru haită după zicerea ce-a intrat în folclor. Dar nu-mi fac probleme: suntem Steaua, nu Dinamo. Și e timpul să le-o arătăm. Să-i păcălim de 1 aprilie, că așa-i tradiția…

Oricum, după cum joacă, CFR poate fi un ajutor nesperat în tentativa de a cuceri al 27-lea titlu. Numai că, împotriva unor adversari neimportanți (pentru că doar Steaua contează pentru oricare echipă din campionatul nostru) s-ar putea ca jucătorii lui Miriuță să-și piardă cheful, ambiția de a se clasa pe locul 3… Așa că singura soluție pentru steliști e să uite de lehamitea care i-a cuprins în retur și să joace măcar ca aseară. Următoarele trei etape pot fi hotărâtoare, o eventuală triplă victorioasă i-ar lămuri pe ceilalți cine-i șeful. E greu? Păi, ați uitat ce-a zis optimistul? ”Ba se poate!”

Andrei Sava


„Ce extravaganta, Steaua pe primul loc”

Mi se pare amuzant cum ajunsese o extravaganta sa indici Steaua drept favorita la titlu. Am fost intrebat si inainte de playoff de diverse persoane cine cred ca va castiga campionatul si ma amuza sa vad cat de contrariati erau interlocutorii cand rosteam numele echipei lui Reghecampf.

Chiar si cu optimistul incurabil Becali a trebuit sa fac pariu in emisiune ca Steaua va castiga campionatul, patronul echipei pierzandu-si increderea in jucatorii sai.

Sigur ca si Steaua are slabiciunile ei. Problema pentru adversari este ca si „slabiciunile” au inceput sa joace decent, asa  cum s-a intamplat aseara cu Tanase, Balasa, Gnohere, Boldrin sau Enache, ca sa insir cateva din slabiciunile consacrate de la Steaua. Chiar si „slabiciunea” lui Reghecampf pentru mutat piese in diverse pozitii s-a estompat si lucrurile au mers bine pentru echipa. Enache n-a mai fost extrema, nici mijlocas central ca in traducerea si adaptarea dupa fita lui Guardiola cu Zabaleta. Tamas a fost lasat sa joace unde a demonstrat in cariera lui ca e un mare fotbalist, in centrul defensivei. Lui Balasa i s-a gasit, de asemenea, locul, ca fundas lateral fiind de liga a doua nu doar in Italia, ci si in Romania. Iar Ovidiu Popescu trebuie lasat sa joace ceea ce este, un optar mai bun si decat ce ia in acest moment Daum la nationala pe aceasta pozitie.

Playoff-ul aduce adevarata Steaua

Am spus pe sport.ro dupa catastrofa cu Dinamo ca acel meci nu este totusi foarte relevant pentru potentialul Stelei. Jakolis, care nu a fost atunci titular, ramane foarte important pentru Steaua. Iar apasarea psihologica de dupa ce se intamplase in prima mansa a semifinalei cu Dinamo nu mai exista la aceste partide de debut in playoff.

Sigur ca au existat in acest meci cu CFR momente de cumpana. Insa, la patrunderea lui Omrani, Nita a aratat inca o data ce nedreptate ii face neamtul de la nationala care prefera sa convoace un convalescent de prin strainataturi in locul celui mai bun portar din Liga 1. Iar la marea sansa de gol batjocorita de infoiatul in pene Paun exista contraexemplul ratarii lui Tanase, infinit mai greu de realizat decat o prozaica impingere a mingii in poarta la acea faza.

Democratia acestui playoff

CFR Cluj este o echipa frumoasa, dar a simtit si ea ca si in primul meci din acest an cu Steaua a scapat de infrangere chiar in Gruia in primul rand datorita prostiei lui Alibec de a incasa doua galbene rapid in meci. Acel joc bun facut de Steaua la Cluj ramanea punctul de referinta pentru jucatorii lui Reghecampf in acest inceput de playoff. Din acea partida trebuia echipa lui Reghe sa-si traga inspiratia pentru un nou inceput. Si a facut-o.

Am asistat la meciul care a confirmat ca Steaua ramane favorita la titlu. Nu „marea favorita”, totusi democratia e raspandita mai mult ca niciodata la varful clasamentului, nu mai avem un tiran sau doi care sa terorizeze competitia. A fost, de asemenea, meciul care i-a facut pe cei de la CFR Cluj sa scoata titlul de campioni din discursul lor. Dar nu m-as grabi, CFR are reperul sau de la care se poate inspira pentru un restart, victoria recenta cu Viitorul.

Mihai Mironică, sport.ro


Petarde All In

Nota Redacției: Colajul cu care ne-am permis să prefațăm articolul lui Andrei Sava, nu e râs. E de plâns!

Petarde

fear-despair-ron1Am făcut greșeala să mă uit la meciul de aseară. Nu știu de ce, dar aveam impresia că am putea obține un rezultat bun. Și ați văzut ce a ieșit… 0-3 e un scor de neprezentare, așa că o să consider că meciul nu s-a disputat. De altfel, bambiliciul pe care ni l-au oferit ”tricolorii” nici nu merită comentat. Ne-au chinuit mai rău decât pronunția numelor poloneze pe crainici…

Dar nu pot să nu remarc prezența ”adevăraților”, care iar s-au dat în stambă. Coregrafi zgomotoși, ei au simțit nevoia să devină vedetele serii. Sau, poate, s-au săturat de jocul panaramelor de pe teren și s-au gândit să-i lase să joace cu danezii cu tribunele goale… Cert este că vajnicii suporteri (știți, ăia care se bat cu cărămida-n piept că ei nu sunt ”cetățeni”) au fost dominați de ”adevărații” alb-roșii (bre, o fi ceva cu combinația asta de culori, că parcă… dă aripi…), chit că erau de 11 ori mai puțini. Așa că au făcut ce se pricep ei mai bine: au dat cu petarde, de parcă n-ar fi fost de ajuns cele 11 de pe teren…

9606395-robert-lewandowski-900-552Ținta lor: balaurul Lewandowski. Da` te pui cu șleahticul? A căzut, s-a ridicat, s-a clătinat, și, după ce a răcnit ”Jeszcze Polska nie zginęła” (adică ”Polonia n-a pierit încă”, primele cuvinte ale imnului polonez) a zburdat pe lângă jaloanele galbene și iar ne-a întristat. Ba ne-a mai amărât și-n final, când a transformat lejer un penalty…
Da` să știți că nu numai Polska. Bre, Jeszcze Rapid nie zginęła , cum au afișat mândri, printre torțe și bombardele, o mână de fani ai AFC Rapid, sau Mișcarea CFR, sau naiba știe ce alt rapid din cartierul ăla… știți voi. Erau peste 4000, mi-a comunicat Roberta Anastase, după ce i-a numărat fără să roșească… Acu`, pe bune, înțeleg să fi aruncat petardele alea-n Burleanu, În Daum, în fecesebiștii din teren, da` ce-au avut cu Lewandowski?

rapid-nu-moare

Și, cireașa de pe tort, după meci, în metrou, adevărații de la Sud au dat de niște dujmani purtători de alb-roșu local, drept care s-a încins o păruială de antrenament înaintea meciului de pe 30 noiembrie, de fapt, după cum probabil mi se va preciza, o imitație, un știft: FCSB – FCD 1948 B. Bine că terminaseră stocul de pirotehnice…

Așa că, ce să mai zicem? Lăsăm naibii gândul calificării, că poate dăm de Alemania și ne iau nemții Stefanelli (!) și Khedira(!!) drept San Marino. Ne întoarcem la biata noastră ligă, la meschinele burzuluieli ale lui Falconetti, Mulțetti sau Șumudetti, la aroganțele lui GgBetti (cum, bre, să piardă Trump așa partener?…) și la hazliile îmbățoșări ale oltenilor și RIN-enilor, visând la tricourile de campioni… Și, chiar, mai are vreo importanță că la vară vom bifa al 27-lea titlu?

Andrei Sava
Preluare de pe blogul Sam Murray

P.S. de la Redacție
Tricolorii au ajuns personaje de desene animate, parodiați de cei de la canalul JustCartoons sub titlul ”Nu vă puneți cu Lewandovski”. Realizatorii filmulețului prezintă momentele cheie ale partidei dintre România și Polonia.

Filmulețul începe cu doi tricolori care stau lângă starul polonez, la marginea careului de 16 metri, și îl invită pe Grosicki să treacă pe lângă ei. Faza următoare îl arată pe Lewandowski doborât de petardă, după care acesta se ridică nervos și, cu mingea la picior, se duce spre poarta echipei naționale, în timp ce jucătorii lui Daum fugeau speriați de el, și înscrie. Ultima ”scenetă” il arată pe un jucător român care trage de polonez, dar nu reușește să-l oprească.

Steaua, încotro?

Un titlu incendiar în GSP ne trimite la ediția tiparită de azi: EXCLUSIV Dezvăluiri șocante: „S-a încălcat grav regulamentul, Steaua trebuia trimisă în Liga a 5-a!” Și ni se precizează că e vorba de un interviu cu Cornel Oțelea, fost conducător al clubului din Ghencea. Foarte interesant ce afirmă fostul mare handbalist…

Văd în poza care însoțește articolul că GgB flutură certificatul de identitate sportivă din 21.02.2003. Pe el scrie FC Steaua București. După preluarea echipei, antipaticul personaj a renovat stadionul, a pus scaune noi și nocturnă, a aranjat cladirea unde e tribuna oficiala etc. Cu banii lui, nu ai MApN… FC Steaua București juca în Ghencea, noi vedeam aceeași echipă, aceiași jucători, CSA n-a avut nicio obiecție, totul mergea strună – titluri, cupe, Europa.

Acum aflăm că ”s-a încălcat grav regulamentul, Steaua trebuia trimisă în Liga a 5-a!” Cică Steaua (cea din 1947) s-a desființat, iar echipa lui Becali (care preluase tot lotul, stadionul în folosință, nume, culori etc.), ca nouă persoană juridică, n-avea ce căuta în prima ligă. Dar de ce nu s-au spus astea la vremea respectivă? Otelea pomenește de faptul că el s-a opus privatizării, dar nu zice nimic de faptul că MApN, nemaiputând întreține echipa și NEMAIAVÂND VOIE SĂ AIBĂ ECHIPĂ ÎN LIGILE SUPERIOARE, a renunțat la tot în favoarea unuia care-și permitea să bage bani într-o astfel de afacere.Nimeni nu bănuia ce purcoi de bani avea să scoată GgB din asta – vânzări de jucatori, bani de la UEFA… Abia ulterior le-a venit celor din CSA ideea de a profita de situația confuză. Mă întreb, de ce doar la Steaua e scandal, oare celelalte echipe s-au privatizat legal, au plătit ceva noii patroni pentru a prelua palmaresul, culorile, emblema? Bănuiesc că trecerea de la stat la particular a fost la fel, numai că… de unde bani de muls de la noul patron? Uitați-va unde au ajuns atâtea ”echipe de tradiție”… Acolo-și doresc unii să ajungă și echipa noastră.

Treaba s-ar rezolva simplu – cele două părți s-ar așeza la masa tratativelor și ar ajunge la o înțelegere. Problema e că e greu cu un căpos ca Talpan și cu un berbec ca bossul din Pipera. Că Armata pare că n-are ministru… Și cine suferă? Steaua. Suporterii dezbinați, majoritatea nesuportând ideea că echipa are un patron ca bezmeticul de la Palat. Și să nu ne mire dacă, săturandu-se de atâtea piedici care i se pun, GgB cumpără o echipa muribundă, dar fără probleme de genul acelora cu care e frecat de ani și ani de zile, și, cu lotul Stelei de azi și cu alte și alte transferuri, va domina fotbalul românesc, așa cum o face azi FC Steaua București, cea înființată in 21.02.2003…

Dar ”echipa Armatei”? Va rămâne o amintire frumoasă. Uitați-vă la puzderia de fabrici și uzine, mândria Romaniei înainte de 1989, acum ruine sau, în cel mai bun caz, depozite,  en-gros-uri  sau mall-uri. Ce se va alege de stadionul Ghencea, nefolosit de atâta timp, lăsat să se degradeze? Cine va revigora activitatea sportivă a complexului? Să-l întrebăm pe Talpan. Sau, vai, pe cel care a fost marele sportiv stelist Cornel Oțelea… Între timp, boromanii jubilează. Dar greu să-și scoată unghia aia din gât… Căci, o știu și ei prea bine: Steaua este numai una!

Andrei Sava
Preluare de pe blogul Sam Murray

Nota Redacției:

Reamintim pentru cei care nu-l cunosc pe Andrei Sava. Andrei este un stelist „pur sânge”, membru înregistrat al fcsteaua.ro din 2005, având contribuții editoriale deosebite. Din păcate, de prin 2008, când s-au acutizat luptele dintre grupările de suporteri și în virtual, Andrei Sava a rărit prezența pe site. Sperăm că într-o zi se va intâmpla și concilierea între „fracțiunile beligerante”, iar Andrei Sava va reveni cu opiniile sale și în comentarii pe fcsteaua. Pănă atunci este alături de noi prin articolele preluate de pe blogul său personal, pentru care îi mulțumim.

Triumful fotbalului puchinos

Cu siguranță, după meciul din seara asta, lui Pustai i se vor dedica ode. Că doar i-a dat peste bot trufașului antrenor al Stelei, nu? Așa că e numai bună ocazia să sară-n sus de bucurie boromanii, cei care, neavând ce să aștepte de la favoriții lor, trăiesc doar cu speranța că se vor mai împiedica, pe ici, pe colo, ste…, pardon, fecesebiștii.

Așadar, 0-1 cu Gaz Metan pe Arenă, după un meci pe care Steaua l-a dominat copios, dar în care n-a reușit să înscrie în ciuda numeroaselor ocazii, nici măcar din penalty, nici jucând ultimele 20-25 de minute cu un jucător în plus. Și tabela a rămas înțepenită la acest rezultat mincinos, dar singurul care se contabilizează… E drept, Pustai l-a depășit până și pe Andone cu jocul puchinos, cu apărarea supraaglomerată, cu norocul chior, dar n-ar fi reușit nimic în fața unei echipe serioase, determinate. Ori, Steaua lui Reghe e orice, numai serioasă nu. Și nici determinată, alde Mitrea și ceilalți crezând, pe semne, că e suficient să intre pe teren și să aștepte trecerea celor 90 de minute. O avea Reghe bubele lui, că rar vezi o idee de joc la Steaua de azi, totul părând lăsat la voia hazardului, dar nu Reghe ratează pase simple, nu Reghe centrează aiurea, nu Reghe ia la țintă spectatorii din peluze cu șuturi năpraznice, care zădărnicesc orice speranță de a înscrie un gol…

Și uite-așa, seria de antrenamente ce trebuia să însemne distanțarea în fruntea clasamentului a început cu un eșec neașteptat. Ce pretenții să mai avem în meciurile din Europa League? Cu un joc ca ăsta, să nu ne așteptăm la multe. Iar o să ne mulțumim cu bietul nostru campionat, pe care chiar să vrem și n-avem cum să-l pierdem. Ba, să nu uit că există cineva în stare să facă asta – Dar, zău, parcă nu mai am nicio satisfacție – ăsta nu-i fotbalul pe care mi-l doresc. Și v-am zis că-s pesimist. Așa că mai bine mă întorc la filmele mele, mă înveselesc la giumbușlucurile Fiarei – spaima parcului, îmi văd de traduceri, de cărțile de istorie și alte treburi mai serioase decât urmărirea cu sufletul la gură a unui concurs de goange, chifle și ratări. Dacă ”adevărații” m-au făcut să mă îndepărtez de stadioane, ”vedetele” noastre de azi o să mă facă să renunț până și la urmărit meciurile la TV. Ce să fac, am alte pretenții decât cei încântați până și de pasionantele derby-uri din liga a patra…

Andrei Sava
Preluare de pe blogul Sam Murray

Restituiri: Înainte de legendă și Steaua Sfinxulului

Nota Redacției: Cele mai frumoase articole despre Sfinx publicate pe fcsteaua sunt cele scrise de doi maeștri ai condeiului printre redactorii fcsteaua, all time: „Apoi am intrat in legenda… (1980-1985)”, autor Andrei Sava, 16.04.2009 și  „Steaua Sfynxului”, scris în data de 14.05.2007 de Constantin Ardeleanu.

Aceste două articole sunt puse intenționat, cu mesaj, într-unul singur după 7, respectiv 9 ani, ca restituiri din tezaurul publicistic al fcsteaua pentru „pro memoria” unora sau „pro știința” steliștilor mai tineri.

Înainte de „Legendă” a fost o Steaua în zona gri, la fel cum a fost gri spre negru și după pensionarea forțată a Sfinxului, în ajunul trecerii secției de fotbal „CSA Steaua București” la asociața  „FC Steaua București”. Noul şef al secţiei de fotbal devenea Marcel Puşcaş, dar la scurt timp a fost dat afară și el de Cristian Gațu, comandantul CSA, fiind înlocuit cu Tică Dănilescu, cel care se afla pe funcţie la separarea secției de fotbal de CSA, pe 9 aprilie 1998.

Pe 21 iunie 2000, miercuri dimineața, ora 4:30, Sfinxul trecea în neființă…

Click pe imagine pentru a mări.

Sunt sigur că în eternitatea și infinitul Cerului, Sfinxul suferă când vede în ce marasm mercantil și talcioc a ajuns Steaua lui fotbalistică. Acum unora le sună populist, dar au fost și oameni care au pus numai sufletul și viața lor în tot ce au făcut pentru binele și mândria celorlalți, fără să se gândească o clipă la bani.


Apoi am intrat in legenda… (1980-1985)

Perioada 1980-1984 este, probabil, cea mai zbuciumata, din punct de vedere al incercarilor de a alcatui o echipa puternica. Au fost testati un numar foarte mare de jucatori, atat din pepiniera proprie, cat si fotbalisti de perspectiva de la cluburile din tara.

Rand pe rand aveau sa dispara din randurile echipei portarul Iordache, sau jucatori ca Anghelini, Sames, Fl.Marin, Zahiu sau Aelenei. Marcel Raducanu avea sa fuga in Germania in 1981, facand sa se auda adesea scandarea: „Cel mai bun din RSR joac-acum in RFG!”… In lot apareau si dispareau repede sperante ce nu aveau sa confirme: fundasii Rotar, Ion Gheorghe, Nitu, Barna sau Andreicuti, Tudor sau Pinter, mijlocasii Isaia, Mateffi, Lucian, Muresan sau Florea, atacantii Jurca, Bolba, Ralea, Cernescu, Camui, Udrica, Pauna sau … Nae Manea.

Dar, incet-incet, se contura echipa care avea sa uimeasca lumea fotbalului. Gavrila-Pele Balint abia trecuse de 17 ani cand a sosit la Steaua de la Gloria Bistrita, Stefan Iovan avea 21 de ani cand a venit de la Resita, „Vidra” Majearu venea de la Galati la 21 de ani. In anul urmator soseau Miodrag Belodedici si Helmuth Duckadam, apoi Marius Lacatus, Victor Piturca si Stefan Petcu (1983), pentru ca lotul sa fie completat in 1984 de Lucian Balan, Ile Barbulescu, Laszlo Boloni, „Colonelul” Adrian Bumbescu, Radu II si portarul Dumitru Stangaciu (1984). Iar rezultatele aveau sa depaseasca orice asteptari, Steaua intrand in elita fotbalului mondial.

Initial, din diverse motive – ambitiile Internelor, dar si ale altor potentati ai vremii, precum si framantarile si desele modificari ale lotului au amanat obtinerea unei noi performante, jocul echipei fiind caracterizat prin inconstanta, meciurile bune si foarte bune alternand cu sincope neasteptate. Trei ani de zile, prezenta Stelei a fost modesta, locurile 4 (1980-81), 6 (1981-82) sau 5 (1982-83). Practic, Steaua nu a contat in lupta pentru titlu, pentru care se luptau echipa Ministerului de Interne si ceea ce avea sa fie numita Craiova Maxima. Dinamo lupta cu mijloace specifice impotriva unei echipe surprinzatoare, rodul interesului deosebit aratat in acea perioada de organele locale de partid, sub obladuirea unei inalte personalitati ca ministrul de externe Stefan Andrei…

Daca de Dinamo se stie cum impletea activitatea din teren cu cea din … culise, craiovenii incearca sa acrediteze ideea opozitiei impotriva echipelor militare, dictaturii etc. Ca Stiinta era o echipa puternica nu poate contesta nimeni, dar performantele ei n-au fost doar rodul entuziasmului nutrit cu praz si zaibar … Meritul Craiovei este insa altul. Semifinala Cupei UEFA din 1983 a avut rolul de a stimula ambitiile celor doi granzi. Si sprijinul acordat de MapN sportului, in general, si fotbalului, in special, a dat curand roade.

Craiova isi castigase multi suporteri pe atunci, desi stilul echipei era tipic tuturor echipelor romanesti ale acelor vremuri: teama fata de echipele straine, aparare betonata si speranta in contraatacuri surprinzatoare. Stil care avea sa fie schimbat radical de „vitezistii” Stelei, care-si sufocau adversarii cu atacuri devastatoare, incheind adesea meciurile cu scoruri mari, chiar si in deplasare: 3-0, 5-1 …

Revenind la Craiova, fostii jucatori ai „Craiovei Maxima” recunosc ceea ce suporterii ei evita sa accepte: existenta unor aranjamente, a unor partide strategice, a unor blaturi la care participau jucatorii majoritatii echipelor, cu sau fara stiinta conducerii. Aurica Beldeanu amintea si de „stimulatoarele” care li se dadeau jucatorilor …

Orbiti de ambitii nebunesti, si unii si altii pareau ca interpretau intr-un mod original chemarea lui Nicolae Ceausescu: „Sa facem totul!”. Asa a fost posibila ajungerea in prima divizie a echipei din satul natal al lui nea Nicu, FC Olt Scornicesti, dupa un duel cu Flacara „cu epoleti”, protejata generalilor de militie Ghenoiu si Dragnea. Curand aveau sa se alature dinamovistilor atat Flacara Moreni, cat si (Dinamo) Victoria, intru cimentarea aliantei anti-steliste …

Editia 1983-84 a fost cea a revenirii stelistilor in lupta pentru titlu. In tur, Steaua obtinea o victorie de senzatie in Groapa: 3-0! Cu numai trei zile inainte, Dinamo invinsese Hamburg cu 3-0. Dinamo, care avea sa ajunga in semifinalele CCE … Dar, asa cum ne obisnuise, Steaua a pierdut puncte pretioase in meciurile cu echipele mai slabe: 0-1 la Bihor, 1-1 cu Rapid, sau 1-3 cu Dunarea Galati, astfel ca Dinamo termina prima turul, cu un punct avans. In retur, aceeasi poveste – infrangeri neasteptate: 0-3 la Bacau, 0-1 la Valcea sau Baia Mare. Un retur in care Steaua n-a primit decat 10 goluri! Un retur cu cantec, atata vreme cat, la final, situatia era 1. Steaua 46 p. 2. Dinamo 45 p, dar Dinamo mai avea trei restante (amanari datorate meciurilor din CCE cu Dinamo Minsk si Liverpool): meciul direct cu Steaua, apoi meciul cu Arges si deplasarea la Tg. Mures …

Din pacate, Dinamo a smuls un 1-1 in Ghencea, astfel ca victoria asteptata din meciul cu Arges a facut-o pe Dinamo campioana. Al treilea titlu consecutiv. Dinamo se distantase in raport de numarul de titluri cucerite: 12- 9 …

In plus, Dinamo avea sa castige si finala Cupei, cu 2-1, dupa ce Lacatus deschisese scorul foarte repede.

Urma perioada de glorie a Stelei, 1985 – 1998, cu 11 titluri castigate din 14 editii …

Un mare merit in formarea celei mai bune echipe romanesti din toate timpurile + Magica Steaua – a avut-o fostul ei jucator din echipa de aur a turneului din Anglia, Ion Alecsandrescu. Dupa ce a fost 20 de ani secretar general al Federatiei Romane de Fotbal (cum, bre, si n-a pus si el o pila, cevasilea?) comandantul clubului Steaua, Ion Aurel, il numeste in 1982 vicepresedinte la Steaua, ulterior presedinte al echipei. Pana la decesul sau, in 2000, Steaua a dominat categoric fotbalul romanesc, cucerind nu mai putin de 11 titluri si 6 cupe …

Primul pas spre gloria europeana avea sa fie facut in editia 1984-85, cand Steaua realiza eventul. Un campionat castigat clar, singurul moment dificil fiind in etapa a 12-a, cand Dinamo a invins cu 2-1 in derby. Nici in retur ,,manjii” Stelei nu au reusit sa invinga, meciul terminandu-se fara goluri. Peste numai o luna, in semi-finala Cupei, aveam sa vedem adevarata valoare la care ajunsese echipa militara: un zdrobitor 5-0 pe „23 August” cu Dinamo!

Apoi? Apoi am intrat in legenda …

Andrei Sava


Steaua Sfynxului

Ion Alecsandrescu - SfynxulCoridorul prin care apareau pe teren jucatorii parca devenea un tunel al timpului, atunci când pe una din marginile sale zareai parul alb al lui Ion Alecsandrescu. O vreme urmarea jocul in picioare, apoi se aseza pe scaun. Urmarea fazele de joc fara schita un gest de bucurie sau lehamite, impasibil, de parca fusese teleportat de pe o alta planeta. Functia sa se numea, in actele birocratice „Şeful sectiei de fotbal al Clubului Sportiv al Armatei”. Vorbea rareori. De cele mai multe ori se inchidea in propria-i tacere. In tinerete, coechipierii ii ziceau „Mutu”. La maturitate a devenit Sfynxul (definit astfel de Octavian Paler „nevoia de absolut a pietrei”).

Am insotitit Steaua la Bastia ca turist. Nea Ion s-a asezat pe rândul al doilea, a rasfoit presa sportiva si apoi a privit, taciturn, pe hublou, migraţia norilor. La intoarcere, dupa un meci dramatic, in care cele doua goluri ale lui Catalin Munteanu au retezat jocul la timorare al gazdelor (scor 2-3, dar Steaua a mers mai departe, dupa ce se impusese cu 1-0 in Ghencea), entuziasmul general nu l-a molipsit pe Sfynx. Ar fi extrem de simplist sa credem ca el a fost un om necomunicativ, daca nu chiar ursuz. In tot mandatul sau de conducator al echipei de fotbal, la transferul de jucatori sau antrenori, prima intrebare a Şefului clubului militar era, invariabil: „Dar nea Ion ce zice ?”

Ion Alecsandrescu a jucat 12 ani in echipa de aur a C.C.A., fiind golgetrul României in editia din 1956. Jocul C.C.A. era axat ca vârf ultim pe „Mutu”, fapt care il nemultumea, mai in gluma, mai in serios, pe Constantin:„Nea Savule, Cacoveanu si Tataru centreaza de pe extreme, Zavoda paseaza la Ion, iar mie imi revine nobila misiune sa-l trag pe stoper sau portar de tricou, ca el sa marce. Nu e drept, trebuie sa regândim sistemul”. A câstigat 5 titluri Şi 5 cupe ale României cu C.C.A. Din 1962 pâna in 1982 a lucrat la federatia de fotbal si, in aceasta perioada, Steaua a avut perioada cea mai nefasta, cucerind doar 3 titluri (1967/68, 1975/76 si 1977/78).

Revenirea Sfynxului in Ghencea a insemnat ofensiva dezlantuita a Stelei din ultimele doua decenii ale secolului XX: o suita de 5, respectiv 6 titluri consecutive (in cariera sa de jucator si conducator nea Ion a fost implicat in obtinerea a 16 titluri pentru clubul militar).

Statistica e statistica, dar iata câteva mutari ale jucatorului de Şah (la propriu, ore in sir, la figurat lungi nopti solitare): eliminarea din lot, in anul premergator cuceririi Cupei Campionilor Europeni, a unui mijlocas foarte talentat, Fane Petcu, care prin boemia sa isi atragea coechipierii inspre ratare; descotorosirea discreta de câteva vedete consacrate in epoca vânzarilor de meciuri pe cont propriu din anii ’70, sub alte pretexte decât a lipsei de caracter; renuntarea in 1992 la serviciile orgoliosului antrenor Victor Piturca, croit parca pentru locul 2 (peste 8 ani, faptele l-au confirmat, Piti cucerind caznit un singur titlu in cei câtiva ani de antrenorat la Steaua); a avut ochi pentru cativa dinamoviŞti „expirati” (Bumbescu, Dobos, Danciulescu, Bucur Bogdan). Şi cine ştie câte alte mutari n-au fost facute publice de prea discretul Sfynx.

Implicarea in transferul lui Ilie Dumitrescu, dupa metodele tranzitiei (contract falsificat din lire sterline in dolari) i-a fost fatala. Artizanii transferului, sub presiunea schimbarii de regim politic, au indreptat ancheta inspre batrânul manager, caruia inima nu i-a mai rezistat. De la entuziasmul tribunei, la zumzetul insinuant al tribunalului caderea s-a dovedit a fi insuportabila.

Intr-o zi de vara torida (21.06.2000), salariatul civil cel mai pretios al Armatei Române s-a transferat in Divizia A Celesta, el marginindu-se, in modestia sa emblematica, sa fie doar un star al secolului XX. Zadarnic va veti uita la gura tunelului din Ghencea. Silueta grava a Sfynxului, in rotocale de fum de tigara, a fost inlocuit un timp de fumurile lui Meme, insotite de gestica larga ca nimeni nu iubeste Steaua ca el.

Constantin Ardeleanu

Una caldă, una rece

După meciul cu Villarreal, m-am așteptat ca antrenamentul cu Craiova să fie, vorba lui GgB, pac-pac, 2-0, 3-0 la pauză. Dar, după una caldă, una rece…

FOTBAL - LIGA I - STEAUA-CSU CRAIOVADupă prima jumătate de oră, treburile păreau să se desfășoare conform așteptărilor, Steaua juca frumos, domina, a deschis scorul și… gata. S-a revenit la normal, la bâlbele și gafele devenite deja tradiționale. Atâta timp cât nu avem vârf, nu avem cine să se bată cu fundașii centrali adverși, e normal ca o echipă muncitoare și ambițioasă să profite de orice eroare. Și au gafat și Moke, ca deobicei, și Toșca, ba chiar și Tamaș. Ca să nu mai vorbim că Niță era cât pe-aci să facă o gogonată de zile mari…

Craiova, cu doar 3-4 jucători foarte buni, dar cu ceilalți modești, rudimentari, adesea duri în intervenții, are meritul de a fi încercat să joace, neezitând să atace când se ivea prilejul. Faceți comparație între jocul închis, puchinos, al echipei Fălcosului, și cel curajos al oltenilor. Ceea ce a făcut ca meciul să fie echilibrat, deschis.

Steaua a învins ca urmare a unui penalty… care n-a fost. Dar asta am constatat după ce am văzut câteva reluări, stop-cadru etc. Ceea ce arbitrul nu a putut face… Bineînțeles, oltenii au agitat apele după meci, cu declarații incendiare ce mi-au amintit de cuplul comic Andone-Negoiță. Pe Mulțescu l-a luat valul: ” Nu se poate discuta de un campionat corect. Nu știu dacă e coincidență că toate echipele sunt dezavantajate cu Steaua.” Cică ”Oltenii sunt scandalizați: Arbitraj inimaginabil! De ce li se întâmplă doar rivalilor Stelei?!”. Na, că acu` se consideră rivali…De fapt, au fost doar patru faze pe marginea cărora se poate discuta.

  1. Oltenii pretind că De Amorim ar fi deschis scorul din poziție de offside. Ba cei de la GSP scriu fără să le pese cât de ridicoli sunt : ”brazilianul pare în ofsaid, cu câțiva centimetri mai aproape de poartă decât stoperul Kelici”. Câtă prețizie, bre… Ce șubler fermecat or fi având băieții ăștia, de au depistat diferența aia de… câțiva centimetri? Bine că n-au scris milimetri…
  2. În min.63, noul nostru jucător Man e îmbrâncit în careu. Eu consider că a fost penalty clar. Ochiul ager al gesepistului vede altceva: ”Fundașul Craiovei pune o mână pe direcția de alergare a stelistului, dar gestul pare destul de moale, insuficient pentru a provoca o cădere de amploarea celei în cauză.” Bun, o mână o pune pe direcția de alergare, gestul e moale (o mângâiere amicală, probabil), dar cu ailaltă ce-a făcut? L-a șters de praf pe spate?
  3. După reluări, e limpede că arbitrul a greșit acordând penalty-ul. Dar, repet, el a judecat faza pe loc, nu a văzut meciul la televizor. Ori, ca să-l acuzi de intenție e caraghios. Să fi urmărit cu tot dinadinsul ”dezavantajarea rivalelor”, arbitrul putea fluiera la faza precedentă, mult mai clară.
  4. De așa-zisul penalty neacordat oltenilor în min 86, e suficient să privim reluările. Singura decizie pe care ar fi putut-o lua arbitrul era să-i acorde cartonaș galben simulantui. N-a făcut-o…

În concluzie, să felicităm Craiova pentru prestația curajoasă din teren și să le batem obrazul lui Mulțescu și președintelui clubului, Marcel Popescu pentru declarațiile lor. Cel puțin, dl. Popescu a inflamat spiritele, afirmând că Reghe a avut o comportare huliganică după meci. Ciudat este că un reporter Digisport, martor la faza respectivă, n-a remarcat nimic special… Ei, să vedem ce declarații o să auzim dinspre Craiova, după meciul cu altă rivală dezavantajată, pe care o vor întâlni în etapa viitoare…

À propos de rivala în cauză, un binecunoscut cimpanzeu roz, a cărui echipă a încasat a șasea înfrângere ( o fi fost pe bancă marele antrenor?), are altele pe cap: ” mi-a rămas un gust amar după ce s-a întâmplat cu Dinamo. Mi-a fost silă să țin televizorul deschis, să văd comentariile.” După cum se vede, i se face des silă. Ca și nouă de el. Dar să nu-l judecăm prea aspru: Astra e pe năsălie, Rin-Tin-Tin nu-l prea mai are la suflet pe fălcos, așa că… să nu vă mire că veți vedea pecehașii întîmpinând cu entuziasm un maimuțoi cu deștu-n gură și cu fular vișiniu de 5 stele, pardon, de liga a 5-a…

Andrei Sava
Preluare de pe blogul Sam Murray

E Steaua noastră!

Un pas inainte!

O Arenă dezolant de goală și o mică galerie ce se naște… Steaua-Villarreal în Europa League…

Speriat de ultimele goange ale lui Enache, Reghe a început partida cu o mișcare care m-a pus pe gânduri: a ”rupt” cuplul Tamaș-Toșca, ce se dovedise singurul cât de cât solid, trimițându-l pe primul pe dreapta și punându-l în locul lui pe Moke. Și totul a început cât se poate de prost, congolezul alternând intervențiile bune cu chifle ce ne-au dat fiori. Spaniolii (dacă le putem zice așa…) s-au înfipt bine în teren, arțăgoși, sâcâitori, gata să muște din gazdele ce păreau timorate. Nu știu de ce, dar galbenii mi-au amintit de… Steaua lui Reghe și Neubert, cu pressingul acela sufocant care nu lăsa adversarul să miște… Și, colac peste pupăză, la  cu o fază care nu anunța nimic, mingea a sărit în careul nostru (că aia numai pasă n-a fost), Toșca parcă s-a fript cu mingea și pârdalnicul ăla de Borré a reușit să înscrie. Niță n-a mai putut face una din minunile lui… Și prin fața ochilor mi-au trecut scene din meciul cu City…

763458-rkx33581Dar steliștii din teren nu mai arătau deloc ca aceia din ultimele meciuri, dispăruse apatia și suficiența cu care mă exasperaseră, băieții se luptau pentru fiecare minge. Încet-încet, jocul s-a echilibrat și egalarea a survenit repede, în minutul 20. De Amorim, care avea să mă facă să uit evoluțiile penibile de până acum, a șerpuit pe stânga, a centrat, Golubović a încercat să reia, n-a reușit, dar l-a încurcat pe portar, care a bâlbâit mingea în față, iar Muniru a trimis-o lejer în plasă: 1-1 și meciul era relansat. Tot De Amorim a fost la baza celor două faze care ar fi  răsturnat situația. Mai întâi, o bombă de la vreo 20 de metri în bară (și abia începuse repriza a doua), apoi o centrare oprită cu mâna în careu, dar arbitrul n-a acordat penalty… Și, chiar dacă spaniolii cam terminaseră benzina, Steaua n-a reușit să înscrie golul victoriei. Da, nu prea e cine s-o bage-n ațe… Toată stima pentru bravul Zorrović, pentru efortul făcut (Doamne, ce imagine la ieșirea lui de pe teren, cu apa curgându-i șiroaie din mască…), dar… e nevoie de altceva. Iar Florin Tănase nu pare soluția fericită. Adi Popa a arat din nou terenul, dar mai puțin eficient ca altă dată, nici Jakoliš n-a fost mai periculos. Boldrin a făcut un joc bun, dar așteptăm mai mult de la el. Remarcabil Bourceanu, pe care îl consideram terminat. Muniru, cu bune și rele, are meritul golului. Momčilović a făcut și el o partidă bună, dar, ca și în cazul celorlalți trei fundași, orice eroare poate fi speculată de adversar. Și ne-a tresărit inima de câteva ori la bâlbele alor noștri… O mențiune pentru Tamaș, tot mai bun de la meci la meci, util în apărare, dar și activ în faza de atac. Numai că nu-i prea mai ies pasele alea lungi…  În poartă, Niță n-a prea avut de lucru, a primit cam ușor golul, dar a avut o intervenție exactă la șutul care ne-ar fi putut întrista în final.

Așadar, egal cu favorita grupei. Cârcotașii zic că Villarreal ar fi venit cu rezervele, poate, nu știu, dar rezervele alea sunt net peste ce vedem noi pe aici, iar jocul Stelei a fost, clar, cel mai bun din ultima vreme. Mai e mult de lucru, dar parcă, parcă începe să se lege ceva, apar combinații, scheme, se naște o idee de joc. Să fie acesta începutul schimbării pe care o așteptăm cu toți? Să fie aceasta Steaua noastră  pe care ne-o dorim de atâta vreme, o echipă care să nu se mulțumească doar cu antrenamentele din liga noastră, ci să însemne ceva și în Europa? Da, mai e mult de lucru, dar e bine când, cu tot scepticismul meu, încep să cred că așa ceva e posibil cândva… Numai că mai o piedică. O știți care…

P.S. Steaua a jucat, Astra a jucat, DOAR DINAMO BUCUREȘTI continuă pregătirile. La anu` și la mulți ani!

Andrei Sava
30 Sep 2016
Preluare de pe blogul Sam Murray

 

E Steaua noastră!

Dacă ar fi să mă iau după ultimele trei meciuri ale steliștilor, nereușite antrenamente cu public, orice pronostic privind deznodământul meciului de diseară m-ar face să mă încrunt. Pentru că jocul scârțâie… Nu mai insist asupra cauzelor, că le știți: neputința atacanților de a înscrie goluri, mijloc lipsit de inspirație, apărare care gafează când ți-e lumea mai dragă.

O explicație poate fi remanierea masivă a lotului. Surprinzător, în plin război cu talpanii, GgB e cuprins de o frenezie a transferurilor, cheltuind sume uriașe pentru fotbalul nostru. Au plecat piese de bază, au fost aduse destule nume sonore ale campionatului, dar, din păcate, mulți dintre nou-veniți sunt supraevaluați, lăsând impresia că Steaua e o pălărie prea mare pentru ei.

Suntem departe de omogenitatea echipei ultimilor ani, de jocul acela cu care își sufoca adversarul. Nu trebuie trecută cu vederea pasa proastă (sper că e doar atât…) prin care trece Reghe, incapabil să găsească o formulă stabilă de echipă, rulând la nesfârșit lotul ce pare mai slab ca în anii precedenți. Dar, cu toată dezamăgirea lăsată de prestația echipei, au fost destule momente care ne-au făcut să sperăm că vom revedea Steaua din primul mandat. Din păcate, aceste momente au fost adesea anulate de inconsistența jocului, de forma slabă a unor jucători în care ne puneam speranțe…

steaua-villarrealMeciul de astă seară cu Villarreal ne duce cu gândul spre Ghencea de acum 11 ani și jumătate, plină ochi, sub puhoiul de zăpadă ce părea că nu se va sfârși vreodată. Acum avem o arenă nouă, care oferă condiții infinit mai bune, atât jucătorilor, cât și spectatorilor. Ninsoarea de atunci n-ar mai avea cum să împiedice desfășurarea meciului. Spectatorilor nu le-ar păsa de vreme, cât de rea ar fi.

Și, iată, vremea ține cu fotbalul, meciul s-ar putea disputa chiar și pe ”bătrânul” stadion de pe care am fost izgoniți. Dar, vai, altele-s vremurile… Câți vor susține diseară eforturile băieților noștri? Câți dintre cei ce-au înfruntat atunci cu stoicism stihia vor fi din nou în tribune? ”Adevărații”, cu siguranță, vor continua boicotul fără noimă. Mulți alții vor fi alături de ei, ”că doar n-or să bage bani în buzunarul ciobanului”… Și vor mai fi câteva mii, puțini, care vor fi acolo, să-i susțină pe băieții ăia ce-abia s-au acomodat cu tricourile grele de istorie, intimidați, debusolați, să le amintească un lucru simplu: ei trebuie să ducă mai departe tradiția echipei care, pe 7 iunie, va împlini 70 de ani…

Pentru că Steaua de azi e aceeași care, an de an, și-a clădit faima de navă amiral a fotbalului românesc. Pentru că Steaua nu e echipa lui Becali, ci a lui ”Țop” Voinescu și ”Piți” Apolzan, a ”profesorului” Constantin și a ”Sfinxului” Alecsandrescu, a celor ce au adus României Cupa cea Mare – Tudorel Stoica, Duckadam, Iovan, Belodedici, Bumbescu, Bölöni, Lăcătuș, Balint, Pițurcă și ceilalți. E Steaua celor care, în martie 2005, au luptat pentru acel 0-0 cu Villarreal – Mirel și Dorinel, Petre Marin, Ghionea și Ogăraru,  Paraschiv și Dică… Astăzi e rândul lor, al lui Niță, Tamaș și Toșca, al lui Boldrin și al lui Adi Popa. Pentru că ei sunt Steaua noastră de azi…

SUCCES, BĂIEȚI!

Andrei Sava
26 Sep 2016
Preluare de pe blogul Sam Murray

Ce le tot spui, reghe?

Și al treilea antrenament pentru meciul cu Villarreal a fost dezamăgitor. ”Juniorii” Bornescu (36), Maftei (aproape 36), Marinescu (32) au fost cât pe-aci să le facă o surpriză frumoasă fanilor petroliști, veniți să vadă și ei o partidă de liga I…

Meciul a început promițător și, dacă, în doar primul minut, arbitrul ar fi acordat penalty la brânciul dat lui Popa de către Acsinte, treburile s-ar fi limpezit rapid. Așa, însă, steliștii au revenit la măcinatul în gol caracteristic și, colac peste pupăză, au primit gol: 0-1!

”Voluntarii” au fost egalați repede și jocul părea să revină la normal. Ca să folosesc o expresie consacrată, mi s-a părut că întrevăd ”cristalizarea relațiilor de joc”, dar mi-am dat seama că puținele faze în care mingea circula șnur erau rezultatul inspirației de moment a unor jucători foarte buni, dar cu evoluții oscilante.

La începutul reprizei secunde, De Amorim, la fel de șters ca în toate meciurile de până acum, e faultat în careu de Filipov: penalty! Mie mi s-a părut fault clar – De Amorim avea prim planul, iar bulgarul, de la spate, l-a lovit peste picior, dezechilibrându-l. Văd că toată suflarea anti-fecesebistă se vaită de mama focului că n-a fost nimic. Ba, antrenorul ”voluntarilor”, Florin Marin, a dat în clocot: ”A fost viciere de rezultat. Cred că arbitrul a condus tot meciul pentru Steaua.” Nimic despre faptul că Filipov avea deja galben, dar Hațegan nu l-a acordat și pe al doilea… Nimic despre repetatele faulturi nesancționate ale rudimentarului Acsinte, care a primit cartonaș galben abia spre sfârșitul primei reprize, la o fază de ”roșu” direct. În schimb, după ce l-a îngălbenit pe Tamaș, Hațeganl-a avertizat că la primul fault îi dă roșu…

Așa că, la 2-1 și Steaua controlând jocul, Reghe se gândește să-și facă, și să ne facă, viața mai grea, înlocuindu-l pe Tamaș cu împiedicatul de Enache, iar pe Achim cu exasperantul Tudorie. Abia intrat, Enache gafează stupid, e depășit, se centrează, iar centrul apărării privește apatic cum un atacant advers, singur-singurel, catapultează mingea-n poarta lui Niță: 2-2! Altă surpriză? Nu, Momčilović înscrie cu capul. Uf, 3-2! Și, surprinzător, ”voluntarii” se încumetă să atace periculos o Steaua mai debusolată ca niciodată. Nu credeam că o să asist la trageri de timp, care au culminat cu un cartonaș galben pentru… Niță!!!

Izbăvitorul fluier final a consemnat o nouă victorie, a șaptea din zece partide, dar am rămas cu aceeași insatisfacție ca la mai toate meciurile din acest sezon. Ce mai, treaba nu merge, rămân cu același scepticism. Ce le tot spune Reghe, de nu pricep nimic băieții ăștia? Bre, vine ”El submarino amarillo”!!! Cu așa joc, la ce să ne așteptăm de la meciul cu spaniolii?…

Andrei Sava
Preluare de pe blogul Sam Murray

Până când?

Steaua – CSM Politehnica Iași, un meci reprogramat. Nu mai insist cum s-a ajuns în situația asta, cine i-a pus pe fecesebiști să joace-n Ioropa757019-alx2584? Uite, alții se hodinesc, stau bine merçi  la televizor și fanii lor se pun pe glume coregrafice…

Cert est că aseară am văzut pe un stadion dezolant de gol un meci anost, între o echipă încropită cu alde Botă, Vâlceanu, Enceanu, Onțel sau  Mihai (ori Mario?) și o nereușită imitație a autobazei Dinamo, cu Andrei Cristea parodiindu-l pe Gnoheré. Și, ca și la meciul cu haita Fălcosului, ne-am împiedicat ca Rapidele în Liga a 5-a și am pierdut două puncte. Colac peste pupăză, golul moldovanilor a fost urmarea unei monumentale gafe a celui de la care ne așteptam cel mai puțin: bravul portar din atâtea meciuri, Niță. Deh, se-ntâmplă și la case mai mari…

Așadar, 1-1 și, în loc de patru puncte avans față de locul 2, doar două. Acum, desigur, am putea găsi niscai circumstanțe atenuante, dar hai să fim serioși: cu o caricatură de echipă ca a Iașului trebuia făcut scor și cu GgB sau Mache pe teren. Mai bine să uităm de acest meci și să privim mai departe. Vin vremuri grele și sunt de așteptat surprize mari. Lotul actual, cu o puzderie de noutăți, ne poate bucura sau ne poate amărî când nu ne așteptăm. E o situație absolut năucitoare: după șase etape de campionat și în fața meciurilor din grupa E.L. lotul continuă să se schimbe masiv, au plecat titulari, jucători determinanți, și nu știm cine și cum îi vor înlocui.

Experimentele lui Reghe ar cam trebui să înceteze și să se cristalizeze o formulă stabilă, care să ne dea speranțe într-o evoluție pe măsura aștepărilor noastre. Așadar, până când? Iar eu rămân pesimist. Nu de alta, dar GgB continue să sape sârguincios la temelia edificiului abia ridicat. Și ca el nu-i altul atât de priceput la mânuirea… teslei…

Andrei Sava
Preluare de pe blogul Sam Murray

Nota Redacției:

Decenții

Bre, credeam că s-a terminat cu fanfaronada pecehașilor, dar văd că se insistă…

Aflu din  presă: ” Conducătorii lui Dinamo au înaintat un memoriu la Comisia de Disciplină, conform Gazetei, în care s-au plâns de faptul că cei de la Steaua au interzis abuziv dreptul galeriei ”câinilor” de a desfășura o coregrafie decentă pe ”Arena Națională”, una care se dorea o continuare a celei de la partida Steaua – Manchester City 0-5, din turul play-off-ului UEFA Champions League.

Și, în caz că am uitat, ni se reamintește că fanii dinamoviști ” i-au păcălit pe conducătorii Stelei că sunt suporteri din Germania și că vor să facă o coregrafie dedicată câștigării Cupei Campionilor Europeni, eveniment petrecut în urmă cu 30 de ani, dar, pe stadion, a apărut mesajul ”Doar Dinamo București”.

Urma meciul Steaua-Dinamo și, ni se iesplică, ”Fanii lui Dinamo au dorit, în mod decent, să-și susțină favoriții și să facă iar spectacol, așa cum numai ei se pricep.” Numai că boșii steliști ” nu au gustat gluma, ba chiar au reacționat imediat și au interzis orice fel de coregrafii.” Așa că ” derby-ul din etapa a 5-a a fost primul, după foarte mulți ani, desfășurat într-o atmosferă seacă.”

Deci, coregrafie glumă, spectacol ”așa cum numai ei se pricep”, decență – DOAR DINAMO BUCUREȘTI poate oferi așa ceva. Fără ei… ”atmosferă seacă”.

Mi-aduc aminte că, la vremea ei, s-a cerut și părerea antrenorului campioanei. Savurosul, bre… Genialul… I-auziți:  „Nu mi-a venit să cred când am văzut coregrafia dinamoviștilor de la meciul Stelei. La Giurgiu n-ar fi posibil așa ceva. N-avem nici rivalități, iar agenții de pază de la stadion sunt ultravigilenți” Bre, uite că maimuțoiul are dreptate aici… Păi, cui naiba să-i pese de Anonimastra Giurgiu? Ce rivalități? Și, uite, și el remarcă același lucru pe care l-au subliniat mulți: ”agenții de pază de la stadion sunt ultravigilenți”. Dar, după cum se vede, nu și la un meci internațional pe cel mai mare stadion al țării…

Se insistă pe ”gluma”, pe ”farsa” dinamoviștilor, dar se trec cu vederea aspecte infracționale evidente. Cică minunata ”coregrafie” ar fi fost aprobată de GgB. Cei care i-au prezentat ”proiectul” au pretins că sunt de la o firmă germană, au prezentat cărți de vizită și modelul ”coregrafiei”. Deci, asumarea de identități false, fals în acte, prezentarea altei imagini decât cea pretinsă.

Nu știu dacă GgB stabilește ce și cum la Arenă, iar o vorbă a lui devine lege pentru cei însărcinați cu siguranța stadionului, deci toate controalele cerberilor dispar. Persoane misterioase au pus pe fiecare scaun o pungă cu cele ce aveau să alcătuiască mesajul care ar fi, celebrat, chipurile, cei 30 de ani trecuți de la cucerirea CCE de către Steaua. Crainicul stadionului a dirijat operațiunea, spectatorii au urmat conștiincios instrucțiunile. Totul organizat minuțios. Victoria inteligenței pecehașe asupra ovinelor. ”Răzbunarea istoriei”, cum titra ziaristul (?!?)  GSP Crăițoiu. Ce istorie, bre? Ce răzbunare? Însăilare ineptă de vorbe ce n-au nicio legătură cu frustrarea unor suporteri siliți să urmărească o nouă prezență a rivalei în Europa, pe când favoriții lor își continuă sârguincioși pregătirile. Pentru cupa RIN și revanșa cu Samtredia…

Dar să ne închipuim că, sub privirile adormite ale slujbașilor cu ordinea, în loc de DOAR DINAMO, ar fi apărut injurii sau îndemnuri rasiste, xenofobe sau mai știu eu ce. Binecunoscutele îndemnuri la sex oral sau la sodomizat familia unuia sau altuia ar fi putut fi cele mai blânde. Dar, cum ar fi fost să apară, de exemplu: ”Moarte musulmanilor!”,  sau ”Alături de ISIS, pe veci!”… Sau, să fi dat în clocot PSD-ul din ADN-ul dinamovist: ”Exterminați tehnocrații!” Ne putem imagina orice, doar ultravigilența pomenită de Cimpanzică era inexistentă…

Exagerez puțin amintind de recenta făcătură a celor de la SKY, cu rumânii traficanți de pușcoace. Ce mai vâlvă! Acolo s-au luat măsuri rapide, au zăngănit cătușe, dar aici e vorba de fotbal, de Becali, de galerii, de glume, de farse. Fleacuri… Mai umplem și noi ziarele, micile ecrane, site-urile, blogurile cu tot felul de considerații, facem rating, bre! Iar surse din PCH precizează că, dintr-o eroare, nu s-a afișat ÎNTREG mesajul: ”DOARme DINAMO BUCUREȘTI și visează la U.C.L.”…

Dar, peste toate, iată, această îmbățoșare a oficialilor dinamoviști, care au mers cu jalba-n proțap la Comisia de Disciplină să se plângă de abuzul conducerii steliste… Îi dau înainte cu decența. Păi, ei chiar nu cunosc cât de ”decenți” sunt ”coregrafii” mereu cu botul pe labe, dar cu coada băț? La prima vedere, un mesaj ”DOAR DINAMO BUCUREȘTI” poate părea o glumă. Decentă. Dar cine garantează că totul nu a fost decât o repetiție pentru o lovitură dată rivalilor? Pentru că, așa cum au făcut ca, în locul pretinsei celebrări a 30 de ani de la Noaptea de Vis de la Sevilla, să apară nevinovatul mesaj cu Dinamo, tot așa s-ar fi putut afișa texte care să ducă la sancționarea drastică a clubului care reprezintă an de an România în cupele europene. Visul neîmplinit pentru care se pregătesc cu sârg de atâția ani bieții cățeluși…

Așa că, domnilor ofuscați, vedeți-vă de treburi serioase, cum ar fi alcătuirea unei echipe care să poată emită pretenții la trofee, care să poată să ajungă, în sfârșit, să încerce să joace într-o cupă europeană. Cât despre susținerea decentă a favoriților, lăsați ipocrizia. O țară întreagă știe ce poame sunt pecehașii, traficanți de droguri, bătăuși notorii, mereu puși pe harță. Și aici, din păcate, nu putem spune DOAR DINAMO. ”Decenți” de-ăștia sunt, vai, în toate galeriile. Și ei stau la baza numeroaselor acte huliganice, uneori terminate tragic…

Andrei Sava
Preluare de pe blogul Sam Murray

Iar remiză…

Ei, a fost cam cum mă așteptam să fie…

Un egal primit cu multă bucurie de coregrafi, care au mai bifat un meci în care n-au pierdut. Dincolo, la Steaua, dezamăgire, bineînțeles. Performanța se măsoară cu alte unități de măsură, un egal cu modesta echipă din Groapă e echivalent cu un eșec. În ultimele 18 partide, Dinamo a câștigat o singură dată, a obținut 8 remize glorioase, unele salutate la bustul gol în fața galeriei iubitoare de vestuțe, și a pierdut DOAR de 9 ori…

Reghe n-a găsit soluții de a trece peste autobaza lui Falconetti, deși dominarea a fost quasi-permanentă. Dar e greu să străpungi o apărare de 9, ba chiar 10 jucători, uneori. Iar Steaua a dovedit că nu are jucătorii capabili să treacă în dribling sau în forță de apărătorii ce aglomerau careul dinamovist. E drept, au mai reușit pe ici, pe colo, dar finalizarea a fost deficitară, ca întotdeauna. Cel puțin ocazia lui De Amorim, ratare de la 4-5 metri de poartă, e greu de repetat.

Cei trei debutanți la Steaua s-au străduit să umple golurile lăsate de cei indisponibili. Dacă Boldrin și De Amorim au jucat bine, Mitrea a gafat de 2-3 ori, ceea ce putea să coste… Slab au jucat și cei de la care așteptam cel mai mult: Stanciu, Tănase și, mai ales, Hamroun. Nici Adi Popa n-a reușit prea multe, iar Enache a fost iar veriga slabă.

Arbitrajul a fost relativ corect, dar se pot discuta câteva aspecte. Radu Petrescu mi s-a părut prea tolerant cu faulturile repetate ale lui Filip sau Hamroun, sau cu simulările penibile, faulturile și obstrucțiile lui Gnohere. Harlemică e un vârf autentic, puternic, periculos, dar mi-amintește de Alibec, ale cărui realizări sunt umbrite de comportamentul deloc sportiv… De asemenea, arbitrul a refuzat Stelei două penalty-uri ce mi s-au părut clare. Îmi pot închipui ce-ar fi vuit presa și blogurile dacă fazele respective s-ar fi petrecut în careul stelist. Nimic despre Steliano, faultul lui din finalul meciului îl descalifică.

Una peste alta, să nu poți învinge Dinamo e jenant. Dar, din nou, Dinamo a scăpat ușor, iar cel mai bucuros trebuie să fi fost Negoiță. O fi dat și bairam mare la Rin. Că doar a făcut economie, nu glumă… Victoria l-ar fi făcut să scoată câte 2000 de euroi pentru fiecare spartan al Fălcosului, nu? Iar bravul Ando face ce știe el cel mai bine: anunță noi transferuri.

În schimb, Preacuviosul din Pipera a mai îndulcit amarul acestui al cincilea egal consecutiv smuls, cu chiu, cu vai de bieții pudeli, la gândul că miile de lătrătoare din tribune i-au umflat bine contul, ba i-au făcut și spectacol de zgomot și lumină (a petardelor…), mândri că sunt pecehași…

Andrei Sava
Blog Sam Murray

Prea mici

City a înscris 5 goluri, a ratat două penalty-uri și alte ocazii clare. Și, paradoxal, cel mai bun stelist a fost portarul Niță…

Asta spune multe, arată diferența dintre cele două echipe, foarte mare aseară. Și nu mă refer la valoarea în bani a celor două loturi (cei 11 jucători trimiși de Guardiola în teren au costat… 400 de milioane de euro), ci la priceperea fotbaliștilor, la atitudinea lor în teren, la modul cum și-au îndeplinit sarcinile trasate de antrenori. City a fost superioară la toate capitolele.

În afară de Niță, singurii care au fost mai aproape de ceea ce se aștepta de la ei au fost Tamaș și Adi Popa. Și, bineînțeles, asta n-a fost suficient. Steaua nu a putut face față unei echipe de jucători de top, agresivă, rapidă, inventivă. Băieții lui Reghe au părut împiedicați, au făcut gafe impardonabile, de care jucătorii adverși au profitat din plin. Deh, nu-i frumos să refuzi cadouri…

E vina jucătorilor? A antrenorului? Desigur. Dar ce poți face când vedetelor lui City li se opun jucători proveniți de la echipe mici, copleșiți de confruntarea cu adversari prețuiți la zeci de milioane. De euro, nu de lei vechi…  Ce poți face când lotul se completează abia acum, după toanele patronului: ”Îl vreau eu p-ăla!”. Cum ar fi arătat Steaua, dacă noile achiziții se făceau la timp? Așa însă, ”tunurile” lui GgB doar au asistat la acest meci, urmând ca încadrarea lor în echipă să aibă loc ”din mers”, cu riscurile de rigoare.

Oricum, pe alocuri, am asistat la scene jenante, în care băieții lui Reghe au părut jaloane la un meci de antrenament. Ce să facem, Liga I e prea departe de Premier League. Am fost prea mici pentru un război atât de mare…

Înfrângerea era așteptată, dar nu la acest scor. Dar poate era nevoie de acest meci, vom vedea sâmbătă cum stăm. Deocamdată, întrebarea ”Ce echipă e incapabilă să ajungă să joace în cupele europene?” a primit un răspuns afișat cât e tribuna de mare: ”Doar Dinamo București”. Fie ea  SC Dinamo 1948, CS FC Dinamo, sau mai știu eu cum…

Andrei Sava
Blog Sam Murray

Nota Redacției:
Două comentarii interesante de pe blogul lui Andrei.

  • Dawson, august 17, 2016 la 09:39: „…La farsa de-aseara a cacateilor, una reusita dar per total penibila mai degraba, un soi de bara frumoasa, treaba sta cam asa: o firma de PR, Marketing & Crap sau ceva de genul s-a dus la Gigi cu un portofoliu de coregrafii si a obtinut o comanda pentru o coregrafie la meciul asta, mai mult ca sigur alta decat ce-am vazut c-a iesit aseara; neverificati de nimeni, aia de la firma cu pricina au lasat niste pungi cu veste pe scaunele de la T2, pe care spectatorii le-au imbracat cateva minute si pe care le-au dat jos imediat ce au realizat ce si cum.
    Eu nu-i vad bine deloc pe aia cu firma curului – daca, prin absurd, din cei 10-15000 de oameni fraieriti chiar nu s-o gasi nimeni sa le sparga moacele glumetilor, dinspre club s-ar putea porni ceva proces comercial, ca-i ca si cum ti-ai comanda un Ferrari si te-ai trezi in garaj c-o bicicleta Pegas.”
  • Dawson, august 17, 2016 la 11:35: „Blonzimea-mi se uita la meci, eu faceam ture intre bucatarie si dormitor in repriza a doua ca nu mai suportam umilinta si-o intrebam: ne-au mai dat aia vreun gol? Bai, nene, incredibila diferenta de valoare! M-am gandit, instinctiv, la o comparatie Je vs. Phelps: pe-un Nic sa zicem ca l-as intrece la un 200m liber cu vreo lungime de bazin, dar campionul american cred ca ma bate cu vreo doua lejer! Cam asa si cu Steaua contra City: suntem, teoretic, mult peste ce gasim pe-aici, dar cand ne prind niste unii de-astia, ne bat de ne suna apa-n cap – ma gandesc cu groaza ce s-ar fi intamplat impotriva unor Barca sau Real…”

Și concluzia mea pusă într-un colaj grafic:

X Ray

Nocivul

gigi_becali2Dacă până și Dan Udrea a ajuns să aprecieze ce-a făcut GgB… Dan Udrea, cel care nu pierdea nicio ocazie să mai dea nițel la gioale Stelei…

Într-un articol de azi Burleanu, Becali şi nocivitatea!” (N.R.- e link la articolul lui Dan Udrea), el amintește de lucruri pe care, oricât de antipatic mi-ar fi patronul Stelei, n-ai cum să le contești. Totul pornește de la declarația lui Burleanu, deranjat că GgB încercase să-i determine pe membrii Comitetului Executiv FRF să respingă numirea lui Daum ca selecționer: Fotbalul românesc nu mai are nevoie de personaje ca Gigi Becali. E nociv pentru fotbal!” Și Udrea ”contabilizează” nocivitatea lui Gigi Becali:

  • E singurul patron al unei echipe mari care n-a băgat clubul în insolvenţă, nu l-a falimentat şi nici nu l-a desfiinţat.” Spre deosebire de alte echipe prezente în Europa în ultimii 5-6 ani: Dinamo, Rapid, CFR, Urziceni, Vaslui, Timişoara, Oţelul, Petrolul…
  • A fost singurul care a performat, la nivelul la care o poate face fotbalul românesc, în cupele europene… 12 prezenţe în grupe în ultimii 13 ani. De 4 ori în grupele Champions League! De 5 ori în primăvară. O dată în semifinalele Cupei UEFA şi o dată în optimile de finală.”
  • E singurul care plăteşte sume de transfer, în fotbalul intern, bani care se duc la cluburi aflate la limita existenţei. 1 milion de euro pentru Astra înseamnă aer vital pentru o echipă cu datorii şi aflată în mare impas. 1,8 milioane pentru Hagi înseamnă bugetul poate pe 2-3 ani la Academia lui de fotbal, e drept, de unde FRF n-are ochi sau voinţă să selecţioneze jucători la naţionalele mici.
  • Din lotul cu care România s-a prezentat la Euro…nu mai puţin de 10 au ajuns la acest nivel şi fiindcă Steaua i-a cumpărat, i-a expus în vitrina cupelor europene, după care le-a dat drumul într-un fotbal mai bun: Tătăruşanu, Chiricheş, Sînmărtean, Keşeru, Prepeliţă, Bogdan Stancu. Lor li se adaugă Chipciu, Pintilii, Stanciu şi Adi Popa, care veneau chiar din postura de stelişti. 10 din 23! Ştiţi ce sumă a cheltuit Steaua pe toţi aceşti fotbalişti aduşi de la Bistriţa, Tg. Jiu, Urziceni, Chiajna etc? Vreo 8,5 milioane de euro. Pfuuu, ce nociv e Becali!
  • Le-a oferit lui Florin Tănase şi De Amorim posibilitatea de a creşte la un alt nivel, de a fi motivaţi suplimentar faţă de 0-5 cu Gent şi 1-4 cu Copenhaga. Şi de a-i face buni pentru echipa naţională. A României! Şi toate astea pe aproape 3 milioane de euro. Un aşa patron nociv n-am mai întâlnit.

Bre, citind cele de mai sus, n-am cum să nu-i dau dreptate lui Udrea. Și, zău, îmi pică greu. Nu de alta, dar eu tot sper să scăpăm de… nociv. Pentru că, paradoxal, toate lucrurile bune pe care le-a făcut s-a străduit, parcă, să le distrugă singur. Un altul, pe lângă investițiile masive făcute, să fi avut și puțină minte, ar fi avut rezultate net superioare. Pe când GgB…

Nu-mi mai fac nervi de pomană amintindu-mi de atâtea și atâtea măsuri zăbăuce pe care le-a luat patronul Stelei de azi. Nu de alta, dar mă apucă jalea gândindu-mă ce s-ar fi ales de Steaua unor Talpani si Boroi. Știți, aia după care suspină ”adevărații”…

Și mai strâng nițel din dinți, mă fac că uit de GgB și mă gândesc la meciul de marți.  Știu, șansele sunt infime, sumele ”imense” investite de GgB sunt nesemnificative față de cele învârtite de arabii de la Abu Dhabi United Group și chinezii de la China Media Capital și CITIC Capital, patronii echipei din Manchester, dar pot să sper la o prestație onorabilă a steliștilor mei, nu?

Andrei Sava
Blog Sam Murray

Nota Redacției: Dovada dezastrului: doar două echipe mai sunt în Liga 1 dintre cele 18 care au jucat în ’97-’98.

O privire asupra clasamentului sezonului 1997-1998 ne arată faptul că Steaua şi Dinamo sunt singurele cluburi din România care se află şi acum, la 18 ani distanţă, în prima divizie din România.

VEZI CLASAMENTUL SEZONULUI 1997-1998 DIN DIVIZIA A

Rapid, Petrolul şi Oţelul sunt ultimele dintre participantele din acel sezon din prima ligă intrate în faliment, chiar în acest an, iar „U” Cluj va intra şi ea în faliment în septembrie. Suporterii din Ploieşti şi Galaţi au pornit cu noi societăţi, din liga a patra, iar giuleştenii şi clujenii intenţionează şi ei să facă acelaşi lucru. FC Argeş este de câţiva ani istorie şi a fost înlocuită de o echipă a fanilor, recent promovată în liga a treia.

FC Naţional, CSM Reşiţa, Universitatea Craiova, Ceahlăul, FCM Bacău, Gloria Bistriţa, Farul, Foresta Fălticeni, Chindia Târgovişte, Sportul Studenţesc şi Jiul Petroşani sunt celelalte echipe din acel sezon care nu se mai regăsesc în elita fotbalului românesc. Multe dintre ele au fost desfiinţate, o parte au fost revitalizate odată cu înfiinţarea altor societăţi, iar altele se află în ligile inferioare.

Locurile acestora au fost luate de echipe precum Pandurii, Gaz Metan, FC Botoşani, Viitorul Constanţa, Concordia Chiajna şi FC Voluntari. Ilfovul a avut cea mai mare ascensiune din ultimii ani. Echipe din comune sau oraşe mici aflate în apropierea Bucureştiului, precum Victoria Brăneşti, CS Otopeni şi acum Chiajna şi Voluntariul, sunt marile surprize ale ultimului deceniu în fotbalul românesc.

Articolul lui Dan Udrea, „Burleanu, Becali şi nocivitatea!”, îl găsiți și pe forul la topicul Revista presei.

Cogito ergo sum

Ordine, progres și grafic

Intru pe site-ul GSP să văd ce mai scoate din el Andone după chinuitul 0-0 smuls la Cluj. Știți, Fălcosu a devenit favoritul meu, îl eclipsează până și pe Ninel la fanfaronadă. E drept, măcar păstrează decența, nu l-am văzut cu deștu-n gură…

Numai că dau de ”livescore”-ul meciului de handbal feminin cu Brazilia de la J.O. Să-mi pice ochii: 14-9. Pentru brazilience! Mă uit iar, așa era… Și fac greșeala să urmăresc meciul. Dezastru, coșmar: doar 4 (patru!!!) goluri au înscris fetele noastre în a doua repriză, iar scorul final a fost un incredibil 13-26. Ce mai ordem e progresso ne-au tras! O altă umilință după ce ne-a bătut… Angola. Bre, mai lipsea un meci pierdut la Portugalia și ajungeam la concluzia că limba portugheză e fatală handbalului românesc… Și-uite-așa mi-am făcut nervi și mi-a pierit somnul. Nici nu mai vreau să aud de sportul ăsta…

Mă întorc la Ando, el n-are cum să mă dezamăgească, e mereu același. Cred că e fanul Puriului, că nu s-a schimbat nimic în jocul lui Dinamo: apărare disperată, cu 8-10 oameni și speranța unei mingi ajunsă miraculos la Gunoieré, Gonorrhée, sau cum i-o zice ultimei speranțe din Groapă.  Ei, și să fi avut norocul Strâmbului, îi ieșea iar… Că arghielienii erau vioi, dar cam bezmetici și cu o apărare vraiște. A rămas nula na nula, dar am văzut și câteva ratări de zile mari, ba și două bare. A, și să nu uit coregrafii din tribune, care și-au susținut favoriții tot cu gândul la coșmarul roș-albastru.

CFR-ul nu mai ce-a fost, asta-i clar, așa că Andone își permitea să prefațeze meciul în stilul lui: ”Sperăm să câștigăm fără gol primit….echipa trebuie să răspundă pozitiv… dacă reuşim să câştigăm aici, suntem în grafic pentru acest sezon.” Ei, gol n-au primit, nu știu cât de pozitiv au răspuns câinii la dresaj, dar n-au reușit golul izbăvitor și în grafic stă să apară Steaua. Nu mai e mult și vedem cum stă treaba cu adevărat. Iar bietul Ando, după ce a tot anunțat transferuri-bombă și s-a ales cu Bușulache și Măslină, trage concluzia: ”Mai avem mult de muncă, ne mai trebuie jucători. Așteptăm și noi, încă n-avem nicio veste. Am nevoie de 2 jucători. Noi avem 11 jucători, dar ne mai trebuie…” Așa zicea și Strâmbu… Numai că are Negoiță ăsta un arici la buzunar, ceva de speriat !

Pe steliști îi așteaptă trei săptămâni încărcate – 6 meciuri în 19 zile, cu deplasări la Botoșani, la Manchester și la Severin, bașca meciul cu Dinamo. În timpul ăsta, GgB… GgB stă cu plaivazu` și socotește – ”banii de la UEFA, ăia din bilete (că acu` joc cu englejii, nu cu Tărlungenii), ce iau pe Hamroun, pe Stanciu, pe mai știu eu cine, mi-ajung să-mi fac toate poftele, iar de zestrea fetelor nu m-ating…” După cum se vede, și el e-n grafic…

Ando sfetnic pentru steaua

După startul în forță la Giurgiu, unde Astra și-a plătit cinstit datoria, urmat de izbânda împotriva vedetelor Recașului, ca să nu mai vorbim de strălucita victorie împotriva Tărlungenilor, Andone a prins a da din fălci mai ceva ca Ninel. Iar pecehașii au început să aibă vise erotice – campionatul, cupa, Europa. Și s-au îmbulzit cu click-uri la un sondaj al GSP-ului. Rezultatul? ”Peste 100.000 de microbiști au decis: Dinamo este favorită la câștigarea la campionatului.” Din cele 110.500 de voturi, 45.550 au fost pentru Dinamo, 41.764 pentru Steaua și 9.244 pentru Astra.

Andone 3Antrenorul favoritei a continuat să cujete. Bineînțeles, printre desele anunțuri de transferuri-bombă care au sfârșit ca o petardă fâsâită… Mărinimos, a înghițit în sec după ce Steaua a eliminat Sparta și a grăit : ”Steaua a jucat extraordinar de bine… Echipa a fost foarte bine organizată. Bravo Stelei! … Este o rază de speranță în fotbalul românesc.” Cuvinte care au cam îngrijorat coregrafii…

Ando 2Și, de parcă n-ar fi fost îndeajuns, a plusat cu sfaturi prețioase pentru Reghe, în perspectiva confruntării cu Manchestr City : ”Steliștii trebuie să creadă în șansa lor…Trebuie să alinieze cea mai bună echipă… Trebuie să își joace șansa… Nu trebuie să le fie frică…pot avea o șansă.” Sfaturi pertinente, ale unuia care le știe… ”Eu am mai jucat de câteva ori cu Manchester United și chiar i-am condus cu 1-0, aici în România.” City, United, tot un Manchester, nu ? Și n-a trecut mult de atunci, doar 12 ani. Și ce tânăr era Tamaș…

Dar ce te faci cu coregrafii ? Totul pân` la Steaua ! ”Cam multe sfaturi le cam dați, domnule Andone! Ar cam trebui să le dați sfaturi oamenilor de la noi de la club… Am tot așteptat și nu am criticat nimic până acum, dar gluma se îngroașă… Așteptăm…Așteptăm…” Păi, așteptați, bre ! Pregătiți-vă, după cum v-a cerut omul de la butoane… Noi vă lăsăm să vă pregătiți, că avem treabă. Ne așteaptă dubla cu Manchester. City. Manchester City…

Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray

Nota Redacției: Am postat cele două articole scrise de  Andrei Sava în unul sigur sub titlul „Cogito ergo sum”, fiind pe aceeași temă și scrise la interval de o zi, 8 și 9 august.

Ioan Andone nu se mai poate abține! 5 declarații de iubire pentru marea rivală: „Steaua este o rază de speranță!” Fălcosul a lăudat evoluțiile Stelei și i-a oferit chiar sfaturi lui Laurențiu Reghecampf, declarații care a provocat iritarea câinilor frustrați. 🙂

TOP 5 DECLARAȚII ALE LUI ANDONE

  1. „Îmi e frică de Steaua dacă joacă în grupele Champions League. Ce entuziasm va fi! Te omoară, vin 50.000 la stadion, plus că fiecare jucător vrea la Steaua, că să joace în Champions League. E pericol mult mai mare dacă intră în Liga decât dacă sunt eliminaţi”;
  2. „Dacă o să am bilet, o să merg la meci, dar trebuie să vedem dacă mai sunt bilete…. Dacă le vinde Gigi pe toate și nu ne lasă și nouă la Dinamo, o să stăm și-o să ne uităm la televizor! Steaua are șanse în fața lui City și trebuie să creadă”;
  3. „Bravo Stelei! Este o rază de speranță în fotbalul românesc pentru că avem reprezentare în Europa!”;
  4. „M-aș bucura foarte mult ca Steaua să investească în jucători, ar fi bine pentru fotbalul românesc. Atunci, și Dinamo este obligată să investească. Când cineva ridică standardele și tu trebuie să te ridici la același nivel”;
  5. „Sper să prindă o zi de excepție steliștii din atac, pentru că atunci vom discuta altfel despre meciul retur. Chiar dacă dau peste un adversar greu, eu cred că se poate. Nu trebuie să le fie frică, să-și joace șansa.”

Euro (i) – atât de aproape…

Fiți sinceri, ați crezut că putem juca așa? Împotriva gazdelor? Împotriva Franței? Împotriva principalei favorite? Și uite că s-a putut.

Majoritatea pronosticurilor indicau o victorie lejeră a Franței, mulți se așteptau la un scor mare. Păi, deh, Ucraina ne băgase patru goluri, ce ne aștepta din partea africanilor? Numai când l-am văzut pe Pogba ăla și m-am gândit că egalul în care speram e utopie.

Și, na, că după doar câteva minute a ratat Stancu o ocazie cât roata carului. A Carului Mare… Arbitrii au lăsat jocul liber, permițând intrările tari. Ceea ce i-a avantajat pe francezi, mai solizi, mai puternici. Și au luptat băieții eroic. Așa cum au putut, așa cum s-au priceput. Cred că și-au câștigat respectul francezilor.

Remarcabil inepuizabilul Pintilii, foarte bun Chiricheș, bine secondat de Grigore, aproape perfect Tătărușanu. Stancu a făcut eforturi extraordinare, atât în atac, cât și în apărare. Păcat că a ratat cele două uriașe ocazii, bravo pentru execuția penalty-ului. Apreciabilă și contribuția lui Hoban, Andone și Adi Popa, extrem de muncitori, dar nu întotdeauna inspirați. Mai slab aportul lui Stanciu, ai cărui umeri or fi cedat sub greutatea tricoului cu numărul 10. Săpunaru a alternat momentele bune cu gafe care ne-ar fi putut costa. Raț, chiar dacă  a jucat mai bine decât împotriva Ucrainei, a fost  veriga slabă… Chipciu, Torje și Alibec au încercat și ei câte ceva, dar nu prea le-a reușit. Și să nu-i uităm pe rumânașii din tribune, cică au fost 15000, care au fost la înălțime.

În ciuda unor inevitabile bâlbe, per total, am făcut un meci bun, care ar fi putut să ne bucure din prima zi. Ratările lui Stancu, penalty-ul  neacordat la Andone și alte câteva faze ar fi putut schimba soarta jocului. Ca să nu mai vorbim de golurile francezilor. La primul consider că Giroud l-a lovit cu cotul peste mâini pe Tătărușanu, când acesta se pregătea să prindă mingea. Al doilea a fost o execuție fabuloasă, pe care excelentul Payet nu cred că va mai fi în stare s-o repete vreodată. Dar, știți vorba aia: tabela e singura care vorbește… Așa că nu ne mai rămâne decât să batem cele două echipe albaneze și să ne vedem de treabă mai departe…. Deci, rămâne cum am stabilit: hai România! Că, zău, se poate…

Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray

Muschetarii lui nea Imi

Au trecut 30 de ani de la unica, irepetabila performanță. Au îmbătrânit eroii… Dar ne vor rămâne mereu în suflet. Astăzi, ei asistă neputincioși la conflictul dintre Ministerul de Război și Războinic, o luptă surdă și inutilă care nu servește decât celor ce nu iubesc Steaua, simbolul fotbalului românesc. Dispariția Stelei ar însemna trimiterea în uitare a celei mai glorioase pagini a fotbalului nostru. NU LĂSAȚI ACEASTĂ ECHIPĂ SĂ MOARĂ!

Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray

 

Nota Redacției:

30aniDupă 30 de ani de la Sevilla ’86, finala STEAUA – BARCELONA din 7 Mai 1986 se retransmite azi, de la ora 18:30, pe Sport.ro. Meciul va fi comentat de Mihai Mironica și Gabi Balint, unul din eroii acelui imens eveniment pentru fotbalul românesc.

Șase, fsb-ul!

Pătimașul nostru amic, xray, publică pe fcsteaua un lung articol – replică la o nouă însăilare tembelă a mai vechiului nostru client Matei Udrea – „Eu vreau bani, bani, bani, bani, bani!”. Îl înțeleg, nu e singurul scos din sărite de mâzgălelile pseudo-jurnalistului. Acum șapte ani, ipochimenul publicase un serial în ”Evenimentul zilei”, prin care, cică, demasca blaturile din fotbalul românesc. De fapt, ele aveau scopul de a ataca – a nu știu câta oara – Steaua. Am scris la vremea aceea despre elucubrațiile conului Matei, continuate în ”Prosport”, unde avea să ajungă șăf, după puțină vreme. Apoi l-am lăsat în pace, nu-i frumos să te iei de cei suferinzi…

Numai că panarama recidivează, ultima sa creație jegoasă fiind găzduită cu mândrie de site-ul defunctului ziar ”Prosport”. Titlul este năucitor: ” Dar KGB nu încercaţi? La ideea lui Becali, FCSB se va numi, din sezonul viitor, Fotbal Steaua: FSB. Marca înregistrată la OSIM e acronimul temutei securităţi ruse: Federalnaia Slujba Bezopasnosti”. Cum naiba să nu dai click pe așa ceva, nu? Totul pornește de la un anunț făcut de sărbătoritul de alaltăieri, care, cică, ar schimba iar numele echipei noastre: ”Am scris <<Fotbal>> sus, mare, iar dedesubt <<Steaua>>, mai mic. Aşa că, gata, am terminat cu FCSB, ne vom numi <<Fotbal Steaua>>, că fotbal facem!” Mă rog, n-ar fi prima trăznaie a Războinicului în lupta sa cu Ministerul de Război. Dar, asta e, ce să-i facem… Numai că mintea ageră a lui Udrea a sesizat pericolul. Două, mai precis.

Primul ar fi că ”formula găsită, de a scrie „Steaua“ mai mic, este o trimitere în subsol a însăşi istoriei graţie căreia a făcut profit de zeci de milioane de euro în ultimul deceniu.” Ei, așa-i că-i bubuie mintea? ”… trimitere în subsol a însăşi istoriei…” Mi-au dat lacrimile…

Dar asta nu-i nimic față de pericolul major: ”noul acronim al echipei este de-a dreptul sinistru. FSB (Fotbal Steaua Bucureşti) sunt iniţialele temute şi detestate la nivel mondial ale înspăimântătoarei Securităţi ruseşti Serviciul de Securitate Federal (Federalnaia Slujba Bezopasnosti – FSB).” Na, că Udrea i-a și tras acronimul, că s-a obișnuit cu FCSB, nu? Deci, vom vedea la lucru în noul campionat FCAG, FCPTJ, FCDB, FCVO, FCASATM și, cu voia lui Udrea si a dvs., FSB. Mă rog, o avea el un fix cu acronimele, n-o să mă supăr pe fanteziile omului. Numai că acronimul respectiv îi declanșează iar pornirile alea bolnave… Febra care l-a cuprins a făcut să copieze greșit unul din cuvintele rusești – ”bezopasnosti” a devenit ”bezorastosti” (cuvânt inexistent, corectat ulterior, după ce i-au atras atenția câțiva cititori). Nici limba română nu a fost iertată, traducerea șchiopătând vizibil – rumânul ar zice Serviciul Federal de Securitate, așa cum FBI nu e Biroul de Investigații Federal, nu? Mă rog, așa sunt eu chițibușar…

Dar febra crește instantaneu și dă în dambla. Păi, ne zice proaspătul istoric al Prosportului, ”FSB s-a numit, în trecut, KGB, NKGB, NKVD şi CEKA, are sediul la Lubianka şi este responsabil de milioane de morţi în ultimii 80 de ani, brutalitatea cu care acţionează fiind legendară. Printre crimele comise de FSB numai în ultimii ani se numără otrăvirea cu substanţe radioactive a colonelului Litvinenko, dezertat în Anglia, dar şi asasinarea opozanţilor, fie ei politicieni sau jurnalişti, şi înscenarea unor atentate atribuite cecenilor, pentru a obţine sprijinul populaţiei în războiul împotriva acestui popor. În România, KGB (acum FSB) a jucat un rol decisiv în declanşarea Revoluţiei din 1989 şi a sprijinit instaurarea regimului Ion Iliescu – Petre Roman. Conform unor cercetători, 11.000 de „turişti“ sovietici s-au aflat pe teritoriul României în momentul Revoluţiei din decembrie 1989, aceştia părăsind ţara noastră abia în toamna lui 1991, după ultima mineriadă care a dus la debarcarea guvernului Petre Roman.” Clar, Becali nu numai că ne chinuie de atâția ani pe noi, steliștii, dar e și responsabil de milioane de morți din ultimii 80 de ani (de ce numai 80, că doar CEKA s-a înființat în decembrie 1917, acuș face centenarul…), l-a iradiat pe Litvinenko, a assasinat opozanții (cum o fi scăpat Udrea?), a înscenat atentate, l-a dat jos pe nea Nicu și l-a înlocuit cu nea Nelu și cu Petrică, ba a și ținut pe cheltuiala lui 11000 de kaghebiști, mama lor!

Stați, că Udrea ne mai dezvăluie un pericol (deși omul pare a avea probleme cu distingerea culorilor…): FSB ar avea tot culorile roşu-albastru! Și trage un semnal de alarmă pentru GgB: să nu cumva să fi ”înregistrat la OSIM inclusiv sigla serviciului de securitate de la Moscova”! Vă dați seama, la un așa copy-paste i-ar sări FSB-ul în cap… Substanțe radioactive, atentate, ”turiști”… Asta ne-ar mai trebui, nu ne-ajunge Șumudică…

Dar sunt și speranțe să scăpăm de toate astea. Știe Udrea… Speranța e în… Talpan! ”Ministerul luptă în tribunal, chiar în acest moment, ca Becali să fie obligat să elimine definitiv din denumirea echipei numele „Steaua“. Și dă-i, și luptă…

Concluzia udrică? ”O sentinţă ar face astfel ca denumirea FSB, îmbrăţişată de Gigi Becali, să nu se mai justifice.” Uf, am scăpat de rusnaci! Dar dacă lui El Chobandante i se năzare să schimbe în ”Fotbal Stâna Becali”?

Ar mai fi o chestie. Clubul sportiv patronat de ministerul rus de interne, deci și de FSB, se numește… Dinamo Moscova, iar vice-președintele clubuluide fotbal (oficial nu mai are legătură cu FSB…) este fostul general-colonel FSB Ghennadi Soloviov. Să nu ne sară și Negoiță în cap acu`…

Încerc să privesc detașat noile mâzgăleli ale lui Codiță Udrea, dar măgăria asocierii Stelei cu tot felul de prostii care-i tulbură mintea ar merita un răspuns pe măsură din partea clubului. Dar cine să o facă? Văd că, mai nou, importante sunt contrele cu bietul cimpanzeu roz, cu amărâtul ăla strâmb, cu alții…

Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray

 

Nota Redacției:

Reamintim celor care nu-l cunosc pe Andrei Sava. Este un stelist „pur sânge”, membru înregistrat al fcsteaua.ro din 2005, având contribuții editoriale deosebite. Din păcate, de prin 2008, când s-au acutizat luptele dintre grupările de suporteri și în virtual, Andrei Sava a rărit prezența pe site. Sperăm că într-o zi se va intâmpla și concilierea între „fracțiunile beligerante”, iar Andrei Sava va reveni cu opiniile sale și în comentarii pe fcsteaua. Pănă atunci este alături de noi prin articolele preluate de pe blogul său personal, pentru care îi mulțumim.

Acest articolul se incadrează în analiza campaniei anti Steaua dusă de către Matei Udrea în ciclul „Muget, deci exist!” . Cine sunt „sponsorii” vuvuzelei? E secret de stat! 😉

Pe 27 aprilie este termen de judecată în dosarul  31705/3/2015, ” CSA vs SC FCSB SA” pe speța numelui și vuvuzela a scos tunurile. Trage din toate pozițiile în FC Steaua și pe virgulele lui Becali. Coincidență, sau nu, exact ca la termenul de judecată din februarie 2016, când am și publicat „Vuvuzela de serviciu„.

Despre noua siglă nu ne putem pronunța pentru a emite o opinie, legată de estetică, până nu o vedem. CSA a pus vechea siglă cu naftalină în seif, fără evaluare, și lacăt pe ruina din Ghencea, însă viața are continuitatea ei naturală, exact ca echipa,  și nu stă în loc de o birocrație impotentă, fie ea și a armatei.

XRay

Egal = Înfrângere

Steaua lui Reghe a început să semene cu cea a lui Rădoi…

Meciul a început cu obișnuita coregrafie a balerinilor pecehași. Superbă, apreciază GSP-iștii.”Din mii de piepturi azi veți auzi…” Nu, nu ceea ce auziți mereu de la hipersexuați, ci… ”Dinamo joacă din adâncul inimii”. Și un tricou cu ditai câinele fioros (?!?). ”Superba” mi s-a părut infantilă…

După vreo trei minute în care au încercat să joace din adâncul inimii, cățelușii ce se cred pitbulli au fost întorși pe toate părțile de steliști și, inevitabil, a venit golul. Pasă superbă a lui Stanciu, pătrundere a fundașului dreapta Enache și șut în colțul porții dinamoviste: 1-0. Era minutul 17 și ”ofensivii” Strâmbului erau sufocați. Atacuri după atacuri și Chipciu îi amețește pe fundașii dinamoviști, dar Černiauskas apără miraculos. Mai bine, că știți ce periculos scor e 2-0… Și a venit minutul 43. Momčilović e aproape de gol, dar alunecă în careu. Steliștii cer penalty, sunt neatenți și Gnoheré pleacă pe contraatac. Bourceanu face una din prostiile cu care ne-a cam obișnuit și-l faultează grosolan. Galben. Cum Bizonul părea groggy, Balaj înroșește galbenul. Bourceanu e eliminat și vederea roșului îl readuce la viață pe Bizon, mai vioi ca înainte… Oricum, sper că e ultima oară când văd pe teren epava asta obosită care a ajuns Bourceanu. Reghe explodează și e trimis în tribună…

Repriza a doua a început cu o schimbare logică – a ieșit Marica și a intrat ceea ce ar fi trebuit să înlocuiască închizătorul – Filip. Și, dintr-o fază care nu anunța nimic, Ekeng prinde o torpilă de la vreo 30 de metri și-l lasă mască pe Cojocaru. Poate să repete șutul de o mie de ori, a doua oară nu-i mai reușește. Dar azi i-a ieșit…

La numai câteva zeci de secunde, Adi Popa (apărut aproape pe șest în locul lui Stanciu) face o cursă ca-n zilele bune, șutează, portarul respinge și Chipciu (da, el!) reia în plasă. Scor mai aproape de normal: 2-1. Și, dacă a ieșit Stanciu, Reghe îl scoate și pe Hamroun. Bine, bine, dar cine e play-maker, că Kharja nu prea e în apele lui?

Noul intrat, Tadé, ca întotdeauna, muncitor, și atât. Joc confuz, cu Dinamo îndrăznind mai mult decât în meciul cu Astra, steliștii precipitându-se și Balaj cu destule decizii aiurea – Adi Popa faultat la marginea careului (sau intrase?), dar se fluieră fault în atac, Momčilović e lovit zdravăn cu cotul în ceafă de un dinamovist într-un duel aerian, se prăbușește, dar sârbul nostru nu e artist ca Gnoheré. Așa că, în loc de roșu, Balaj nu dă nici măcar galben…

Și, ca în toate meciurile cu Dinamo din ultimul timp, proverbialul noroc al lui Rednic își spune iar cuvântul. Un carambol în careul stelist și mingea țopăie taman la Vojnović II, singur-singurel cu ditai poarta-n față. 2-2…

Până la sfârșit n-a mai fost mai nimic, așa că, pentru a cincea oară în ultimele șase meciuri, se consemnează remiză. Un egal echivalent cu o înfrângere pentru Steaua, pentru că el înseamnă eliminarea din Cupă, al doilea trofeu ratat. Mai rămâne surogatul ăla de cupă în care joacă echipele de rezerve. Să fie la ei…

Dezamăgire cruntă, desigur. Să nu poți să învingi o echipă ca Dinamo e semn de neputință. La urma urmelor, fără o serie de rezultate norocoase, strâmbii n-ar fi meritat să se numere printre primele șase echipe. Dar, deh, scorul de pe tabelă contează. Așa că Reghe s-a făcut din nou de râs, frustrarea jucătorilor ar putea să aibă urmări extrem de neplăcute, ratarea locului 2 fiind bomboana pe colivă. Să sperăm că steliștii vor trece peste cele două eșecuri decisive în numai cinci zile și vor lupta până la capăt. Pentru titlu, pentru locul 2, om vedea. Mai jos de atât nu se poate…

Nimic despre ultimele gâlgâieli ale ăluia de la Palat. Îl ignor. E mai bine, ca să nu-mi bateți obrazul că vorbesc urât …

Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray

Singura opțiune

victorie

Situația nu-i deloc roză…

După 20 de etape, ajunsesem la 10 puncte distanță de Astra, dar, după patru victorii consecutive, speram chiar să terminăm sezonul regulat pe primul loc. Numai că, așa cum se întâmplă, ce începuse bine s-a terminat catastrofal, cu cele două meciuri de pomină – cu Voluntarii și Iașii. Nici play-off-ul nu începuse prea bine, Reghe și ai lui împiedicându-se de bieții cățeluși ai Strâmbului… Și iar au renăscut speranțele. Altă serie de patru victorii, dar iar ne-am bâlbâit cu maidanezii. Și urma meciul cu șumudicii. O victorie ne-ar fi adus, în sfârșit, acolo unde ne e locul: în frunte. Dar iar ne-am împiedicat. Rău. Am ajuns la șase puncte distanță și doar o minune ne-ar mai permite să ne atingem obiectivul. Dar ce ne-am face dacă n-am fi optimiști?…

De Cupa Ligii n-are rost să vorbim, mi se pare inutilă. Ar fi culmea să nu fim în stare să batem Chiajna, chiar și cu rezervele rezervelor.

Și uite că situația face ca tocmai Cupa României să devină punctul de atracție al acestor zile. Nu de alta, dar iar dăm de pechinezii ce se cred pitbulli fioroși. Și, dacă vă amintiți, nu suntem în stare să-i batem cam de multișor… Patru remize și o înfrângere. Cum de s-a-ntâmplat asta? Păi, știți și voi, dominare sterilă, ratări, bâlbe, arbitri. Bine, bre, hai, mai treacă-meargă un meci, două de-astea, dar… CINCI? Așa că e timpul să revenim la normal. Cum zicea Sfântul Gigică Blajinul? Pac-pac! 2-3 goluri pân` la pauză, și gata… Și nici n-ar fi cine știe ce, că nu le e gândul câinilor la Cupa asta, ei au alte treburi, se pregătesc pentru ailaltă cupă, nu?

Așadar, diseară, pe Arenă, să fim alături de băieții noștri pentru a asista la o victorie care să ne ducă în finală. Victoria e singura opțiune. Și, de ce nu, una ca acum doi ani și-un pic, tot în semifinalele Cupei. Când a marcat până și Chipciu. Și ce gol a dat…

Nu pot să-i uit pe ”adevărați”, pe cei ce au încă dubii cu privire la echipa care trebuie și va câștiga diseară. E aceeași de acum un an și jumătate, doar unii jucători nu mai sunt. Dar cei ce au rămas și cei ce au venit reprezintă echipa ce domină fotbalul românesc din 1947 până azi – AS Armata, CSCA, CCA, Steaua… 

P.S. Ultima perlă de la marele antrenor din Groapă, despre participarea la Europene: ”Cred că era bine dacă Anghel Iordănescu anunţa deja lotul, orice român de la Dinamo speră la un loc, acolo. Acolo unde, bre? În tribune, cu inima alături de tricolori? Sau visezi la o Națională cu Nedelcearu, Costache și Steliano? Sau Hanca?!? Sau te refereai la Balaj?

Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray

Eșec… Rușinos

Nota Redacției: Andrei Sava a mai scris azi, la rece, după partida de ieri, un articol foarte bun „Eșec”. Îl publicăm în acestă pagină alături de primul articol „Rușinos”, postat pe fcsteaua tot azi.

Eșec

Campionatul n-a fost pierdut în seara asta. Campionatul a fost pierdut atunci când steliștii n-au fost în stare să învingă echipe de tot râsul. Cu două remize albe cu Petrolul, sau o înfrângere la Timișoara nu poți avea pretenții la titlu. Nu mai pomenesc de punctele pierdute în meciurile cheie cu Dinamo și Astra. Pe mâna noastră, sau pe fluierul arbitrului, nu că ar fi fost adversarii mai buni. Înfrângerea de la Voluntari și egalul cu Iașii, în ultimele două etape ale sezonului regulat, ne-au privat de 5 puncte care ne-ar fi adus pe locul 2, suflând în ceafa Astrei. Bilanțul primelor 26 de etape e grăitor: 12 victorii, 8 remize, 6 înfrângeri. Nici nu mai știu când am avut realizări atât de slabe… Să mai amintesc că am dominat copios mai toate meciurile, dar am ratat imens, că n-am fost în stare să marcăm goluri în situații clare, în timp ce alții au reușit să scoată maximum din ocaziile care li s-au ivit?

Play-off-ul, cu 4 victorii împotriva contracandidatelor și 2 remize cu norocoșii Strâmbului, ne-a trezit speranța că vom drege cele stricate cu atâta lejeritate. Ca să vină acest 0-2 care ne anulează aproape total șansele la titlu. Ar trebui ca acești jucători deprimați de neașteptata înfrângere să câștige ultimele 3 partide, iar Astra să piardă două din ele. Imposibil nu e, dar e greu de crezut că va mai opune cineva rezistență echipei programate să câștige…

Dacă am fi fost surclasați de o echipă superioară, n-aș fi avut nimic de spus, m-aș fi înclinat în fața celui mai bun. Dar așa? Presa ne prezintă discursul mobilizator al lui Șumpanzică înainte de meci. Spectaculos, după cum îl apreciază cei ce-l consideră mereu savuros pe exaltatul cu tricou roz. Discursul unui frustrat: ”m-am săturat să existe doar ei, să profite doar ei, chiar și când nu merită. Acum vor banii din Champions League. Nu-i merită!” Bine că-i merită ei…”Să urlăm de fericire și să mergem în Champions! Noi suntem cei mai buni.” Dar oare chiar sunt cei mai buni? Și ce-o să facă în UCL? O să treacă măcar de primul adversar?

Acum câteva zile, circarul a avut o intervenție mizerabilă, pardon, savuroasă, spectaculoasă, în care a persiflat… tricourile cu dungi. Și ce-a făcut după meciul de aseară? Și-a ridicat în slăvi patronul aflat în același echipament de zebră, bașca fiul și soața vânătorului de elefanți… Ipocritul!

Bucuria victoriei l-a făcut pe ”giumbușlâcar” (așa-l alintă Tudor Octavian) să arate fericit tuturor și să pupe… tricoul Rapidului, nu al Astrei. Cred că mâna de suporteri giurgiuveni au fost foarte fericiți la vederea lui…

Pe forumuri au năvălit în delir suporterii echipelor umilite de ani și ani. Rapidiști, dinamoviști, fani ASA, Recaș, CFR etc., cei 51% cu coșmaruri roș-albastre, salută entuziaști triumful golăniei. Favoriții lor nu mai contează, sunt în pragul falimentului, dar ei sunt fericiți – a pierdut Steaua. În prostia lor, ei nu-și dau seama că bucuria lor e dovada clară a faptului că fotbalul românesc înseamnă în primul rând Steaua, FCSB, echipa patronată de un dezaxat, echipa nevoită să pribegească prin țară în căutarea unui stadion pe care închistații unui minister i-l refuză, echipa părăsită de niște suporteri care nici ei nu știu ce vor, echipa unor jucători incapabili să se impună în fața unor adversari inferiori.

Iar noi, cei ”până la moarte”, rămânem cu amărăciunea pe care ne-o provoacă eșecul de aseară. Titlul Astrei e triumful mediocrității. Dar ne merităm soarta. Impotența celor ce s-au înclinat aseară în fața unui adversar modest, dar determinat, produce o nouă campioană-surpriză, așa cum au fost Urzicenii și Galații. Campioane dispărute rapid din fotbalul nostru, așa cum va dispărea și Astra.

Dar cu ce mă încântă pe mine asta? Eu nu vreau ca favoriții mei să mă salute la bustul gol după o remiză mincinoasă, eu nu țopăi de fericire după victorii puchinoase, nu bat mătănii doar-doar se-ncurcă adversarul… Pe mine mă interesează Steaua. Pe ei, pe ai mei, vreau să-i văd că joacă fotbal, nu bat mingea pe tăpșan. Că dau totul pe teren, nu zburdă-n dorul lelii. Că au o idee clară de joc, nu bramburesc totul în speranța c-o ieși ceva. Ori asta, la ora asta, nu prea există. Iar locul 2, pentru Steaua, este sinonim cu eșecul.

17 Apr 16

Rușinos

Cum, necum, cristelnița lui Șumudică și-a spus și acum cuvântul. Cine s-ar fi așteptat ca Steaua să presteze cel mai slab joc de la revenirea lui Reghecampf? Cu Stanciu invizibil, cu Hamroun și Adi Popa măcinând în gol, cu Varela catastrofal, ce pretenții să ai? Sigur, presiunea a fost teribilă – Steaua trebuia neapărat să câștige, locul 2 era inacceptabil -, dar modul în care a fost pregătit meciul și cum s-au comportat jucătorii este dezolant. Dincolo, șumudeii au început cu mult curaj, au avut aceeași agresivitate pe care le-o cunoaștem, deseori depășind limitele regulamentului, în timp ce steliștii au jucat incredibil de moale, fără vână. Și multe nu s-au schimbat pe parcurs…

Victoria Astrei a purtat semnătura lui Alibec. Extrem de motivat, a faultat la aproape toate duelurile cu apărătorii steliști, a recurs la simulări jenante, a protestat de fiecare dată, dar nu a primit meritatul galben decât abia prin minutul 17-18. Ar fi putut fi eliminat după brânciul dat lui Toșca, proiectat în Niță. Nu știu dacă trecuse jumătate de oră. În loc să ajungă la vestiare, a contribuit decisiv la cele două goluri.

Cu tot jocul slab, Steaua putea termina altfel. Golurile au venit ca urmare a unor gafe impardonabile ale lui Varela, respectiv… Chipciu, nu a cine știe ce minuni giurgiuvene… Dar chiar și când au reușit ceva, atacanții steliști s-au împotmolit în preajma careului, pasa sau șutul decisiv fiind mereu ratate. Ca un făcut, nici când au reușit să înscrie n-au punctat pe tabelă. La 1-2 mai era vreun sfert de oră de joc… N-a mai fost nevoie de anularea a trei goluri, unul a fost suficient. Și era cât pe-aci să fie 3-0, când Alibec a plecat din offside, dar Niță a intervenit senzațional…

Sigur, nu pot să nu amintesc greșelile de arbitraj, ele au contribuit decisiv la scorul final, dar motivul principal al acestei înfrângeri neașteptate a fost jocul lamentabil al unei echipe de la care mă așteptam să zdrobească Astra. Așa că mai rămân două obiective. Finala a fost pierdută. Titlul e o iluzie acum…

16 Apr 16

Articole scrise de Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray