Category Archives: Andrei Sava

Rânduri către un prieten lup

Salut, bre, bine reveniși…

Felicitări echipei care, presupun, e adevărata Petrolul și, la anu`, va reveni în prima ligă. Să fie primit…

Chiar dacă am mai explicat, văd că n-am fost destul de clar. Pe scurt:  nu am nimic cu Rapidul, e un club respectabil și… singurul care mi-a propus să evoluez sub tricoul vișiniu cu roată cu pene. O, tempora… Ce am eu e cu fanii ăia pe care-i știi și tu. Niște caraghioși care se împopoțonează cu merite existente doar în mintea lor, scornind neîncetat legende vișinii. Treaba cu clubul sărman și oprimat s-o spună altora, nu moșului, care le știe foarte bine istoria măsluită… Iar ultima fandoseală, cu Academia lu` Pește, cu proptele de la PSD, Primăria sectorului 1 și Gruia Stoica cel vestit, care e sprijinită zgomotos de fanii decedatei, apoi ai AFC-ului, e de pomină. Tocmai ei care-o țineau langa cu Clona FCSB…

Văd că n-ai priceput nici cum e cu CSA și cu FCSB. Eu sunt stelist, suporter al echipei care joacă în acest campionat din 1947, fără întrerupere. Dacă întâmplarea face ca patron să fie o ființă care mi-e total antipatică, n-am ce-i face, nu eu am făcut afacerea, nu eu am băgat banii, nu eu am riscat să-i pierd (așa cum au făcut-o alții…). Pe mine mă interesează băieții ăia care luptă în teren, care reprezintă Steaua de azi, cu cele bune și cele rele.

Pe de altă parte, dacă CSA s-a gândit să reînființeze secția de fotbal la care renunțase în 1998 din lipsă de bani, iar n-am ce-i face. Dar nu pot să fiu împotriva echipei Armatei. Chiar dacă, după părerea mea, nu are dreptul să se considere continuatoarea echipei înființate în 1947.  Dar e vorba de echipa Armatei… Mi-am exprimat de mult părerea: aici e vorba de bani. Nicio altă echipă departamentală privatizată nu trece prin balamucul declanșat de Talpan. Pentru că ar fi caraghios ca oricare dintre foștii proprietari, fie MAI, CFR, Ministerul Petrolului sau alții să ceară chiar și o zecime din sumele pretinse de Talpan. Nu i-ar primi în veci… GgB a reușit să facă profit, e singura lui afacere de succes, și asta fără niciun pic de ajutor din partea MApN, ba dimpotrivă. E drept, s-or fi săturat și ei de mârlăniile lui GgB, așa că nu-l mai vor și s-or fi gândit la următorul scenariu:

  1. Cu milioanele pe care speră să le câștige în urma procesului, și nu-s puține, vor crea baza unei viitoare super-echipe. Ai văzut ce subțire e echipa de puști a Fiarei…
  2. Ulterior, un investitor agreat de minister, care să ofere oareșce avantaje (chirii, sponsorizarea altor secții, a învățământului militar, a spitalului militar etc.) și să n-aibă ifosele bădăranului, ar prelua echipa.
  3. Un duel New Steaua-FCSB ar avea efecte benefice pentru fotbalul românesc – salariile ar atrage cei mai buni jucători români, dar și ceva străini mai răsăriți. În cazul în care New Steaua ar depăși FCSB, GgB ar putea să cedeze și să aibă loc, nu știu sub ce formă, reunificarea mult așteptată și împăcarea între facțiunile steliste aflate într-un infantil război civil. Și, sub lozinca ”Steaua este numai una”, pe noul și luxosul stadion din Ghencea, va începe hegemonia anunțată de MM, pe care, vai, acum o așteptăm ca Dinamo cempionzligul…

Bre, așa văd eu lucrurile, nu știu ce și cum va fi, dar ar fi prea frumos să văd tot poporul stelist sub aceeași flamură roș-albastră, fără GgB, fără MM, dar, Doamne ferește, nu cu vreun Copos, Moraru, Borcea, Turcu sau Negoiță…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 23 Apr 2018

Habemus papam… pardon, presidentum!

Vă spun sincer, nu m-au interesat alegerile FRF și m-a enervat să văd că GSP era plin de articole pe tema asta, neglijându-se faptul că leaderul din play-out și-a consolidat poziția după magistrala victorie pe terenul Voluntarilor…

În fine, vin și eu acasă după o zi infernală în care am alergat încolo și-ncoace de m-ar fi invidiat și Pintilii, și mă uit pe site-ul GSP. Surprise-surprise! Mult-atacatul (și cam pe drept…) Burleanu a zdrobit opoziția mai ceva ca Steaua pe Astra. Din ce citisem ici și colo în zilele precedente eram sigur că vom avea un nou președinte (la FRF, bre…), cel sprijinit de Generația de Aur și de… dom` Liviu din Pădurea Nebună (turc. Deli Orman, bulg. Ludogorie, rom. Teleorman). Adică, știm cu toți, Ionuț Lupescu.

Și când colo, ce-mi văd ochii: RĂZVAN BURLEANU A CÂȘTIGAT DIN PRIMUL TUR ALEGERILE FRF, CU 168 de VOTURI: Ionuț Lupescu a avut 78 de voturi, Marcel Pușcaș 8, în timp ce Ilie Drăgan nu a primit niciun vot. Hai, că de conu` Drăgan n-am auzit, da` Pușcaș să ia doar 8 voturi? Ce să mai zic de favoritul tuturor? 78-168? Bizar, inexplicabil, uluitor… Mă rog, nu știu ce ar fi schimbat presupusul nou președinte Lupescu. Dar știți cum sunt românii: speră, săracii, speră… Iar Bad Boy Burli, sfidând cohorta ce părea invincibilă a comis o aroganță pe care nici GgB n-ar fi îndrăznit s-o arunce: ”Deși nu a fost chiar un fleac, i-am ciuruit!”

Totuși, alegerile astea sunt dătătoare de speranțe. Pentru mine măcar… I-auziți ce zisese înainte de alegeri mai vechiul meu client Dichisitu`, aka Rareș Bogdan: „Aveți de ales între impostorul Burleanu și legenda Lupescu! Dacă Burleanu iese președinte, mă gândesc să trăiesc în altă țară, desigur având totuși în curte tot un steag al României” Bre, dichisitule, îți promit că-ți cumpăr eu steagul ăla, numai duuuuu-te, duuuu-te, du-te!

Ar mai fi și nea Nelu Crăciunescu, care zisese încă de-astă iarnă că va pleca definitiv în Statele Unite, la fiica sa, dacă Burli va obține un nou mandat. Dar, din partea mea, să fie sănătos și să-și ducă viața unde i-o place, că nu Burleanu e răul major al țării ăsteia…

Dar coronița tot GgB a luat-o. Pierderea alegedrilor de către favoritul său, Lupescu, l-a speriat nițel. Dar doar nițeluș. Așa că s-a înfoiat și a grăit: ”Burleanu nu se poate răzbuna în niciun fel. Campionatul îl câștigă Steaua pe teren, nu au cum să ne atace. Dacă se întâmplă ceva cu arbitrajul, mergem la DNA și facem denunț, așa e normal.” Hai, că la asta cu mersul la DNA nu v-ați fi așteptat… Treaba lui, da` să se țină de vorbele astea: ”Campionatul îl câștigă Steaua pe teren.” Restul e cancan…

Andrei Sava

Blog  Sam Murray  – 18 Apr 2018

 


  • Burleanu, inca 4 ani la FRF ! Prima reactie :“N-a fost un fleac, dar i-am ciuruit!”

  • Ionuț Lupescu, flash interviu după alegeri

  • Reacția lui Becali pentru FC Steaua, club care l-a susținut pe Lupescu. Posibile efecte pe viitor

Cronica cusurgiului la Astra 0-3 Steaua: “steaua căzătoare”

Etapa a 5-a a play-off-ului a început surprinzător. Craiova, pe care Steaua a învins-o fără drept de apel, a bătut măr o echipă care le-a scos păr alb steliștilor din teren, din tribune și din fața televizoarelor. Parcă jucau alte echipe… La Ovidiu, echipa care îmi plăcuse cel mai mult în acest play-off a fost anihilată de CFR-ul  Bursucului, care părea că-și pierduse suflul în meciurile precedente. Ciudat…

Două rezultate care complicau situația. Dacă până acum vedeam Steaua campioană și CFR luptând din greu pentru locul 2 cu Viitorul, iată că trecusem la alte calcule, mai ales că Iașii și Astra par să acuze șocul nesiguranței financiare de la echipe.

Vânătorul de elefanți s-a plictisit de fotbal, asta e clar. După ce și-a vândut cei mai buni jucători, l-a prostit pe Eddy Iordănescu să accepte să antreneze ce-a mai rămas. O comparație cu ce lot avea Astra pe vremea cimpanzeului roz și ce are acum ar fi făcut pe oricine să întrevadă un picaj zdravăn. Dar, spre lauda lui, Eddy a făcut treabă bună, chit că era faultat de patron cu orice ocazie. S-a calificat pentru play-off, spre deosebire de o echipă aflată într-o situație mai bună.  (Știți care, aia cu lot bunicel, antrenori nebătuți la cap de un patron cu probleme infinit mai mari prin alte părți. Numai că acum se zbat să devină campionii play-out-ului. Poate se dă vreun decret să-i trimită direct în finala cempionzligii pentru care se pregătesc de… de… am uitat de când.) Până șa urmă, Eddy a cedat nervos și i-a spus ”pa!” baronului de Giurgiu. Rezultatul l-ați văzut aseară, când Steaua a călcat în picioare echipe care i-a provocat o grămadă de necazuri în ultimii ani. Astra a ajuns o stea căzătoare…

Un joc bun, în care n-a mai apărut lehamitea aia care-i cuprindea pe băieți de cum intrau pe teren. Am văzut, în sfârșit, fragmente din ceea ce ar trebui să joace Steaua noastră meci de meci. Că, zău, m-am săturat să pierdem puncte prostește.  Nici nu mai vreau să mă gândesc cum ar fi arătat clasamentul acum fără sincopele cu care ne-au obișnuit Budi&co.

O primă repriză mai echilibrată a fost decisă de mărinimia piticului Avram, care ne-a cadorisit cu un penalty pe care Bizonul l-a transformat cu multă siguranță. Acum, dacă mă gândesc, să fi fost mai atent, arbitrul ar fi acordat lovitură liberă de la marginea careului. Și Budescu era acolo… Rușinea aia de arbitru mai greșise până atunci și avea să mai fluiere aiurea și după aia, dezavantajând ambele echipe, parcă mai mult pe ai noștri, permițând jocul dur al lui Stan sau Urko Vera. Slavă Domnului, asta n-a influențat rezultatul, diferența dintre cele două echipe a fost uriașă, repriza a doua putând intra în istoria campionatului prin scor, dacă steliștii ar fi fost mai serioși, mai concentrați. Cred că s-a ratat cât pentru 5-6 meciuri.. Bălgrădean a reușit să mă convingă că m-am îndoit degeaba de justețea aducerii lui la echipă. Fără el, neglijențele din apărare ne-ar fi putut costa. Mai ales penalty-ul apărat, chiar și la 3-0, trebuie aplaudat. Așadar, ratări în atac, gafe în apărare, vedeți că tot am găsit cusururi? Chiar și după o victorie atât de clară… Dar ce să mai zic, că, după nu știu câte pronosticuri care nu mi-au ieșit, de data asta am prezis scorul exact. Dar tot nu mă apuc de pariuri, că precis o zbârcesc…

Remarcabil, din nou, Pintilii, care și-a încununat evoluția cu o torpilă trimisă în poarta lui Iliev, șut pe care nu-l vom uita multă vreme. Buni mi s-au părut Man, Tănase și Popescu, periculoși în atac Benzar și Marko, care însă au mai zbârcit-o în apărare, ca și Planić și Bălașa, de altfel. De Budescu, știți, nu-mi place să vorbesc, dar tot i-aș bate nițel obrazul… Gnohere s-a zbătut, de altfel în nota echipei, care a practicat un pressing incomod pentru adversar.

Una peste alta, am mai uitat și noi de meciurile alea chinuite, la care am tremurat până în ultima clipă. Am văzut faze frumoase, șuturi multe, păcat de ratări. Un scor fluviu i-ar fi speriat și pe ceilalți adversari… Am rămas pe primul loc, acolo unde sper să văd Steaua și la sfârșitul campionatului. Acum depinde și de buturuga mare de care ne-am împiedicat mereu – GgB. Ce poți să zici când îl auzi: ”Vând pe oricine dacă vine ofertă. Când primesc bani pe marfă, eu vând.” Păi, după vorbele astea, cui să-i mai ardă de ceva? Or începe și ei, mai pe șest, niscai tatonări…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 17 Apr 2018

Fuse și se duse

Ei, am văzut și minunea minunilor, meciul secolului, derby-ul derby-urilor. Arena Națională a găzduit un meci de liga a 4-a, iar lumea s-a îmbulzit mai abitir decât la moaștele sfintei Parascheva…

Desigur, era clar pentru toată lumea că spectacolul va fi în tribune, că eroii vor fi ”adevărații”, nu amărâții ce-și dădeau cu stângu-n dreptul pe teren. Ați văzut coregrafie, cearceafuri pictate, lozinci mobilizatoare, coruri etc. Dar nu se putea să nu se ajungă la momentul pentru care veniseră mulți dintre cei ce se agitau prin tribune – caftul!

Cu toată impresionanta desfășurare a forțelor de ordine, zăbăucii s-au dat în stambă iar, televiziunea transmițându-ne scene absolut oribile. Musculoșii, burtoșii, tatuații nu veniseră pentru meci, ei veniseră să-și facă numărul, să-i vadă țara cât sunt de fioroși…

Image result for csa - rapid
À la guerre comme à la guerre
Image result for csa - rapid copii
Cu copiii la meci

În teren, echipele ce visează o promovare prin decret direct în liga a II-a ne-au oferit o partidă la care aș fi renunțat după un sfert de oră. Dar curiozitatea a fost mai mare. Deh, Abibas contra Panasoanic… De ce naiba s-or fi agitat cei fără număr din tribune (cică, oficial, ar fi fost 26.045 de suflete, ca după zece minute să se facă…36.277!!!) să vadă așa ceva? Academia a fost, evident, mai bună. Veteranii cu vechi state de serviciu în prima divizie, ba chiar și prin campionate din Europa, erau mai pricepuți decât împiedicații Fiarei. O apărare comică, intervenții ce te făceau să te gândești la blaturi stângace, iar mijlocașii și atacanții păreau că se văd pentru prima oară. Prea mici pentru un război atât de mare… Și e vorba de aceiași flăcăi care șterg pe jos cu romprimii, rompreștii și toți ceilalți, îi bat la scoruri de maidan. Păi, la ăia înseamnă că-i tragedie mare, bre…

Oricum, meciul anunțat cu surle și trâmbe, ”reînvierea tradiției” etc. n-a făcut decât să arate ce departe e drumul până la prima ligă. Totuși, e de apreciat modul în care gândesc lucrurile cei de la CSA  – construirea unei echipe de tineri care să crească, să capete experiență în viitor. Cât de capabili sunt băieții de aseară, asta e de discutat. Dincolo, la Academie, știți, la ăia care nu sunt pentru cupe si flori, ci din pasiune pentru culori, trag cu dinții de promovare unii care nu mai au loc prin primele divizii. Juniorii să stea cuminți și să aștepte până (și dacă…) le vine rândul. Deocamdată să se uite la nea Panco, nea Vasile sau nea Nico…

895566-cp-056Au fost și momente amuzante la meci. Academicienii au întins un cearceaf uriaș pe care erau pictați cei ce ar fi trebuit să fie Pancu, Niculae, Maftei etc. Asemănare aproximativă… La peluza stelistă a apărut imediat un banner mare: ”Niște garoi pe scripeți spânzurați”. Ba, cu referire la nu`ș ce șef de galerie corsicană, au mai scos și unul pe care scria: ”Bocciilor!

Alte bannere steliste: „Degeaba v-ați pus nume de «Academie» / Tot „școala vieți” pe diplomă vă scrie„, „Academia cu bani de la primărie… / Ajutorul social, un obicei în ursărie„, „La cât ați fost ajutați / Să dea dracu’ să nu votați„. Sunt curios cu ce sancțiuni se va lăsa.

Academicienii au fost mai mult… guriști, dar au comis-o, involuntar: „Din Giulești pân’ la Madrid, s-a dus faima de Rapid„. Păi, cam așa e, mi-aduc aminte cum cerșea o țigancă lângă o biserică de pe-acolo. Nevastă-mea, mai miloasă, i-a băgat câțiva euro în țoalele puradelului…

Talpan

Le jour de gloire…

La meci a apărut și… Talpan, care a declarat jenat că nu a primit invitație la tribuna oficială. Și-a găsit niște fani care l-au aplaudat.

O încercare de a atrage atenția… UEFA (!?!) le-a jucat o festă ”anti-gigiștilor”. Pe un banner scria: ”UEFA: This is Steaua!”, ceea ce ar părea mai degrabă ca un citat dintr-un mesaj al UEFA, care se știe pe cine consideră drept Steaua. Dacă ar fi scris și ei ”UEFA, this is Steaua!” ar fi fost altceva…

Ce rămâne după meciul ăsta? Indiferent de rezultate, play-off-ul va începe bizar. Indiferent de punctajul acumulat în ”regular”, locul 1 va începe cu 3 puncte, iar locul 2 cu 2 puncte, chiar dacă, să zicem, diferența dintre leader și locul 2 ar fi fost de 20-30 de puncte.  Așadar, tot ce s-a întâmplat până acum nu prea înseamnă ceva. Meciul direct va fi ca o finală în care una dintre combatante va avea un punct mai puțin decât cealaltă. Dar nu pot să nu mă întreb: și unde va avea loc meciul? Cine va mai avea curaj să-l organizeze? Că ”adevărații” abia așteaptă un repetir al îmbățoșărilor de aseară…

*

P.SExcelentă ideea Digi de a-l invita în studio ca să comenteze alături de crainic pe… Marian Rada. Bălmăjelile lui inepte au fost în ton cu ceea ce se petrecea în teren, dar și în tribune. La așa meci, așa comentator.

Stupefiantă a fost declarația de după meci a fostului dinamovist Vaișcovici. „A fost un meci de Liga 1! …nu glumesc! …am reperat nişte jucători care oricând s-ar plia pe jocul formaţiilor din primul eşalon. …Steaua – Rapid de azi a semănat din punct de vedere valoric cu un meci din Liga 1, din playout.” Pe bune?!?

Dacă n-ați râs destul, fuga la Leapșă: http://1923.ro/2018/04/umilinta-csa-steaua-academia-rapid/ Ca să aflați că ”Sportiv, Academia Rapid este un proiect impecabil.”

 Andrei Sava

Învazia

Bre, mult mai e până luni… Până la meciul de la Giurgiu, desigur. Așa că m-am uitat la calendar, să văd ce alte meciuri se vor disputa până atunci.

Păi, mai întâi, mâine, vineri… În cadrul pregătirilor pentru cempionzlig, echipa lui Bratu se deplasează pentru derby-ul cu F.C. Voluntari, așa că mă voi uita la un film. Poate găsesc unul cu câini…

Sâmbătă e ziua cea mare a încleștării din liga a 4-a între CSA Steaua și una dintre rapide, care s-a împopoțonat cu numele de Academia. Și de unde să iau cele mai precise și competente informații, dacă nu de la repăru` Leapșă? Și aflu că prima echipă (scrisă, ați ghicit, cu minuscule – csa steaua) e formată din jucători cu vârste între 18 și 24 de ani, dar și cu unul de 27 de ani și altul de 28 de ani. În schimb, ceilalți au o echipă în care-i găsim pe Pancu (40), Maftei (37), Niculae (36), Voicu (34), Vlada (31), Iacob, Lădaru și Bratu (29). Și îl cred pe cuvânt pe entuziastul hiphapăr că academicienii au aproape o mie de meciuri în Liga I, că n-o să mă apuc să le număr eu… Și, asigurându-ne că ”experienţa primului 11 al echipei susţinute moral de Primăria Sectorului 1 este alt argument important în vederea unui scor de maidan pe care să îl înregistreze”, titrează gros: ”Experienţa îi va strivi!”.

Analiza lui Leapșă pare făcută după o băută strașnică la ”Giuleștina”. Ia citiți colea: ”Să aşteptăm o umilinţă maximă în csa steaua – Academia Rapid!” Păi, ai răbdare, bre, că vine și asta… Numai că, vă dați seama la a cui umilință speră el. Și-și face curaj ca găina…

Cică ”meciul csa steaua – Academia Rapid este unul dintre cele mai aşteptate din fotbalul românesc. …duel din care, în mod normal, Academia va ieşi câştigătoare autoritară. Practic, este de aşteptat ca pe 14 aprilie, de la ora 19:45 să se dea drumul unei umilinţe. Pe care armata n-o va uita în toată istoria ei. Şi care, sperăm noi, să pună cruce pe acest proiect clonat după fcsb.” Așadar, o înfrângere la fotbal ar fi o umilință pe care armata n-o va uita… Deh, așa o fi acu`, armata duce războiul pe tăpșane. Și, recunosc, încă mai rumeg la înțelesul adânc al meșteșugitelor voroave: ”acest proiect clonat după fcsb.” Nu pricep neam ce vrea să zică noul fan al echipei care plătește chirie pentru sigla cu roata cu pene.

Dar, să vedem cum de-a văzut Dragoșelu` că e rost de umilință… ”În primul rând, evident, vorbim despre aportul publicului… sunt aşteptaţi… măcar 30.000 de rapidişti. Ceea ce conferă încă din start un avans colosal… Practic, Academia Rapid va juca acasă acest meci.” Bine, o să-mi ziceți, dar pe Giulești abia au scos 1-1 ”în faţa anonimilor stelişti”. Ne iesplikă Leapșă cum fu treaba…”...această atmosferă de pe Giuleşti a avut efect de bumerang. În sensul că jucătorii şi-au dorit prea tare să calce csa steaua în picioare...” Aha, acu-i clar, pe Arenă n-o să mai fie boomerangul, îl lasă acasă. Dar gloata corsicană nu e totul. ”...marele avantaj al Academiei pare a fi, de departe, partea sportivă. … pregătirea fizică este mult mai bună decât anul trecut. Comparativ cu csa steaua care pare o echipă leşinată, chiar dacă media de vârstă este mult mai scăzută decât a Academiei.” Cum asta? Păi, e limpede pentru orice repăr: ”…e greu să obţii rezultate când ai un coordonator de proiect care nu ştie să comunice decât prin înjurături şi onomatopee.” Ăsta-i Lăcătuș, v-ați prins, nu? Că el nu e academician, să iesplice totul mai ceva ca Mourinho, cum face, probabil, distinsul antrenor al chiriașilor din Giulești, acad. prof. dr. ing Schumacher…

În consecință, cheamă la luptă Leapșă: ”Să vină măcelul!” Căci, anunță el cu glas mare: ”tabela la finalul marelui meci va arăta probabil 0-3, 0-4, 1-4, 1-5, 0-6 sau aşa ceva…” Motivele sunt clare: csa steaua (neapărat cu minuscule, nu uitați!)” nu va avea decât ”jucători tineri, dar care n-au reuşit măcar în liga 2, că altfel nu veneau pe tarlalele din Ghencea în liga 4.” Păi, se compară ei cu academicienii care ”au reuşit şi au demonstrat în Liga 1 şi liga 2”? Dar, mă-ntreb și eu, dacă-s așa abrași, cum de-au ajuns și ei tot pe tarlale, tot în liga a 4-a?…

Așadar, după mintea zurliului, Academia va da goluri fără număr, fără număr, ”pentru bucuria a peste 30.000 de oameni”. Că atâția corsicani și-ar da, cică, obolul la bunăstarea UM 02301, organizatoarea meciului. Ba, un șef de galerie (bulibașă, cum se mai zice prin partea locului), cunoscut sub frumosul nomme de guerre Bocciu, amenință cu invazia a cel puțin 35.000 de… de… cum să le zic? Că or veni și afeceriști, și mișcători, și nebuni de-ăia frumoși coz, ba se pare că și spartani. Și se mai zice că s-ar strânge vreo 120000 de euro în teșchereaua col. Petrea, comandantul CSA. Scăzând cheltuielile cu stadionul, ar mai rămâne frumoasa sumă de 75-77000… Păi, dreptate-i asta? Vorba aia, parcă-i vedem pe academicienii lui Gruia Stoica și bătuți și cu banii luați… Numai să nu pățească Leapșă ceva, că rămân fără comicării la cafeaua de dimineață…

Andrei Sava

Cronica cusurgiului la Steaua 2-0 CSU Craiova: “Iar îi băturăm…”

De când a apărut echipa asta din Craiova, al cărui nume aduce cu cel al Universității de demult, am jucat 12 meciuri. 2 remize și 10 victorii. Așa că aceasta de azi a fost una  normală, așteptată, meritată. Spre disperarea celor care sperau ca buturuga mică, echipa piticilor, să răstoarne carul mare stelist, iată că acest 2-0 ne aduce în frunte, cu două puncte în fața CFR-ului. În primele patru etape, clujenii au obținut doar o victorie și 6 puncte, în timp ce noi am strâns 10 puncte din 3 victorii și, păcat, doar un egal tocmai acolo unde trebuia să câștigăm, la Cluj. S-o ținem tot așa și e bine. Mai sunt șase etape și returul cu CFR e pe Arenă…

Absența lui Pintilii mă îngrijora, dar nu mai mult decât faptul că avea să arbitreze Kovács. Și nu pentru că ar fi anti-stelist, ci pentru că omul, pur și simplu, fluieră prost.  Chiar în primul minut era s-o zbârcească rău, Steaua putând înscrie în urma unei centrări a lui Cristi Tănase, care se afla în offside. Vă dați seama ce-ar fi fost dacă ieșea gol… Ce-ar fi vuit presa, ce furtună ar fi fost printre postaci… După alte câteva minute, un craiovean îl face KO pe Man, fault de… portocaliu spre roșu. Kovács? Nimic. Și Man a scăpat de un roșu prin minutul 70. Decizii aiurea care i-au enervat pe jucători. Numeroase faulturi grosolane ale oltenilor tratate cu indiferență, unul putând să aibă urmări foarte grave pentru Bălgrădean. Dar, slavă Domnului, lucrurile nu au degenerat și rezultatul final nu a fost influențat.

Dică a surprins puțin cu formula de echipă cu care a început, doar apărarea a fost cea standard. Nu mă așteptam la o pereche de mijlocași centrali Filip-Popescu, dar cei doi au jucat foarte bine, mai ales Filip. La fel de surprinzătoare a fost prezența lui Cristi Tănase, de la care mă așteptam la mai mult. Faptul că Dică a început acest meci, ce se anunța dificil, cu Alibec mi s-a părut, vorba lui GgB, o aroganță. E clar pentru oricine că Bizonul e mult mai util, dar ne-am obișnuit cu ideile mai ciudate ale antrenorului nostru. De Budescu, știți, nu discut – el e aparte… Probabil că Dică a considerat că adversarul poate fi învins și fără Nedelcu, cpt. Tănase și Gnohéré.

Prima repriză s-a încheiat cu (numai) 1-0, Marko Gollo reușind să-și învingă compatriotul din poarta Craiovei. Păcat de cele câteva ratări, ne-am fi liniștit mai repede. Nu de alta, dar m-am temut să nu rămânem fără nervoșii Budi și Alibec, care au luat prostește ”galben” și n-a lipsit mult să nu vadă și roșu. Motiv pentru care cred că Dică a procedat corect înlocuindu-l la pauză pe Budescu. Surpriza cea mare a fost Texeira, foarte slab în ultimele meciuri. Dar Filipe a jucat foarte bine, a obținut penalty-ul care a consolidat victoria, dar a făcut și alte lucruri bune, atât în atac, cât și în apărare.

Totuși, cusurgiu cum sunt, nu pot să nu întreb: cum naiba de n-a fost decât 2-0? Cu apărarea aia naivă a oltenilor? Ieșenii ne-au pus infinit mai multe probleme. Piticii n-au contat aproape deloc, fiind depășiți total. Era o bună ocazie de a le scoate din cap hazliile declarații că au șanse la titlu. Poate altă dată…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 10 Apr 2018

Derby-uri

893956-893844-849115-cpr0535Apropierea meciului academicienilor  cu CSA Steaua a stârnit un entuziasm de nedescris printre fanii rapidelor ce vor să ia locul răposatei. Se anunță mare bal, mare … Zece mii, douăjdămii, treijdămii sau, potrivit tradiției locului, fără număr, fără număr se anunță stolurile ce vor invada Arena. GSP anunță cu litere de-o șchioapă: ”Național Arena se umple în Liga 4! Câte bilete s-au vândut pentru derby-ul Steaua – Rapid”. Și aflăm de la Asociația Steliștilor 1947 că până azi dimineață (8 aprilie) au fost epuizate 23.000 debilete. Numai că…

angry birdsNumai că, dacă în privința echipei Armatei e normal ca presa să o denumească Steaua, treaba nu-i așa simplă când vine vorba de adversari. Că acolo-i vorba de mai multe ”rapide” – Mișcarea CFR (dispărută în neant), AFC Rapid (care pare în colaps), Academia Rapid (ajunsă cea mai tare sub oblăduirea PSD și a Primăriei) și Frumoșii Nebuni ai Giuleștiului (ăștia-s un fel de socios și, dacă-s de-ai Giuleștiului, vă puteți imagina ce frumoși sunt…).

La ora actuală, cum vântul suflă dinspre partid în pânzele Academiei, văd că ei sunt considerați Rapid, deși până și vechiul apărător al ”legendei” vișinii (că la ei totul e legendă și mit…), Iencsi, declară trist: ”Îmi pare rău de cei de la AFC Rapid, care este de fapt continuatoarea Rapidului.” Tot el, însă, filosofează mai ceva ca Nistor: ”am văzut că fiecare vrea să aibă Rapidul lui. Nimeni nu știe unde sunt trofeele, dar palmaresul e la jucătorii care au făcut performanță. Venirea lor la Academia Rapid va aduce și emblema și palmaresului Rapidului.” Hai, că-i tare asta cu jucătorii care vor aduce emblema și palmaresul…

De câte ori a încercat să obțină personalitatea juridică pe numele Academia Rapid, clubului i-a fost refuzată, din cauza contestației… AFC Rapid. Numai că AFC se află acum în pragul desființării, din cauza problemelor financiare. Cum s-ar zice, no money, no honey. Asta ar ajuta echipa tinerelor speranțe Panco, Nico, Maftei, Voicu etc. să intre în legalitate și să poată promova. Academia plătește vechiului FC Rapid, aflat în faliment, pentru dreptul de folosire a mărcii.pancuAdică e un fel de chiriaș cu patalama de proprietar, pentru care plătește lunar nu știu câte mii de euro. Numai că trebonalu`  a decis că existența AFC, care folosește doar numele de Rapid, fără vreo chirie, fără să le ceară ceva despăgubiri vreun Talpan mai ceferist, e suficientă pentru a bloca academicienii. Și au făcut asta de patru ori până acum… Bietul Pancu se vaită: ”Rapid are suporteri de Champions League. În rest, palmares nu are, personalitate juridică nu are, stadion nu va avea în curând, bază de pregătire nu are, centru de copii și juniori nu are, jucători tineri pentru viitor nu are. Au trecut 8 luni de atunci și lucrurile se mișcă foarte greu.” Lasă, bre, că are cine să se îngrijească…

Pentru a masca amestecul politicului, a fost băgată în față o mai veche cunoștință, onorabilul Gruia Stoica, anunțat drept sponsor principal. El mai avusese o tentativă de preluare a clubului în epoca tulbure de după Copos. Nu mai insist asupra modului cum a ajuns un fierar din Toflea, Galați să devină miliardar și cel mai mare transportator feroviar privat din România. Acum cinci ani, G.F.R. (Grup Feroviar Român) avea 400 de locomotive și 17000 de vagoane. Vă las să calculați cam cât ar fi costat astea… Așa că nu-i de mirare că businessmanul din Toflea a ajuns și la Tribunal. A primit el vreo doi ani de bulău, dar cu suspendare. Și a prosperat…

Acu`, priceput în toate, i-a chemat pe corsicani sub steagul Academiei: „Veniți cât mai mulți la meciul cu Steaua, că ăsta e Rapidul! Altul nu va mai fi, că AFC se desființează înainte să jucăm noi cu Steaua! O să luăm de la AFC și câțiva jucători, pe cei mai buni.” Păi, la averea lui de 420 de milioane de euro, locul al 7-lea în topul celor mai bogați român, cum să nu-și permită să arunce câteva întru mulțumirea celei mai frumoase și iubite? Și a celor ce veghează la legalitatea afacerilor lui…

Toate ca toate, dar, dacă ne gândim la ciudățenia de regulament, ”derby”-ul e mai mult o pregătire pentru partida hotărâtoare din play-off. Că treaba stă așa: primele patru clasate intră în play-off nemaiținându-se cont de punctele acumulate până atunci, ci pornesc de la puctajuj 3, 2, 1, 0, în ordinea clasării. Și se dispută o singură manșă…

Dincolo, la CSA Steaua, speranțele sunt altele. Talpaniada continuă, următorul episod e pe 10 aprilie, și ploaia de euroi care ar inunda echipa din liga a 4-a îi face să viseze frumos pe cei de la Armată. Nu știu cine și cum a făcut calcul pagubei produse de GgB CSA-ului, dar mi se pare o sumă caraghioasă. Chiar crede cineva că, dacă n-ar fi existat el, Steaua ar fi fost ce e azi? Nu vede nimeni ce s-a întâmplat cu Rapid, cu Dinamo, cu alte echipe ”de tradiție”, cum le place unora să spună?

Gică Hagi, care, o știm, nu prea le are cu vorbitul, a avut o reacție cât se poate de normală, logică, de bun simț, vorbind despre așa-zisul derby: ”Este incredibil că s-a împărțit Steaua în două. Nu știu cine a făcut și cine a gândit-o, dar este un mare păcat …Nu vă mirați dacă vor veni mulți suporteri, este normal, dar este anormal să vorbim despre ceea ce s-a întâmplat cu echipa.

Iar Gică Popescu sintetizează perfect: „Voi îi spuneți FCSB, dar pentru mine va fi tot timpul Steaua. Nu știu cine a luat Steaua pentru care am jucat și eu, pentru care a jucat Hagi. Steaua e echipa care ne-a reprezentat și în cupele europene în tot acest timp. Cine a luat-o?, Dacă FCSB nu e Steaua, unde este acea echipă? Au luat-o extratereștrii și au ascuns-o? Unde a fost în tot acești ani? Acum este o echipă, cea care joacă acum în Liga 1. Eu în ultimii 15 ani am văzut o singură echipă, cea care joacă în Liga 1 și care este continuatoarea Stelei dinainte de 1989. Unde e Steaua dacă nu e cea din Liga 1? Unde este Steaua la care am jucat și eu? Unde este echipa aceea și unde a fost în toți acești ani?

maxresdefaultAșa că, lăsând la o parte meciul din liga a 4-a, în care le urez succes băieților ”Fiarei”, gândul meu se îndreaptă spre meciul de mâine (la ora asta, tot un derby…), în care FCSB (adică Steaua, bineînțeles) trebuie musai să bată oltenașii lui Mangia. Cu tot mult-lăudatul quartet Băluță-Mitruță-Gustavuță-Băncuță, cu toate amenințările fanilor craioveni ai falsei Universități (și aici tare mai seamănă cu neo-rapidiștii de la Academie…), vreau să văd un repetir al meciului de la Severin. Pentru că se poate!

Ei, dar până mâine mai e… Acum, fuga la miel, mi-a ieșit ca niciodată! Paște fericit, bre!!!

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 08 Apr 2018

Cronica cusurgiului la CFR 1-1 Steaua: “Play-off 2”

Etapa a doua a play-out-ului a stat sub semnul celei mai importante partide, CFR-Steaua, care ar fi putut aduce schimbarea leaderului, așa că putem trece rapid peste meciul dintre Viitorul și Craiova, neinteresant, ba chiar plictisitor. Un 0-0 care caracterizează perfect cele două echipe.

De meciul de la Cluj nu mi-a fost teamă, ba chiar am crezut că vom învinge lejer. Totul dacă steliștii reușeau să înscrie primii. Pentru că, atunci când clujenii deschid scorul, e tare greu să mai întorci rezultatul – unde ați mai văzut ca leaderul unui campionat, pe teren propriu, să se blindeze cu 8-9 jucători, uneori toți 10, în careu? Ca să nu mai vorbim de modul în care s-a obținut penalty-ul. Și nu cred că gazdele au avut alt șut pe poartă în prima repriză. Nu-i vorbă, și băieții noștri au jucat destul de confuz, surpriza cea mai neplăcută fiind Texeira, aproape invizibil. Nici Man n-a prea contat, iar Alibec a fost ca-n ”vremurile bune”, bramburit în joc, agitat și enervând pe toată lumea cu binecunoscutul fâlfâit din brațe.

După pauză, schimbările lui Dică au fost extrem de inspirate și pe teren a existat o singură echipă, cea care a încercat să joace fotbal – Steaua. Din păcate, aceeași ineficacitate care ne-a făcut să pierdem atâtea puncte. De erorile lui Hațegan, majoritatea în favoarea CFR, nu vreau să vorbesc. Nu cred că au fost intenționate, direcționate, pur și simplu omul a arbitrat prost. Iar eliminarea gratuită a lui Pintilii a făcut să pierdem două puncte extrem de importante. Acum, te pomenești că ni-l și elimină pentru trei etape, ca pe Bizon, după circul lui Țucudean. Nu mă mai miră nimic….

Să fi trecut pe primul loc, după doar două etape, ar fi schimbat radical situația… Așa că mai așteptăm. Sper că nu prea mult…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 19 Mar 2018

 

Cronica “cusurgiului” la Steaua 2-1 Viitorul: “Play-off 1”

Prima etapă a play-off-ului s-a încheiat cu rezultate așteptate, primele trei clasate câștigând partidele de pe propriul teren. Dar nu le-a fost deloc ușor…

Mai întâi, CFR s-a chinuit cu o echipă ieșeană ce părea mulțumită cu faptul că ajunsese în primele șase echipe ale campionatului și juca parcă la trecerea timpului. Clujenii au deschis scorul repede, după vreo 10 minute de joc, apoi s-au întrecut în ratări, ieșenii nearătând mai nimic. Dar a venit min.83, când sărbătoritul Camora (200 de meciuri în prima ligă!) comite fault în careu, iar Andrei Cristea transformă penalty-ul: 1-1. Dan Petrescu se dă iar în stambă (urât mai face…) și e trimis în tribună, acolo unde va sta și la meciul cu Steaua… Și, când nimeni nu se mai aștepta, în ultimele secunde, Omrani înscrie, după o fază confuză. 2-1 și clujenii se distanțează la 5 puncte…

La Craiova, frumosul stadion cu gazon mizerabil a găzduit un meci cam ciudat. Băluță și Mateiu erau rezerve, iar Bancu era… menajat (!?!) pentru meciul de la Ovidiu… Noroc că Eddy își ”menaja” și el elevii, nemai forțându-i să joace măcar ca în meciul cu Dinamo. Terenul a contribuit din plin la jocul încâlcit al celor două echipe, plin de obstrucții și greșeli individuale. Craiova a dat gol târziu, cu vreo zece minute înainte de final, dar mi s-a părut ciudat modul în care a tratat faza respectivă fundașul ieșenilor Belu. N-a avut nicio reacție la mingea care a trecut pe lângă el și a ajuns la Mitriță, care a înscris cu sânge rece. De altfel, Mitriță e singurul care merită remarcat dintre bezmeticii din teren.  Culmea, s-au trezit ieșenii și erau cât pe-aci să întristeze Oltenia. Șutul lui Culda din ultimele secunde ar fi putut duce la o egalare mincinoasă, oltenii au avut în permanență superioritatea. Dar, dacă vor juca la fel și în meciurile următoare, băieții lui Mangia să fie mulțumiți și cu locul 3. Titlul e o iluzie…

În sfârșit, meciul care m-a interesat cel mai mult: Steaua-Viitorul. Dezamăgitoarea prestație de până acum mă îngrijora și aveam temeri serioase. Fără a arăta o îmbunătățire semnificativă  a jocului, Steaua a beneficiat de o apărare mai sigură decât în ultimul timp. Dică a surprins, mutându-l pe Momčilović în centru, lângă Planić și punându-l pe Junior Morais în stânga. Alegere inspirată, Morais nu m-a mai exasperat, ba chiar a jucat foarte bine, iar cuplul sârb a dovedit siguranță, așa că, deși Viitorul a părut că domină prima jumătate de oră, n-a avut nicio ocazie. Ca și Steaua, cu mijlocul și atacul împiedicat cu care ne-am obișnuit deja… A fost nevoie de o lovitură măiastră a lui Budescu, aproape inexistent până atunci, ca Steaua să treacă la cârma jocului. Marko a majorat scorul și la pauză totul părea rezolvat.Din păcate, steliștii n-au mai forțat la reluare, chiar dacă revenirea lui Alibec pentru ultima jumătate de oră a meciului promitea ceva… Și, cum 2-0 e un scor periculos (ah, clișeele astea…), Viitorul a redus din handicap și chiar ne-a dat ceva emoții spre final. Un 2-1 care ne readuce pe locul 2 și ne dă speranțe că, învingând la Cluj, vom ajunge, în sfârșit, acolo unde ne e locul: în frunte!

Speranțele la un nou titlu îmi sunt sporite și de evoluția Viitorului. Această echipă (unde i-o găsi Gică pe puștii ăștia?…) poate fi decisivă în configurarea ierarhiei finale. Dacă la Steaua valoarea individuală nu e sprijinită și de un joc colectiv pe măsură, Hagi a reușit să facă dintr-un grup de aproape necunoscuți un grup închegat, bine așezat în teren, capabil să pună probleme oricui. Desigur, lipsa de experiență duce la sincopele întâlnite pe parcursul campionatului, dar, în general, Viitorul e o echipă solidă, greu de bătut. Și asta poate ajuta Steaua…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 12 Mar 2018

Cronica “cusurgiului” la Steaua 2 – 0 Sepsi: “Optimism”

Gata ”regular”-ul… Cele șase echipe rămase în lupta pentru titlu sunt, în general, cele la care se așteptau toți să ajungă aici. Eu credeam că Botoșanii vor fi printre ele, Iașii find surpriza. De asemenea, mă așteptam ca Steaua să fie pe primul loc, dar cele patru puncte pierdute prostește cu CFR și Dinamo au costat-o. Totuși, nu e de mirare, având în vedere cât de prost joacă băieții lui Dică.

Meciul de aseară a pus capac, mi s-a părut cel mai prost din această ediție. Să joci cu Sepsi și să nu fii în stare de o victorie la scor, ba, hai să fim sinceri, să fii aproape de o catastrofă, e inadmisibil. Mai prost de atât nu se poate. Dar, știți cum e cu optimismul: ”Ba se poate…”

Cât mi-e mie de antipatic GgB, dar mi-a fost iar milă de el. Așa cum e, insuportabil, pacostea asta susține financiar echipa, așa cum jucătorii altora nici nu visează. Bineînțeles, băgăcios cum e în toate, își sabotează cu inconștiență investițiile. Dar, chiar și așa, nu el e cel care a uitat să dribleze, nu el e cel care nu mai știe să paseze, nu el e cel care luftează sau șutează în bălării. Aici e vina jucătorilor, dar și a antrenorului. Și am ajuns să mă îndoiesc de ceea ce eram atât de sigur la un moment dat…

Da, bre, nu prea mai cred că o să câștigăm titlul. Nu că ar fi alții mai buni, dar am ajuns să fim artiști în a ne pune singuri piedică. Și ne mai mirăm că fotbalul românesc nu mai înseamnă mai nimic în Europa…

Ați văzut ce au jubilat coregrafii, prăzarii sau academicienii după meciul de la Roma. Nu mai pridideau cu ironiile, dar închipuiți-vă ce ar fi fost dacă în locul Stelei erau Dinamo sau Craiova, cu apărările lor caraghioase… Probabil că singurii care ar fi scăpat mai ușor ar fi fost Mândria Arghialului, cu jocul lor puchinos, enervant, dar o să vedem și asta, nu mai e mult până la vară. Că or câștiga titlul, nu e imposibil, că s-or clasa pe locul 2 sau 3, tot or ajunge și ei în competițiile alea pentru care se tot pregătesc unii de au și uitat de când. Chiar credeți că o să facă mare brânză? E trist, dar fotbalul nostru, cu importul masiv de jucători din ligile inferioare europene sau sud-americane, se îndepărtează tot mai mult de ceea ce vedem că se joacă prin alte părți. Și, vai, soluții nu prea văd…

Diseară e ultimul meci înainte de play-off și play-out: Concordia-Voluntari. Brrrrr! Îi trec fiorii pe coregrafi la auzul numelui galacticei din Chiajna. Derby-ul va fi urmărit cu plaivazu-n mână de noul antrenor al echipei de la RIN, Florin Bratu. Vorba procurorului Cornel Vinu: ”După Tati, vine Mami!”  Așteptăm coregrafia…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 26 Feb 2018

Măr

1-5 e un scor care arată ce departe suntem de ceea ce se joacă azi în Europa. Acum, vorba aia, la ce să ne așteptăm când până și cu  Dinamo s-au chinuit băieții noștri… Când iei două goluri de la Pešić și Torje (!!!), ce să faci în fața unuia ca Anderson, sau a unui Immobile?

Da, scorul e mare, foarte mare, dar nu asta m-a întristat, ci modul cum am pierdut. Lamentabil. Am fost depășiți net, la toate capitolele. Pe ”Olimpico”, Lazio a fost… steaua.

Totul mi se pare că a fost decis, în primul rând, de condiția fizică, de viteză. Presupun că Dică era conștient de forța de atac a lazialilor și a încercat s-o contracareze prin ceea ce a vrut el să fie o așezare avansată, un pressing care să încurce intențiile ofensive ale adversarului. Dar totul a fost făcut praf prin mobilitatea extraordinară a italienilor, prin viteza care a făcut să mi se pară că sunt… mai mulți. În apărare sau în atac, italienii erau mereu în superioritate numerică. Lui Vlad, în ciuda celor cinci goluri primite, nu i se pot reproșa multe. Apărarea a fost franjuri, cu Benzar și Morais catastrofali, cu Găman bezmetic și Planić alternând puținele reușite. Mijlocul nostru a fost inexistent, incapabil să ajute apărarea, incapabil să susțină atacul. Nedelcu, Tănase și Texeira nu cred să fi jucat vreodată atât de prost. De Budescu evit mereu să vorbesc. Pentru că e în stare să te scoată din minți tot meciul, dar îi ies 2-3 faze decisive și-i ierți tot. Așa că îi las pe alții să aprecieze ce și cât a făcut în seara asta… Man, subțire. Gnohéré, singur împotriva tuturor. După pauză, Filip și, mai ales, Coman, au fost mai buni decât înlocuiții Tănase și Nedelcu, dar fără ceva notabil.

O înfrângere grea, dureroasă, dar măcar steliștii au fost acolo, muiați de ploaia romană, bătuți măr de o echipă fruntașă a campionatului italian. Alții, ca întotdeauna, în fața televizoarelor, pregătindu-se pentru doar ei știu ce, persiflând echipa care ajunge mereu acolo unde ei  doar pot visa fără speranță…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 22 Feb 2018

Nota Redacției

Ascult siderat la TV și citesc prin presă că pe Olimpico s-a văzut adevărata Lazio pentru că Inzaghi i-a folosit pe Ciro Immobile  și Felipe Anderson.

WTF??? Despre ce vorbesc maniacii ăștia??? Pe Arena Națională, Ciro Immobile și Felipe Anderson au jucat aproape întreaga repriză a doua (41 min.),  din minutul 56 până în 97!!!! Efect pe tabelă, ZERO barat!

Jucătorii folosiți de Inzaghi  în dubla cu Steaua:

  • Lazio pe Arena Națională: StrakoshaBastos, Luiz Felipe, CáceresBasta, Murgia, Leiva, Milinkovic-Savic, Lukaku (’75 Lulic) – Nani (’56 F. Anderson ), Caicedo (’56 Immobile )
    Rezerve: Guerrieri, Patric, Wallace, Ş. Radu
  • Lazio pe Olimpico: Strakosha – Patric, de Vrij, Caceres (Bastos ’26)- Basta, M. Parolo, Leiva, L. Alberto (’67 Murgia), LulicF. Anderson (’75 Caicedo) – Immobile
    Rezerve: Guerrieri – Nani, Caicedo, Milinkovic-Savic, Marusic

Deci, Inzaghi a folosit pe teren 10 jucători (din 14) în ambele meciuri!!!  Doar 4 au lipsit din teren pe Arena Națională:

  • În apărare: Patric, de Vrij, pe care i-a făcut Coman și Bizonul la gol.
  • La mijloc: Parolo și L. Alberto

Atât!

Statistica UEFA la Lazio – Steaua 5-1

Pe Olimpico, Lazio a prins o zi de grație pe tabelă, iar Steaua una de coșmar (ca vlagă)! Nu mai repet ce am scris în Cronică. Conform UEFA, “Acțiuni periculoase de atac“: Lazio 41, Steaua 36!!!

Însă un alt semn de întrebare se pune, corelat cu amorțirea ciudată a Stelei.
Înainte de startul meciului cu Lazio de pe Olimpico, MM Stoica parcă a vrut să ne prevestească soarta calificării: ”Noi dacă mergem mai departe, ne periclităm şansele să luăm titlul”.

La fel or fi gândit și jucătorii??? Who knows?!

X Ray

Cronica „cusurgiului” la Dinamo 2-2 Steaua: “Cum să te-mpiedici singur”

Am mai spus-o, poate mai mult decât victoria, ceea ce îmi doresc de la echipa noastră este să joace fotbal. Fotbal adevărat. Ori, ce diferență față de ce am văzut în meciul cu Lazio… Cu toate modificările făcute, cu Enache, cu Ovidiu, cu Budi și Man rezerve, ba și fără vârf, să smulgi egalarea în ultimul moment în fața unei echipe mult inferioare e, totuși, rușinos… Așadar, Dinamo – Steaua 2-2…

Nici nu mai știu câte ocazii clare s-au ratat incredibil, începând chiar cu dubla Ovidiu-Enache din minutul 2. Gafele apărării, pe care le-am remarcat în aproape fiecare partidă, puteau să ducă rușinea la maximum. Primul gol a fost ca un cadou făcut dinamoviștilor, putea fi evitat printr-un simplu șut în afara terenului, așa cum făcuseră de atâtea ori dinamoviștii, fără nicio jenă. Dar Planić a dat o pasă moale spre portar, iar Vlad a preferat să respingă spre centrul terenului. Și de acolo mingea a ajuns, până la urmă, la Pesić. Vreo 5-6 steliști se îngrămădiseră spre dreapta, lăsând jumătate de careu liber și poarta fără nicio apărare. Doar Enache n-ar fi reușit să înscrie dintr-o astfel de ocazie… Ce să mai zicem de golul lui Torje, aproape comic. Noroc cu ultimele zece minute, în care Man și Texeira au mai dres busuiocul…

Și uite-așa, în loc de o victorie lejeră, chiar la scor, Steaua a scos cu greu, in extremis, o remiză. O remiză, repet, rușinoasă. Ne-am împiedicat singuri.

Am ajuns să fiu fanul lui Dinamo în meciul de la Giurgiu, ca să mai avem două ocazii de a-i întâlni. Că nu ne-o urmări ghinionul la infinit… Ca să vedem și noi niște meciuri ca lumea, niște victorii concludente… Numai că n-avem noi norocul ăsta, tot trimit astralii  haita-n playout. Dar, cu sau fără Dinamo în playoff, singurul  lucru la care trebuie să se gândească băieții lui Dică este titlul. Ori, cu un joc ca ăsta de azi, mi-e că va fi tristețe mare…

P.S.

Să nu uit de coregrafia ”nemaivăzută” cu care ne-au fericit spartanii… Bre, vă spun sincer, n-am priceput de ce s-au chinuit atâta să spoiască cearceafurile cu câini, cu Hâldan și cu Coana cu Coasa (!?!). Eu, văzându-i pe flăcăii ăia care trăgeau zdravăn de funiile alea, hopa-sus, am crezut că vor să ne arate că acu`… trag sforile, dacă nu le-a lăsat Borcea butoanele… Așa că am căutat explicația. Și am găsit-o pe doardinamo.ro (există și așa ceva…).  Strict autentic!

Coregrafie extrem de emoționantă pe Național Arena. Dinamoviștii au pus în scenă eterna luptă dintre bine și rău. Binele este reprezentat în peluza Cătălin Hîldan de un suporter dinamovist cu doi câinii care par fi (par fi?!?)cei de pe emblemă, iar răul este întruchipat de moartea însăși.

Mesajul coregrafiei este sugestiv: ”Trecem peste toate, ne luptăm cu moartea…  când se unesc câinii, ZIUA ÎNVINGE NOAPTEA. Apoi o cuvântare care îi aparține lui Matei Basarab (interesantă alegere chiar în anul centenarului), te-a făcut să vezi o scenă de luptă în fața ochilor dacă ai fost prezent pe stadion.

Apoi suporterul dinamovist a dat drumul la cei doi câini și…după o luptă aprigă, binele învinge răul! Foarte emoționant este și speach (speach?!?)-ul lui Dan Cucu, suporterul dinamovist care chiar se luptă cu moartea, el fiind aproape să învingă cancerul.

Lui Avram Iancu ii puseseră deja vestuță roșie, Matei Basarab mai lipsea dintre fanii lui Dinamo… Dar ce treabă au cei doi eroi ai neamului cu ”cei doi câini ce par fi cei de pe emblemă” ? Și, să-mi fie iertat, dar cum se unesc câinii?Și oare or fi de același sex!?!… Oricum, la viitoarea coregrafie sper să fie și instrucțiuni de descifrare, să nu mă mai chinui atât.

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 19 Feb 2018

I-am bătut, bre!

Fotografia postată de Peluza Roș-Albastră - Oficial.Să fim sinceri, câți dintre  noi s-au așteptat la victorie? La urma urmelor, adversarii veneau din Serie A, care e altceva decât Liga noastră. După 24 de etape, Lazio e pe locul 5, la doar două puncte de locul 3, ocupat de Inter. Jucătorii laziali sunt evaluați la  milioane, zeci de milioane de euro, și nu de către unii ca guralivul nostru GgB…

După meciurile din acest an, după jenantele prestații cu Gazul și cu Clujul, toți ne cântau prohodul. E suficient să revedem ce s-a scris în ultimele săptămâni și, mai ales, comentariile ”entuziaste” ale suporterilor celorlalte echipe, cu osebire ale fanilor echipei ce tânjește la un loc în play-off, sau ale celor ai defunctei din Giulești. Într-un fel e de înțeles: dacă echipa ta nu mai există decât prin coregrafii adesea inepte, ce altă bucurie să ai? Vreun eșec al coșmarului roș-albastru… Știți, ăia ai ciobanului, clona, FC FCSB. ”La falsa Steaua”, cum îi zicea frustratul Gabi Safta în ”La Gazzetta dello Sport”. Clona? Păi, dacă-i așa, de unde ”rivalitatea istorică”? De ce nu fac ei coregrafii la meciurile din liga a 4-a, dintre ”adevăratele” Steaua și Dinamo? O altă dovadă a meschinăriei celor ce se cred spuma suporterilor… Dar să-i lăsăm în durerea lor, să vedem ce-a fost aseară.

Așadar, Steaua noastră a întâmpinat echipa din capitala Italiei cu un portar de 19 ani în spatele unei apărări ce se întrecuse în gafe până atunci, fără cel mai constant dintre ei, Momčilović, cu Nedelcu cel făcut praf de patron, fără  mereu suferindul, ba de una, ba de alta, Alibec.Tribune pline, în ciuda orei imposibile. Oamenii veniseră să vadă Steaua lor, lângă care se aflaseră mereu, ei, părinții și bunicii lor. Din 1947 până azi…

Și ați văzut… Poate nu a fost un meci mare, băieții noștri ne-au oferit momente mult mai bune în zecile de ani de când evoluează în cupele europene. Diferența între fotbalul românesc și cel italian e evidentă, vorba cântecului: banii vorbesc. Dar am văzut aseară ceea ce așteptăm de la ei mereu: ambiție, determinare, încrâncenare, luptă până la ultima picătură de vlagă. Am avut de toate – faze frumos construite, dar și erori, ratări de ambele părți, dar n-am mai văzut refuzul de a juca, fața urâtă a fotbalului pe care ne-o oferă mai toate echipele campionatului nostru, pentru care important e doar rezultatul, indiferent de modul în care e obținut. Putea fi o victorie mai concludentă, așa cum, cu puțin noroc, Lazio putea pleca învingătoare. Ăsta e fotbalul, rezultatul de pe tabelă e cel ce rămâne. Iar noi rămânem cu amintirea unei victorii muncite, o victorie care ne-a umplut sufletul de mândrie. Din respect pentru ceea ce am văzut, poate, pentru prima oară după mult timp – ECHIPA – nu am să mă refer la felul cum a evoluat fiecare din cei 14. Toți au contribuit la acest rezultat, toți merită felicitați pentru acest 1-0, prima victorie în fața unei echipe italienești în cupele europene. Vă amintiți ce am simțit după chinuita victorie de la Mediaș? Tot victorie, nu? Dar câtă dezamăgire față de jocul încâlcit al steliștilor. Pentru că, mai presus de rezultat, ceea ce așteptăm mereu de la Steaua noastră e… fotbal, jocul acela cu care ne-au încântat viteziștii lui nea Imi, jocul acela care a îngenuncheat nume care înseamnă ceva: Barcelona, Ajax, Chelsea…

Desigur, prioritatea momentului e campionatul, cel de-al 27-lea titlu pe care ni-l dorim. Un titlu ce părea că va fi câștigat lejer, adversarii din campionat sunt evident mai slabi. Dar, dacă alții nu pot, ne încurcăm și singuri. Și așa am ajuns să pierdem numeroase puncte acolo unde credeam că e suficient să apărem pe teren. Dar am uitat de ceea ce se cere, de ceea ce am văzut aseară: ambiție, determinare, încrâncenare, luptă până la ultima picătură de vlagă… Când băieții noștri vor adăuga asta talentului și valorii lor individuale, abia atunci vom putea depăși veșnicul obstacol care este bezmeticul de la Palat, cel ce are, parcă, plăcerea masochistă de a-și distruge propriile vise, abia atunci vom putea spera să îndeplinim premoniția lui MM: hegemonia. Dar până atunci mai e mult… Sau, poate, nu prea…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 16 Feb 2018

Cronica „cusurgiului” la Botoșani – Steaua: “Victorie clară”

Chiar dacă m-a liniștit doftoru` Muri că n-o să avem probleme la Botoșani, mie tot mi-a fost teamă… Păi, cum să nu-mi fie? Că am văzut niște poze în GSP și-un articol după care m-așteptam la un meci în noroaie, că așa părea că va fi terenul muiat de ploaie și ninsoare. Alarmă falsă! Terenul părea chiar bunicel… Numai că teama mi-a rămas. Mândru cum îl știm, pe teren și-a făcut apariția unul din fluiericii care au stricat destule meciuri – mogâldeața de Avram. Nu m-a dezamăgit, greșind de multe ori, dar n-a reușit să influențeze rezultatul, Steaua a dominat clar și scorul final a fost 3-0.

Doar 3-0, din motivele știute – ocazii risipite exasperant, ratări, mă rog, tot tacâmul… Moldovenii s-au străduit cât au putut, dar ce să poată? Cu doar 2-3 jucători mai acătării, bietului Costel Enache nu i-a mai rămas decât să se lamenteze că decisiv a fost golul Bizonului (tot el…), după o greșeală de arbitraj  (Tănase ar fi fost în prealabil într-un offside clar. De câțiva centimetri…). Altfel, după judecata lui Mister Costel, ”…băieții au fost bine montați. Am gestionat bine centrul terenului. Adversarul nu s-a apropiat de careul nostru.” S-o fi uitat la alt careu…

După pauză, dominarea stelistă s-a accentuat, chiar dacă la opoziția botoșănenilor s-a adăugat terenul, ajuns un fel de arătură din brazdele căreia mingea sărea uneori unde nu te așteptai. Din nou, foarte bun Pintilii, surprinzător de sigur Larie, buni Marko, Man, Tănase și Bizonul, dar au avut și destule momente  nereușite. Achim a început bine, cu câteva pase inteligente, dar s-a stins repede, Enache ne-a oferit iarăși clipe de fior și râs, Filip s-a străduit și a reușit să-l secondeze destul de  bine pe Pintilii, Nedelcu n-a jucat rău ca fundaș central, Florinel a fost decisiv la scurt timp după intrare, iar Popescu m-a dezamăgit. Niță, care n-a prea avut de lucru, s-a distrat hârjonind publicul și luând un ilar cartonaș galben pentru… tragere de timp. Putea să-l evite. Totuși, de remarcat că a dispărut lehamitea care-i cuprinsese pe unii jucători. Au fost, parcă, mai hotărâți, mai vioi. O fi fost din cauza frigului?

Trist a fost momentul accidentării lui Bălașa, după nici zece minute de joc. Ca și cel al înlocuirii lui Gnohéré. Nu știu, dar parcă prea multe accidentări… Și așa, să menționez că aseară n-au jucat Benzar, Planić, Budescu, Texeira, Alibec,  Morais. Oricum, să sperăm că se mai rezolvă ceva până la ultimul meci, deloc ușor, cu Viitorul. După aia, pauză. Aproape două luni, în care se anunță și ceva surprize. Pleacă unii, vin alții.

865416-cp-2138gigi-becali

Ochiul ager al patronului și… punga lui largă vor face iar un upgrade. Ca întotdeauna, el vorbește mult, convins că știe mai bine decât oricine ce și cum să facă. Telenovelei cu Moruțan i se adaugă noi episoade, menționându-se numele lui Nemec, Mihai Roman (!?!), dar și ale ”oltenilor” Băluță, Gustavo sau Mitriță. Ar mai fi și ”bomba” Oli în locul lui Nick, dar asta sună mai incredibil decât prezența dinamoviștilor în play-off…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 11 Dec 2017

Cronica „cusurgiului” la Steaua vs Juventus. “Prost să joci, noroc să ai!”

După primele meciuri ale etapei, cu victoriile Clujului și Craiovei, Steluța noastră trebuia musai să învingă. Adversarul era cum nu se poate mai potrivit, ultima clasată, cu o (!!!) singură victorie în precedentele 19 etape. Deci, la ce ne gândeam toți? Victorie la scor. Cu Alibec spărgând ghinionul, desigur… Și ați văzut. O primă repriză penibilă, care a scos din sărite mia de spectatori din tribune, dar, mai ales, mult mai mulții aflați în fața televizoarelor. Din nou, singurul cât de cât decent a fost Pintilii. Din nou, execrabil, Alibec. Din nou, exasperant, Budescu. Ce mai, un joc fără sare și piper, cu niște băieți care păreau că abia acum se vedeau prima oară.

Nici după pauză n-a fost mai grozav, chiar dacă, în sfârșit, Dică îl înlocuise pe inutilul Alibec (dar nu cu Bizonul, ci cu Coman…), chiar dacă Tănase a deschis scorul destul de repede, după nici zece minute. Dar a fost cât pe-aci ca ”lanterna” să egaleze, mingea lovind bara. Jocul scârțâia în continuare… Aceleași dribbling-uri eșuate, aceleași pase aiurea, aceleași șuturi în bălării. Asta nu poate fi Steaua! Golul al doilea a fost marcat tot de Tănase, tot cu capul. Cei de la Juventus, care jucaseră decent, mult peste ceea ce ne așteptam de la ultima clasată, începuseră să resimtă eforturile de până atunci și cam gâfâiau,  dar continuau să-și arate colții, mai ales că steliștii rămâneau mai mereu doar cu Larie și Bălașa să apere careul… Bizonul era cât pe-aci să înscrie, la câteva secunde de la intrarea în teren , după jumătatea reprizei. 2-0 se zice că e scor periculos, dar teama ne-a fost risipită de un gol de… Harlem, Gnohéré deviind involuntar o minge șutată de năbădăiosul Florinel Coman. Și, ca spectacolul să se încheie cum se cuvine, Budescu a trecut peste ”indicățiile” lui GgB și  a executat un corner așa cum știe el, neașteptat. Un șut pe jos (!!!) care a trimis mingea printre toți cei îngrămădiți în fața porții, în plasă. Noroc? Poate, dar a fost frumos, nu?

  • Golul lui Budescu

Și o chestie amuzantă. La pauză, chiar dacă văzusem chinul steril al steliștilor pe teren, nu știu de ce, am presimțit că vom câștiga cu 4-1. M-am uitat să văd ce cotă avea un astfel de scor. Ei, bine, 31! Deci, să fi riscat 100, aș fi putut câștiga 3100. Dar, știți că evit pariurile. Și uite că am dreptate. Păi, spuneți și voi, se făcuse 4-0 și, în ultimele secunde, a fost  cât pe-aci să se facă 4-1. Bara care l-a salvat pe Niță  mi-ar fi păpat suta. O dovadă-n plus că tre` să mă țin departe de pariuri, nu? Așa că nu vă spun ce cred cu privire la soarta titlului. Dar, până atunci mai e. Deocamdată să sperăm că vom vedea altceva joi. Un joc care să ne meargă ca un ceas. Elvețian, desigur…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 04 Dec 2017

Nota Redacției:

Pe lângă excelenta cronică a tovarășului nostru de suferință roș-albastră, Andrei Sava, postăm și o cronică a unui neprieten al Stelei, Scutariu, cel care de data asta a găsit în veninul său și câteva molecule de obiectivitate.

Tănase, Bierhoff din Găeşti! FCSB – Juventus 4-0, meci decis de golurile marcate cu capul de decarul vicecampioanei. Budescu a înscris direct din corner

Sunt mai mulţi oameni la coada pentru abonamente Metrorex de la Unirii 2 decât pe Naţional Arena. După ce şi-a rezervat spaţiu TV pentru a prinde un nou post la şefia LPF, probabil cel mai cald loc din fotbalul românesc în momentul de faţă, Gino Iorgulescu a intrat în hibernare, cu tot cu forul lui. Nimeni nu vorbeşte despre tragedia care a lovit fotbalul românesc, nimeni nu încearcă să aducă spectatorii înapoi la stadion.

Nici măcar importanţa meciului nu îi mişcă pe fanii FCSB. CFR Cluj s-a dus la opt puncte în faţă, însă pe teren e Juventus din Colentina. Cât de greu poate să fie împotriva echipei lui Magiun Barbu? Ei bine, destul de. Oaspeţii îşi asumă poziţia ultra-defensivă încă din start, coşmarul FCSB în acest sezon. Ovidiu Popescu ajunge rapid în poziţie de finalizare, dar pune crosa şi trimite mult pe lângă. Imediat, Budescu bate un corner (păzea, Dică!), iar Man pune capul pentru o altă ocazie. Ocazii sunt, însă nimic cu adevărat important. Alibec e nervos, nu înţelege nimic din critica ce i-a fost adusă în ultimele luni, ba mai şi strică o minge pentru Tănase fiindcă a atacat mingea fiind în ofsaid. Jucătorii FCSB sunt prea preţioşi. Alibec aleargă greoi, Tănase evită contactul fizic cu orice preţ, are eschive precum Tyson în tinereţe, iar Budescu oscilează între călcâie ratate şi pase greşite.

Şi intră Coman…

Dică ia atitudine la pauză. Sau ia act de comanda finanţatorului, nu ştim. Alibec rămâne la duş, intră Coman. Bingo! De la Coman pleacă o pasă pe dreapta la Budescu, vedeta e la limita ofsaidului şi reia din prima, iar Tănase pune capul pentru 1-0. Juventus iese la joc şi acelaşi Budescu îi pune mingea perfect lui Tănase, însă decarul ratează ţinta. Dar nici echipa din Colentina nu mai doarme. Bărbulescu pune latul la marginea careului, Niţă e învins, dar bara salvează vicecampioana. E ultima şansă de vis frumos pe care o are Colentina, FCSB îşi dă seama că e riscant ce face şi rezolvă jocul. Coman îi ia locul lui Budescu la cornere, centrează perfect şi Tănase pune din nou capul impecabil. Descoperim un nou Oliver Bierhoff, neamţul care plutea în careul advers pe vremuri? Se face 2-0, iar după câteva minute acelaşi Coman trage de la distanţă, mingea îl loveşte pe nou intratul Gnohere şi se face 3-0. Finalul îi scoate fire de păr albe lui Becali. Budescu, omul pe care l-a interzis la cornere, înscrie direct de la colţ şi arată un semn de lehamite spre locul în care trebuia să fie finanţatorul.

  • N.R. – Becali: Coman a rezolvat meciul!

FCSB e departe de forma aşteptată, însă victoria cu Juventus readuce echipa lui Dică pe poziţia secundă, la cinci puncte în spatele CFR-ului şi la două peste CSU Craiova.

Sursa: prosport.ro

Cronica „cusurgiului” la Poli vs Steaua: “Dat în vileag!”

Grijulii cum îi știm, mâzgălicii GSP au tras semnalul de alarmă: ”FCSB, afară din Cupa României?! » Decizia incredibilă luată de Dică”. Normal, am dat click, să văd de unde vine pericolul. Și ce citesc? Cică Nick, da` eu sunt sigur că tot GgB, ar fi decretat: ”Niciunul dintre titularii de drept de la FCSB nu se va regăsi în echipa de start care va evolua împotriva lui ACS Poli”.

Cum, bre, după câte au pățit ”rivalele” (adică pretendentele la locul 2, ca să știți despre cine-i vorba…), tăvălite zdravăn de granzii ligilor a 2-a sau chiar a 3-a, să trimiți Bizonu` cu rezervele rezervelor și copiii? Ba chiar și pe De Amorim și Artur Jorge? Păi, treabă-i asta? Când alde Ionuț Popa, strategul Recașului, era pus pe declarații belicoase, visând la ”revanșa față de umilința la care am fost supuși în campionat… dăruire maximă și determinare la cel mai înalt nivel.” Și, probabil preocupat de prețurile ce-au explodat în piață, a declarat: ”Vreau să văd ce ouă au jucătorii mei cu Steaua.

Așa că, întors de la festinul aniversar, am așteptat cu îngrijorare confruntarea. Ora de desfășurare ziceai că-i de cempionszligu` lu` Borcea: 21.30 trecute, fix! Mă bătea gândul că doar somnul m-ar scăpa de umilința ce-i aștepta pe fecesebiști…

În sfârșit, apar echipele. La noi, Bizonu` se uita cruciș la colegii lui, încercând să vadă cine sunt, să nu se fi strecurat vreun andărkavăr în tricourile roș-albastre. Am citit pe ecran componența echipei: Vlad – Pleașcă, Larie, Artur Jorge, M. Mihai – Achim, Nedelcu – Golofca, D. Benzar, De Amorim – Gnohere. Stai, bre, că nu-i dracu` așa de negru… Păi, rezervele astea ar fi mai toate titulari la alte echipe! Și-ntr-adevăr, meciul a fost la discreția ”sabstitiuților”. Nu-i vorbă, că și cimișorenii păreau, mai degrabă, de nivelul kolejilor din Cluj, la fel de ”studenți” ca și ei. Da`, he-he, ați văzut ce erau cât pe-aci să facă clujenii cu haita…

Una peste alta, pân` la urmă, ce s-a ales de ouăle pomenite de nea Ionuț (Popa, bre, nu ăla de la RIN…)? Omletă! Așa că, să-i auzim iesplikățiile: ” … terenul greu. Noi am ratat ocazii, iar ei au primit două cadouri… Acolo n-a fost penalty. …am ieșit cu doi jucători accidentați. A fost o competiție care nu a contat pentru mine.” Ei, așa mai venim de-acasă, nu? Bre, nea Ionuț, să-i zici săru` mâna lu` nea GgB, că n-a dat ordin să intre și Pacionel! Și mai avem de-ăștia…

E drept, GSP, oki ajer, a depistat cauzele eșecului, cum de-au dat recășenii cu fruncea-n gazon: mafia, bre, mafia!!! Josip Šoljić… Vă zice ceva numele ăsta? Mie, nu. Dar Costin Ștucan l-a prins! Și dă-n vileag blatu`, să afle tot rumânu` la ce se pretează fecesebiștii ăștia! Păi, de Șorici ăsta a scris GSP că a fost angajatul mafiei pariurilor! A-ha! Păi, de curând, acum 8-9 ani, a fost suspect în cel mai mare caz de trucare de meciuri investigat de procurorii germani. Ori, suspect înseamnă vinovat, nu? La bulău cu el, nu în slujba fecesebiștilor! Că, țineți minte, la recentul 0-7, a comis penalty într-un moment când meciul nu era jucat, era doar 5-0, deci mai erau șanse. Și, după aia, a mai luat și cartonaș roșu… Acu`, nici nu-ncepuse bine meciul  și i-a dat un brânci zdravăn în careu zăbăucului de Golofca. Noroc că s-a prins Hațegan că Šoljić pusese botu` la șoriciul lui nea Gigi și a dat din mână a davai-davai… Așa că, mai târziu, ca să evite orice complicație, mafiotu` a rezolvat treaba mai simplu, mai clar: cică a dat mingea înapoi la portar, da`, de fapt, i-a pasat lui Golofca. Și, poc! 2-0! Alt oki ajer, alt Ionuț, comentatorul  Angheluță, de la TV Digi Sport, a kujetat muy adânc: „Nu sunt un adept al teoriilor conspirației, dar nu poți să nu te întrebi de ce greșește în felul ăsta„. Ei, na, ”de ce”… Păi, valiza, nu se știe?

Până și destinsul Birlic al doilea, fostul ”administrator special” al uneia din rapide (nu mă-ntrebați care, că acolo-i ceața deasă…), Radu Birlică, acum viceprezident al ACS Poli Recaș, a-mpuns cu deștu` spre vinovat: „După părerea mea, trebuie reziliat imediat contractul lui Soljici… Îmi susțin afirmațiile cu evoluția lui de pe teren, pe care a văzut-o toată țara. Evoluțiile lui nu fac cinste fotbalului și tricoului clubului Poli. Păcat de munca și efortul colegilor lui, dar prestația lui a năruit tot ce construiau aceștia.” Da, bre, păcat de constructorii ăia… Cum puneau ei piatră peste piatră, cărămidă peste cărămidă…

Și-uite-așa scriem prostii și luăm bani. Ziceți și voi, ce-i mai grozav decât să fii ziarist? Pixu`, tastatura zbârnâie, iar hârtia rabdă orice… Nu-i așa, Ștucane?

Așadar, un distractiv sfârșit al unei zile foarte plăcute. Dar despre cele de până la meci… mai încolo. Timp să fie, că vă zice moșu` cum a fost… Acu`, gata diștrakția, sunt cestiuni arzătoare la ordinea zilei. Și până la derby-ul cu Juventus mai e un pic. Poate-l văd și pe Pacionel…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 24 Noi 2017

Cronica „cusurgiului”: Plzeň vs Steaua

El ne-a pierdut meciul

864350-793981-gigi-becaliVorbeam cu Dawson înainte de meciul cu cehii și, având în vedere indicățiile bașkanului de Pipera către angajatul său Dică, îmi exprimam teama că vom veni bătuți măr. Și cam așa a fost…

”El ne-a pierdut meciul!” concluziona GgB, referindu-se la Junior Morais. Așa zic și eu, el ne-a pierdut meciul, patronul ăsta al FCSB-ului…

Meciul a fost halucinant, a avut aspectul unui amical, în care gazdele, echipă fără cine știe ce jucători, dar cu relații de joc clar superioare steliștilor, s-au zbătut să spele rușinea precedentelor meciuri, în care cam fuseseră puși cu botul pe labe de fiecare dată. În schimb, ai noștri, într-o formulă de echipă dictată de strategul de la Palat, dar care, chiar și așa, ar fi trebuit, totuși, să se impună, au jucat bizar. Bun, am înțeles, treaba era clară, calificarea asigurată, directivele erau să se gândească la meciul cu Astra și la campionat. Dar, bine, bre, GgB anunțase că orice victorie le bagă băieților câte 5000 de euroi la teșcherea. Ori, la banii ăștia… joci altfel. Ia faceți un calcul câte luni ar trebui să munciți ca să câștigați paralele pe care le-ar fi încasat alde Enache și Morais în excursia asta în orașul berii… Ei? Cum e?

Așadar, un meci care s-ar fi putut termina cu un scor de polo, dar și cu un 0-0, după ocazii și ratări de pomină, a fost câștigat cu 2-0 de roș-albaștri. Numai că, în seara asta, ai noștri au jucat în alb…

Dintre cei ce s-au dat în spectacol aseară nu pot să remarc decât excelentul debut internațional al tânărului Andrei Vlad. Va împlini 19 ani pe 15 aprilie, dar a apărat ca un portar cu experiență, salvând aproape incredibil câteva mingi pe care scria gol și primind doar două, și alea întâmplătoare. Dacă va fi serios, îi întrevăd o carieră de excepție.

Mi-a mai plăcut și Tănase, introdus în repriza a doua. Au mai intrat, modest, dar peste cei înlocuiți, Man și Nedelcu. Și atât. Până și fundașii noștri centrali au zbârcit-o, dar ce să faci când mijlocul – Filip și Popescu – au fost ca și inexistenți, iar fundașii laterali au fost Enache – cum îl știm, cu rare momente de luciditate, și Morais – catastrofal. O fi cu gândul la un transfer la Kayserispor… Golofca a fost caraghios, parcă era un cal nărăvaș ce alerga nici el nu știa încotro. Nu mai zic nimic de Alibec și Budescu, că știți că nu-mi place să vorbesc urât… Ba, ceva aș zice: patroane, vinde-l repede pe Denis sau, măcar, împrumută-l pe undeva, poate s-o trezi.

Ce să mai zic, alt meci de uitat cât mai repede. Să vedem ce-o fi cu elvețienii. Ar fi culmea să ne-mpiedicăm ca Academia Rapid la tribunal…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 24 Noi 2017

Cronica „cusurgiului” la Steaua 2-1 Concordia: “Greu, bre, greu…”

Bre, ce-om avea noi când jucăm cu Chiajna, că tare-mpiedicați suntem…

Mi-amintesc de meciul din tur, de la Chiajna. Dică părea că e pus pe aroganțe tip GgB și începuse jocul cu Grecu, Benzar ăl mic, Pleașcă, Achim și De Amorim. După ce că m-au exasperat cu un joc încâlcit care eșua invariabil în preajma careului advers, ai noștri au dat pe teren și de Brad Pitt Tudor. Dornic să se remarce, ca întotdeauna, Tudor a închis ochii la un fault în careu asupra lui Momčilović, ”concordezii” au plecat pe contraatac și au deschis scorul. Ai noștri au luat-o de la capăt, dar au ratat în draci. Noroc cu șutul senzațional al lui Benzar II și cu golul lui Man, din ultimele minute. Un 2-1 muncit, nu glumă…

 

Aseară, chiar dacă am avut o strângere de inimă la gândul că ne arbitrează Colțescu, mă așteptam ca, după cele câteva meciuri în care arătaseră că pot umple cu goluri porțile adverse, Bizonul și ai lui să ne mai ofere un scor de… tenis. Aiurea! Au dat de o echipă foarte disciplinată, care s-a apărat decent și a jucat dezinvolt, atacând de oricâte ori avea prilejul. Și sumedenia de erori comise de steliști le-a oferit destule ocazii… De remarcat că, în comparație cu majoritatea celorlalte echipe, Concordia nu s-a baricadat în fața propriului careu, n-a exagerat cu faulturile, a jucat fotbal. Pentru asta cred că trebuie apreciați jucătorii și, mai ales, ”comisarul” Moldovan, care a schimbat lucrurile mult în bine față de perioada Miriuță.

Steaua a deschis scorul printr-un foarte frumos șut al lui Nedelcu, primul lui gol în tricoul roș-albastru, a fost egalată după o greșeală a lui Niță (deh, le mai comite și el…) și ne-a liniștit cu golul victoriei, înscris de, ați ghicit, ”rezerva” Harlemică. Ne-a plăcut și îmbrățișarea între Bizon și cel ce avea să-l înlocuiască spre final, Alibec. Ca și mesajul de pe contul lui de Instagram…

Scorul a rămas ca în tur, 2-1, putea fi și mai mare, dar, să fim sinceri, n-a lipsit mult să ne întristăm. Prea multe bâlbâieli (până și Planić ne-a dat emoții…), inexplicabile erori. Bine c-a ieșit și-așa, nu? Pentru că la clasament se contabilizează golurile, rezultatele de pe tabelă. Așa că rămânem în frunte, acolo unde sperăm că vom fi până la sfârșit. Dar, zău, poate mai avem și noi parte de-un 5-2, de-un 7-0 care să ne bucure sufletul…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 06 Noi 2017

Cronica „cusurgiului” la Steaua 1-1 Hapoel Beer Sheva: “Calificare șontâc-șontâc”

7-0, 6-1, 5-2… Să urmeze un 4-3? Fie și-așa, numai victorie să fie! Așa mă gândeam înainte de meciul cu Be`er Sheba, dar speram la un meci bun, fără emoții. Numai că nu uitam lipsa lui Benzar și Planić, ca și insistențele lui GgB ca Alibec să fie în teren. Deci fără killerul Gnohéré. Ce să mai zic când am văzut că Dică începe fără Momčilović, Tănase și Texeira… Bun, e oarecum de înțeles, din trei meciuri era suficientă o remiză pentru calificare. Trei mingi de meci, cum s-ar zice-n tenis. Așa că Dică și-a permis un nou experiment, de parcă juca împotriva Chiajnei sau Recașului…

Meciul a început în nota de dominarea campioanei Israelului, ai cărei jucători au cam arestat mingea în primele 10 minute. Apoi, încet-încet, lucrurile păreau să intre în normal, deși ai noștri greșeau în cascadă. Israelienii, fără cine știe ce jucători, arătau ca o echipă solidă, tenace, cu relații de joc bine puse la punct și, în plus, cu un stil… românesc de amestec de faulturi cu simulări, gesticulări și proteste vehemente. Rezultatul? Vreo 3 cartonașe galbene pe care le-au luat ”albii”, câteva ciocniri lăsate cu sânge și alte momente care mi-au adus aminte de Dinamo, Craiova sau Cluj…

Steaua a deschis scorul printr-un gol norocos al unuia dintre cei mai slabi jucători ai primei reprize, Coman, care a profitat de o uluitoare neînțelegere între doi fundași și portar. Credeam că va fi semnalul descătușării. N-a fost să fie. Cam tot la fel de norocos au egalat și israelienii, după câteva ezitări ale apărării noastre. O repriză de luptă, dar mă așteptam la mult mai mult de la băieți. Dar la ce să ne așteptăm când jucăm fără atac? Pentru că Alibec, Man și Coman au fost aproape inexistenți… Budescu? Parcă avea o singură misiune: să-l ajute pe Alibec să reușească să-i convingă pe cei veniți să-l vadă… Fundașii laterali, Enache și Morais, au alternat fazele reușite cu chifle care puteau să se termine rău de tot. Noroc cu Niță și, surprinzător, Larie, care a suplinit cu succes absența lui Planić…

Repriza a doua a fost mai bună, era și normal, cele trei mâini moarte au fost înlocuite cu Texeira, Tănase și Gnohéré. Și un alt Budescu, uneori strălucitor… Un moment care ar fi decis, probabil, soarta meciului, a venit rapid: în min.53, Budescu a șutat la poartă și un apărător a oprit mingea cu mâna. Penalty și eliminare pentru ”handbalist”? Nici una, nici alta. Și scorul a rămas 1-1… Suficient pentru calificare, insuficient pentru cusurgiul din mine, care nu poate să nu întrebe: cum e posibil să nu poți înscrie decât un gol unei apărări pe alocuri ilare, ca a celor de la Be`er Sheva? Dar, să privesc partea plină a paharului: mai vedem meciuri și la primăvară… Și, cu o echipă validă, cu speranțe mai mari la un fotbal mai aproape de ceea ce așteptăm de la Steaua noastră.

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 03 Noi 2017

 

Cronica „cusurgiului” CSU Craiova 2-5. Steaua: “Pac-pac! și apoi pac-pac-pac!”

Bre, fuseră oltenii la Chiajna și bătură galacticii de-acolo. Vă plăcu de Manasse, nu? Ce mai luft… Taman când trebui… Dup-aia urmă campioana. A județului Covasna, adică… Îi bătură și pe-ăia, așa că se văzură pe cai mari. Și ce-și ziseră juveții? Pe-ăștia-i băturăm, batem și-n meciul următor. La urma urmelor, jucau cu FCSB, nu cu Steaua. Păi, cu ăia, dacă tot nu se putu termina Senzațional Arena, nea Marcel era gata să joace și pe Arena lor, la București.

Nici jucătorii nu se speriară. Ce dacă FCSB venea după scorul ăla… na, că pierdui șiru` golurilor. Câte le băgară bănățenilor? A, șapte, așa-i… Cum zise Băluță: ”era de așteptat să câștige acel meci… Cu noi va fi altceva. Jucăm acasă și suntem datori să câștigăm.” Și rămaseră datori… Ba-l și supărară pe căpitan: ”Faptul că ei nu consideră că e un derby reprezintă doar o aroganţă de-a lor. Nu vreau să le răspund public, o voi face pe teren„. Bag samă că uită s-o facă.

Mateiu fu și el bățos: ”Pe Steaua vreau s-o bat și la Craiova, și la Severin, nu contează stadionul! … trecem printr-un moment foarte bun și e cazul să-i învingem pe steliști.” Al dreac` moment… Fuse și se duse…

Iar `talianu` Devis visa cu ochii deschiși: ”Vreau eventul! Vreau să jucăm un meci deosebit din punct de vedere al spectacolului fotbalistic.” Vrură ei, da` spectacolu` fu dincolo, că ăia aduseră Bizonu` și se speriară de el alde Băluță, Mitriță și Gustaviță. Chit că erau ”cea mai tare ofensivă”… Mister Mangia (ma che mangi?!?) grăi `nainte de meci: ”Ştiu că au trecut destui ani de când Craiova nu a mai învins Steaua sau FCSB, dar trebuie să ne gândim că duminică trebuie să facem ceva important.” Și o făcură… O făcură lată… Că le umplură plasa de goluri și mai și ratară încă pe-atâtea…

Ptiu, parcă fu Mama Omida Sorinaccio Catenaccio Cârțu: ”La meciurile importante au clacat, cu CFR, cu Dinamo, cu Steaua. Aşa a fost şi anul trecut, aşa e şi anul ăsta.”

Omu` cu paralele, finanțatoru`, patronu`, bre, dom` Rotaru, luă și el măsuri. Umblă la psihologie, deh… Le promise niște prime de prime: ”dacă CSU va termina în play-off, pe locurile 5-6, fiecare jucător va încasa 100 de euro pentru fiecare punct făcut de echipă în sezonul regulat și 100 de euro pentru fiecare punct din play-off. Cu fiecare loc urcat crește și premierea, care poate ajunge până la 500 de euro pentru fiecare punct.” Nu mă mai obosii cu calculatul, că-mi dădui seama că n-are rost. O făcură ăia de la GSP – 35 de mii de căciulă. Dacă iau titlul… Mișto, nu? Nu-l duru gura pe nea Rotaru să promită marea (sau Jiul?) cu sarea. Făcu și el ca ăl de la Rin…

Meciu-l văzurăți. Ca să uit că nu joacă nici Benzar, nici Planić, nici Pintilii, nici Alibec, nici Man, nici nu-ncepu bine și… pac! Îi împunse Bizonu` Și era cât pe-aci să-i mai împungă iar. Da`, pac-pac, o făcu Teșeru, de-mi aminti de Keșeru…

Nasol, începu să mi se cam facă frică. Știți ce periculos e 2-0, nu? Lui Dică i se făcu milă și-l trimise la odihnă pe ăl negru. Pe Bizon, bre. Și-l băgă pe ăl tatuat și care dă din mâini ca un apucat… Mda, 2-0 devenea periculos și iar mă luă tremuriciu`.

Doar atâta fu…
Da` scăpai repede, că i se făcu milă lui Tănase. Pac-pac-pac! La 3-0 mă gândîi c-o fi rost de-un repetir al scorului cu cimișorenii… Da` ai noștri se cam relaxară și se făcu 3-1, că se izbi mingea de Larie și sări unde nu trebuie. Și, dacă-i bal, bal să fie: 4-1, 4-2, 5-2. Pac-pac-pac-pac-pac și ratări cât cuprinde. Și s-ar fi putut încheia ca un set al Simonei, cu un moment apoteotic. Ah, dacă-i intra bolta lui Denis… Da` mai bine că fu așa, că mai știi ce se-ntâmpla cu nea Marcel? Că el e ca Didina, ochi alunecoși, inimă zburdalnică…

Acu` v-oți întreba: ce mai zice cusurgiul ăsta după așa o izbândă? Păi, zice… Cum, bre, să ratăm iar atâta? Cum, bre, să luăm 2 (două!!!) goluri de la piticii ăia? Cum, bre, să ajungem acolo unde-i locul nostru abia după șaișpe etape? Păi, să fi jucat ca aseară, unde eram?

Da` un lucru-i cert: mi-a mai pierit din pesimism… Acu` aștept și alte bucurii de la băieți, că parcă nu mai sunt așa blazați. I-ați văzut aseară? Parcă erau cu 4-5 mai mulți decât oltenii! Numai de i-ar ține…

P.S.

„Vă garantez eu că Steaua nu va câştiga nici acest campionat. Să vedem cât de uşor le va fi în play-off să ia titlul cu noi, cu CFR, cu Craiova.” Așa a grăit Miriuță, după o adâncă chibzuință. O fi crezut că e vorba de titlul cel mai tare drojdier, unde DOAR DINAMO are șanse… Sau o fi rost de o nouă cooperativă?…

Of, Dane…

image-2008-11-18-5151415-46-dan-petrescu-antrena-rapid-singurul-sau-rezultat-egalitate-ghenceaAm văzut finalul meciului de la Cluj, CFR-Gaz Metan 0-0, vreo 10-15 minute. Ăștia sunt cei mai îndreptățiți candidați la locul 2? Păi, după ce am văzut, locul 3 ar fi prea bun pentru simulanții ăia. Iar de Bursuc ce să mai zic? O cruntă dezamăgire. Parcă era frate cu Șumudică, Andone și Contra…  Atâtea scălămbăieli…  Și ce declarații penibile. O fi luat vreun virus de la steagul ăla pe care l-a pupat acum 13-14 ani? Jenant…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 30 Oct 2017