Arhiva categoriei: Andrei Sava

Cronica „cusurgiului”

Nici acum

Părerea mea cred că o știți: cu lotul pe care îl are, Steaua ar trebui să defileze în campionatul nostru, indiferent de arbitraj. Dar, când vedetele joacă-n dorul lelii (vezi Morais, Budescu, Alibec și Golofca) și se fluieră doar într-o singură direcție, n-ai la ce să te aștepți. Am fost curios cum vor judeca specialiștii arbitrajul. Bineînțeles că s-au contrazis și ei. Eu, ca simplu spectator, consider că brigada lui Hațegan a influențat decisiv rezultatul.

După cum m-am așteptat, clujenii și-au ascultat antrenorul: ”eu nu vreau să fac spectacol, ci să câștig”, așa că au jucat dur, au o plăcere deosebită să-și calce adversarii și să simuleze fără rușine că sunt faultați (Culio a bătut toate recordurile), iar arbitrul n-a părut deranjat prea mult. În schimb, a avut grijă să-i dea galben gratuit lui Pintilii în primele minute, apoi lui Alibec.

Așa, rămânem cu o remiză, alte două puncte pierdute prostește, și cu imaginea superbei faze a golului egalării.

Cele mai controversate momente au fost următoarele:

  1. În min.8, Nouvier sare mai sus decât Benzar, dar cu o mână pe umărul lui. Hațegan fluieră, unii jucători se opresc, dar Urko Vera continuă faza și înscrie. Normal, golul a fost anulat.
  2. În min.13, Pintilii intervine prin alunecare, lovește mingea, simulantul Culio se prăvălește peste el. Cartonaș galben pentru Pintilii, care va lipsi duminică la meciul cu Dinamo.
  3. La golul cu care CFR a deschis scorul, Vinicius era în offside, ba chiar îl și împinge discret pe un apărător stelist. Nu joacă mingea, dar influențează faza, creîndu-i avantaj lui Urko Vera, care a înscris cu capul. Bineînțeles, n-am mai fi discutat acum dacă Niță ar fi ieșit la centrare și ar fi prins mingea, cum era normal. O fază asemănătoare avusese și Steaua cu câteva minute înainte, dar Bălașa n-avusese precizia lui Urko Vera…
  4. În min.41, Alibec e faultat de un clujean, apoi de al doilea, dar Hațegan consideră fault în atac. Alibec protestează și ia galben…
  5. La 1-1, Nouvier comite fault în careu. Penalty evident, iar justificările lui Crăciunescu dau în comic – cică, dacă Nouvier a atins mingea, nu se consideră penalty, chit i-a pus piedică lui Benzar.
  6. Cu vreun sfert de oră înainte de final, Deac îl pocnește zdravăn pe Florinel Coman. Fault de roșu direct, dar Hațegan a fost milos – doar galben.

Și, ca să terminăm într-o notă veselă, comentariul lui Dan Petrescu: ”Steaua n-a avut niciun șut pe poartă, iar presiunile lor au avut succes: arbitraj clar PRO Steaua, meritau cel puțin două roșii. Dacă nu făceam greșeala de la golul lor, puteam să jucăm până la Crăciun și nu primeam gol!” Așa a văzut el din cușcă… Iar doftorul Mureșan pune punctul pe ”i”: ”Am mers la arbitri şi le-am mulţumit.”

Urmează meciul cu Dinamo. Să vedem ce-o să iasă. Prea mari emoții n-am, ar fi culmea să ne-mpiedicăm iar de ciotul alb-roșu. Dar nu mă mai miră nimic…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 21 Sep 2017

Denis the Menace scandalizează gsp-ul

Foto din articolul gsp

Citesc în GSP: Nu se poate controla! Comportament scandalos al lui Alibec, după ce a fost schimbat în derby-ul cu CFR

Știți că nu-mi plac mitocanii, deci, în consecință, nici scălămbăielile lui Alibec pe teren, așa că mă uit să văd ce-a mai făcut  ăsta cu comportamentul scandalos.

Fără nicio realizare pe parcursul primei reprize, căpitanul steliștilor a văzut „galben” în minutul 41, după ce a degajat nervos o minge, enervat de o decizie a arbitrului Ovidiu Hațegan.” Desigur, nu ni se spune cum de s-a ajuns la acel ”galben”, după ce hațeganul n-a fost deloc deranjat de faulturile consecutive ale celor doi ceferiști pe care Alibec a încercat să-i depășească… Nici că se pomenește de gesturile celuilalt căpitan, Camora, care, după ce i-a dat un brânci zdravăn care l-a proiectat câțiva metri pe Man, a-nceput să se burzuluiască la arbitru, să dea din gură, mâini și picioare de ziceai că-i imaginea pe fast forward. Abia dacă a luat, într-un târziu, galbenul meritat. Alibec ar fi luat, cu siguranță, roșu…

Apoi, după ce a fost înlocuit în minutul 84 cu Gnohere, Alibec a cedat nervos din nou, arătându-le fanilor clujeni de la tribuna I semne obscene. ” Absolut condamnabil gestul, e drept, dar, iarăși, nimic despre ce a cauzat ieșirea lui Alibec – permanentele înjurături cu care a fost gratulat de civilizații din Gruia…

Bre, totuși nu pot să nu mă întreb… Dacă un fotbalist e sancționat aiurea de arbitru, dacă altul nu-și stăpânește nervii când e înjurat non-stop din tribune și ripostează (voi ce-ați fi făcut?…), ce măsuri se iau împotriva arbitrului chior (sau poate nu doar, cert e că poate oricând să stabilească un scor fals…), sau împotriva galeriei? Mai mereu… niciuna.

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 22 Sep 2017

Nota Redacției:

1.Încă din etapa trecută am decis să încadrăm savuroasele  cronici ale lui Andrei Sava  într-o rubrică intitulată Cronica „cusurgiului”, cum el însuși se mai autodefinește în glumă. Tot în spirit de glumă am preluat și noi ideea pentru titlul rubricii, altfel Andrei Sava este un om normal, echilibrat și obiectiv care scrie cronici excelente. Și nu numai cronici.

2. Alibec a avut două ieșiri nervoase. Mai întâi în minutul 41 când a gesticulat pentru o decizie eronată de arbitraj și Ovidiu Hațegan i-a acordat cartonașul galben.

Apoi, pe final de meci, când a fost înlocuit, în minutul 84, cu Harlem Gnohere, Alibec s-a așezat nemulțumit pe bancă, după ce s-a salutat cu antrenorul Nicolae Dică. Imediat, el s-a ridicat pentru a-i saluta pe fanii steliști aflați în tribuna de pe partea opusă.  Apoi s-a întors pentru a se așeza din nou, dar înainte le-a transmis un „salut cordial” cu degetul mijlociu și suporterilor CFR-ului, așezați în spatele băncii de rezerve steliste să le amintească non stop de mame și morți în chipul cel mai „duios” (a se citi „odios”).

În dimineața asta, managerul sportiv al Stelei, Mihai Stoica, a încercat să explice gestul făcut de Alibec, spunând că acesta a fost provocat și că ar trebui să se ia anumite măsuri pentru ca băncile de rezerve să fie protejate de suporteri.”L-au înjurat non-stop, trebuie protejate băncile de rezerve, scandările sunt obișnuite pe stadioane”, a spus Mihai Stoica, ÎN DIRECT la Digi Sport Matinal.

VIDEO Momentul schimbării lui Alibec și gesturile acestuia:

Cronica „cusurgiului”

După antrenamentul de aseară

Sincer, nu știu cât e de util Stelei să joace cu două echipe – una în campionat și alta în Europa. De la meci la meci se schimbă echipa, nu mai vedem o formulă standard, cum era, de exemplu, Magica Steaua care a adus Cupa cea mare la București, unde se făceau doar 2-3 schimbări la nevoie, în caz de suspendări sau accidentări. Mă rog, e treaba antrenorului, el știe mai bine ce și cum, eu nu sunt decât un fan care își dorește victorii cât mai multe. Da-s cusurgiu rău…

În fine, aseară am văzut o echipă din care, probabil, doar doi jucători vor fi în primul 11 la Lucerna – Niță și Planić. Tot probabil, pe banca rezervelor vor fi Momčilović, Tănase, Man, Gnohéré, Ovidiu Popescu sau Enache. Deci, având în vedere că adversarul era o echipă amărâtă, Gaz Metan, cei trimiși de Dică să joace în fața celor câteva sute de spectatori (GSP scrie că… 4435!?!) nu erau să se-mpiedice de-un ciot. Dar, după cum începuse meciul, mă treceau gânduri negre. Nu se lega mai nimic, băieții păreau că se văd pentru prima dată. De partea cealalată, ”amărâții” nu păreau timorați că joacă împotriva Stelei și n-a lipsit să asistăm la obișnuita deschidere a scorului de către oaspeți. Dar, după un sfert de oră, a venit golul lui de Amorim, cu puțin noroc, însă faza care a dus la el a fost frumoasă. Până la pauză, să fiu cinstit, m-am cam plictisit, ba chiar mă bătea gândul să mă întorc la filmele mele.

Și-a-nceput repriza a doua. Pac-pac, pe gustul patronului (dar și-al nostru), trei goluri în 10 minute, trei goluri spectaculoase. Gazul se fâsâise, steliștii zburdau, dar… aceeași meteahnă ca la echipa de bază: finalizarea. Bizonul se zbătea fără rost, iar ceilalți se ambiționau să șuteze cât mai tare și mai sus, așa că scorul la oprit la 4-0. Doar 4-0, că Gnohéré și-a permis să rateze tot, inclusiv penalty-ul obținut cu 2-3 minute înainte de final. Și-uite-așa am rămas nemulțumit și la 4-0. V-am zis că-s cusurgiu…

Mâzgălicii gesepiști continuă să ne amuze cu titluri comice, așa cum au făcut-o și după isprăvile haitei și ale antrenorului lor care a ajuns la Națională, sau ale Cimpanzeului Roz în Turcia. I-auziți ce titlu au găsit: Păzea, CFR & Dinamo! FCSB a demolat-o pe Gaz Metan, 4-0, și e în mare formă înaintea derby-urilor care urmează”. Mai lipsea și-o poză cu vreunul care să-i pupe mâna lui Dică. Și când te gândești că mai și sunt plătiți pentru bazaconii de-astea…

Așadar, urmează două meciuri importante. Mai întâi cel cu cea mai îndreptățită candidată la locul 2 (și leader detașat la obținerea de penalty-uri), apoi cel cu echipa care se zbate să nu piardă locul de play-off. Două victorii ar pune lucrurile la punct, nu? Două antrenamente pentru meciul de la Lucerna, peste 10 zile. Numai să ajungă toți întregi acolo, că știm cum joacă clujenii și ”groparii”…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 18 Sep 2017

Cum se face jurnalismul în Rumânica

Bursucu

Uite-așa se-mbenzinează lumea la GSP…

Bineînțeles că toată lumea așteaptă meciul de joi seară. Așa că e normal ca presa să sară pe Bursucu` și să-l sâcâie, ”după ce steliștii au comentat în dese rânduri greșelile de arbitraj pro CFR Cluj.” De parcă doar steliștii au sărit. Ceilalți or fi fost mulțumiți de erorile flagrante ce au împins de la spate mândria Arghialului când era la ananghie…

Așadar, zice D.P.: „Să arbitreze cine vrea. Dacă vrea, să vină și să arbitreze Argăseală. Nu am probleme. Eu îmi doresc orice arbitru, fie străin, fie român. Dar să nu greşească. Şi dacă se va greşi, asta e. O să mergem mai departe.” O declarație ușor iritată, dar care nu dă deloc în șumudism, nu? Dar e suficient ca mâzgălicii GSP să titreze mare și gros: ”Petrescu, reacție vehementă înainte de meciul cu FCSB.” O fi arătat vreun deget? O fi făcut spume la gură? S-o fi dat cu capul de zid? Asta le-a scăpat gespiștilor…

Bursucu 2Mai departe, după ce apreciază prestația lui Budescu şi Alibec în meciul cu Plzeň, antrenorul CFR își exprimă părerea: ”sunt convins că duminică se vor odihni, în meciul cu Mediaş, ca să fie gata pentru meciul de joi, împotriva noastră.” Ei, ce concluzie credeți că trag spărgătorii de condeie și taste? ” A descoperit tactica lui Dică.” Pe bune? E tare, bre! L-o fi ajutat și doftoru`Mureșan la deslușit misterul…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 16 Sep 2017

Steaua între „Viktoria echipei” și „Ah, ce revanșă!”

Viktoria echipei

Revederea cu Viktoria Plzeň am așteptat-o cu nerăbdare, dar și cu îngrijorare. Ne amintim ce-a fost acum două luni, când am scos un 2-2 chinuit. Și veneam după un mizerabil joc la Ovidiu…

Începutul a fost pe măsură să-mi sporească temerile, cehii jucau dezinvolt, iar ai noștri păreau oarecum timorați, deși vedeam o determinare deosebită față de plictisul evident în meciurile din campionat. A venit și bara aia care putea consemna (pentru a câta oară…) o nouă partidă în care suntem conduși… Și, na, când nu mă așteptam și, mai ales, de la cine nu mă așteptam, s-a schimbat kalimera: Budescu, care jucase execrabil până atunci, obține un penalty (da, bre, mai primim și noi cadouri, nu numai CFR-ul…) și-l transformă. La 1-0 era altceva…

Fără a fi un joc perfect, rezultatul final a fost pe măsură să ne mulțumească pe deplin – un 3-0 care ne instalează pe primul loc în grupă, acolo unde dorim să rămânem. Nu de alta, dar să vedem și noi cum e primăvara-n Europa. Budescu e un jucător pe care-ți vine să-l ții doar în palme. Pute de talent, dar e atât de enervant prin je-m`en-fiche-ismul lui, prin sumedenia de faze stricate cu seninătate… Nu știu cum se simt colegii lui când văd seninătatea cu care face praf ceea ce ei începuseră și continuaseră promițător. Dar, ce să-i faci, cu una, două găselnițe ca aseară te face să uiți tot, să-i ierți goangele și să-ți ceri iertare pentru înjurăturile cu care l-ai blagoslovit din plin până atunci. Mai ales când ești cusurgiu ca mine… O să-ncerc să mă obișnuiesc cu situația asta, să-i trec cu vederea pasele sau șuturile aiurea, atâta timp cât înscrie sau contribuie la golurile echipei. La urma urmelor, dacă ieșim pe plus nu mai contează restul. Numai să ne țină nervii…

N-are rost să vorbesc despre fiecare jucător în parte, aseară am văzut, poate pentru prima oară în sezonul acesta, ECHIPA. Am văzut apărarea mai atentă (dar e destul loc de mai bine…), mijlocul mai eficient, atacul mai periculos. Și nu jucam cu Chiajna sau Voluntarii… Cehii, fără cine știe ce jucători, au o echipă bine închegată, bine strunită de antrenorul lor, se văd trasee care compensează lipsa valorii individuale. Au început campionatul ca din tun: 6 victorii din 6, golaveraj 14-1… Să nu ne amăgim că la Plzeň ne va fi la fel de ușor ca-n vară. Și, până atunci, mai sunt și meciurile cu ceilalți.   Dacă jucăm ca aseară e bine, dar să ne gândim mai departe, unde e nevoie de mult mai mult. Începutul a fost reușit, să vedem ce urmează…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 15 Sep 2017

Ah, ce revanșă!

Credeați că numai coregrafii și corsicanii se-ntrec în trăznăi? Nici ai noștri nu-s mai breji…

Marți, a fost meciul Steaua-Benfica. Nu, nu vă speriați, n-ați pierdut vreo întâlnire europeană. CSA Steaua a întâlnit în Cupa României pe Benfica Nova Generacao. Din Liga 5 Bucale, că ăia din Lisabona i-ar fi zis ”nova geração”. Comicăraia începe cu stema generacaoezilor, o copie hazlie a celei cunoscute. Iacă-tă!

Meciul s-a terminat 28-0 pentru CSA Steaua lui Tălpan, ceea ce spune tot cu privire la forța Benficăi clonate pe cine știe ce tăpșan. Oți fi zâmbit și voi ca mine. Asta pen` că n-ați citit comentariul de pe ”steaualibera.com”. L-ar face gelos până și pe Leapșă AFCRB-istul… Stați jos, să n-aveți surprize, și lecturați:

”Steaua s-a intors in Cupa Romaniei. Si nu doar ca s-a intors, dar a facut-o exact cum ne-am fi asteptat sa o faca echipa care detine recordul de cupe castigate in aceasta competitie. Baietii lui Ion Ion au intalnit astazi AFC Benfica Noua Generatie, echipa de Liga a V-a, de care au trecut cu frumosul scor de 28 – 0.”

Pân-acilea, în afară de ambiția cu care voiosul cronicar încearcă să ne convingă că înființații de acum câteva luni sunt adevărata Steaua, nimic care să ne atragă atenția în mod deosebit. Dar, aveți puțintică răbdare…

”Oare cati dintre voi isi mai amintesc astazi de dubla dintre Steaua si Benfica Lisabona? Cele doua meciuri au avut loc in sezonul 1987-1988, in semi-finalele Cupei Campionilor Europeni. Vulturii lusitani ne-au impiedicat atunci sa jucam finala cu PSV Eindhoven, dupa ce ne-au invins cu 2-0, in cuibul lor, Estadio da Luz. La Bucuresti, scorul a fost 0-0. Nu multi isi aduc aminte de meciul din Portugalia pentru ca nu vor sa isi aduca aminte. Nici Gica Popescu, titular la lisabona, pentru Steaua, din pacate, nu vrea sa isi aduca aminte. Nici de meci si nici de Rui Aguas, atacantul portughez care a marcat cele 2 goluri, dupa ce a facut ce a vrut cu ”Baciul”.

Au trecut aproape trei decenii de la acel meci, dar ADN-ul stelist n-a uitat durerea. Si poate ca exact acea durere i-a manat azi pe elevii lui Ion Ion, fortandu-i sa faca un meci cum rar ai sansa sa vezi.”

Deci, asta e! Revanșa, bre! Mama lor de lusitani! Le-am tras-o, am spălat rușinea lui Gică Popescu… Și, atenție: ”O buna parte din titularii obisnuiti au fost odihniti”. Aoleu, ce s-ar fi întâmplat dacă erau toți? Golu` și minutU`, dacă nu mai rău. dar și-așa a fost OK: ”Bombardierul” Mirea i-a jumulit bine de tot pe ”micii vulturi” bucuresteni” și ” nu a fost singurul ”militar” care si-a testat azi abilitatile de lunetist. La 12-0 s-a egalat recordul din 1964, când Steaua (că pe-atunci era doar una…) a făcut 12-0 cu o echipă din Blaj.” Măcar de i-ar fi chemat și pe-ăia Mencistăr sau Sporting, să ne răcorim și noi…

La buna dispoziție a contribuit din plin și tabela, care s-a încins la 20-0 și a capotat. După intervenții rapide și măiestre, s-a reușit repornirea. Numai că de la 0-0… Comic a fost și portarul (titular) al clonelor lusitane, un junior de 39 de ani, fan al uneia din Rapide (că pe-ăștia-i greu să-i depistezi care și cum), dar care purta mândru un tricou pe spatele căruia scria… Tătărușanu. După 10 goluri încasate a obosit și a lăsat locul unui… copil de 13 ani…

Și delirul continuă: ” …baietii lui Ion Ion au trimis astazi un mesaj foarte clar intregii tari: STEAUA S-A INTORS!… Multi carcatoasi vor critica meciul de azi si probabil ca vor incerca sa-i certe pe baietii nostri, pentru ca nu au luat piciorul de pe pedala de acceleratie in a doua repriza. Dar nu asta e Steaua. Steaua Bucuresti a insemnat, inseamna si va insemna intotdeauna goluri, spectacol si fotbal frumos…Băieții merita sa joace intr-o liga si mai buna. Rezultatul de astazi ne da incredere ca vor ajunge in aceasta liga cat mai repede…. au intrat in istoria Stelei. De acum inainte, manualul de istorie ros-albastra va spune ca, intr-o zi de marti, 12 septembrie, 2017, Steaua a realizat victoria la cea mai mare diferenta de goluri, 28-0, intr-un meci din Cupa Romaniei”. Mai lipsea o hipapăreală a unor Leasă&co. CSASteliști sau o poezie a vreunui poet din peluză, un Drăghici CSAStelist…

P.S. Textul de mai sus trebuia să apară ieri, dar, deh, neama vreme, cum zic frații bulgari…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray  – 15 Sep 2017

 

Nota Redacției: Reamintim pentru cei care nu-l cunosc pe autor. Andrei Sava este un stelist „pur sânge” cu vechi state, membru înregistrat al fcsteaua.ro din 2005, având contribuții editoriale excepționale. Din păcate, de prin 2008, când s-au acutizat luptele dintre grupările de suporteri și în virtual, Andrei Sava a rărit prezența pe site. Sperăm că într-o zi se va intâmpla și concilierea între „fracțiunile beligerante”, iar Andrei Sava va reveni cu opiniile sale și în comentarii direct pe fcsteaua.ro. Pănă atunci este alături de noi prin articolele preluate de pe blogul său personal, pentru care îi mulțumim.

Precizări legate de site-ul fcsteaua.ro (click link)

Identitatea noastră

Acum vreo șase ani jumătate, am scris aici un adevărat serial dedicat unor articole ale lui Matei Udrea. De acolo am reținut și o declarație a lui Constantin Olteanu. Iat-o:

Erau câţiva jucători acolo, la Steaua, care vindeau meciuri. Din cauza asta am şi pierdut titlul în 1980. Ne-a bătut Târgovişte cu 4-0 într-un joc suspect… Şi Cupa României am pierdut-o, cu Timişoara, pentru că Liţă Dumitru a vândut meciul. Pe urmă, Liţă s-a şi transferat la Poli… Sameş a luat 25.000 de lei la un meci, iar Iordache mi-a recunoscut că a lăsat un gol fiindcă avea obligaţii faţă de echipa adversă … fuga lui Marcel Răducanu în RFG, petrecută în 1981, a fost urmarea unui flagrant în care Securitatea l-a filmat încasând bani de la emisarii echipei „U” Cluj! ”  Cine vrea să priceapă niște lucruri, are de unde porni…

Cartea lui Olteanu n-am citit-o, dar tot GSP-ul nostru publica pe 15 mai 2010 un amplu articol al lui Viorel Tudorache în dialog cu fostul ministru al Apărării şi primar al Capitalei. M-am gândit că o să găsesc acolo informații despre ” rolul providential jucat de familia Ceausescu (uneori de nea Nicu insusi) in constructia echipei din ’86”, așa cum afirma Omul care aduce cartea. Ia să vedem cum ” Ceausescu si armata/ v-au format identitatea”…

-… aţi construit echipa care a cîştigat CCE în ’86.

– Ce m-a făcut să acord o atenţie specială fotbalului a fost faptul că răposatul Nicolae Ceauşescu ţinea cu Steaua. Apropiaţii lui mi-au spus: „Vezi că şefu’ a auzit că Steaua nu prea mai cîştigă, fii atent că asta e o probă importantă!„.

–  Care a fost prima măsură luată?

–  M-am informat. Steaua era subordonataă direct lui Mutu’, cum i se zicea lui Ilie Ceauşescu, care a venit după Gomoiu! Nu se pricepea nici unul! Celor de la club le-am zis: ”Dacă vreţi să reconstruim echipa, trebuie să o facem legal. Nu-mi place să furaţi de la unul sau de la altul jucători, să avem scandal„.

– Cum îşi manifesta Ceauşescu simpatia faţă de Steaua?

– Era mai mult decît un simplu fan şi nu a ascuns asta faţă de noi. Spre exemplu, înaintea unui meci Steaua-Dinamo, prin 1983-’84, ne-a chemat la vila lui de la Snagov. Eram eu, ministrul de Interne, George Homoştean, şi Tudor Postelnicu, şeful Securităţii. … De faţă cu toţi mi-a spus: „Voi aveţi meci cu ăştia. Să-i bateţi, să-i rupeţi!„. Ce puteam să-i răspund, decît: „Am înţeles!„. I-am convocat imediat pe şefi într-o şedinţă la club şi i-am bătut 2-0, cu două goluri marcate de Marcel Răducanu.

–  Postelnicu s-a conformat?

– Nici vorbă. În primăvara lui ’84 erau lucrările Marii Adunării Naţionale, iar Steaua pierduse 3-1 la Bacău. Ceauşescu nu stătea în sală, avea un cabinet de unde asculta ce se discută. La un moment dat, ne-a chemat la el pe mine şi pe fratele său, Ilie Ceauşescu. Ne-a luat direct: „De ce aţi pierdut?„. Am dat-o pe vrăjeală: „Alecsandrescu mi-a zis că jucătorii n-au avut ghete adecvate la terenul îngheţat„. Nu puteam să dau mai multe detalii fiindcă nu vroiam să acuz anumite persoane. I-am promis că voi face o analiză cu Ilie Ceauşescu, dar acesta n-a rezistat şi a răbufnit: „Păi, nu ne lasă în pace ăştia de la Securitate. Postelnicu se ţine de capul nostru„.

– Cum a reacţionat?

– L-a chemat imediat pe Postelnicu, care era sforarul şef, şi l-a luat la rost: „De ce nu-i laşi mă în pace pe ăştia de la Steaua?„. Postelnicu, în stilul său teatral, mai să se autoflageleze. După ce-am ieşit, Postelnicu mi-a reproşat: „Nea Costică, de ce nu mi-ai luat apărarea în faţa lui Ceauşescu?”. „N-avem cum să mă bag între fraţi!”, i-am explicat eu.

– De ce credeţi că în perioada dumneavoastră Steaua a luat doar un titlu şi o Cupă, în 1985, cînd a făcut eventul?

– Aflasem că erau cîţiva jucători la Steaua care vindeau meciuri. Din cauza asta, în 1980, am şi pierdut campionatul, la golaveraj, în detrimentul Craiovei. Cu trei etape înainte de final am pierdut dubios, cu 4-0, la Tîrgovişte.

(„Cînd am ajuns la Tîrgovişte, primul secretar m-a întrebat: «Tovarăşul Valentin, de ce mai veniţi? Nu ştiţi că…». Şi, într-adevăr, am pierdut cu 0-4″ – Valentin Ceauşescu, GSP, august 2009)

– În ’80, aţi pierdut şi finala Cupei, cu Poli Timişoara, la penaltyuri.

– Îmi amintesc, Liţă Dumitru a vîndut meciul, apoi s-a transferat la Timişoara… am luat pe el 350.000 de lei.

– Doar Liţă era oaia neagră?

– Mai ştiu că Sameş a luat la un meci 25.000 de lei, iar Vasile Iordache mi-a recunoscut că a lăsat un gol fiindcă avea nu ştiu ce obligaţii faţă de echipa adversă.

–  Cum aflaţi că jucătorii trîntesc meciuri?

– Mă informau cei de la contrainformaţii. Le luam însă cu multe rezerve, pentru că aparţineau de Dinamo, fiind serviciul Securităţii. …Nu i-am pedepsit pe cei care aranjau meciuri deoarece am avut încredere că Ion Alecsandrescu ştia cum să rezolve problemele”

– Se spune că dumneavoastră aţi planificat şi flagrantul înscenat lui Marcel Răducanu, cînd a fost filmat primind un plic cu 15.000 de lei pentru a trînti un meci cu „U” Cluj?

– Nu, cei de la contrainformaţii. Eu doar am primit filmul şi l-am chemat pe Marcel la mine în birou să-l vadă şi el. Vroiam doar să-l anunţăm că ştim ce face. Atît! El s-a speriat însă şi a fugit în RFG.

– Cu echipa care a luat CCE n-aţi mai avut probleme de genul ăsta!

– Nu, pentru că le-am spus jucătorilor: „Dacă vreţi bani, veniţi la mine şi rezolvăm.” M.Ap.N. aloca anual cîte 13 milioane de lei echipei de fotbal. Îi verificam şi le atrăgeam atenţia: „Iovan, ce-ai căutat la Hanul lui Manuc unde te-ai întîlnit cu o maşină cu număr de Olt?„.

– Chiar n-aţi avut probleme cu ei?

– Au mai fost. Spre exemplu, Petcu a făcut arest pentru că a provocat un scandal în cantonament de un „23 August”, iar pe Zamfir l-am dat afară din cauza băuturii. Boloni a fost un factor de echilibru în echipa aceea, era intelectual, nu puteam să am încredere în Lăcătuş, care rîdea toată ziua.

– Cum aţi făcut echipa din 1986?

– Eu n-am adus pe nimeni cu forţa la Steaua. Lucram cu prim-secretarii de judeţe… Majoritatea mă sunau şi-mi semnalau cînd apărea cîte un jucător bun la ei în zonă. Ion Busui de la Reşiţa mi i-a dat pe Belodedici de la Moldova Nouă şi pe Iovan.

– Pe Iovan era să vi-l fure Dinamo.

– Da, au mai fost şi frecuşuri de genul ăsta între Steaua şi Dinamo. L-au luat din Gara de Nord şi l-au dus la club, dar Iovan n-a vrut să semneze cu ei. Vroia la Steaua şi la Steaua a ajuns.

– Cum?

– L-am sunat imediat pe Postelnicu. Apoi pe procurorul general de atunci, Nicolae Popovici, care era în conducerea lui Dinamo şi l-am ameninţat: „Vezi că aşa cum i-am spus lui Ceauşescu să te facă procuror general, tot aşa pot să-i spun să te schimbe!„. Cei de la Dinamo l-au vrut şi pe Piţurcă, dar Postelnicu strîmba din nas că joacă barbut. Eu i-am zis: „Las că-l iau eu, că pe mine mă interesează să joace fotbal bine, nu ce face în timpul lui liber”.

– Au fost şi cazuri cînd aţi vrut să luaţi vreun jucător şi n-aţi putut?

– Erau jucători care trebuiau să facă armata şi îi luam la noi. De exemplu, Ştefan Andrei, care era ministru de externe, mi-a dat telefon şi m-a rugat: “Băi, frate Oltene, să nu-l iei pe Săndoi de la Craiova!”. Şi nu l-am luat. A mai fost vorba de un craiovean, dar situaţia era alta.

– Despre cine?

– Aurel Ţicleanu. Generalul Mircea Olteanu, un renumit oftalmolog, care l-a operat la ochi mi-a zis: “Tovarăşe ministru, nu vreţi să vorbesc cu Ţicleanu să vină la Steaua, că e bun?”. I-am spus: “Nu, doar dacă vrea el să vină. Nu e moral să profit de situaţia lui medicală şi să-l pun sub presiune”.

–  Halagian şi Ienei îşi dispută încă meritele pentru CCE. Ce părere aveţi?

– Fiecare cu meritele lui pentru nivelul la care a lucrat cu echipa. Eu l-am adus pe Halagian de la FC Olt, împreună cu Radu II, Bumbescu, Bărbulescu, Piţurcă, pentru care am dat la schimb opt jucători. L-am adus să formăm echipa pentru că nu mergeau treburile cu Ienei, iar jucătorii vroiau să plece.  Vroiau mai mulţi bani!.

– De ce l-aţi daţi afară după numai un an?

– Nu l-am dat afară, l-am trimis înapoi la FC Olt, la ordinul lui Ceauşescu. Apoi l-am readus pe Ienei de la Oradea şi a cîştigat CCE.

– Halagian zice că e o minciună chestia asta.

– Nu ştiu de ce nu crede, pentru că eu nu puteam să-l iau cu mine la  Ceauşescu. Ca dovadă, l-au primit cei de la Scorniceşti. I-a spus treaba asta şi Gheorghe Bărbulescu, care a murit: “Măi, n-am avut ce face, au manevrat prin spate şi te-au adus înapoi”. Acum nici Steaua nu era să cadă o dată cu Halagian!

(„Meritul pentru formarea echipei revine şi M.Ap.N. Este vorba de generalul Ion Coman şi de ministrul apărării, Olteanu” – Valentin Ceauşescu)

– Cum v-aţi înţeles cu Valentin Ceauşescu?

– Bine, era un tip educat, şcolit în Anglia. Se înţelegea bine cu jucătorii fiindcă era apropiat de vîrsta lor. Rămîne însă o enigmă de ce a venit Valentin la Steaua, şi de ce tocmai atunci! Era clar că nu putea fără acceptul lui ta-su. Nu era prost  Ceauşescu, a simţit că Steaua e pe val şi îşi poate face imagine internaţională.

– Cu ce vă ajuta Valentin?

– N-a adus un jucător la Steaua. A încercat să-l aducă pe Septimiu Cîmpeanu de la U Cluj, dar n-a putut. Primul secretar de acolo n-a vrut să-l ajute. L-am sunat eu pe prim secretarul respectiv şi mi-a zis că mie mi-l dă. I-am spus să mai aşteptăm fiindcă bate la ochi şi mi l-a dat mai tîrziu.

– Mircea Lucescu susţine că l-aţi vrut la Steaua, şi chiar a  fost de două la dumneavoastră în birou, dar a refuzat! Valentin Ceauşescu susţine însă că el nu l-a dorit? Care e adevărul?

– Nu-mi aduc aminte … Cei de la Dinamo nu erau văzuţi bine de conducătorii Stelei. În sens invers se mai făceau mişcări, cei de la MI mai luau de la noi.

– Generalul Victor Stănculescu susţine că el i-a convins pe cei de la Braşov să-l lase pe Lăcătuş la Steaua, nu dumneavoastră!

– Nu-i adevărat, Stănculescu era cu hipismul. Eu aranjasem totul cu Dumitru Dragomir şi doar l-am trimis pe el să-l aducă pe Lăcătuş de la Braşov la Bucureşti. Şi un caporal putea să facă asta!

Generalul Constantin Olteanu îşi aminteşte că, în 1985, Securitatea a încercat să strice echipa Stelei. „Mi se spunea că nu e normal să fie atîţia unguri la Steaua. Se refereau la Ienei, la Boloni, ziceau că şi Lăcătuş e de fapt Lakatos. Credeau că sînt fraier şI îi dau afară, dar nu le-am făcut pe plac celor de la Securitate. Lui Boloni chiar i-au făcut un dosar să-l scoată din fotbal, dar n-au reuşit. A fost suspendat vreo 10 etape! În acel an am eliminat-o pe Honved, după 0-1 la Budapesta şi 4-1 în Ghencea„.

“Nu mai sînt ataşat de Steaua. M-a nemulţumit faptul că Armata i-a cedat echipa lui Becali, care e un incult”

„M-am ocupat de Steaua mai mult decît un corp de armată pînă am format-o, pentru că nu se putea altfel. Era o chestiune de onoare pentru Armată”

Generalul Constantin Olteanu a dezvăluit motivul pentru care Nicolae Ceauşescu a schimbat, în 1961, denumirea echipei din CCA în Steaua. „El era general de armată şi nu-i convenea că pe stadioane lumea striga «Uă, Armata». Considera că acest lucru aduce prejudicii onoarei Armatei. Zicea că «Uă, Steaua merge»„.

Iată, așadar, cum ni s-a format identitatea. De care suntem mândri! Cu luminile și umbrele unei epoci apuse, pe care ni le asumăm. Să-i lăsăm pe alții cu legendele lor mincinoase și palmares subțire să croncăne a jale…

Pe 5 iulie 2018, Constantin Olteanu va împlini 90 de ani…

Andrei Sava
Blog  Sam Murray 

Nota Redacției:

Interviul cu generalul Olteanu, a mai fost postat în articole pe fcsteaua.ro. Ultima dată pe 29 august 2015 în „Mit și adevăr: Generalul Constantin Olteanu, omul care a construit Steaua ’86„. (link)

Prin camaradul nostru de iubire roș-albastră, Andrei Sava, îl mai reluăm și acum în 2017 pentru cei care exultă și își spală creierul la fiecare înfrângere a echipei FC Steaua (FCSB).

Generalul Constantin Olteanu, fostul ministru al Apărării din perioada 1980-85, a rămas în istoria Stelei ca artizanul care a contribuit din umbră la construirea echipei ce avea să câştige CCE în 1986. Puternic şi influent pe vremea lui Ceauşescu, Olteanu îşi trăieşte cu demnitate decăderea din funcțiile de stat şi bătrîneţea.

Condamnat la 11 ani de închisoare după evenimentele din 1989, “pentru ceea ce am fost, nu pentru ceea ce am făcut”, conform afirmaţiilor sale, Olteanu a fost eliberat după doi ani şi 6 luni de detenţie la Jilava și s-a adaptat noii societăți capitaliste. Din 1997 este profesor la Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii particulare “Spiru-Haret” Bucureşti.

X Ray

Precizări legate de site-ul fcsteaua.ro (click link)

 

Eric the conqueror

Și-uite-așa, cum ne-am obișnuit, altă goangă… Deh, după opt etape subțirele rău, cu prea puține care să ne mulțumească, chit că eram neînvinși, al nouălea val ne-a răsturnat de tot. Da, știu, am jucat acasă la campioană, nu? Ei, și? Campioana rămasă șchioapă, fără vedetele ei, dintre care unele au ajuns taman la noi, la favoriții acestei ediții… Și, uite, băieții lui Hagi, unii mai necopți, alții prea copți, i-au rușinat pe cei aduși pe bani mulți și plătiți regește. Adică, ce, numai Naționala să ne facă de râs?

De meci nici n-are rost să scriu prea multe, l-ați văzut, aceeași brambureală, aceeași lipsă de orizont, dar și de bun simț. Păi, cum e posibil ca prea-plătiții să joace-n dorul lelii, să nu-și dea sufletul pe teren? I-ați văzut pe-ai lui Gică? Și-n apărare, dar și-n atac, mereu primii la minge. Cu Cicâldău și Vână… Cu nemilosul Țâru… Cu atât de inesteticul Țucudean… Cu Eric cel rotunjor, dar cu tunul la picior… Dar o  ECHIPĂ dornică să arate ce-o învață marele stelist Gică Hagi.

Iar noi? O adunătură de fandosiți, care cred că simpla lor prezență în teren e suficientă ca adversarii să li se plece umili. O gașcă parcă după chipul și asemănarea preacucernicului din Pipera. Nimic din ce vedeam altădată la cel ce, teoretic, e azi antrenorul…

Cum de s-a ajuns aici? Păi, am ascultat după meci noua tiradă a lui GgB, atotștiutorul, atotcunoscătorul și am priceput: el e patronul, el e strategul, el e teoreticianul, practicianul, el e tot. Și ce să iasă dintr-o minte atât de tulbure? Păi, ăsta ar face ca până și Barcelona să tremure să nu piardă cu Chiajna sau cu Sepsi…

Ce-o să fie? Ha, mi-e că uraganul care a măturat Florida o să pară duș de vară pe lângă revoluția anunțată de marele boss: ” O să joace 90 de minute în Europa, dar o să stea pe bancă în campionat! Vă garantez că Budescu, Alibec și Tănase vor fi titulari în Europa. Dacă nu vor să joace în România, atunci să joace în Europa doar 6 meciuri! O să vedeți voi ce se va întâmpla în campionat! Trebuie luate măsuri că altfel nu mai luăm titlul!  Nu e niciun fel de problemă că pierd 5 milioane de euro, dar ei la revedere cu viața fotbalistică. O să vadă Alibec dacă e mai puternic ca mine.

Așa că mi-e că toanele patronului vor duce la o adevărată implozie. V-am zis de multe ori că el, nu adversarii, e adevăratul obstacol în drumul Stelei spre vârf. După Oțelul, Astra, Viitorul, cui i-o veni rândul? Că noi mai stăm o tură pân` să vedem al 27-lea titlu în, na, că iar era să scriu Ghencea. O, tempora…

Andrei Sava

Blog  Sam Murray 

 

Precizări legate de site-ul fcsteaua.ro (click link)

În genunchi

Bannerul pe care l-am văzut la meciul tur cu Sporting suna: ”Hoje e sempre”, adică ”azi și întotdeauna”. Sunt cuvinte luate din… Biblie. Căci, în Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, capitolul 13:8, portughezul citește „Jesus Cristo é o mesmo ontem, hoje e sempre.” Ceea ce, în românește, sună așa: Iisus Hristos este același ieri și azi și în veci!

Spre deosebire de preacuviosul din Pipera, nu sunt bisericos de felul meu, dar respect orice credință. Religia a avut și are un rol important în istorie, în viața omului. Și mi se pare ușor deplasat să amestec religia cu fotbalul. Dar, văzându-i pe cei  49.214 de spectatori și gândindu-mă la echipa noastră, la FCSB-ul de azi, nu pot să nu spun cu toată convingerea, parafrazând cuvintele Cărții Sfinte: Steaua este aceeași de ieri, și azi și în veci. Când mai bine, când mai rău, dar mereu acolo, sus. Meciul de astă seară ne-a demonstrat-o.

Cam ca în fiecare an, celelalte reprezentante ale României în cupele europene, eliberate de corvoada unor meciuri al căror rezultat e mereu același, au rămas la televizor să urmărească eforturile steliștilor de a se autodepăși. Pentru că a fost evident de la Lisabona că e o mare diferență între Sporting și echipa schimbată radical a Stelei. Valoarea individuală a jucătorilor echipei portugheze, cotată pe măsură la transferuri, a fost dublată de o elasticitate deosebită, care făcea să pară că sunt mereu mai mulți pe teren, și de combinații ce arătau cât de bine se cunosc între ei. În schimb, la noi, cu toate eforturile unora dintre jucători, cârpelile de pe urma indisponibilităților au accentuat lipsa de coeziune demonstrată și în meciurile din campionat.

După 1-1 la pauză, începutul reprizei secunde a adus trei mari ocazii ale noastre, nefructificate. Și a urmat dezastrul. Pentru că adversarul n-a ratat, n-a iertat. Desigur, scorul e exagerat, dar victoria portughezilor a fost clară. Paradoxal, Steaua a jucat mai bine decât împotriva echipelor întâlnite în primele șase etape. Dar jocul greșeală așteaptă. Și s-a greșit la greu…  În formula cea mai bună, cu Bălașa, Pintilii și Budescu întremat, cu noii veniți, jucând măcar ca azi, băieții lui Dică ar câștiga lejer campionatul nostru. Dar una-i Chiajna, alta Lisabona, una-i Concordia, alta Sporting…

Scriam după meciul de la Lisabona: ”o înfrângere, o eliminare n-ar fi fost catastrofă, prezența în grupele Europa League e asigurată. Și, să fiu sincer, preferabilă la ora asta. Cu un lot masiv remaniat, Steaua e încă în căutare, nu cred că are valoare de prima competiție europeană.”  Dar să nu credeți că în Europa League o să dăm de ciurucuri… La urma urmelor, când te-ncurcă Voluntarii sau Craiova, la ce să te aștepți? Mai ales că bagheta dirijorului de la Palat n-are astâmpăr…

Andrei Sava
Articol preluat de pe blogul personal Sam Murray 

Precizări legate de site-ul fcsteaua.ro (click link)

Comici vestiți

becali_the_clown800Gelos pe comicăriile fără sfârșit ale celor din Groapă, GgB a vrut să fie mai ghiduș ca toți. Și a dat ordin ca meciul de la Ploiești să fie tratat cum se cuvine. Adică să-i bage pe toți în ceață – pe spectatori, pe adversari, pe portughezi, ba chiar și pe figuranții din teren. Și Dică s-a conformat…

Așa am putut să vedem noua ”perlă” pentru care s-au scotocit oceanele fotbalului, fundașul central pe care-l așteptam de atâta vreme. Nici n-apucasem să mă instalez comod în fotoliu, nici n-adusesem berea de la frigider, că Artur Jorge, că așa-l cheamă pe băiatul venit taman din Portugalia Sportingului, a debutat cu cel mai rapid și mai spectaculos gol din istoria de peste 70 de ani a Stelei. În proprie poartă… O să-mi spuneți că se-ntâmplă, că așa-i în fotbal, că ghinionul, că… Mă rog, așa o fi, dar gol ca ăsta nu mai apucăm. Rămâne nambăroanul nambăroanelor…

Și comicii de pe teren au continuat să se împleticească de parcă-n fața lor se afla nu palida echipă din Colentina, ci omonima ei din Torino… Că rezultatul s-a schimbat, ca prin minune, după ceva mai mult de juma` de-oră de bambilici și numeroase momente când juventiștii zburdau pe teren și se distrau cu așa-zisa noastră apărare (elvețiană, tip Schweizer…), aproape că n-a contat. Pe primul plan a rămas comicăraia, cu Bizonul în prim plan – un Hopa Mitică mai îndesat și mai negru…

Dar nimic n-a depășit finalul… Echipa steliștilor Oprița și Martin Tudor, rămasă în 10 oameni în fața vitejilor lui GgB și Dică, a fost la un pas de a da lovitura. Stoperul de circumstanță Nedelcu s-a crezut la volei și-a pălit cu mâna o minge aruncată la disperare în careul din fața lui Niță. Penalty și șansă de 2-2… Comic? Mmm, poate pentru celălalt Jorge, Jesus, antrenorul Sportingului. Că eu vedeam clasamentul la sfârșitul etapei, cu FCSB la 6 puncte distanță de CFR, ceea ce era mai degrabă tragic…

  • Nita Scoate un Penalty în ultima fază a meciului si Steaua castiga cu 2-1 in fata lui Juventus Buc.

Și, ca să umilința să fie maximă, numitul Călințaru a găsit de cuviință să se creadă mai brazilian ca brazilienii, mai Lionel ca Messi, mai Panenka decât însuși inventatorul procedeului menit a-i rușina pe portari. Așa c-a încercat o ”scăriță” care să-l pună pe veci la gazeta de perete a Colentinei. Un fâs de un penibil rar… Și încă trei puncte smulse cu forcepsul de echipa ce ar fi trebuit să, vorba cuviosului de la Pipera, pac-pac, rulaj, milioane. Comici vestiți ai gazonului… Una grande partita, cum ar fi zis Bonetti…

Andrei Sava
20 Aug 2017

Nota Redacției: Vă prezentăm încă două articole ale lui Andrei care  analizează și celălalt obraz al Stelei, cel european!

Tot noi. Mereu!

O analiză din GSP ne arată cum stă fotbalul românesc la ora actuală în Europa. Și ce aflăm? Ceea ce știm și știam dintotdeauna, că practic depindem de rezultatele unei singure echipe…

„Am plecat la drum, în acest sezon, cu 5 echipe! De continuat însă, în faza grupelor, o vom face cu una singură. Steaua, indiferent de rezultatul de la returul cu Sporting, va evolua până în decembrie, încă 6 partide: fie în Ligă, fie în Europa League.”

Ce au făcut celelalte echipe, știm: au dat repede cu nasul prin Europa și s-au întors repede acasă, unde-i cald și bine. Craiova e deja eliminată, Dinamo la fel, Astra a trecut un singur tur preliminar, după care şi-a luat şi ea la revedere, iar Viitorul e, practic, out după ce a pierdut 1-3, acasă, cu Salzburg.

Rezultatul? La ora actuală, România e pe locul…41 (!!!) și, în consecință, la anul, România nu va mai avea 5 echipe participante, ci 4…

Dar speranțe mai avem. Căci, ne spune GSP: ”Evident că România mai poate urca în acest clasament fiindcă Steaua va fi în continuare în faza grupelor, însă echipa lui Dică va avea de surmontat un dezavantaj major: punctajul se va împărţi la 5, câte formaţii am avut la startul acestui sezon… Orice victorie a roş-albaştrilor se va împărţi la 5. Deci va însemna numai 0,400 la coeficientul de ţară fiindcă în calculul UEFA un succes valorează 2 puncte!”

Așadar, tot Steaua… Știți, FC FCSB, echipa aia împotriva căreia se coalizează toți, dispuși la a scoate campioană pe oricine, numai nu pe ”ăia ai ciobanului”… Ca acum să spere că fecesebiștii o să obțină suficiente puncte care să le permită coregrafilor și altora ca ei să prindă o dublă în preliminariile cupelor europene. După care… home again!

Așa că rămâne cum am stabilit: STEAUA, HOJE E SEMPRE!

Andrei Sava
19 Aug 2017

Ce gânduri ai, Gică?

Red Bull Salzburg e echipa care domină campionatul Austriei de vreo zece ani încoace. În ultimii patru ani a câștigat și campionatul și cupa, așa că e clar că e cea mai bună echipă austriacă. În UEFA Country Ranking 2017, Austria e a 15-a, iar România a 17-a. E drept, contribuția esențială la coeficienții celor două țări au adus-o Red Bull, respectiv Steaua, echipe clasate pe locurile 50, respectiv 60. Viitorul lui Hagi e tocmai pe locul 232, așa că e clar că austriecii porneau favoriți. Și, după atâtea schimbări în echipă, atâția jucători de bază vânduți, ce pretenții să ai? S-a văzut și în debutul acestui campionat – 5 puncte din 6 meciuri, cu doar 3 goluri marcate…

Am văzut ultimul sfert de oră al meciului de la Ovidiu. Echipa de copii a lui Gică nu mai e ce a fost. Nici copii nu prea mai sunt. Bine, că a câștigat titlul printr-o conjunctură e una, dar Viitorul era una dintre bunele echipe ale campionatului nostru. Ori, aseară, mi-a fost jenă de ce am văzut. A fost, pe undeva, cam ca la meciul de acum aproape trei ani al Astrei lui Protasov: 1-5 la Salzburg, cu Silviu Lung jr. cel mai bun om al meciului.. . Și, să nu uităm, chiar dacă încă nu venise Marele Roz la cârmă, Astra îi avea și pe Oros, Junior Morais, Florescu, William De Amorim, Seto, Budescu, Fatai și… Aurelian Chițu, umilit și atunci și aseară…

Un ultim sfert de oră în care Redbulii au zburdat pe teren și tabela ar fi putut să arate un scor catastrofal la final. Se pare că așa a fost tot meciul, de moment de pe prima pagină a GSP scrie mare: ”Bufonii regelui”… Deh, bre, Gică, e greu când dai ce-ai mai bun și aduci expirați ca Marius Constantin, Eric sau Țucudean. Știu, e vorba de bani, dar dacă tot era să te faci de râs, mai bine băgai ”academicieni” de-ai tăi. Dădeau și ei de fotbalul adevărat, ceea ce, poate, i-ar fi stimulat în viitor…

Oricum, păcat, se pare că Hagi are alte gânduri, se zvonesc multe, să vedem… Deocamdată, iată, până și ultima vedetă care i-a mai rămas, Florinel Coman, e c-un pas la Steaua.

Andrei Sava
18 Aug 2017

Articole preluate de pe blogul personal Sam Murray 

Precizări legate de site-ul fcsteaua.ro (click link)

FCSB „Hoje e sempre” Steaua!

Nota Redacției: Am cuplat două articole excelente ale prietenului nostru de pasiune roș-albastră, Andrei Sava, într-un singur articol cu titlul FCSB „Hoje e empre” Steaua! (FCSB astăzi și întotdeauna Steaua)

Și în rezumatul video postat de UEFA, tot Steaua îi spune( Video AICI)

Dezamăgire

Ziceam că uită lumea ce-a fost la Bilbao și, când colo, uite ce-a ieșit… Până și Marius Nicolae ne asigurase: „Voi ține cu Sporting, 100%! Sporting o să câștige ușor și va rezolva soarta calificării încă din prima manșă. O să câștige fără probleme. Au probleme în apărare, Bas Dost poate să înscrie multe goluri.” Și când te gândești că totul părea perfect: Budescu și Bălașa-n cârje, Pintilii, Alibec și Texeira într-un picior, ba Dică a-nceput și cu Enache și Tănase, mâini moarte de obicei. Și cum drac` să vii cu Larie și Golofca (galactic de Sușeava și Botșeni) și să ai pretenții în fața unor jucători de 16, 20 sau 25 de milioane de euroi, veniți de la Real, Barcelona, Benfica, Roma și tot de-astea? Păi, cum, bre, să scape fecesebiștii fără 4-5 boabe pe care le așteptam? Păi, au fost în stare ăi din Voluntari, Craiova, Chiajna, Giurgiu și Iași, iar lusitanii ba?

Nu se poate, o fi lăsat ciobanu` f`o valiză-n vestiarul SCP-ului. C-așa o să le zic de-acu`, mama lor de portughezi! Da` s-a uitat cineva cine-au fost arbitrii ăia? Nemți… Nemți?!? Aiurea! Păi, ziceți și voi, chiar nu s-o prinde nimeni că au fost români? Borsch (ăsta precis e din Borșa) și Lupp (ori e rudă cu Dănuț Lupu, ori e din… Ploiești). Ba și pe central l-am prins. Cică Brych îl cheamă. Dacă-l scutură bine cine treb`e, om afla că-l cheamă Brici…

Iar am rămas cu șampania nedesfăcută, iar am spart televizorul… Acu`, după dezamăgirea asta, atâta ar mai lipsi: să ajungă ”ăia” în grupele UCL. Iar noi, care ne pregătim vârtos încă de pe vremea butoanelor lui Cristi, tot la televizor… Parcă nici nu-mi vine să-mi iau altu`…

„Hoje e sempre”

Așa scria pe un banner de pe ”José Alvalade”, la meciul de aseară. ”Astăzi și mereu”… Istoria Stelei noastre în trei cuvinte. Astăzi și mereu în frunte. Astăzi și mereu purtând numele României pretutindeni în lume…

După pertinentele observații ale coregrafului de mai jos, să încerc să adaug și eu câte ceva…

Cu apărarea aia încropită și cu câțiva invalizi pe teren era normal să crească inima-n boromani. Eu o aveam cât un purice… Și uite că Steaua a renăscut, arătându-ne că ceva-ceva speranțe ar fi. Un 0-0 la Lisabona, cu Sporting, nu e un rezultat rău, dar nici un triumf căruia să i se ridice ode. Dar a fost altceva… Adversarii nu erau nici Chiajna, nici Astra, iar steliștii n-au mai fost împleticiții din primele șase etape ale campionatului nostru amărât. Au jucat de la egal la egal cu echipa clasată pe locul 3 în campionatul țării care este actuala campioană a Europei. Ba, aș zice, chiar au fost nițeluș mai buni, dar Doamne-Doamne a fost mărinimos cu lusitanii. Deh, nu degeaba pe antrenorul lor îl cheamă Jesus…

Cum eu nu-s specialist ca Marius Niculae și ca alții, îl las să vorbească pe Jorge al lor, nu pe George (vai!) al nostru: ”am jucat împotriva unei echipe bune, aflate la același nivel cu noi. Din cauza adversarilor am avut un meci extrem de dificil. …O partidă bună, în care noi am fost foarte tari în defensivă.” Asta ar spune cam totul, nu?

Dar nu pot să nu-mi fac mea culpa și să nu-mi scot pălăria în fața unui portughez. Portughez de-al nostru… Texeira, pe care l-am beștelit atât, a cărui venire la Steaua n-am înțeles-o, a fost admirabil. Așa oblojit cum a venit, la vârsta lui, la care alții sunt deja la pensie (da, la Săgeată Niculae mă refer…), Filipe a fost fără astâmpăr, infatigabil, punând osul, nu ca junele de 22 de ani Tănase…  Alături de el, ceilalți băieți merită aprecierea noastră pentru felul cum au înțeles să abordeze această partidă. Cu un plus pentru Niță, Larie, bravul Marko, Pintilii cel arțăgos (eliminare gratuită, totuși…) și Alibec. Ba chiar și atât de înjuratul Enache… Ca să nu mai vorbim de Nick: ”Du-te, Dică, du-te… în grupe!!!

Să nu uităm: o înfrângere, o eliminare n-ar fi fost catastrofă, prezența în grupele Europa League e asigurată. Și, să fiu sincer, preferabilă la ora asta. Cu un lot masiv remaniat, Steaua e încă în căutare, nu cred că are valoare de prima competiție europeană. Dar, așa cum m-au uimit aseară, de ce să nu mă uluiască în continuare? Iar cele trei ratări imense de aseară să fie făcute uitate de goluri ca acelea de la Plzeň…

Să facem iar 23 August sărbătoare națională! IT`S TIME TO SHINE!

Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray

Alt articol tematic scris de Andrei și publicat pe fcsteaua:  Ptiu! Ce baftă avurăm…

Precizări legate de site-ul fcsteaua.ro (click link)

Ptiu! Ce baftă avurăm…

Iar am avut noroc! Păi, n-ați citit ce-a zis Porumboiu? ”Aici nu mai vorbim de FCSB. E norocul Stelei. Norocul Stelei se ţine scai de ei.” Noroc pe care l-a avut și el, acum șase ani, pe când ținea Vasluiul. Norocul de a fi eliminat de o echipă portugheză, nu de una, să zicem, islandeză, nu? Atunci, după un 0-2 la Lisabona, Vasluiul reușea să învingă Sporting cu 1-0, rezultat insuficient pentru calificare…

Așadar, norocul de a juca împotriva unei reprezentante a țării care a câștigat ultimul campionat european, una dintre cele trei echipe care domină campionatul portughez de la înființare până azi, una dintre cele trei echipe niciodată retrogradate: Benfica, Sporting, Porto.  Să fie primit! Deh, n-am avut ghinionul să picăm cu niște galactici ca Oleksandria sau APOEL, ba nici măcar cu Bilbao…

Glumim, glumim, dar zâmbetul ne e cam forțat. Hai, să fim sinceri, ar fi o surpriză ca Sporting să fie eliminată de alde Man, Larie sau Enache… GgB se umflă-n pene, vede 12 milioane umflându-i teșchereaua și anunță noi transferuri. Vreun fundaș central, vreunul lateral dreapta, cevașilea? Aiurea! Acu-i cu ochii pe Băluță… Adică pe Texeira ăla mai tânăr și mai român. Mingicar, zvârlugă, cotonogar, exact ca moș Filipe. Care măcar e portughez, știe ce-i aia Sporting…

Eu unul, neavând ochiul bossului din Pipera și  neștiind să număr până la 12.000.000, rămân cu același fix: dacă ne-am chinuit noi cu Voluntarii, cu Recașul și cu oltenii, dacă am luat goluri de tot râsul de la ăia cu berea-n nas, ce șanse om avea cu echipa asta modestă care a terminat pe locul 3 în ediția trecută a campionatului portughez, înscriind 68 de goluri, adică o medie de două pe meci, jumătate din ele fiind opera lui Bas Dost, piticul olandez de numai 1.96 metri, un picuț mai înalt ca visul lui GgB, Băluță. Văd că batavul ar valora… 16 milioane de euro. Noi, nici 20 de milioane. Toți 23 de pe listă… Adică mai puțin decât Silva sau Carvalho, fiecare cotat la 25 de milioane. Ei, da, norocul se ține scai de Steaua…

Dar avem și vești bune. După ce Dinamo, CSU Craiova și Astra au dat rapid cu nasul prin Europa, cele două rămase, Viitorul și Steaua, vor încerca să facă ceva puncte, să le adauge la zestrea fotbalului românesc. Care puncte se vor împărți la… 5, adică la numărul total de echipe pe care le-am avut în cupele europene. Cum deja, ca țară, suntem pe locul 20, peste noi poate urca… Cipru, ceea ce ar însemna că peste doi ani vom avea o singură echipă în Champions League, iar alte doar două formaţii din Europa League vor juca împotriva unor formații din Malta, Luxemburg sau San Marino, încă din turul 1 preliminar! Ei, asta da baftă! Poate așa să reușească și Dinamo să treacă în turul următor… Dar dacă iar dau peste vreun Knattș.a.m.d.? Pușchea pe limbă!

Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray

Nota Redacției: Cum s-ar zice, „ghinionul norocos”!

La treabă!

Gata vacanța, băieții se întorc în iarbă! Taman acu`, pe vipia asta, când doar aerul condiționat și frigiderul lângă care țin aproape îmi mai sting nițel focul care mă cuprinde…

În vacanță, buna dispoziție a fost asigurată cu brio de echipa patronată de întâiul datornic al țării. Dinspre Groapă ne-au venit vești de un comic nebun, alimentate la foc automat de oficiali, dar și de jucători. S-a reușit performanța ca `telijența nambăroan a haitei, Nistor, dacă tot a fost dat la schimb cu un arghelian de etnie portugheză, să fie depășit în declarații adâââââââânci !!! Autor? Rivaldo ăl mic, adică Rivaldinho. I-auziți acilea:  ”ceea ce pot să le promit fanilor este că dacă trebuie să renunț la tot sângele meu sau să pun capul în bătaia puștii și cineva să mă împuște, aș face asta pentru ca Dinamo să câștige.” Jivaldiniu și pușca, baba și mitraliera, cum s-ar zice…

Ba până și ploieșteanul Albină pare să fi luat vreun virus, cevașilea: ”Sunt mulţumit, fericit că voi reveni la cel mai înalt nivel, că pot câştiga titlul. Asta îmi doresc cel mai mult, atât eu, cât şi restul lumii. Ne vom întâlni în curând, câine până la moarte!” Ei, cu restul lumii ar fi o problemă… Și mă-ntreb ce l-o fi apucat pe fostul lup să se creadă câine. Mă rog, tot pe-acolo…

Mă suna zilele trecute un amic să-mi spună că l-am uitat pe alde Leapșă, cu site-ul lui tragi-comic. Mda, recunosc, de când a dispărut pe maidanele ligii a 5-a, Rapidul, în cele câteva biete copii care cică-l reprezintă, e-n ceață rău… Arunc un ochi și citesc stupefiat: ”Rapid, campioană acum 18 ani, campioană şi acum!” Cum, bre?!? Mă lămuresc imediat : AFC Rapid, una din clone, e campioana ligii a 5-a ! Mânca-i-ar Mama (Omida) de campioni… Ați pus șampania la frapat? Beți-o sănătoși, eu rămân la chestii minore – liga 1, Europa, alte alea.

Dacă la alții e voie bună, la Steaua lui GgB cam scârțâie treaba. E drept, patronul a băgat ceva parale în transferuri, dar, ca și altădată, totul e haotic, după toane. Avem o cohortă de mijlocași, de mingicari, de pasatori, dar de apărare s-a cam uitat. Și, după ce s-a văzut în amicalele jucate în dorul lelii, în fața porții lui Niță e un schweizer cu ditai găurile… Sigur, una-i amicalul jucat pe terenuri de antrenament, alta-i un meci de campionat pe un stadion adevărat, ba și cu ceva spectatori, dar… Dar, dacă te respecți, nu primești trei goluri de la Chindia Târgoviște nici dac-ai juca dimineața după o nuntă de pomină. Ei, să-i vedem mâine la debutul noii ediții, împotriva mult-lăudatei echipe din Voluntari, câștigătoarea Cupei și Supercupei.

Ca aperitiv, am urmărit ultimele minute ale Astrei cu o echipă hazlie din Azerbaidjan și meciul cu care a început campionatul de anul acesta: Craiova-Iași. Am urmărit o probabilă retrogradată, Iașii, zbătându-se penibil și etalând o apărare din mijlocul căreia poate șuta cu capul până și piticul Băluță, ceea ce spune cam tot. Deh, iar se anunță meciuri plictisitoare… Un campionat pe care Steaua ar trebui să-l câștige și dacă băieții lui Dică ar juca legați la ochi. Dar am mai văzut noi de-astea și, pân` la urmă, se-ajunge la TAS. Cu penibilul de rigoare…

Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray

Image result for CS U Craiova - FC Steaua

Comunism şi sport

Să ne oprim puţin asupra unor lucruri de care suporterii unor echipe fac mare caz când se chinuie să explice de ce favoriţii lor nu prea au avut succese: comunism, clone, asuprire, rezistenţă etc.

Cei mai înfocaţi contestatari ai performanţelor Stelei sunt rapidiştii. De remarcat că lungul şir de umilinţe la care i-au supus izbânzile (mai ales pe plan internaţional) ale echipei noastre i-a făcut să uite aproape de celălalt „dujman”, echipa Internelor…

Ceea ce mă deranjează cel mai mult la atacurile (aceleaşi mereu…) împotriva Stelei este referirea la comunism. De parcă steliştii (şi, mai rar pomeniţi, dinamoviştii) ar fi fost singurii comunişti, în luptă cu reprezentanţii capitalismului şi democraţiei, în frunte cu cea mai frumoasă şi cea mai iubita echipă… De aici şi zbaterile neîncetate de a scoate din pălărie tot felul de legende care şi-ar dori să facă din vişiniul afumat măcar roz, dacă nu se poate alb spumă.

Generaţia de azi, care are acces la orice sursă de informare, care îşi poate rosti fără teamă crezul, care e liberă, nu ştie ce au însemnat cei peste 40 de ani de comunism. Sportul nu era decât o componentă a propagandei de partid, la care participau toţi sportivii, fără excepţie. Iar faptul că Rapid a fost prima echipa care a făcut propagandă noii orânduiri mi se pare mai grav decât acceptarea silită a situaţiei acelor vremuri.

De fapt, din văicărelile şi autovictimizările atât de prezente în Grant sau prin alte părţi nu răzbate decât regretul că profitoarele cele mari n-au fost taman echipele „curate”. Pentru că aranjamente au făcut toţi, sfori au tras toţi. Generaţiile de analfabeţi care au terminat facultăţi dând cu piciorul în minge ce sunt? Eroi ai rezistenţei anticomuniste? Sportivii angajaţi pe posturi plătite gras, dar nevăzându-şi locul de muncă decât în ziua încasării salariului, ce erau? Victime ale comuniştilor de la Dinamo şi Steaua?

Marian Bondrea, o vreme antrenor la privilegiata echipă sătească FC Olt, o spune simplu: “… eram mai privilegiaţi, puteam cumpăra orice, eram şi ajutaţi în acest sens. Dar la fel se petrecea la toate cluburile, fotbalul era o prioritate în acele vremuri.”

S-o luăm, aşadar, pe cât se poate, în ordine.

 1. PERFORMANŢE ŞI PSEUDO-PERFORMANŢE

Otrava fără leac pe care o sorb anti-steliştii de peste 20 de ani, de la irepetabila noapte de la Sevilla, îi face pe suporterii „echipei sărmane născute din fumul locomotivei” (după cum spunea Copos, cu un involuntar umor) să scoată de la naftalină singura lor performanţă – cel puţin aşa o socotesc ei: finala nedisputată a Cupei Europei Centrale – Mitropa. Pentru că, în folclorul giuleştean, „Rapid e prima participantă la o competiţie europeană, precursoarea Ligii Campionilor, pe când Steaua a câştigat cu noroc CCE, pentru că n-au participat echipele englezeşti şi pentru că proverbialul bulan al militarilor a făcut să întâlnească doar echipe de doi lei”. Aşa să fie?

Nici pe departe… Mai întâi, când vorbesc despre Mitropa, rapidiştii mistifică nonşalant realitatea. Pentru că acea cupă a fost, mai degrabă, o cupă regională (mijloacele de transport nu erau atât de rapide ca azi şi o cupă a campionilor europeni era o utopie…), reluând o mai veche idee a unui campionat al ţărilor componente ale Imperiului Austro-Ungar. Dacă, la primele ediţii, au participat echipe din Austria, Ungaria, Italia, Cehoslovacia, Iugoslavia şi România, ediţia începută în 1940 avea să fie una “de avarie”: fotbalul Europei Centrale se prăbuşise odată cu primele conflicte ce aveau să ducă la cel de-al doilea război mondial. Au participat doar opt echipe, câte trei din Ungaria şi Iugoslavia, şi două din România, printre care Rapid. Rapidul a eliminat-o pe Hungária Budapesta şi a obţinut trei egaluri cu Gradjanski Zagreb. S-a calificat în finală printr-o tragere la sorţi care stârneşte râsul: reprezentantul Rapidului a făcut doua bileţele, pe care a scris numele celor două echipe, le-a vârât într-o şapcă şi… tot el a tras la sorţi!!! Ca la alba-neagra, bineînţeles că a ieşit Rapidul. Finala cu Ferencváros nu s-a mai disputat, Ungaria invadase nordul Ardealului…

Se poate compara acest surogat de competiţie cu Cupa câştigată de Steaua după ce a eliminat campioanele Danemarcei, Ungariei, Finlandei (care eliminase campioanele URSS şi Iugoslaviei!), Belgiei şi Spaniei?

Se poate compara o performanţă şchioapă cu bucuria adusă în mai 1985 milioanelor de români înfometaţi, înfriguraţi şi ţinuţi în întuneric?

2. CLUBURI COMUNISTE?

Aceiaşi rapidişti se mândresc cu faptul că echipa lor are o vechime de 86 de ani, fiind creaţia unui grup de lucrători ai Atelierelor CFR etc., pe când Steaua este o creaţie comunistă, o clonă a echipei Armatei Rosii. Unii plusează cu terifianta imagine a  tancurilor sovietice zdrobind sub şenile Carmen-ul lui Mociorniţă, pentru a impune echipa Armatei direct în prima divizie…

Şi aici plăsmuitorii legendelor vişinii şi afumate o aduc din condei. Fanii legendei octogenare insistă pe înfiinţarea „de către o mână de entuziaşti„, uitând să amintească faptul că echipa şi-a început ascensiunea abia după preluarea de către sindicat, fără a avea cine ştie ce rezultate. După primul an în divizia naţională, au urmat 3 sezoane în care retrogradarea a fost aproape.

Adevăratul salt a fost făcut după intrarea echipei sub tutela Ministerului, când i s-a schimbat şi numele din CFR în Rapid. În transporturi au fost mereu bani, ministerul fiind unul dintre cele mai puternice. Aşa a fost posibilă aducerea unora dintre cei mai buni jucători din ţară, aşa a fost posibilă “mobilizarea pe loc”, în timp ce fotbaliştii altor echipe plecau să lupte pe frontul anti-sovietic…

Puşi pe demolat, aceiaşi veşnic cârtitori bat monedă pe faptul că nicăieri în prima divizie a fotbalului occidental nu au existat echipe de fotbal ale armatei sau internelor. De parcă feroviare ar fi existat … Desigur, multe din primele echipe de fotbal (vorbesc de sfârşitul sec.19…) au fost înfiinţate de feroviari (Manchester United, de exemplu), dar ulterior au dispărut sau au fost preluate de alte structuri. Nu şi în cazul ţărilor comuniste, unde ministerele susţineau fotbalul aşa-zis amator. Aşa cum Rapidul capitalist a fost preluat de ministerul comunist al transporturilor, care i-a schimbat numele din nou: CFR, apoi Locomotiva, precum surata ei de la Moscova. Şi, la ordinele noilor sponsori, fotbaliştii ceferişti (cel mai avansat detaşament revoluţionar al clasei muncitoare, nu?), nu s-au dat înapoi de la a face propagandă noilor şefi. Propagandă electorală blocului partidelor democratice. Adică PCR şi vasalii săi. Pe terenul de sport. Când nu existau „clonele”…

Da, dar au fost siliţi, sar fanii peluzei brichetare. Le stăteau ruşii cu pistolul la tâmplă. Desigur, numai lor, că doar ei au fost mereu singuri împotriva tuturor…

Primul nume al echipei Armate Române a fost, logic, AS Armata. Dar, pentru că totul trebuia să urmeze modelul sovietic, echipa s-a numit apoi Clubul Sportiv Central al Armatei = ŢSKA şi Casa Centrală a Armatei = ŢDSA. Pentru a-şi schimba numele în… renume: Steaua.

Moda denumirilor calchiate după cele sovietice a fost impusă şi celorlalte cluburi. Juventus a devenit Distribuţia şi… Partizanul, pentru a se muta bags and baggage la Ploieşti. Acuză cineva Petrolul de “uciderea unei echipe de tradiţie”? O vreme campionatul era plin de echipe cu acelaşi nume: Ştiinţa, Minerul, Metalul, Energia. Echipe în covârşitoare majoritate înfiinţate de comunişti. E cineva deranjat de asta? Nu. Pentru că aceste echipe n-au jucat rolul principal in piesa scrisă şi regizată de Partid…

Nu neg abuzurile care au existat, evident că echipele militare au fost avantajate, dar superioritatea lor nu s-a manifestat numai prin presiuni politice ci, mai ales, prin jocul din teren. Un venerabil rapidist, George Mihalache, recunoaşte cu un fair-play care a stârnit, bineînţeles,  valuri de insulte şi injurii din partea ţintaşilor cu flegme: „… au avut de suferit de pe urma Stelei şi a lui Dinamo?

– Nu, domnule, ăsta-i un mitRapid a luat campionatul în ’67, cînd au avut echipă, cînd au fost slabi, au retrogradat. Astea-s legende că Giuleştiul a fost retrogradat de comunişti! “

Dacă Steaua şi Dinamo nu ar fi avut palmaresul actual, nu s-ar mai agita atâta cei care nu încetează să vadă în ele decât „două clone ale unor echipe sovietice” – o sintagmă tembelă. După acest criteriu, clone au fost toate echipele, aşa cum clone au fost toate cele petrecute în perioada comunistă, organizată în toate domeniile după modelul sovietic…

Altfel, ar trebui negate TOATE performanţele sportivilor stelişti sau dinamovişti care au avut… ghinionul să apere culorile naţionale. Şi vom şterge din istorie numele Iolandei Balaş, ale lui Nasty şi Ţiri, al lui Patzaichin şi al Nadiei, al handbaliştilor, luptătorilor, boxerilor, halterofililor şi al atâtor campioni europeni, olimpici, mondiali…

Bine, dar pe cine punem în locul lor? Ei, desigur, pe Ţâră, Goanţă şi cu Gheară, cel mai bun atac din ţară…

3. De ce ajungea crema sportului românesc la Steaua sau Dinamo?

Un fost ofiţer KGB, fugit în Vest, a publicat o serie de cărţi sub pseudonimul Viktor Suvorov. Într-una din ele pomeneşte şi despre situaţia sportului în URSS, la fel ca în toate celelalte ţări comuniste:

În Uniunea Sovietică sportul a fost naţionalizat. Asta înseamnă că el nu serveşte interesele individului, ci ale societăţii în întregul ei. Interesele individului şi ale societăţii sunt uneori extrem de diferite. Statul apără interesele societăţii împotriva individului, nu numai în sport, ci în toate celelalte sfere.

…În Uniunea Sovietică se încurajează orice sport care: demonstrează superioritatea sistemului sovietic, oferă omului obişnuit ceva care să le ia gândul de la grijile de fiecare zi,  ajută la întărirea statului, a armatei şi aparatului poliţienesc.

… Dacă un atlet arată că ar putea să alerge cu o zecime de secundă mai repede decât un american, sau poate să sară cu jumătate de centimetru mai sus decât rivalul de peste ocean, statul îi va crea condiţiile de care are nevoie.

… Gruparea cea mai plină de succese, cea mai bogată, cea mai mare din URSS în domeniul sportului este Clubul Sportiv Central al Armatei – ŢSKA . Cum reuşeşte clubul armatei să îi atragă pe sportivi. Mai întâi prin a le da un grad militar. Orice atlet care ajunge la ŢSKA primeşte gradul de sergent, sergent major, subofiţer sau ofiţer, în raport cu nivelul atins. Cu cât mai bune rezultatele, cu atât mai mare în grad. El e plătit suplimentar în diverse forme – „pentru supliment de hrană”, „pentru echipament sportiv”, „cheltuieli de deplasare”, „diurnă” etc.

Pentru că practică sportul său, ”amatorul” primeşte mult mai mult decât un doctor sau un inginer… Iar Armata Sovietică îl plăteşte, şi deloc puţin, pentru gradul său militar.

Când nu mai poate concura la nivel internaţional, el îşi păstrează rangul, postul şi solda. La alte cluburi ar termina-o cu totul.

* * *
… Uniunea Sovietică doreşte prestigiu internaţional sub forma medaliilor de aur la Olimpiade. Pentru a le obţine e nevoie de o organizare cu cea mai strictă disciplină şi cu reguli capabile să stoarcă ultimul pic de energie din atleţi, nedându-le răgaz să-şi tragă sufletul.”

Nicio diferenţă faţă de situaţia din sportul românesc. A fi sportiv la Steaua sau Dinamo nu era chiar simplu. Dacă, iniţial, Partidul se baza pe echipele muncitoreşti, curând statul poliţienesc avea să meargă pe ideea că echipele militare sunt mai sigure: jurământul militar era o garanţie că ideea de a părăsi binefacerile comunismului biruitor e una periculoasă pentru cel căruia i-ar fi venit… În plus, aşa cum o spune Belodedici, „Faţă de alte categorii sociale, nouă ni se acorda mai multă atenţie. Cine juca la Steaua, de exemplu, era angajat în armată, căpăta un grad, îşi asigura viitorul. De asemenea, ştia că primea o pensie bună la bătrâneţe, ceea ce era foarte important.”

Mă întrebam înainte de Revoluţie de ce nu se fac aranjamente ca FC Olt să ajungă să joace într-o cupă europeană. Tot Bondrea dezleagă misterul. FC Olt nu trăgea la cupele europene dintr-un motiv extrem de simplu: nu aveau voie să iasă „afară”. Păi, ce subiect gras ar fi fost fuga în Occident a unui jucător din satul conducătorului iubit…

4. ANTI-COMUNIŞTI SAU BENEFICIARI AI SISTEMULUI COMUNIST?

Desigur, au existat cazuri în care sportivi de valoare au refuzat haina militară. Nici avantajele oferite de mari întreprinderi sau centre studenţeşti, sau sprijinul organelor locale, nu erau de lepădat. Aşa a fost posibil ca UTA, Petrolul, Argeş sau Craiova să fi câştigat titluri pentru că într-o anumită perioadă sprijinul autorităţilor responsabile a fost mai substanţial. Lucru valabil şi în cazul perioadelor mai faste ale unor echipe ca ASA Tg.Mureş, Corvinul sau Poli Timişoara. De altfel, aşa este şi azi, când echipele care oferă condiţii mai bune atrag crema…

Fanii echipelor cu rare perioade mai răsărite nu prididesc în a se văieta cum au fost „furaţi” X sau Y de către Steaua şi Dinamo, dar li se pare normal ca propriile lor echipe să fi aplicat metode de racolare asemănătoare. Pentru că nici celelalte cluburi nu erau lipsite de „mijloace”. Nu. Într-un interviu radiofonic de acum câţiva ani, fostul mare jucător al anilor 60 Cornel Pavlovici a spus clar: „Cum să nu fie bani? Rapid plătea mai bine ca Steaua…” Echipele studenţeşti făceau ingineri, economişti şi profesori din nişte analfabeţi. Echipele „muncitoreşti” îi încadrau în posturi „grase” pe unii care nu dădeau în viaţa lor prin fabrică sau uzină…

Îmi vin în minte câteva exemple: cum a trimis partidul trioul braşovean Păltinişan-Anghel-Şerbănoiu să-şi… ridice nivelul cultural la Politehnica din Timişoara, secţia bătut băşica, sau cum, la presiunea organelor locale de partid, cu neprecupeţitul sprijin al bardului din Bârca, Rapidul a transferat jucători în plin campionat… Sau cum a ajuns Rică Răducanu… student! Sau cum a fost răpit (cu camionul!) Dobrin de reprezentanţii „studenţilor” craioveni. Sau lupta pentru Hagi între Sportul, Craiova sau Steaua.

Á propos de Hagi. Se mai vehiculează pe ici, pe colo, ideea că Hagi ar fi fost „furat” şi silit să joace la Steaua. Însuşi Hagi spune că a fost întotdeauna stelist şi visul său era să joace la Steaua. Dar, micul machedon din Constanţa s-a gândit în primul rând la cariera lui. A vrut să plece de la Constanţa – care nu-i oferea nimic – la Craiova. De ce oare? I se făcuse de praz şi de zaibăr? Nu, oltenii îi promiseseră marea cu sarea: condiţii, bani şi, mai ales, facultate făcută moca. Organele locale. Comuniste. Numai că Nicu ăl mic a fost mai tare şi l-a deturnat la Sportul. Nici nu cred că i-a fost greu. Aceleaşi avantaje, poate mai babane, ca să nu mai vorbim că Bucureştii rămân visul tuturor. Chiar şi al celor ce-l înjură. Probabil că, dacă Steaua n-ar fi câştigat CCE, Hagi rămânea student pe veci. Poate ajungea şi profesor doctor…

Din păcate, istoria imaculată cu care se împopoţonează fanii unor echipe necăjite nu există. Totul a fost mânjit în perioada comunista. Totul depindea de cât de interesată era o personalitate sau alta a vremii să se afirme şi prin sport…

Fără sistemul comunist, în care sportul era un punct important al propagandei, fotbalul nostru ar fi evoluat complet diferit. N-ar mai fi existat zecile de Ştiinţe, Mineri, Energii, Metaluri, perioadele de relativă strălucire a unor echipe astăzi muribunde. Ce au ajuns ele azi? Unde sunt fostele campioane UTA sau Petrolul? Echipele mastodonţilor industriei comuniste sunt pe butuci. Echipele „studenţeşti” la fel. Cine domină fotbalul de azi? Steaua lui Becali. Dinamo al lui Turcu si Borcea. Rapidul (încă al) lui Copos. Clujul lui Pászkány. Pseudo-Timişoara lui Iancu. Se ridică Vasluiul fostului arbitru devenit latifundiar, Porumboiu. Adică echipele sprijinite. Nu de putere, nu de ministere, ci de cei cu bani. Ca oriunde, unde echipele ajung puternice dacă finanţatorul e potent şi îşi permite să alcătuiască un mozaic din toate valorile existente. Şi nu numai din propria ţară, aşa cum a fost Magica Steaua, ci de peste tot din lume…

Sportul era la îndemâna oricui avea talent şi dorinţă. Finanţaţi de statul comunist, dispus să investească oricât în propagandă, profesioniştii perioadei comuniste, deghizaţi în amatori, nu câştigau cât azi (nici nu aveau pretenţiile de azi…), dar erau net favorizaţi faţă de majoritatea populaţiei. Şi numai în perioada mult hulită au fost posibile concentrări de forţe ca în cazul Universităţii Craiova, Dinamo şi Steaua, care au adunat ce era mai bun în ţară. Astăzi, cu toate investiţiile din perioada Giovanni sau cea prezentă, cu Turcu, Borcea & co., Dinamo nu reuşeşte să se impună în Europa. Pentru că tot ce e mai bun fuge repede afară…

Astăzi când nu oricine îşi poate permite să presteze sportul preferat, mai ales cele ce necesită investiţii mari în echipament sau alte dotări, unele sporturi cu care ne mândream cândva sunt doar umbra a ceea ce au fost cândva, neexistând finanţare corespunzătoare. Pentru că, exceptând fotbalul, greu poţi trece pe profit la alte sporturi. Din păcate, sportul a devenit o afacere ca oricare alta… 

Andrei Sava
(Articol scris pe blogul său în 2009)

 

Nota Redacției:

În comunism, sportivii erau favorizați de sistem

In comunism, unii dintre românii cei mai favorizaţi de soartă erau sportivii și reprezentanţii cluburilor sportive, care, la fiecare sosire in ţară din deplasările occidentale, aveau valizele pline cu blugi, ţigări, cafea, băuturi şi aparatură electrocasnică.

Obiectele aduse din străinătate erau comercializate imediat, de multe ori prin intermediari, pe străzile Capitalei. Bunăoară, strada Covaci, situată în centrul vechi al Bucureştiului, era considerată “zona 0” a bişniţei, urmată de străzile Sfântul Nicolae Tei, cunoscută drept “strada Kent”, şi Oteşani. Toată lumea ştia că o parte bună mărfii de contrabandă provenea de la sportivii care veneau din străinătate.

adevraruri-despre-trecut-6
„Strada Kent” se numea de fapt strada Sfântul Nicolae Tei şi se afla în zona Pieţei Obor, din Bucureşti.
  • Eu am fost bogat şi pe timpul comuniştilor, nu numai pe timpul capitaliştilor”, se mândreşte actualul şef al LPF, Dumitru Dragomir, care a fost între 1987 şi decembrie 1989 preşedintele clubului departamental Victoria Bucureşti. “La sosirea în ţară, niciodată nu ni se făcea control vamal. Când ajungeam la aeroport, eram aşteptaţi de conducători din partea Ministerului de Interne şi nu ne mai verificau bagajele”, rememorează Dragomir. Acesta i-a lăudat pe jucătorii de la Victoria pentru faptul că ştiau să facă afaceri: “Am avut la Victoria nişte jucători-trăsnet. Erau sportivi excelenţi, dar şi foarte inteligenţi, gen Coraş, Culcsar ori Costel Solomon. Încă de pe atunci aveau bani, erau buni afacerişti”. Aşa de buni încât a rămas proverbială povestea din 1987, când aeronava care trebuia să se întoarcă din Cipru cu delegaţia “miliţienilor” nu s-a putut ridica de la sol din cauza greutăţii bagajelor, pline ochi cu blugi, cafea, ţigări, bijuterii, aparatură electronică şi electrocasnică. Pentru că, evident, nu s-a renunţat la bagaje, sportivii au revenit acasă cu un alt avion, solicitat in extremis de la Bucureşti de oficialii clubului Victoria.
  • Ozon, graţiat de Gheorghiu-Dej. În 1958, la revenirea în ţară din Grecia, marele fotbalist Titus Ozon a fost prins cu nişte nasturi din fildeş asupra sa. Considerându- se că i-a adus în România în scopul comercializării, “Ulise” a fost exclus din viaţa sportivă. Pedeapsa i-a fost ridicată după o jumătate de an, după ce jucătorul a fost iertat chiar de Gheorghe Gheorghiu-Dej. Acesta i-a impus însă să se transfere de la Progresul la Rapid, echipă simpatizată de Dej.
Cum sărbătoreau sportivii 23 August în comunism

Partidul Comunist s-a folosit de marii performeri pentru a arăta propagandistic faptul că în România se trăieşte sănătos. Din cauza asta sistemul mai închidea ochii…

Ziua de 23 august şi-a pierdut semnificaţia după 1990. În vremea comunismului era considerată foarte importantă pentru România şi era celebrată an de an cu mult fast. La această sărbătoare participau şi sportivii ţării. Ei trebuiau să facă parte din grupurile care se deplasau pentru a participa la festivitate. Însă participarea fiecăruia era diferită.

Image result for Comunism şi sport

  • Rică Răducanu : „Eram sportiv eminent şi mă puneau în primul rînd”
    „Făceam repetiţii cîteva zile. De dimineaţă ne luau de la Herăstrău, iar pe mine mă puneau în primul rînd pentru că eram sportiv eminent. Participau cei mai importanţi sportivi, ne duceau cu maşinile, nici un sportiv mare nu se putea să nu meargă la defilare. Era frumos, mie îmi plăcea, după ce se termina defilarea mergeam şi mîncam mici”.
  • Nicu Vlad: „Ne-au scos în faţa lui Ceauşescu şi stăteam în soare”
    „Am participat o singură dată. Eram în acele vremuri sportiv la Rapid. Îmi aduc aminte că ne-au scos o singură dată şi am stat în soare. Eram la Arcul de Triumf şi era multă lume împărţită pe grupuri, pe fabrici. Acolo era instalată o tribună mare, iar pe noi ne puneau să defilăm prin faţa lui Ceauşescu”.
  • Ilie Năstase: „M-au sărbătorit pe stadion pentru că eram numărul 1 mondial”
    „N-am prea participat la defilări. Eram foarte mult timp plecat din ţară şi nu prea aveam nici o treabă cu astfel de defilări. Îmi aduc aminte că, în 1973, pe 23 august, am fost sărbătorit pe stadion, pentru că eram numărul 1 mondial în circuitul ATP”.
  • Dan Grecu: „De obicei eram urcat pe un cal alegoric”
    „Ne duceam la demonstraţii împreună cu ceilalţi sportivi. Din cîte îmi aduc aminte, defilările la care am participat eu se ţineau pe la Piaţa Victoriei. De obicei mergeam cu clubul. Eu de regulă eram urcat pe un cal alegoric, care semnifica sporturile la care ne remarcasem şi care făceau parte din clubul Dinamo. Dintre foştii mari sportivi care participau îmi mai aduc aminte că era şi Carmen Bunaciu”.
  • Octavian Bellu: „O zi importantă pentru care poporul trebuia să se bucure”
    „Eram student IEFS, acum UNEFS, şi mergeam la demonstraţii alături de colegii din facultate, pentru că eram tineri şi nebuni. Ne dădeam peste cap şi făceam tot felul de acrobaţii. Era şi Nadia acolo, în ziua defilării, parcă o şi văd. Erau zeci de mii de spectatori care ne apreciau şi ne aplaudau, iar eu tresăream de bucurie. Dar cînd eram la Deva, în lot, ziua de 23 august nu mai exista pentru noi. Rămăseseră doar amintiri de pe vremea studenţiei. Nu mai ieşeam la defilare, devenise o zi obişnuită. Nu mă număr printre cei nostalgici, a fost doar o zi importantă pentru care poporul trebuia să se bucure!
  • Helmuth Duckadam: „Nu am defilat niciodată!”
    „Nu am foarte multe amintiri legate de ziua asta. Nu a fost nimic deosebit. Noi eram la antrenamente, aveam meciuri, nu era nimic special. Ca sportiv, nu aveam timp de nimic, iar de 23 august nici atît. La noi nu era zi liberă, doar îi vedeam pe alţii cum se bucură de sărbătoarea naţională a României. Dar asta nu înseamnă că nu era o zi frumoasă, cu semnificaţiile ei!”
  • Elisabeta Lipă: „Sărbătoream cu doi covrigei şi un pahar cu suc”
    „Ziua de 23 august mă prindea mereu la o competiţie. Era în aceeaşi zi cu Campionatul Mondial. Sportul avea prioritate pentru mine şi nu am renunţat în nici un an la vreo competiţie pentru defilare. îmi aduc aminte cum ne strîngea antrenorul şi cum ne împărţea doi covrigei şi un pahar cu suc. Aşa sărbătoream”

X Ray

Steaua unui suporter stelist

Nota Redacției: Vă prezentăm, „2 în 1”, două articole scrise de Andrei Sava: „70” și „Un nou început„.

Reamintim pentru cei care nu-l cunosc pe autor.  Andrei Sava este un stelist „pur sânge” cu vechi state, membru înregistrat al fcsteaua.ro din 2005, având contribuții editoriale excepționale. Din păcate, de prin 2008, când s-au acutizat luptele dintre grupările de suporteri și în virtual, Andrei Sava a rărit prezența pe site. Sperăm că într-o zi se va intâmpla și concilierea între „fracțiunile beligerante”, iar Andrei Sava va reveni cu opiniile sale și în comentarii direct pe fcsteaua.ro. Pănă atunci este alături de noi prin articolele preluate de pe blogul său personal, pentru care îi mulțumim.

70

07 Iunie 2017
steme-steaua-bucuresti7 iunie 1947… Au trecut 70 de ani. 70 de ani în care sportivii  ce reprezintă clubul Armatei au obținut nenumărate succese. Succese cu care se mândrește țara întreagă, succese care au întregit zestrea sportului românesc.

Printre atâtea și atâtea trofee, cel câștigat în noaptea magică de la Sevilla este printre cele mai prețioase. Pentru că a fost obținut într-un sport în care succesele internaționale au fost mereu rare – fotbalul.

Vremuri noi, momente confuze, tulburi, ambiții prostești au făcut ca istoria începută acum 70 de ani să fie frântă, murdărită, aruncată în ridicol. Chichițe avocățești sunt vânturate și folosite pentru interese obscure. Cui servesc luptele prin sălile tribunalelor? De ce această dezbinare a poporului stelist? Oare nu-i vorba de aceeași echipă care a făcut primii pași acum fix 70 de ani? A dispărut ea undeva după preluarea de către atât de antipaticul George Becali?

Oricare ar fi argumentele, un lucru e clar: FCSB-ul de azi a continuat activitatea secției de fotbal a clubului sportiv al Armatei și are în spate istoria începută la 7 iunie 1947.

La mulți ani clubului sportiv al Armatei!
La mulți ani clubului ce poartă provizoriu numele de FCSB!
LA MULȚI ANI, STEAUA!

Un nou început

06 Iunie 2017

Sezonul trecut a fost unul ratat. Pentru că Steaua nu poate jubila ca alții că s-au clasat pe locul 3, nici nu se mulțumește cu mai știu eu ce coaliții și jocuri ale rezultatelor care să împiedice rivala să câștige un nou titlu. Steaua e Steaua și când se numește FCSB, obiectivele rămân același: titlul, cupa, Europa.

E greu de înghițit pierderea unui titlu atunci când cu lotul aflat la dispoziție ar fi trebuit să îl câștigi cu 8-10 etape înainte de final. Așa că rateurile trecutei ediții i-au căzut greu lui GgB, mai greu decât tocănița de la RIN. De aici și demersul jenant de a-și căuta dreptate ala TAS. Sigur, și mie mi se pare logic să se ia în calcul toate rezultatele – tur, retur, playoff. Dar treaba asta trebuia precizată din timp, nu după…

Și iată că, ambițios cum îl știm, s-a pus serios pe treabă – antrenor nou, remanierea lotului, zvonuri pline de speranțe legate de umplerea unui mare gol: crearea unei academii pentru viitoarele vedete ale fotbalului românesc. Sigur,  nu trebuie să ne grăbim, de la Palat ne putem aștepta oricând la prostii care să facă praf orice vis al echipei și, mai ales, al suporterilor. Așadar, aveți puțintică răbdare…

O să vedem dacă Dică e ceea ce avea nevoie Steaua, o să vedem dacă, în sfârșit, vom avea și fundași centrali, nu improvizații, o să vedem și dacă se adeveresc temerile mele că Budescu nu-i tocmai potrivit pentru Steaua. Sper mai mult ca oricând să mă fi înșelat. Ceea ce nu-mi place la acest băiat extrem de talentat este lipsa de profesionalism, lejeritatea cu care  dă cu piciorul ocaziilor care i se ivesc și, mai ales, caracterul dificil. Cu toanele, fițele și mofturile pe care le arată pe teren ar putea să arunce-n aer vestiarul, cu urmări dintre cele mai neplăcute…

Mai sunt doar șapte săptămâni  până la primul meci din Europa. O fi timp de definitivare a formulei de bază, de nașterea unei echipe așa cum ne-o dorim? Numai de nu ne-ar pune piedică tocmai știți voi cine. Mai bine ar da bice să se rezolve conflictul care ne macină și ne dezbină…

Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray

 

Image result for CS U Craiova - FC Steaua

Final incert

Zicea unul din prietenii noștri ceva de ”caricaturi” și de”impostorul manelist”. Aici ar fi multe de zis, e prea simplă explicația asta. Altădată aș fi scris un cearceaf despre cauzele pe care le-aș fi văzut că au dus la situația incredibilă de azi. Dar mi-am pierdut de multă vreme entuziasmul. Așa că o să încerc să fiu cât se poate de scurt.

Ca și alt cititor al blogului, îl consider principal vinovat pe GgB. Desigur, fără el, ar fi fost mai rău, mai ales dacă echipa ar fi fost ”talpanizată”. Dar, în ciuda susținerii financiare net superioare celei de la alte echipe, GgB s-a dovedit un manager catastrofal. Am mai zis-o de multe ori, el ar fi trebuit să numească o conducere profesionistă, căreia să-i traseze obiective clare: termene, campionatul, cupa, cupele europene. Salariile? Pe măsură: cele fixe – moderate, bonusurile de performanță – substanțiale. Obiective îndeplinite? Să vină banii la băieți! Ratate? Urmările cuvenite: neama bonusuri, la revedere, drum bun! Dar toate astea fără amestecul atotștiutorului de la Palat, răspunderea să fie a antrenorilor și staff-ului.  Un GgB cu o prezență discretă nu ar fi îndepărtat fanii de echipă, nu ar fi creat coaliții anti-steliste de șumudici de tot felul. Iar eventualelor jocuri de culise li s-ar fi dat peste bot cu o prestație solidă pe teren, căreia nu i-ar fi făcut față nici măcar o cooperativă de tip Il Luce…

Așa văd eu lucrurile, fără a avea pretenția că așa și este. Dar mă gândesc și la cum ar fi arătat clasamentul fără rezultatele mincinoase din cel puțin 5-6 meciuri dominate clar, dar din care n-am scos decât câteva puncte amărâte, după ratări incredibile și goluri primite prostește. Atunci am fi discutat altfel, chiar și în situația existentă azi, cu GgB la pupitru și Reghe executant…

Viitorul ajunge, aprope miraculos, campioană. E și o palmă dată de Gică Hagi celor care nu mai pridideau să-l spurce cum le venea la gură. N-o fi el vreun Pruteanu, dar nu asta i se cere în fotbal. Așa analfabet cum îl tot consideră cei umiliți de rezultatele unei echipe create din nimic, Gică a reușit să facă totul aproape de unul singur, cu bani mult mai puțini decât cei băgați de fin sau de RIN, sau mai știu eu ce investitor cu ifose. Bravo lui!

Nu ne mai rămâne decât să sperăm că bramburiții noștri vor face minimul efort de a câștiga ultimele două meciuri, pentru a elimina posibilitatea oricăror șmenuri canine. Deși, chiar și cu perspectiva UCL în față, nu văd cum am ajunge acolo sub înțeleapta conducere a cuviosului cârmaci din Pipera. Mai e mult până departe…

P.S. Și încă ceva, a propos de ”bv craiova, bv viitorul!” al aceluiași prieten pomenit la început. Ce-ar mai fi vuit media și internetul dacă GgB ar fi dat un ordin asemănător înaintea ultimei etape din sezonul regulat, iar brava haită din Groapă ar fi luptat acum pentru locul 7…

Andrei Sava

Preluare de pe blogul personal Sam Murray

Image result for CS U Craiova - FC Steaua

Oi

815983-rkx41251-2 cu Dinamo. Nu e prima oară când Steaua pierde prostește un meci cu o echipă evident inferioară. Dar, vai, ne-am obișnuit. Ăștia ni-s jucătorii, ăsta ne e antrenorul.

Nu pot să nu fac o paralelă între sezonul regulat și acest play-off. După primele 15 etape, în care n-a jucat prea grozav, Steaua obținuse 10 victorii, 3 remize și doar 2 înfrângeri. Sezonul l-a terminat gâfâind,  3 victorii, 5 remize și 3 înfrângeri, ajungând pe locul 2, la 4 puncte de Viitorul. Turul play-offului a adus 4 victorii și o înfrângere (taman cu Viitorul, meci ce trebuia neapărat câștigat… ), dar în retur abia am scos 2 remize și înfrângerea jenantă de aseară… Așa că, în locul unui parcurs în pas de marș spre cel de-al 27-lea titlu, ne găsim în penibila situație de a putea ajunge chiar pe locul 3!

816019-rkx4443N-o să mai disec cele întâmplate pe teren, dar mai ales în tribune, sunt amănunte care ar fi putut duce la alt deznodământ. O să se discute destul despre condițiile în care s-a desfășurat partida, despre deciziile mai mult sau mai puțin ciudate ale arbitrilor, despre ratările uriașe ale steliștilor. Ăsta-i fotbalul, doar scorul de pe tabelă  rămâne…

Fiindcă tot am început cu o paralelă, o să termin cu alta. Alibec vs. Nemec. Nu, nu cum au jucat cei doi jucători, ci cum au fost tratate de adversari vârfurile. Alibec a fost luat în primire din prima clipă, ca la Mărășești: ”Pe-aici nu se trece!” Îmbrâncit, bruscat, lovit, orice, numai să nu joace. În schimb, Nemec a fost tratat cu destulă blândețe. Deh, așa-s românii, ospitalieri… Cam asta a fost diferența de mentalitate între cele două echipe. Dinamoviștii au jucat cu încrâncenare, cinic, suplinind cu brio diferența de valoare, steliștii au păcătuit prin aceeași prestație moale, gafe puerile, ratări incredibile. Și, se știe, ratările se răzbună…

Acum ne-a mai rămas să sperăm în victorie în ultimele două meciuri și în jocul rezultatelor. Or fi în stare bramburiții noștri? Om vedea. Cum e vorba aia? Urma scapă turma. Că doar suntem oi, nu?

Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray

 

Nota RedacțieiReamintim pentru cei care nu-l cunosc pe Andrei Sava. Andrei este un stelist „pur sânge”, membru înregistrat al fcsteaua.ro din 2005, având contribuții editoriale deosebite. Din păcate, de prin 2008, când s-au acutizat luptele dintre grupările de suporteri și în virtual, Andrei Sava a rărit prezența pe site. Sperăm că într-o zi se va intâmpla și concilierea între „fracțiunile beligerante”, iar Andrei Sava va reveni cu opiniile sale și în comentarii pe fcsteaua. Pănă atunci este alături de noi prin articolele preluate de pe blogul său personal, pentru care îi mulțumim.

N.B. Sentința la Apel cu numele Steaua se adresează clubului, nu tuturor românilor! Cât timp nu există o sentință definitivă și irevocabilă în privința numelui vom continua să scriem și FC Steaua București, Steaua etc. în paralel cu FCSB, care este marcă o înregistrată încă din 2008 a echipei care oficial deține palmaresul la fotbal al Stelei din 1947-2017. OFICIAL, conform continuității și palmaresului, FCSB = FC Steaua = Steaua 1961 = ASA 1947. De fapt vom scrie tot timpul STEAUA, atât timp cât palmaresul, recunoscut oficial, este la FCSB. 

Înc-un punct…

0-0A șasea etapă a play-off-ului a mai adăugat un punct distanței dintre leader (Steaua, desigur) și locul 2. Dar jocul nu m-a încântat nici de data asta. Aceeași lipsă de imaginație, aceleași gafe care oferă șanse neașteptate adversarului, aceleași  ratări în situații care pot decide soarta partidei.

Și a mai fost ceva. Ați văzut cum a jucat CFR cu Viitorul și cu Dinamo. Cuminte, fără excese. Nu ca aseară, când, probabil, clujenii și-au depășit recordul de faulturi. Iar atitudinea tolerantă a arbitrului Găman i-a încurajat s-o țină așa tot meciul. Un singur galben, în min.70! Și nu lui Omrani, care a dat mereu la gioale ca pe tăpșanul comunal… Cât o să-l mai vedem cu fluierul în gură pe fratele lui Valerică Găman, cel care a jucat la Craiova, Dinamo și Astra? Că ăsta-l întrece până și pe Avram cel Mic…

Cu Găman sau fără el, meciul trebuia câștigat. Numai că Alibec și ai lui nu păreau conștienți de asta. Joc lent, temător, parcă timorați de inrările la rupere ale ”mândriei Arghialului”. S-au dus vremurile în care blândul și elegantul nea Imi își mâna la luptă băieții cu îndemnul ”Călcați-i pe ochi!” Nu, nu în sensul de a fi o echipă de mardeiași, ci în acela de a-și pune jos adversarul prin joc, prin determinare, prin tehnică, prin… fotbal. Steaua de azi pare o echipă care consideră că simpla prezență pe teren e suficientă pentru a mai adăuga trei puncte la zestre. Și nu-i așa… Degeaba a adunat GgB un lot din jucătorii considerați a fi cei mai buni din Ligă. Fotbalul nu-i aritmetică, valoarea lotului se dovedește adesea mai mică decat cea reieșită prin simpla însumare a valorii de piață a fiecărui jucător.  Degeaba talent, dacă nu-i sprijinit de efortul necesar, de acea 99% transpirație pomenită de Edison.

Atât despre un meci aspru, dar prea puțin atrăgător, terminat cu un 0-0 fad. Să ne gândim la finala de luni. Că n-o să fie deloc un meci ușor…

Andrei Sava

Un pas mic pentru Steaua, un pas uriaș spre al 27-lea…

3-0 cu echipa lui  Ninel… O victorie la un scor umilitor pentru atât de guralivul Cimpanzeu Roz. Cadoul perfect pentru aniversarea celor 33 de ani ai lui Săpunaru. Al treilea gol a fost cireașa de pe tort. Dar…

Dar să nu ne amăgim, Steaua a avut jocuri mult mai bune în care abia a învins, sau a obținut doar o remiză, ba chiar a și pierdut. Desigur, mutările pe care Reghe a fost obligat să le facă din cauza indisponibilităților, formula inedită de echipă, pot justifica oarecum inconsistența jocului, dar, sincer, mă așteptam la mai mult. Dar ăsta-i fotbalul, scorul e cel de pe tabelă și în palmares rămâne acest 3-0 care sună grozav, nu?

Numai că nu e cazul să ne despuiem la bustul gol și să facem concurență coregrafilor din Groapă. Mai e mult până departe și, chiar dacă titlul e atât de aproape, mă gândesc la ce-o să fie după… E clar, cu așa echipă și așa joc nu avem nicio șansă în Liga Campionilor, ba nici în Europa League n-o să ne fie deloc ușor. Iar dacă GgB va continua să creadă că este cel mai mare specialist în fotbal, impunând jucători pe care speră să câștige zeci de milioane și stabilind cine și cum joacă, îmi revine tradiționalul pesimism. Am spus-o și o repet: patronul să se rezume la a asigura finanțarea echipei (și aici, îmi place sau nu, îi recunosc meritul de a fi cel mai larg la pungă…), la asigurarea condițiilor optime pentru desfășurarea activității și la a lăsa specialiștii să vadă de treaba din teren. Cu condiții clare, cu obiective de performanță, cu responsabilizarea staffului. Cine-i bun… continuă. Cine nu… mulțumim, la revedere, drum bun!

Despre meciul de aseară nu vreau decât să remarc ambiția cu care au jucat majoritatea jucătorilor, ceea ce a mai dres din suita de gafe și de pase greșite,  a mai cârpit nesincronizările evidente din apărare, evoluția confuză a liniei de mijloc. Eroii meciului au fost, desigur, Alibec și Niță. Primului nu-i trebuie mult ca să ajungă acolo unde îi e ținta: poarta adversă, iar cel de-al doilea continuă să aibă intervenții providențiale în momentele cele mai dificile. Îi mai remarc pe Pleașcă și pe Momčilović, chiar dacă au mai zbârcit-o pe ici, pe colo, pe Moke, nevoit să joace pe alt post decât cel cu care era obișnuit. Și cei trei foști astrali – Enache, De Amorim și Boldrin au muncit mult, dar atât. Aștept în continuare explozia lui Tănase, parcă prea fragil, prea temător.

Una peste alta, un meci modest împotriva unei echipe care a jucat cu multă ambiție, neezitând să recurgă la durități. Dar steliștii simt că titlul e aproape și parcă a dispărut lehamitea-n joc pe care am remarcat-o în atâtea meciuri de până acum.  Dinamo și Craiova se remarcă printr-un joc agresiv, dur, la rupere, nici Astra și CFR nu sunt mielușei, iar singurul răspuns la asta e o ripostă pe măsură: joc solid, aspru, fără teamă. Doar suntem… FCSB  și  Facem Ce Stim: Batem!

P.S. Delicioși micuții steliști în treninguri portocalii…

Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray

Nota Redacției: Reamintim pentru cei care nu-l cunosc pe Andrei Sava. Andrei este un stelist „pur sânge”, membru înregistrat al fcsteaua.ro din 2005, având contribuții editoriale deosebite. Din păcate, de prin 2008, când s-au acutizat luptele dintre grupările de suporteri și în virtual, Andrei Sava a rărit prezența pe site. Sperăm că într-o zi se va intâmpla și concilierea între „fracțiunile beligerante”, iar Andrei Sava va reveni cu opiniile sale și în comentarii pe fcsteaua. Pănă atunci este alături de noi prin articolele preluate de pe blogul său personal, pentru care îi mulțumim.

FCSB-FCD1948B 2-1

Cu câte am pe cap, nici nu mi-a mai venit să scriu ceva, mai ales pe teme sportive. Păi, ce naiba să scriu? Despre meciul cu Danemarca, imagine elocventă a halului de nivel la care a ajuns Naționala? Despre înfrângerea Simonei, după ce mă entuziasmase cu senzaționala revenire din meciul precedent? Despre mizeria asta de război fratricid între CSA și actuala FCSB? Mai bine nu, sunt lucruri mai frumoase în viața asta. A venit primăvara, bre, ia uitați-vă ce frumușață ne-ncântă ochii și sufletul…

Dar meciul cu Dinamo nu puteam să-l pierd, nu? Ei, bine, dacă până acum m-am așteptat la victorii în meciurile cu Dinamo și am asistat la surprinzătoare remize sau înfrângeri, acum a fost prima oară când m-am temut de ce urma să fie. De ce? Păi, după ce că apărarea standard a gafat mereu până acum, ceea ce ne-a vămuit serios punctajul, uite că în seara asta am văzut un cuplu inedit de fundași centrali – Pintilii și Moké – care aveau să se opună înaltului și puternicului Nemec. Și de ce mi-a fost frică n-am scăpat… Am bănuit că Pintilii va juca așa cum știe el, ca un mijlocaș de luptă. A recuperat extraordinar, dar a fost dominat la duelurile aeriene și a fost tentat adesea să pornească la atac, lăsând o gaură ușor de exploatat de contraatacurile celor de la FC Dinamo 1948 (că nici ei nu sunt Dinamo ăia ai MAI, nu?). Și așa au apărut ocaziile adversarilor. Deja obișnuitele gafe ale steliștilor puteau să ne întristeze – s-au ratat câteva faze ce puteau însemna desprinderea, s-au oferit șanse dinamoviștilor ce puteau egala sau, de ce nu, învinge… Nu pot să nu amintesc de ajutorul primit de haită din partea acestui arbitru ce mai bine s-ar apuca de altceva. Kovács ăsta e o catastrofă!

Dar, totu-i bine când se termină cu bine: o victorie muncită, cu două goluri frumoase și… suntem acolo, sus. Am considerat că primele patru etape sunt decisive, o serie de patru victorii ar fi clarificat totul. A venit neașteptatul eșec cu Viitorul și treaba s-a complicat. Urmează meciul cu echipa lui Ninel, aparent mai ușor. Dar va fi greu de tot. Nu de alta, dar cine va juca în centrul apărării? Tamaș (să nu uităm, eliminat eronat!) îmi pare că mai are o etapă de suspendare și tot nu va juca, Bălașa e accidentat, Pintilii a luat roșu (cam prostește, dar n-ar fi prima oară) și va lipsi. Ce va face Reghe? Va juca cu Moké-Momčilović? Sau vom revedea iar extravaganța cu Tudorie fundaș central? Deh, mă știți că-s pesimist, dar… gata! Unica variantă acceptată: victoria. Și tot așa, spre un nou titlu!

P.S.

808057-ale2933Dacă nu merge cu fotbalul, nu-i bai!

Avem coregrafie, suntem campioni la dat în stambă.

DOAR DINAMO… BUCURICĂ!

 

Andrei Sava

Preluare de pe blogul personal sammuray

Omenia, bat-o vina

Iată că după o săptămână în care presa a bătut monedă pe presupusa farsă ce urma să aibă loc la Ovidiu, ațâțând lătratul și croncănitul mama-omidelor mereu prezente la datorie când e vorba de Steaua, ”rejele blatist” și ”ciobanul” n-au îndreptățit așteptările… Sau o fi fost iarăși… omenie? Bieții forumiști cârcotași or găsi ei explicație și la asta, desigur.

Viitorul a învins clar, cu 3-1, o echipă proaspăt cocoțată în fotoliul de leader. Tamaș i-a pus o nouă piedică (a câta?) tocmai când părea că vom asista la o nouă victorie stelistă în neîntreruptul șir. Apărarea, inclusiv de atâtea ori eroul Niță, a gafat decisiv, mijlocul s-a zbătut ineficient atât în faza de apărare, cât mai ales în cea de atac, iar Alibec a părut împiedicat în fața echipei unde făcuse primii pași spre afirmare. Ambiția și determinarea din meciul cu CFR au lipsit aproape total, deși aș fi nedrept dacă nu aș recunoaște că au fost și momente bune în jocul băieților lui Reghecampf. Sclipirile au fost, totuși, insuficiente, s-au ratat ocazii mari exact când în momente care ar fi putut influența decisiv soarta meciului. Dar, deh, norocul pare să se fi cantonat prin alte locuri…

Chiar dacă puștii lui Hagi au jucat bine (felicitări, Gică, pentru tot ceea ce faci acolo – academie, stadion, prestații de calitate) având câțiva jucători cărora le prevăd o carieră frumoasă (dar, să nu ne grăbim, că știți cum e fotbalistul român…), steliștii i-au ajutat din plin să revină pe primul loc. De altfel, meciul mi-a reamintit ultima partidă cu Dinamo, pierdută tot pe mâna noastră, gafele abundând și acolo. S-au auzit din nou îndemnuri adresate de tribune lui Reghe, e foarte probabil să vedem un nou antrenor din vară, dar nu Reghe e cel care se-mpiedică-n minge, ori dă pe lângă ea, ori crede că poarta are dimensiunile 10×30 metri… Principalii vinovați sunt bramburiștii care ne-au exasperat de atâtea ori și tare mi-e teamă că i se pune iar pata lui GgB și vedem altă remaniere masivă, cu riscurile de rigoare.

Urmează meciul cu Dinamo. E timpul revanșei, seria de meciuri fără victorie trebuie întreruptă. Numai că… Numai că apărarea, și așa nesigură, va trebui să fie o improvizație, atâta timp cât Tamaș va fi suspendat atât la acest meci, cât și la următorul, dacă nu mai mult. Nu știu dacă, în urma cartonașelor primite aseară, nu vor lipsi și alți jucători. Să vedem ce-o mai ieși…

Andrei Sava

Debut reușit. „Ce extravaganta, Steaua pe primul loc”

Debut reușit

Steaua a început play-off-ul cu cel mai puternic adversar. E părerea mea, s-ar putea să nu fiți de acord cu ea, dar CFR mi s-a părut cea mai periculoasă dintre echipele întâlnite până acum. Clujenii joacă fotbal, n-au frică de adversar, au o apărare solidă, jucători rapizi, puternici, unii chiar pricepuți cu bășica (interesant acest Păun…). Aseară au jucat de la egal la egal cu băieții lui Reghe și, cu puțin noroc, ar fi putut obține un egal sau, de ce nu, o victorie, ca în tur. Dacă ne amintim de retur, meciul de la Cluj a fost dominat destul de categoric de Steaua, numai că n-a fost să fie. Dar, na, mai avem și noi noroc câteodată… Și, știți, norocul și-l face omul cu mâna (sau, în cazul ăsta, cu piciorul…) lui. Iar Reghe putea să zică iar, ca după meciul de coșmar cu ASA, ”Astăzi am arătat bine, și fizic, și ca joc”, și de data asta i-aș fi dat dreptate…
Oamenii meciului? Niță, Ovidiu Popescu și… ”Gunoieré”, care le-a dat-o scurt la gioale coregrafilor, care-i preziceau eșecul.

După meci, am văzut un GgB euforic, pus pe glume, ironii. I-o fi ajuns și lui seria neagră de după etapa a 15-a. A citat din alt comic vestit, Borcea, știți, aia cu ”lăsați-ne să ne pregătim…”. Am zâmbit și eu nițel, dar m-a cam luat cu frig gândindu-mă ce-a urmat pentru haită după zicerea ce-a intrat în folclor. Dar nu-mi fac probleme: suntem Steaua, nu Dinamo. Și e timpul să le-o arătăm. Să-i păcălim de 1 aprilie, că așa-i tradiția…

Oricum, după cum joacă, CFR poate fi un ajutor nesperat în tentativa de a cuceri al 27-lea titlu. Numai că, împotriva unor adversari neimportanți (pentru că doar Steaua contează pentru oricare echipă din campionatul nostru) s-ar putea ca jucătorii lui Miriuță să-și piardă cheful, ambiția de a se clasa pe locul 3… Așa că singura soluție pentru steliști e să uite de lehamitea care i-a cuprins în retur și să joace măcar ca aseară. Următoarele trei etape pot fi hotărâtoare, o eventuală triplă victorioasă i-ar lămuri pe ceilalți cine-i șeful. E greu? Păi, ați uitat ce-a zis optimistul? ”Ba se poate!”

Andrei Sava


„Ce extravaganta, Steaua pe primul loc”

Mi se pare amuzant cum ajunsese o extravaganta sa indici Steaua drept favorita la titlu. Am fost intrebat si inainte de playoff de diverse persoane cine cred ca va castiga campionatul si ma amuza sa vad cat de contrariati erau interlocutorii cand rosteam numele echipei lui Reghecampf.

Chiar si cu optimistul incurabil Becali a trebuit sa fac pariu in emisiune ca Steaua va castiga campionatul, patronul echipei pierzandu-si increderea in jucatorii sai.

Sigur ca si Steaua are slabiciunile ei. Problema pentru adversari este ca si „slabiciunile” au inceput sa joace decent, asa  cum s-a intamplat aseara cu Tanase, Balasa, Gnohere, Boldrin sau Enache, ca sa insir cateva din slabiciunile consacrate de la Steaua. Chiar si „slabiciunea” lui Reghecampf pentru mutat piese in diverse pozitii s-a estompat si lucrurile au mers bine pentru echipa. Enache n-a mai fost extrema, nici mijlocas central ca in traducerea si adaptarea dupa fita lui Guardiola cu Zabaleta. Tamas a fost lasat sa joace unde a demonstrat in cariera lui ca e un mare fotbalist, in centrul defensivei. Lui Balasa i s-a gasit, de asemenea, locul, ca fundas lateral fiind de liga a doua nu doar in Italia, ci si in Romania. Iar Ovidiu Popescu trebuie lasat sa joace ceea ce este, un optar mai bun si decat ce ia in acest moment Daum la nationala pe aceasta pozitie.

Playoff-ul aduce adevarata Steaua

Am spus pe sport.ro dupa catastrofa cu Dinamo ca acel meci nu este totusi foarte relevant pentru potentialul Stelei. Jakolis, care nu a fost atunci titular, ramane foarte important pentru Steaua. Iar apasarea psihologica de dupa ce se intamplase in prima mansa a semifinalei cu Dinamo nu mai exista la aceste partide de debut in playoff.

Sigur ca au existat in acest meci cu CFR momente de cumpana. Insa, la patrunderea lui Omrani, Nita a aratat inca o data ce nedreptate ii face neamtul de la nationala care prefera sa convoace un convalescent de prin strainataturi in locul celui mai bun portar din Liga 1. Iar la marea sansa de gol batjocorita de infoiatul in pene Paun exista contraexemplul ratarii lui Tanase, infinit mai greu de realizat decat o prozaica impingere a mingii in poarta la acea faza.

Democratia acestui playoff

CFR Cluj este o echipa frumoasa, dar a simtit si ea ca si in primul meci din acest an cu Steaua a scapat de infrangere chiar in Gruia in primul rand datorita prostiei lui Alibec de a incasa doua galbene rapid in meci. Acel joc bun facut de Steaua la Cluj ramanea punctul de referinta pentru jucatorii lui Reghecampf in acest inceput de playoff. Din acea partida trebuia echipa lui Reghe sa-si traga inspiratia pentru un nou inceput. Si a facut-o.

Am asistat la meciul care a confirmat ca Steaua ramane favorita la titlu. Nu „marea favorita”, totusi democratia e raspandita mai mult ca niciodata la varful clasamentului, nu mai avem un tiran sau doi care sa terorizeze competitia. A fost, de asemenea, meciul care i-a facut pe cei de la CFR Cluj sa scoata titlul de campioni din discursul lor. Dar nu m-as grabi, CFR are reperul sau de la care se poate inspira pentru un restart, victoria recenta cu Viitorul.

Mihai Mironică, sport.ro


Petarde All In

Nota Redacției: Colajul cu care ne-am permis să prefațăm articolul lui Andrei Sava, nu e râs. E de plâns!

Petarde

fear-despair-ron1Am făcut greșeala să mă uit la meciul de aseară. Nu știu de ce, dar aveam impresia că am putea obține un rezultat bun. Și ați văzut ce a ieșit… 0-3 e un scor de neprezentare, așa că o să consider că meciul nu s-a disputat. De altfel, bambiliciul pe care ni l-au oferit ”tricolorii” nici nu merită comentat. Ne-au chinuit mai rău decât pronunția numelor poloneze pe crainici…

Dar nu pot să nu remarc prezența ”adevăraților”, care iar s-au dat în stambă. Coregrafi zgomotoși, ei au simțit nevoia să devină vedetele serii. Sau, poate, s-au săturat de jocul panaramelor de pe teren și s-au gândit să-i lase să joace cu danezii cu tribunele goale… Cert este că vajnicii suporteri (știți, ăia care se bat cu cărămida-n piept că ei nu sunt ”cetățeni”) au fost dominați de ”adevărații” alb-roșii (bre, o fi ceva cu combinația asta de culori, că parcă… dă aripi…), chit că erau de 11 ori mai puțini. Așa că au făcut ce se pricep ei mai bine: au dat cu petarde, de parcă n-ar fi fost de ajuns cele 11 de pe teren…

9606395-robert-lewandowski-900-552Ținta lor: balaurul Lewandowski. Da` te pui cu șleahticul? A căzut, s-a ridicat, s-a clătinat, și, după ce a răcnit ”Jeszcze Polska nie zginęła” (adică ”Polonia n-a pierit încă”, primele cuvinte ale imnului polonez) a zburdat pe lângă jaloanele galbene și iar ne-a întristat. Ba ne-a mai amărât și-n final, când a transformat lejer un penalty…
Da` să știți că nu numai Polska. Bre, Jeszcze Rapid nie zginęła , cum au afișat mândri, printre torțe și bombardele, o mână de fani ai AFC Rapid, sau Mișcarea CFR, sau naiba știe ce alt rapid din cartierul ăla… știți voi. Erau peste 4000, mi-a comunicat Roberta Anastase, după ce i-a numărat fără să roșească… Acu`, pe bune, înțeleg să fi aruncat petardele alea-n Burleanu, În Daum, în fecesebiștii din teren, da` ce-au avut cu Lewandowski?

rapid-nu-moare

Și, cireașa de pe tort, după meci, în metrou, adevărații de la Sud au dat de niște dujmani purtători de alb-roșu local, drept care s-a încins o păruială de antrenament înaintea meciului de pe 30 noiembrie, de fapt, după cum probabil mi se va preciza, o imitație, un știft: FCSB – FCD 1948 B. Bine că terminaseră stocul de pirotehnice…

Așa că, ce să mai zicem? Lăsăm naibii gândul calificării, că poate dăm de Alemania și ne iau nemții Stefanelli (!) și Khedira(!!) drept San Marino. Ne întoarcem la biata noastră ligă, la meschinele burzuluieli ale lui Falconetti, Mulțetti sau Șumudetti, la aroganțele lui GgBetti (cum, bre, să piardă Trump așa partener?…) și la hazliile îmbățoșări ale oltenilor și RIN-enilor, visând la tricourile de campioni… Și, chiar, mai are vreo importanță că la vară vom bifa al 27-lea titlu?

Andrei Sava
Preluare de pe blogul Sam Murray

P.S. de la Redacție
Tricolorii au ajuns personaje de desene animate, parodiați de cei de la canalul JustCartoons sub titlul ”Nu vă puneți cu Lewandovski”. Realizatorii filmulețului prezintă momentele cheie ale partidei dintre România și Polonia.

Filmulețul începe cu doi tricolori care stau lângă starul polonez, la marginea careului de 16 metri, și îl invită pe Grosicki să treacă pe lângă ei. Faza următoare îl arată pe Lewandowski doborât de petardă, după care acesta se ridică nervos și, cu mingea la picior, se duce spre poarta echipei naționale, în timp ce jucătorii lui Daum fugeau speriați de el, și înscrie. Ultima ”scenetă” il arată pe un jucător român care trage de polonez, dar nu reușește să-l oprească.