Category Archives: Il Soldatino

Operațiunea PIN – FCSB

d2bc3

Tot ceea ce se întâmplă astăzi în confruntarea dintre CSA și FCSB este atât de tipic pentru noi, românii, scoțând la iveală toate bubele ce mustesc în mediul nostru social în care, mândri de descendența noastră aproape divină – via Zamolxe, nu-i așa?, reușim să ne afirmăm principiile cu emfază, călcându-le zilnic atunci când vine vorba de faptă.

În orice confruntare dintre adevăr și minciună există un moment de cumpănă. Este acel interval în care aparent nimic nu se mai poate întâmpla, deși adevărul a fost spus și ar trebui să producă ceva efecte reparatorii, este zona în care indignarea setosului de dreptate atinge cotele cele mai înalte în timp ce impostorul râde sfidător, afișând o siguranță de fațadă. De câte ori nu am văzut acest episod în aproape treizeci de ani ce s-au scurs după Revoluție? „Nu mi-e teamă, am încredere în justiție”. „Nu am făcut nimic, nu mi se va întâmpla nimic, sunt curat”. Aceasta este esența declarațiilor date de oameni ce au mers ulterior în pușcărie pentru furt și corupție!!!

Dacă vreți o exemplificare suplimentară, vorbim despre intervalul în care Condrea Dan îți râde în față sugerând că ești nebun atunci când te legi de produsele Hexi Pharma, este zâmbetul sfidător al lui Liviu și „ba mă-ta” ascuns de îndemnul Iepuroiului „altă întrebare”, în timp ce noua Românie se pregătea să le f…rece un șut în cur pentru a-i expedia într-o pubelă a istoriei pe cei doi smecherași.

19 decembrie 2016. Am scris în grabă articolul „Suporterii Stelei fac diferența”. Talpan înregistrase o nouă victorie împotriva clubului condus de infractori, iar speranțele mele de a avea ocazia să îmbrac iarăși haina de suporter al echipei Steaua București, recăpătau un sens. Ca în multe atâtea cazuri când vine vorba de Steaua, în redactarea textului am pus în funcțiune doar unele procese interne situate mai degrabă în zona sufletească, văduvind interesul pentru formă și corectitudine a textului. Departamentul de corectură nu funcționează, mai ales la orele târzii ale nopții, atunci când scrii pe blogul personal, iar când nostalgia și dorința de a face ceva te împresoară, nu este loc de rațiune. Până la urmă a ieșit acea dulcegărie suporterească a cărei unică valoare era aceea că ascundea dorința noastră, a celor simpli, de a avea un club curat, una care facea trimitere și la un fotbal de același tip și poate la o societate însănătoșită.

A doua zi, șoc!!! Păstrez această remarcă smintitoare tocmai pentru a mă alinia vremurilor modelate sub influența celor ce roiesc în jurul….antenelor de tot felul. Ceva se întâmplase! Un articol „normal” postat pe blogul subsemnatului poate strânge un număr de 10 -20 de vizitatori, adevărat este de pe toate continentele, existând probabil români de prin SUA care se mai și plictisesc. Unul în sfera asistenței sociale care ar strânge 50 de vizitatori este un articol semnificativ, fiind vorba de un rezultat excelent. WordPress-ul are marele talent de a nu te conecta motoarelor de căutare în cazul în care nu plătești pentru găzduire, rămâi la mâna amicilor care te-ar putea citi și promova prin intermediul Facebook-ului. Un meci al Stelei în campionat poate aduce cam 120 de vizitatori, mai ales dacă la mijloc a fost vorba de o victorie. Ei bine, a doua zi, în jurul prânzului, blogul meu era cocoșat de cei peste 1,500 de vizitatori unici. Și numărul creștea! L-am sunat pe Alex, Piece of Mind pentru cei care citeau cândva articolele noastre pe fcsteaua.ro. „Omule, ceva s-a întâmplat” i-am spus atunci. A urmat o (nouă) discuție lungă despre șansele noastre de a avea un club curat, una obișnuită aș zice, după care am finalizat coversația.

După aceea am revenit în fața computerului. Spre seară aveam 3,500 de vizitatori și numărul creștea neîncetat! Dincolo de faptul că, cel mai sigur, un intermediar, probabil fcsteaua.ro, preluase articolul și-l promovase mai departe, mesajul atinsese o coardă sensibilă. Suporterii Stelei aflați în așteptare, voiau reacții în urma victoriilor lui Talpan. 5048 a fost numărul total, record absolut pentru subsemnatul!

Revenind în prezent, traversăm așadar acel interval în care, oamenii au nevoie să se obișnuiască cu realitatea. În cazul Stelei, dificultatea situației nu ține de poziționarea adevărului ci de incapacitatea instituțiilor și mai ales, a oamenilor, de a-l accepta. Mai mult, nu suntem obișnuiți să respectăm legea, fapt dovedit și de încăpățânarea reporterilor și gazetarilor de a renunța la a mai face asociere între Becali și Steaua.

Îmi permit să fac o foarte scurtă trecere în revistă a celor implicați. Pe de o parte avem conducerea CSA care SE TEME. Oameni numiți pe funcții de alți oameni (cărora le sunt datori), indivizi pentru care reflectoarele ce li s-au pus pe chipuri reprezintă prea mult, o contradicție pentru viața îndestulătoare care le umflă burțile de la o zi la alta. Niște burtoși, amatori de viață ușoară, oameni mici care s-au trezit cu o comoară de aur în curte în timp ce ei trăiau doar din peștele pe care-l prindeau cu crâsnicul…de la Buget. În primul rând, cei din conducerea CSA nu știu ce să facă cu această echipă, deși soluții ar fi. Dacă ar avea o viziune, ar trage aer în piept și ar realiza că finanțarea echipei poate fi realizată cu inteligență, astfel încât rolul MApN să fie onorific.

În al doilea rând, acei oameni se tem că tovarăși „de arme” ar putea avea de suferit în cazul în care se va răscoli rahatul în continuare, Steaua ajungând la Becali prin acte de corupție. În acest sens aduc un argument forte: modul în care s-a realizat tranzacția cu terenuri, se pare că oamenii au uitat de acest episod, judecătorii având o poziție clară și în acel caz.

Apoi există situația aparent fără de ieșire pentru FRF. Sprijinit politic pentru a-i lua locul lui Mircea Sandu, Răzvan Burleanu nu are capacitatea de a găsi o soluție deoarece nici protectorii săi nu au o soluție, rahatul fiind prea mare, iar suporterii Stelei prea mulți. În primul rând ar însemna să admită că a fost autorul unor ilegalități, acceptând ca FCSB să participe la competițiile interne și internaționale. Apoi ar trebui să admită că nici forul pe care-l conduce nu prea ar îndeplini toate condițiile prevăzute de lege pentru a-și desfășura activitatea. Dacă ar fi după Burleanu, i-ar trage un șut în dos lui Becali și FCSB-ului, doar că acest fapt ar însemna să recunoască că este un incompetent. Pe această stare de fapt George Becali, cocoțat pe același munte de prostie și de mârlănie, trage din toate pozițiile în Talpan. Atenție – un dovedit infractor îl terfelește pe un militar al Armatei Române, beneficiind de sprijinul ziarelor și televiziunilor, militarul neavând posibilitatea de a se apăra. Tipic pentru țara noastră, tipic pentru eroisul lui Becali, nu-i așa? Și nimeni nu intervine, nimeni nu face nimic!!! Este fix perioada de relativ echilibru la care făceam trimitere în deschiderea acestui text, în care singura trăire este indignarea.

Ajungem și la suporteri. Ei bine, în această zonă se produce maxima impostură. În primul rând există simpatizanții George Becali. Cu aceștia nu am vreo problemă! L-au prins doar pe Becali, au asociat numele lui cu Steaua, din punctul meu de vedere ei nu greșesc cu nimic. Pentru ei nu pot decât să simt o formă milă, le voi spune cu ocazia unui viitor articol de ce. Dar mai există suporteri vechi ai echipei care au văzut cum numele Steaua a fost mânjit ani la rând, au deplâns situația în care a ajuns echipa, dar care acum o țin langa cu FCSB-ul lui Becali. Unii au participat la marșurile de protest anti-Becali, chiar au și luat cuvântul în timpul acestor acțiuni de protest (cât fariseism!), au cântat în tribune „pleacă din Ghencea!”, ba chiar admit și acum că Becali „a făcut mult rău echipei”. Rezultatul? Ei țin cu Becali, FCSB este Steaua.

O singură explicație am pentru această situație: palmaresul. Acești oameni țin mai degrabă să știe că au mai multe titluri decât Dinamo chiar dacă de ani de zile galeria lui Dinamo face instrucție cu suporterii FCSB-ului, tocmai pentru că FCSB nu mai reprezintă demult Steaua București. Acești oameni iubesc mai degrabă victoriile, rezultatele și nu pe Steaua. Face Becali blaturi? Nu-i nimic, avem un nou titlu de campioni. Se afundă FCSB în tot mai multe scandaluri? Nu-i nimic, am mai pus o Cupă a României și încă o participare (rușinoasă) în Uefa Champions League. Ar mai fi și o altă explicație, cea referitoare la organul moral (expresia-i aparține lui Cristian Tudor Popescu, fiind folosită pentru alt context) dar cred că ambele vin la pachet.

În final nu pot să omit presa „de sport”. Nu voi aloca prea multă energie acestui subiect deoarece este tardiv. Realitatea e simplă: în mare măsură acest organism s-a așezat încă de la începutul conflictului în spatele lui George Becali și a FCSB, mici excepții făcând Prosport în ediția sa online. Partea și mai rea este legată de faptul că Becali este ajutat să-și distribuie veninul în timp ce Talpan este tratat cu sarcasm, la mica publicitate. Semnificativ pentru noi trebuie să fie faptul că, în ciuda unui mitantism (fără substanță din ce vedem astăzi) pentru respectarea legilor și a Justiției, cu greu s-a înțeles necesitatea de a se respecta faptul că instanțele de judecată au decis că FCSB NU ESTE Steaua București. Dar noi ne dorim un stat de drept și justiție, nu-i așa?. În final, nu pot să nu remarc modul gingaș prin care GSp o dă cotită ca la Ploiești, renunțând în ultima vreme în a-l mai ține în brațe pe George Becali și lăsând loc și articolelor în care CSA este tratat cu respect. Probabil se pregătește ceva sau poate că Becali nu mai este atât de darnic.

Cătălin Asăvoiaiei (Il Soldaino)
APRILIE 22, 2017
Preluare de la blogul personal asavoaeicatalin

Nota Redacției: 

  1. Articolul de care vorbește Cătălin, “Suporterii Stelei fac diferența(link), a fost publicat de subsemnatul pe fcsteaua.ro cu un link spre blogul lui. De aici și fluxul mare de vizitatori care l-a surprins.
  2. Catălin Asăvoaiei, cunoscut userilor fcsteaua.ro ca Il Soldatino, este membru al site-ului din 2006 și a fost unul din redactorii redutabili ai acestui site. Din păcate pentru site și el s-a retras prin 2012. Însă de fiecare dată când a scris pe blogul său despre Steaua, articolul a fost preluat și pe site-ul nostru. Exact ca în cazul lui Andrei Sava.

Articolele mai vechi ale lui publicate direct pe fcsteaua.ro le găsiți aici:Suflet de stelist”.

X Ray

Image result for CS U Craiova - FC Steaua

Suporterii Stelei fac diferența

collage-embleme28.000 de suporteri pe stadionul Steaua care să susțină 11 mânji echipați în tricourile purtate cândva de Voinescu, Savu, Răducanu și Ienei. Toate acestea într-un meci de liga a 4 a. Cum ar arăta?

În trecut s-a spus mereu despre roș-albaștri că au fost ajutați, că suporterii au venit odată cu victoriile. Ei bine, acesta este momentul pentru a se demonstra contrariul. Un club de liga a 4 a care să promoveze în prima și s-o câștige, iată un proiect care va demonstra încă odată ce înseamnă Steaua București.

Din primul moment când am auzit de inițiativa Armatei am fost cu tot sufletul alături de aceasta. Pentru mine, o astfel de transformare, ar fi ca un botez și totodată o exorcizare de o perioadă în care fosta echipa a Armatei Române a fost mânjită cu rahat de către infractori. Mai mult, curajul lui Lăcătuș, nebunia lui, mi-au dat speranță: Fiara trăiește. Mai mult, se bagă într-o nebuloasă din care poate ieși doar învingător sau își va rupe gâtul. Definitiv. Dar așa a fost și la Sevilla, acolo unde gazonul ardea, iar oile ciobanului Jiji nu ar fi avut posibilitatea să pască.

Noua echipă nu va primi din primul moment susținerea tuturor tocmai pentru că „Steaua lui Becali” a devenit mai degrabă a simpatizanților, a iubitorilor de victorii. Deci, într-o primă fază, cei care se grăbeau să-și huiduie favoriții atunci când jucau slab pentru a-și urla bucuria după succese, împânzind rețelele de socializare cu mesaje războinice, se vor plasa în tabăra ANTI CSA. Sunt oameni pentru care demnitatea nu este o valoare, proiectele grele, sacrificiul sunt de neînțeles. E mai ușor cu nea Jiji și odată ce spiritul Stelei a dispărut, ei au devenit șefii, întruchipând profilul robot al suporterului stelist dominant pe Internet.

Le-ar veni greu să se desprindă de câteva titluri câștigate în era Becali, de victoriile cu Sevilla, Chelsea și Ajax Amsterdam. În plus, mulți abia dacă l-au prins pe Lăcătuș jucând, de unde naiba să știe de ce a însemnat această echipă în urmă cu 40 de ani? Colac peste pupăză, cei mai mulți au tatuaj cu George Becali, pe corp sau pe neuroni.

Apoi aceștia vor fi obligați să se repoziționeze, adică vor „înțelege” că și acele succese au venit pe o traiectorie care avea la bază rămășițe ale câștigătoarei Cupei Campionilor Europeni 1986 și a Cupei Cupelor 1987. În traducere, Becali nu a inventat o echipă ci a beneficiat de prostia, lașitatea și duplicitatea unor lucrători din MApN, luând jucători și un brand care aveau alipite vreo 7 milioane de români. Pentru a încheia paranteza, anticipez că mai rău va fi atunci când vor schimba macazul cu toții și acești simpatizanți își vor urla în gura mare dragostea pentru „noua-veche” echipă, afirmând că au susținut-o din primul moment.

Ceea ce nu au înțeles niciodată simpatizanții Stelei, devenită între timp FCSB, a fost incapacitatea proprietarului acesteia de a crea o echipă pentru suporteri, o stare de spirit, o comuniune între ceea ce se întâmplă pe teren și trăirea tribunelor. George Becali s-a comportat mereu ca acel copil oligofren care-și invită prietenii acasă la petrecere dar pe care nu-i lasă să se atingă de nimic, pentru ca apoi să se mire că aceștia îl părăsesc. Vorba lui Boloni, este vorba de acel „întuneric intelectual”. Practic nu și-a asumat rolul celui care unește și inspiră ci a demolatorului de vise.

Apoi, aceiași oameni care astăzi nu înțeleg că aceasta este ultima șansă de a avea o echipă A LOR, nu conștientizează că limitele manageriale ale lui Becali nu au leac, cea esențială fiind imposibilitatea de a construi un proiect care să vizeze altceva decât urâțenia fotbalului oferit, cu mici excepții, în ultimii ani. Ultimul extras de cont demonstrează negru pe alb cum poți să câștigi bani de pe spatele brandului, aruncând la coș un mecanism fotbalistic funcțional și să te întorci în mocirla fotbalului pentru a te face de râs cu Dinamo și Chiajna, după ce Rusescu, Sânmărtean, Chiricheș, Tănase, Latovlevici, Szukala, Gardoș, Chipciu, Keseru și Stanciu au fost vânduți „la timp”.

În încheiere țin să evidențiez virulența reacțiilor celor care se simt amenințați de proiectul CSA Steaua București. Această vehemență, această încrâncenare mi-au întărit credința că acest nou proiect este unul bun. Ei bine, o echipă Steaua având de partea ei suporterii și SPIRITUL pe care l-a avut cândva, nu poate decât să dea fiori. Altfel nu se poate înțelege de ce o biată grupare fotbalistică de liga a 4, care are un manager în persoana lui Lăcătuș și nu a lui Steve Jobs, ar stârni atâta teamă, în timp ce turma de oi din Liga 1 a devenit preferata tuturor, fiind aproape implorată de unii, printre care vechi rivali și gazetari, ca să-și revină. Amin.

Catălin Asăvoaiei (Il Soldaino)
DECEMBRIE 19, 2016 · 10:01 PM
Preluare de la blogul personal asavoaeicatalin

Nota Redacției

Catălin Asăvoaiei, cunoscut userilor fcsteaua.ro ca Il Soldatino, este membru al site-ului din 2006 și a fost unul din redactorii redutabili ai acestui site. Din păcate pentru site și el s-a retras prin 2012. Însă de fiecare dată când a scris pe blogul său despre Steaua, articolul a fost preluat și pe site-ul nostru. Exact ca în cazul lui Andrei.

Articolele lui publicate pe fcsteaua le găsiți aici:Suflet de stelist

Trebuie să remarc că și Cătălin asociază nou anunțata echipă a CSA cu sigla din 1974-1991, nu cu cea din 2014, fostă a FC Steaua.

Toate articolele publicate pe fcsteaua.ro, de autor sau preluări din presă, înclusiv articolele subsemnatului, reprezintă opinia autorilor și nu a site-ului.

X Ray

 

La pescuit în fântână

13487330_1061563123892058_514851055_nRomânia învinsă de Albania la un campionat european de fotbal, sau România învinsă de Albania într-un meci oficial după 70 de ani!!! Ultimul loc în grupă, eliminați, cu albanezii rânjindu-ne de sus de la înălțimea celor două puncte ce ne despart.

Nu este o glumă, este doar o contra performanță care, mă tem, nu ne va trezi la realitate ci ne va împinge ca de obicei în brațele Speranței și a Iluziei. Problema nu este legată de eliminare ci de faptul că nu am jucat fotbal, că nu am marcat nici un gol din acțiune. Bineînțeles că rezultatul este greu digerabil dar, trebuie să recunosc, există o mică părticică în mine care resimte o ușurare. Pur și simplu nu cred că aveam ce să căutăm la această competiție și am o foarte mică satisfacție că buboiul a fost spart și că am fost eliminați în condiții cât de cât decente, deoarece se putea și mai rău.

De-a lungul acestui campionat european de fotbal nu am înțeles în niciun moment de ce se agită conaționalii mei în legătură cu evoluțiile echipei naționale de fotbal. Pur și simplu, comportamentul celor mai mulți, suporteri, gazetari sportivi, comentatori sau foști jucători, a fost acela a unor exaltați, unul ce ar fi fost justificabil doar în raport cu o mare echipă. În nici o secundă nu am sesizat vreo luare de poziție în care să se precizeze și să se accepte faptul că „ăștia suntem”, că nu avem valoare,  și că în realitate fotbalul nostru se află la cel mai jos nivel din toată istoria sa. Noi cei care nu prea meritam să ne calificăm la acest campionat european, dacă e să fim onești și să acceptăm faptul că arbitrul partidei de acasă cu Finlanda nu le-a dat oaspeților un penalty care s-ar fi văzut și de pe munte la scorul de 1-0 pentru nordici, acum aveam așteptări.

Încercam să-mi amintesc când s-a produs o mutație în fotbalul nostru astfel încât să putem emite pretenții și aveam senzația unei călătorii în timp, adică a unei absențe personale pe un anumit interval în care, pare-se s-ar fi produs acel ceva care să transforme fotbalul nostru și implicit pe fotbaliști. Prin intermediul mass mediei se solicitau de la jucătorii noștri sacrificiu, devotament și combativitate, adică de la niște oameni pentru care această calificare la un campionat european a însemnat vârful carierei lor. În plus se analiza jocul atacanților și al mijlocașilor, se cerea înlocuirea unuia cu altul deși erau toți o apă și-un pământ, excluzându-i poate pe Sânmărtean și pe Pintilii. Iordănescu a fost desființat în presa noastră sportivă de parcă generalul ar fi avut la dispoziție super-jucători și doar nepriceperea sa a fost cea care ne-a împiedicat să facem o mare performanță. În realitate, marea vină a lui Iordănescu este aceea că Hagi nu mai are 20 de ani și că, în momentul în care i s-a propus conducerea Naționalei, nu și-a pus un pistol încărcat la tâmplă urlând „mă împușc dacă nu-l numiți pe Mircea Lucescu selecționer”.

Revenind la fotbalul nostru mă întreb cât de mult putem să ne afundăm în penibil, adică să îngropăm mizeria sub preș și să privim în altă direcție decât cea a realității concrete. Cert este faptul că în continuare românii se comportă ca niște lași, promovează și acceptă doar soluțiile cele mai simple. Să plece antrenorul! Doar atât? Ce este mai simplu e ca și făcut, deoarece Iordănescu a fost uns antrenor într-un context de care lumea nu mai vrea să-și amintească. În plus Generalul nu ar fi vrut să continue, anii atârnă greu, momentele sale de glorie sunt oricum scrise apăsat și nu mai pot fi șterse.

Fără îndoială că Iordănescu va pleca, doar că despărțirea lui nu va revigora campionatul românesc. În această seară, în stilu-i cunoscut, după ce a exagerat timp de 90 de minute cu încurajări care-ți făceau greață, în ciuda unei evidențe năucitoare derivată din neputința jucătorilor noștri, comentatorul Costi Mocanu (ProTv) și-a adus aminte de falimentele, insolvențele și mizeria campionatului intern abia în minutul 93 al partidei cu Albania. Câtă fățărnicie și cât de bine simbolizează acest comportament duplicitar atitudinea noastră în raport cu fotbalul. Încercăm s-o facem pe-a suporterii, ne dăm patrioți dar nu construim nimic și spunem lucrurilor pe nume doar atunci când ne facem de râs. Iar lucrurile nu se schimbă, este înlocuit doar antrenorul.

În aceste zile am tot revăzut și ascultat acea înregistrare a „profeției” lui Hagi din anul 1998, atunci când ne-a zis tuturor că „fotbalul nostru se duce de râpă”. Era evident încă de pe atunci că lucrurile stăteau așa, nu se construia nimic, juniorii noștri erau niște talente rătăcite pe drumul eternei Speranțe, nevoiți fiind să-și aducă părinții la meciuri pentru a prinde loc în echipă, arbitrii și Dragomir stabileau cine câștigă campionatul, Pădureanu și Pinalti cine retrogradează, Gigi Becali se lansa cu vâlvă în fotbalul nostru, eclipsându-l și deturnându-l. Realitatea era simplă, nu făcea nimeni nimic dar o înțelegem acum cu toții:  Generația de Aur era un produs exclusiv al Epocii de Aur, în timp ce scandalurile și meciurile strategice din campionatul intern înlocuiseră sistemul comunist fără a mai investi nimic în tineri.

În prezent, paradoxal este și faptul că în acest caz au trecut cu toții de partea lui Hagi, îl citează, deși cei mai mulți erau atunci direct acuzați de Rege. Omul ceruse respect pentru jucători și pentru Echipa Națională și a primit sfidare de parcă am fi avut încă vreo cinci ca el la vârsta junioratului. În ignoranța lor oamenii nu au vrut să accepte că odată cu retragerea acelor jucători se va încheia nu doar o pagină de aur din istoria fotbalului nostru ci se va pune cruce și sistemului care a produs-o. Totodată, prin încheierea acelui ciclu, urma prăbușirea, una care ar fi putut fi limitată dacă S-AR FI FĂCUT CEVA. Iar acum detractorii de atunci îl citează pe Hagi, excluzându-se din ecuație. De atunci încoace nimeni nu a mișcat un deget în fotbalul nostru, unica excepție fiind același Gheorghe Hagi cu a sa academie de fotbal.

Cu siguranță vor urma câteva zile de foc cu declarații, acuzații și critici la adresa antrenorului și jucătorilor echipei reprezentative. Bineînțeles, se va interveni doar la acest nivel. Vor fi puși la colț pentru vina de a nu avea valoare, de a nu fi produse ale unui sistem competitiv, a unei mentalități care să insufle dorința de a câștiga. Nimeni nu-și va propune nimic, nu se va găsi vreun vizionar care să bată cu pumnul în masă și să-i strângă pe toți oamenii din fotbal în jurul unei idei, al unui proiect. După aceea ne vor reîntoarce la Arena Națională cu acoperișul său inert și gazonul ca ogorul, la Șumudică, Becali și Stoica, la chinul tururilor N și Z din cupele europene, așteptând să vedem cu cât va fi vândut Varela și ce jucători liberi de contract va mai aduce Steaua. Iar peste 10-15 ani vom retrăi această seară, poate după un meci cu Luxemburg sau cu Groenlanda, și vom pescui din nou din fântână.

Il Soldatino

via  asavoaeicatalin.wordpress.com