Toate articolele scrise de Azzido

Cat mai aveti de gand sa va bateti joc de Steaua?

Multi vor crede ca aceasta intrebare ii e adresata lui Becali. Sau poate ca e pentru Reghecampf si MM Stoica. Sau chiar pentru lotul de jucatori ai FCSB-ului. Nu e. Aceasta intrebare e pentru toti ceilalti oameni care au ales sa-si bata joc de o hotarare judecatoreasca.

Stim deja decizia in ceea ce priveste numele Steaua. E definitiva, executorie si spune ca echipa ciobanului nu poate folosi acel nume. Asa si trebuie sa fie, din moment ce acea echipa nu e Steaua. Si pot intelege de ce Becali si sleahta lui aleg sa ignore acea decizie. Ei sunt hoti, toti fosti puscariasi. Dar ceilalti? Televiziunile, suporterii, moderatorii, presa? Acestor grupuri de oameni de ce nu le place justitia?

FCSB a fost umilita de Dinamo in cupa. A luat 7 goluri in 2 meciuri, reusind sa marcheze doar de 2 ori. Dar televiziunile, presa, oamenii de fotbal  vorbesc doar despre Steaua. Si toti spun ca echipa noastra a fost umilita, desi ea nu a jucat.

Nu! Nu e asa! FCSB nu e Steaua. Echipa ciobanului nu e Steaua. Daca acesti jurnalisti si oameni de fotbal si-ar face meseriile corect, daca ar fi corecti, ar respecta acea decizie judecatoreasca. Daca ar fi oameni drepti, nu si-ar mai bate joc de echipa noastra.

Si din pacate nu sunt singurii. Din pacate, acestor nenorociti li se alatura altii, chiar mai nenorociti. E vorba despre acei “suporteri stelisti” despre care vorbeste toata presa. Peluza Ros-Albastra isi spun. Au aparut dupa ce, la un meci pe care echipa lor l-a jucat cu Manchester City, s-au imbracat cu totii in culorile lui Dinamo. Si de atunci au tinut-o din umilinta in umilinta.

Intr-un alt meci cu Dinamo, au parasit stadionul inainte de fluierul final, doar pentru ca echipa lor era umilita de caini. Dupa ce echipa lor a pierdut numele, s-au apucat sa injure chiar Steaua. Nimeni nu va uita niciodata cum acei nenorociti s-au apucat sa strige “CSA, m*** CSA!”, desi acel CSA e chiar Steaua Bucuresti, e clubul care a castigat Cupa Campionilor Europeni in 1986. Si aia sunt, cica, stelisti!

La meciul de azi, au afisat un banner pe care au scris: “Poţi înfiinţa zeci de echipe, folosi sute de steme şi mii de culori. Un singur lucru nu poţi schimba, Steaua suntem noi.” Nu, boilor, nu sunteti Steaua! Voi nu aveti nimic in comun cu echipa armatei. Voi mergeti cate 20 pe stadion, pentru a incuraja un cioban. Voi nu v-ati prezentat nici macar la faimosul vostru miting, despre care a scris toata presa. Atunci nu v-ati strans nici macar cati mergeti pe stadion la meciurile echipei voastre infecte!

fcsb nu e steauaSi voi vreti sa spuneti ca sunteti Steaua? Nu, nu sunteti Steaua. Steaua sunt baietii aia care s-au dus azi intre voi, cu un banner pe care scria ca FCSB nu e Steaua.

Astia sunt Steaua, pentru ca ei v-au sfidat la voi acasa. V-au umilit la voi acasa. V-au dat peste bot chiar la voi acasa, iar voi ati fost impotenti. Nu ati avut ce sa le faceti.

Asta inseamna sa fii stelist, sa te duci peste adversar, la el acasa, si sa il umilesti. Dar voi nu stiti ce inseamna sa umilesti un adversar. Pentru ca voi ati trait doar cu umilinte de cand v-ati nascut.

Din pacate, din cauza celor ca voi sufera Steaua. O faceti de rusine si le dati apa la moara ziaristilor, moderatorilor si oamenilor de fotbal care vor si ei sa isi bata joc de cea mai buna echipa de fotbal din istoria fotbalului romanesc.

Dusmanii Stelei exulta in aceste zile. Este vremea lor. Steaua a disparut, nu sunt nevoiti sa lupte impotriva ei, dar au in campionat o echipa pe care o pot umili si despre care pot spune ca e Steaua, chiar daca nu e.

Dar nu e nimic. Noi, stelistii, avem rabdare. Am asteptat atata timp ca sa ne intoarcem pe terenul de fotbal. Si ne-am intors. Mai trebuie sa asteptam inca un pic, ca sa ne intoarcem si in Liga 1. O sa asteptam. Si vai de voi cand vom ajunge din nou acolo sus!

xvii.ro

La pescuit în fântână

13487330_1061563123892058_514851055_nRomânia învinsă de Albania la un campionat european de fotbal, sau România învinsă de Albania într-un meci oficial după 70 de ani!!! Ultimul loc în grupă, eliminați, cu albanezii rânjindu-ne de sus de la înălțimea celor două puncte ce ne despart.

Nu este o glumă, este doar o contra performanță care, mă tem, nu ne va trezi la realitate ci ne va împinge ca de obicei în brațele Speranței și a Iluziei. Problema nu este legată de eliminare ci de faptul că nu am jucat fotbal, că nu am marcat nici un gol din acțiune. Bineînțeles că rezultatul este greu digerabil dar, trebuie să recunosc, există o mică părticică în mine care resimte o ușurare. Pur și simplu nu cred că aveam ce să căutăm la această competiție și am o foarte mică satisfacție că buboiul a fost spart și că am fost eliminați în condiții cât de cât decente, deoarece se putea și mai rău.

De-a lungul acestui campionat european de fotbal nu am înțeles în niciun moment de ce se agită conaționalii mei în legătură cu evoluțiile echipei naționale de fotbal. Pur și simplu, comportamentul celor mai mulți, suporteri, gazetari sportivi, comentatori sau foști jucători, a fost acela a unor exaltați, unul ce ar fi fost justificabil doar în raport cu o mare echipă. În nici o secundă nu am sesizat vreo luare de poziție în care să se precizeze și să se accepte faptul că „ăștia suntem”, că nu avem valoare,  și că în realitate fotbalul nostru se află la cel mai jos nivel din toată istoria sa. Noi cei care nu prea meritam să ne calificăm la acest campionat european, dacă e să fim onești și să acceptăm faptul că arbitrul partidei de acasă cu Finlanda nu le-a dat oaspeților un penalty care s-ar fi văzut și de pe munte la scorul de 1-0 pentru nordici, acum aveam așteptări.

Încercam să-mi amintesc când s-a produs o mutație în fotbalul nostru astfel încât să putem emite pretenții și aveam senzația unei călătorii în timp, adică a unei absențe personale pe un anumit interval în care, pare-se s-ar fi produs acel ceva care să transforme fotbalul nostru și implicit pe fotbaliști. Prin intermediul mass mediei se solicitau de la jucătorii noștri sacrificiu, devotament și combativitate, adică de la niște oameni pentru care această calificare la un campionat european a însemnat vârful carierei lor. În plus se analiza jocul atacanților și al mijlocașilor, se cerea înlocuirea unuia cu altul deși erau toți o apă și-un pământ, excluzându-i poate pe Sânmărtean și pe Pintilii. Iordănescu a fost desființat în presa noastră sportivă de parcă generalul ar fi avut la dispoziție super-jucători și doar nepriceperea sa a fost cea care ne-a împiedicat să facem o mare performanță. În realitate, marea vină a lui Iordănescu este aceea că Hagi nu mai are 20 de ani și că, în momentul în care i s-a propus conducerea Naționalei, nu și-a pus un pistol încărcat la tâmplă urlând „mă împușc dacă nu-l numiți pe Mircea Lucescu selecționer”.

Revenind la fotbalul nostru mă întreb cât de mult putem să ne afundăm în penibil, adică să îngropăm mizeria sub preș și să privim în altă direcție decât cea a realității concrete. Cert este faptul că în continuare românii se comportă ca niște lași, promovează și acceptă doar soluțiile cele mai simple. Să plece antrenorul! Doar atât? Ce este mai simplu e ca și făcut, deoarece Iordănescu a fost uns antrenor într-un context de care lumea nu mai vrea să-și amintească. În plus Generalul nu ar fi vrut să continue, anii atârnă greu, momentele sale de glorie sunt oricum scrise apăsat și nu mai pot fi șterse.

Fără îndoială că Iordănescu va pleca, doar că despărțirea lui nu va revigora campionatul românesc. În această seară, în stilu-i cunoscut, după ce a exagerat timp de 90 de minute cu încurajări care-ți făceau greață, în ciuda unei evidențe năucitoare derivată din neputința jucătorilor noștri, comentatorul Costi Mocanu (ProTv) și-a adus aminte de falimentele, insolvențele și mizeria campionatului intern abia în minutul 93 al partidei cu Albania. Câtă fățărnicie și cât de bine simbolizează acest comportament duplicitar atitudinea noastră în raport cu fotbalul. Încercăm s-o facem pe-a suporterii, ne dăm patrioți dar nu construim nimic și spunem lucrurilor pe nume doar atunci când ne facem de râs. Iar lucrurile nu se schimbă, este înlocuit doar antrenorul.

În aceste zile am tot revăzut și ascultat acea înregistrare a „profeției” lui Hagi din anul 1998, atunci când ne-a zis tuturor că „fotbalul nostru se duce de râpă”. Era evident încă de pe atunci că lucrurile stăteau așa, nu se construia nimic, juniorii noștri erau niște talente rătăcite pe drumul eternei Speranțe, nevoiți fiind să-și aducă părinții la meciuri pentru a prinde loc în echipă, arbitrii și Dragomir stabileau cine câștigă campionatul, Pădureanu și Pinalti cine retrogradează, Gigi Becali se lansa cu vâlvă în fotbalul nostru, eclipsându-l și deturnându-l. Realitatea era simplă, nu făcea nimeni nimic dar o înțelegem acum cu toții:  Generația de Aur era un produs exclusiv al Epocii de Aur, în timp ce scandalurile și meciurile strategice din campionatul intern înlocuiseră sistemul comunist fără a mai investi nimic în tineri.

În prezent, paradoxal este și faptul că în acest caz au trecut cu toții de partea lui Hagi, îl citează, deși cei mai mulți erau atunci direct acuzați de Rege. Omul ceruse respect pentru jucători și pentru Echipa Națională și a primit sfidare de parcă am fi avut încă vreo cinci ca el la vârsta junioratului. În ignoranța lor oamenii nu au vrut să accepte că odată cu retragerea acelor jucători se va încheia nu doar o pagină de aur din istoria fotbalului nostru ci se va pune cruce și sistemului care a produs-o. Totodată, prin încheierea acelui ciclu, urma prăbușirea, una care ar fi putut fi limitată dacă S-AR FI FĂCUT CEVA. Iar acum detractorii de atunci îl citează pe Hagi, excluzându-se din ecuație. De atunci încoace nimeni nu a mișcat un deget în fotbalul nostru, unica excepție fiind același Gheorghe Hagi cu a sa academie de fotbal.

Cu siguranță vor urma câteva zile de foc cu declarații, acuzații și critici la adresa antrenorului și jucătorilor echipei reprezentative. Bineînțeles, se va interveni doar la acest nivel. Vor fi puși la colț pentru vina de a nu avea valoare, de a nu fi produse ale unui sistem competitiv, a unei mentalități care să insufle dorința de a câștiga. Nimeni nu-și va propune nimic, nu se va găsi vreun vizionar care să bată cu pumnul în masă și să-i strângă pe toți oamenii din fotbal în jurul unei idei, al unui proiect. După aceea ne vor reîntoarce la Arena Națională cu acoperișul său inert și gazonul ca ogorul, la Șumudică, Becali și Stoica, la chinul tururilor N și Z din cupele europene, așteptând să vedem cu cât va fi vândut Varela și ce jucători liberi de contract va mai aduce Steaua. Iar peste 10-15 ani vom retrăi această seară, poate după un meci cu Luxemburg sau cu Groenlanda, și vom pescui din nou din fântână.

Il Soldatino

via  asavoaeicatalin.wordpress.com

Egal pentru FCSB și nimic pentru Steaua

Steaua lui Reghe  încheiat la egalitate, scor 1-1, partida din această seară fără a avea vreun șut periculos pe spațiul porții adverse și fără a marca vreun gol. Această concluzie spune totul despre tactica ofensivă gândită de Laurențiu Reghecampf dar și despre forța ofensivei sale. Totodată se remarcă încă odată subțirimea lotului, amatorismul existent în configurarea acestuia, practic vorbind despre o boală grea care tot bântuie FCSB-ul.

În cinci meciuri directe, Dinamo București, o echipă mediocră a campionatului românesc, reușește să nu piardă în fața Stelei. Mai mult, dinamoviștii au câștigat o partidă în acest sezon fiind, pentru prima oară în ultimii ani, pe plus în confruntările directe cu roș-albaștrii.

Cu un lot construit după ureche, o consecință firească a stilului tejghetar impus de Becali și fără a avea un vârf veritabil pe teren până la introducerea lui Tade, un atacant cu o prestație foarte slabă în această seară, roș-albaștrii s-au văzut în dese faze în situația de a plimba mingile de pe o bandă pe alta într-un joc steril ce i-a avantajat pe dinamoviști.

Singurii jucători care au jucat bine în tabăra roș-albastră au fost Popa, Niță și Alin Toșca, o notă bună putând fi acordată și lui Pintilii în ciuda eliminării sale. Stanciu a fost mult sub prestația meciurilor anterioare, Chipciu a stat degeaba în teren încurcându-l în dese rânduri pe Hamroun și fără a avea o sincronizare cu Mumcilovici, un fundaș stânga care și-a arătat limitele în acest meci.

Stancu și Varela au greșit grav la golul egalizator, primul a pierdut mingea ca în curtea școlii într-o zonă în care niciodată nu ai voie să driblezi, mai ales atunci când ești cu fața către propria poartă, iar al doilea s-a poziționat naiv, mai degrabă străduindu-se în a-și lăsa adversarul direct să scape singur cu portarul stelist Niță.

Arbitrul Tudor, supus serios unei presiuni parșive înaintea partidei, fiind acuzat că ar avea o simpatie pentru Steaua, a fluierat orice fază în avantajul dinamoviștilor. Fără a vicia rezultatul se poate afirma faptul că Tudor a avut o prestație răuvoitoare și că tactica dinamovistă și-a făcut efectul.

Așa cum ne-a obișnuit, FCSB-ul lui George Becali este o echipă fără spirit, lipsită de o galerie veritabilă care ar încuraja doar numele și marca Steaua București și nu FCSB, cu un public duplicitar care creditează cuplul MM-Becali în ciuda batjocurii celor față de istoria acestei echipe și față de simbolurile acesteia. Pe fondul zbaterilor cauzate de această lipsă de identitate, de jena existentă la nivelul suporterilor, la meciurile Stelei lipsește acea trăire nebună, acel freamăt al tribunelor care altă dată i-ar fi purtat pe roș albaștri către victorie.

În aceste condiții nu este de mirare că în orice confruntare directă cu echipa Dinamo, suporterii alb-roșilor domină copios fondul sonor. Problemele Stelei vor continua și în ceea ce privește imaginea și relația cu suporterii deoarece mii de suporteri steliști au făcut un pas în spate. Pe bună dreptate, după ce ai prins CCA-ul, pe Voinescu, Iordănescu și apoi anii 80 cu Răducanu, Lacatus, Boloni și Stoica, apoi echipa lui Adi Ilie, a lui Miu, Prodan, Roșu, Panduru, Gâlcă și Militaru, cum naiba să te identifici cu niște oameni care au făcut pușcărie pentru furtișaguri și care acum îți spun că vechea echipă de care te-ai îndrăgostit și tot ce reprezintă aceasta, siglă, marcă, simboluri, nu mai face doi bani?

Acum este timpul ca să apară Becali la rampă. Din nou. Ingenuu, vizionar, strateg, investitor. Aceleași televiziuni care-i pândesc orice gest, același meltean care pune aceeași placă. El va schimba, va da afară, va aduce pentru ca peste un an să ne pună placa ediției 2017 în care-i va da afară pe alții și va aduce jucători de valoare care vor ajunge să valoreze 20 de milioane de euro. O cifră pentru care a făcut o obsesie, probabil un prag psihologic sau unica sumă pe care ar putea-o înțelege. Este un delir pe care l-am tot auzit și văzut de atâtea ori încât nici nu mai avem puterea de a ne scandaliza. Între timp este din ce în ce mai clar că echipa Steaua București nu mai există, iar groparul este văzut ca salvator. Iar problema cea mai mare este că nu se mai poate face nimic pentru Steaua.

 

Il Soldatino

via asavoaeicatalin.wordpress.com

Choli, stelist si dincolo de moarte

Anul incepe trist pentru suflarea stelistsa, Alexandru Giurcut sau Choli, dupa cum il stiam noi, a incetat din viata in cursul zilei de ieri.

Din pacate, mama camaradului nostru nu isi poate permite cheltuielile de inmormantare. Orice ajutor din partea noastra este binevenit.

Astazi, luni 11.01.2016 la ora 18.00 la intrarea in Parcul Tineretului,  vis-a-vis de liceu Sincai, va rog, daca puteti, sa veniti acolo cei care vreti sa ajutati, familia are nevoie in primul rand de bani.

Condoleante familiei!

Echipa fcsteaua.ro.

Comunicat Jan Pavel

Stelisti, sunt sortite esecului toate incercarile de a fi stopati din marsul nostru spre cucerirea fireasca si definitiva a identitatii Stelei. Refuzul CSA, in special al unor conducatori de acolo, de a nu permite mitingul in incinta Templului este strans legat de cardasia cu inamicul nostru numarul “1”, Creditorul-Profitor, George Becali.

Sunt puerile si penibile argumentele si regulamentele ce ne sunt servite cum ca n-ar fi permise mitinguri si intruniri, sa ne amintim ca pe Stadionul Dinamo, tot unitate militara, de ani buni de zile musulmanii au intrunirile lor periodice….suporterii stelisti, tinerii romanii crestinii n-au voie sa se manifeste in locul unde zeci de ani au contribuit la crearea mitului si a legendei care se numeste Steaua Bucuresti!

Intoxicarile si diversiunile din presa cum ca Armata s-ar intelege cu clona fcsb, au fost demontate rapid de un comunicat CSA, club in care noi inca mai credem si cu care speram sa fim parteneri. Pentru asta, noi ii vrem loiali pana la capat, asa cum si noi suntem, s-a vazut la meciul de baschet ce am putut sa facem!

Orice actiune de a impiedica desfasurarea mitingului nostru ne face si mai puternici, mai determinati, ne uneste si mai mult, asa ca sambata 24 octombrie 2015, ora 14 va asteptam in numar cat mai mare pe platoul din fata Complexului Sportiv Steaua, sa ne facem publice nemultumirile, sa contestam ilegalitatille Creditorului-Profitor, dar si ale unor inalti functionari de stat cu care acesta a pradat Steaua si sa informam despre planurile si intentiile noastre de a creea echipa noastra, a suporterilor.


Asiguram pe toata lumea ca adunarea noastra va fi absolut legala, avem argumentele cele mai serioase sa afirmam acest lucru si asteptam stelistii din toata tara!
Veniti cu tot ce aveti mai reprezentativ din simbolistica ce tine de Armata Ultra, uriase banere sugestive, steaguri mari, confetti, fumigene, sirene, trebuie asigurat un spectacol imagistic-acustic de mare amploare si impact, media va fi cu ochii pe noi, dar nu numai ea, “vigilentii”, oamenii legii vor fi si ei numai ochi si urechi, dar ii asiguram pe acestia de toata colaborarea noastra corecta pentru ca evenimentul sa se desfasoare fara niciun fel de probleme de ordin disciplinar, iar daca vor fi constatate cazuru izolate de “iesire in décor”, oamenii legii sa-si exercite atributiunile fata de cei in cauza, individual, nu colectiv, la gramada!

Cel mai important e ca milioanele de stelisti sa vibreze si sa inteleaga odata pentru totdeauna care-i viitorul echipei lor iubite, mitingul nostru vrea sa le redea speranta.
Speranta moare ultima, sa fim lasati macar intr-o zi insorita de octombrie sa visam, sa speram! Asta avem voie?

Vorbele poetului Radu Gyr trebuie sa dea de gandit, dar sa fie si un indemn: „Adevaratele infrangeri, sunt renuntarile la vis!”
Indemn la lupta

Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care sa lupte nu mai vor.

Cat inima in piept iti canta
ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ?
Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta
cand te ridici cu-n steag, mai sus ?

Infrant nu esti atunci când sangeri,
nici ochii cand in lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis.

JAN PAVEL

Nota Redacției

Vă prezentăm  Protocolul privind organizarea și desfășurarea mitingului pentru data de sâmbătă, 24 octombrie, aprobat de Primăria Municipiului București.