AS Armata, istoria nemachiată a primilor pași (I)

CONTEXTUL ISTORIC

Nimic în istoria României, ca nocivitate, nu se poate compara cu regimul comunist de după 1945 în faza lui stalinistă. Naționalizarea interprinderilor, băncilor, confiscarea averilor, cooperativizarea agriculturii, desfiintarea partidelor politice, lichidarea opoziției și presei independente etc., sunt câteva din măsurile care au zguduit din temelie națiunea. Cei care se impotriveau regimului au fost inchiși în lagare de muncă. La Pitești s-a folosit experimentul de reeducare ce consta în torturi fizice și psihice în urma cărora individul era obligat să cedeze și să devină complice al călăilor. Un alt loc sinistru era canalul Dunare-Marea Neagră în care au fost inchisi 80.000 de oameni, mulți dintre ei murind din cauza condițiilor inumane. Toate acestea făcute în numele poporului.

Fotbalul n-a făcut excepţie și a devenit, asemenea vieţii în noua Republică Populară Română, în care totul depindea de interesul partidului trasat de politrucii lui. Astfel, Uniunea Federaţiilor Sportive din România (UFSR) a fost dublată de emanaţia guvernului, Organizaţia Sportului Popular (OSP). Odată cu înfiinţarea OSP, procesul de înghiţire a fenomenului sportiv din România s-a accelerat. În final, OSP avea să preia total frâiele, iar UFSR va fi dizolvată în martie 1946. Acelaşi destin dramatic avea să-l aibă şi „Gazeta sporturilor”, fiind mai întâi concurat prin apariţia, în martie 1945, a cotidianului “Sportul popular” (oficiosul OSP). După doi ani de luptă inegală, “Gazeta” avea să se închidă în aprilie 1947.

Dar nimic nu este mai nociv decât a vopsi în alb sau negru istoria neamului și a nu o asuma cu bune și rele. Un om care se naște ca urmare a unui viol, nu inseamnă că poartă în caracter povara nașterii, ci este la fel de normal ca toți ceilalți. Așa și echipele de fotbal care au apărut în acel context istoric tulbure, în care proprietatea privată a fost violată și jefuită cu legea în mână, în numele proletariatului.

Despre inceputurile echipelor patronate de Ministerul de Interne şi de Ministerul Armatei au curs din penițe tone de cernelă. Povestea este cunoscută: Dinamo a luat locul şi lotul cluburilor Unirea Tricolor şi Ciocanul, prin fuzionare, iar AS Armata, infiintata pe 7 iunie 1947, a luat locul în divizia A clubului Carmen București, desființată. Înființarea cluburilor militare s-a făcut prin decizie politică, dar asta nu inseamna că a fost un lucru rău. Chiar a fost benefic pentru sportul militar cu milioane de români aflați sub arme. Însă însușirea patrimoniului unor cluburi private prin deposedare abuzivă a fost o crasă imoralitate comisă de stat, deși era acoperit de legile în vigoare.

În fond, e logic de ce au dispărut toate cluburile private. Conceptual, din filozofia sistemului, în comunism nu putea exista proprietate privată, deci nici club. După 1990, tot conceptual, în capitalism nu mai puteau exista în fotbalul profesionist cluburi de stat. Dovadă că toate cluburile de stat au devenit private.

Problema nu a fost de ce au apărut sau dispărut, pentru că a fost firesc în contextul și trendul vremurilor, ci cum s-a făcut. Dar nu trebuie să dăm cu pietre nici în trecut, nici în prezent. Trebuie doar să întelegemn contextul și să invătăm pentru a nu repeta și noi abuzurile inaintașilor. Înțelepții învață din greșelile proprii, inteligenții din ale altora, iar normalii din trecut și prezent.

Dacă în perioada postbelică, cluburile private se sindicalizau să pară a proletarilor și să dea bine la sistem și ruși, după 1990, a fost fenomenul invers. Să dea bine la UE, cele de stat se privatizau în masă, tot șulfănește, prin diverși înstăriți „de-ai casei”, sperând ca tot ei bugetarii, să le controleze. Cum a fost și planul inițial al generalilor CSA cu Păunescu și apoi Becali: să mimeze privatizarea, dar să conducă tot ei ca „șefi supremi”, împunând raportări, locuri de decizie în CA etc.

După 1945 a fost o luptă acerbă de supraviețuire. Cluburile private au alergat după sindicate să se legitimeze cu ele și să pară că sunt ale întregului popor, dar proprietatile lor au sfârșit devorate de sistem.

Venus, echipa boierilor, s-a sindicalizat forţat, dar tot n-a scăpat. „Negrii din Splai” au retrogradat, succesiv, până în liga a IV-a, iar în 1949 au dispărut.
Unirea Tricolor, formaţia susţinută de negustorii din Obor, a fost obligată să accepte, în 1947, fuziunea cu clubul Ministerului de Interne, gruparea rezultată având să fie botezată Dinamo.
–  Ciocanul, echipa evreilor, a fost, de asemenea, absorbită de Ministerul de Interne în 1948.
Rapid şi Juventus s-au afiliat încă din 1945 la sindicatele ceferiştilor, respectiv, muncitorilor din petrol şi gaze.

FC Carmen, echipa „tăbăcarilor”, proprietate a magnatului Mociorniţă, a rămas pe poziţii până la sfârşit, în ciuda tuturor ameninţărilor, şicanelor şi sancţiunilor. Chiar și el a recurs la stratagema cu sindicatele, ca Becali cu acțiunile în 2010, încercând să mimeze neimplicarea și amatorizarea jucătorilor, dar a renunţat la mascaradă şi a comunicat că nu întruneşte condiţiile cerute grupărilor sindicaliste. Mai mult, a refuzat să devină un instrument al propagandei. În decembrie 1945, a fost turneul amical întreprins de echipa sovietică Dinamo Tbilisi în România. Şefii federaţiei și politrucii le-au cerut echipelor CFR Bucureşti (Rapid), Juventus şi Carmen să-şi cheme fotbaliştii plecaţi deja în vacanţă, să joace şi să piardă! Rapid şi Juventus, singurele echipe „sindicalizate” din Bucureşti, s-au conformat. Dinamoviştii gruzini au învins CFR cu 2-1 şi Juventus cu 10-5. Mociorniţă, a refuzat, motivând că jucătorii au plecat în vacanţă. În cele din urmă, a fi acceptat partida, dar nu şi ideea de a se lăsa bătut de sovietici. Meciul nu s-a mai disputat, oaspeţii și politrucii au luat foc, iar Carmen a fost anchetată, sancționată și aspru înfierată în „Sportul popular”.

În final, pe 21 august 1947, ultimul club profesionist din România avea să fie desfiinţat abuziv de stat și locul lui în prima divizie a fost ocupat de proaspăta înființată în 7 iunie, ASA (Steaua de azi). Sportul popular titra cu mânie proletară în 21 august 1947: „Considerăm măsura luată ca una care duce la lichidarea unui cuib de duşmani ai poporului sub denumirea de grupare sportivă. (…) Făcându-ne datoria şi eliminând din sport această rămăşiţă reacţionară, care prin gura conducătorilor lor Mociorniţă şi Vizante nu se sfiesc să afirme că ei nu ţin această grupare, şi pentru ei nu contează campionatul naţional decât în lupta pe care o duc împotriva Ciocanului şi împotriva echipelor ceferiste, declarând «cu una ne răfuim rasial, cu celelalte ne răfuim politic»„.


Împotriva lui Mociorniţă a fost adus, ca argument, faptul că sportul era folosit drept mijloc de „răfuială politică” pe teren, la meciurile cu Rapid, și una „rasistă” la meciurile cu Ciocanul. În aceste condiţii, „sindicalizarea” giuleştenilor în 1945 nu mai surprinde pe nimeni. Rivalitate sportivă dintre Carmen–Rapid, a fost instrumentată propagandistic politic, drept războiul între reprezentanta capitalismului (Carmen) şi cea a comunismului (Rapid), iar „dușmanul poporului” a fost lichidat public în stil stalinist, în 1947, făcând astfel loc echipei ASA.

După ce i-a luat clubul, jucătorii și locul în divizia A, statul i-a luat și banii și libertatea. Pe 10 mai 1948, Ionel Mociorniţa a fost condamnat la 7 ani puscărie și i s-a confiscat averea. În 1970 a plecat în Canada renunțând la cetatenia română. Se reintoarce în 1990 pentru a recăpată cetațenia și averea. Pe fata lui, Marie Rose, ați avut ocazia să o vedeți, fiind omniprezentă la TV. Fiica marelui industrias, revenită și ea după Revoluție pentru a-si recupera proprietatile de zeci de milioane de dolari, a fost intens mediatizată.

Mă intreb retoric, ce ar fi fost dacă în 1990, după 43 de ani, Mociornița si-ar fi revendicat pe lângă avere, și clubul Carmen, locul din prima divizie si acoperirea prejudiciului cu încasările realizate de echipa care a jucat în locul ei? Cine ar fi plătit? Parcă imi sună cunoscută acțiunea … numai ca el a avut interzis în țară și la revendicări vreo 20 ani, pe când ceilalți l-au gazduit în casa lor pe „făptaș”, l-au muls binișor de bani și abia după 12 ani țipă „hoțul” și „prejudiciu”, cu o conștință „virgină”.

Ironia sorții a făcut ca AS Armata să devină și ea, peste ani, tot o rivală neînduplecată a Rapidului. Dar nu a mai fost o ironie că Steaua a devenit în timp o forță fotbalistică cu mult peste cele două, fiind cea mai titrată echipă de fotbal a României.

Tot o ironie sorții poate fi și faptul că în 1947, un club de stat, a luat locul unui club privat în prima divizie de fotbal, printr-un abuz comis de stat, iar după jumătate de secol, un club privat a luat locul clubului de stat pe prima scenă fotbalistică, tot printr-o acțiune în forță, dar a privatului. Ambele acțiuni duse cu decizii, documente și cu legea în mână.

De fapt nu este o ironie, ci o revenire la normalitate. Normalitatea care a fost înainte de 1945, și apoi după 1990, fără dictatură comunistă, ci o democrație capitalistă. E de fapt roata istorie în spirala vieții, din care noi vremelnicii prindem doar câteva mișcări, dar rotațiile ei sunt înregistrate de istorie pentru posteritate.

Poate este o ironie a sorții și că istoria Stelei este legată de un document semnat de un ministru. Dacă în 1947, un militar ministru al apărarii, a semnat inființarea ASA, după 51 de ani, în 1998, tot un ministru al apărarii, dar civil, a semnat despărțirea Armatei de echipa de fotbal. Însă cele două decizii istorice la Steaua nu le-au luat cei care au semnat actul. Nu au decis nici Mihail Lascăr în 1947, nici Babiuc în 1998. Ei doar au semnat ce a decis politicul vremii …

Dar despre asta în episodul următor, în care voi prezenta cine, ce și cum au marcat primii pași ai Stelei pe scena prima scenă fotbalistică.

XRay

  • Primul paragraf cel referitor la Istoria României este destul de confuz si oarecum alambicat, fara a fi neaparat fals. Nu toate evenimentele descrise s-au petrecut asa cum se întelege din text, colectivizarea taranilor nu are mult de-a face cu nationalizarea (cel putin „marea nationalizare”) în sensul ca s-au facut în perioade diferite si cu mijloace (represive, politice etc) total diferite.

    Cât despre teza articolului putin cam periculoasa, în fapt cam induci ideea ca nedreptatea pe care a facut-o statul in 1947 echipei Carmen pentru a face loc Stelei in divizia A sa fie compensata de „nebuloasa” privatizarii Stelei din anii 2000 cand cel care a avut de suferit a fost statul.

    • 1) La colectivizare e vorba de fortarea regimului de a se face ce zice el cu proprietatea. Zeci de mii de țărani au fost băgați în beciuri că au refuzat. Nu am detaliat pentru că e arhicunoscut.

      A fost doar o inșiruire necronologica de „nocive” din comunism, nu istoria comunismului. Nu asta era subiectul, ci am schițat fff pe scurt contextul socio-politic in care a aparut ASA si apoi a facut primii pași in fotbal.

      2) Nu am scris nicăieri, direct sau aluziv, că privatizarea in 2003 a fost o compensare. Nu la privatizare m-am referit pentru că nu sunt comparabile situatiile si nici la vreo compensare sau „act de justiție”!!!

      E vorba NUMAI de aspectul pur sportiv, locul in Liga 1, de care se tot discuta, pe care Becali ar fi pus mana ilegal, prin abuz, cum sustin unii. O coincidenta a acuzelor, nu o premeditare compensatorie a cuiva.

      PS
      Eu nu am judecat pe nimeni, doar am inșirat oameni, fapte și evenimente.
      – Din cei care au făcut abuzuri in acea perioada „stalinistă”, unii au platit sub Dej, alții sub Ceaușescu, iar majoritatea după ’90 (unii doar moral, alții cu pârnaie)
      – Cei care au făcut abuzuri după ’90, înclusiv Becali, trebuie să plătească dacă justiția o spune!

  • Xray,apreciez intentia de a privi detasat si pe cat se poate obiectiv trecutul comunist al clubului nostru.Asa este,istoria nu poate fi vazuta in alb-negru iar acum la ceas de sarbatoare este o buna ocazie sa revedem cum au trecut peste noi 68 de ani.Sunt insa doua aspecte pe care simt ca este bine sa le lamurim:

    1.Spui ca „Înființarea cluburilor militare s-a făcut prin decizie politică”.Eu stiu ca ASA-ul a fost infiintat in iunie`47 dar aceasta a venit ca o incununare a eforturilor duse de peste un an (primavara lui `46) de catre un grup de oameni cu functii inalte in cadrul armatei (generalul-maior Dumitru Petrescu, generalul-maior Oreste Alecsandrescu, comandorul Traian Savulescu, locotenent-colonel Ion Costachel si maiorul Cornel Sandru) care si-au dorit crarea unei sectii sportive in cadrul armatei.In aprilie `46 se infiinteaza sectia Sport,in toamna lui `46 se tine campionatul de fotbal pe armata si tot in perioada aceasta de un an se discuta despre organizata activitatea sportiva in cadrul unitatilor militare.

    Ce vreau sa sublinies este faptul ca ASA a aparut din dorinta unor oameni iubitori de sport cu functie in cadrul armatei.Cand afirmi ca ASA s-a nascut prin decizie politica e ca si cum ai spune ca am aparut din dorinta lui Petru Groza sau la indicatiile consilierilor sovietici.Este tot una politicul si structura armatei?

    2.Spui ca „AS Armata, echipa pentru care Carmen a fost, desfiinţată pentru a-i face loc direct în divizia A”.Esti sigur ca tragi concluzia cea mai corecta tinand cont de informatiile de care dispunem?

    Eu stiu ca pe 10 august `47,nou infiintata AS Armata primeste aviz negativ la cererea de a fi inscrisa in divizia A si este repartizata in divizia B,seria 1.In urmatoarele zile pleaca in primul cantonament din istoria clubului,la Sinaia,in vederea pregatirii urmatorului sezon competitional din divizia B.

    Tu singur ai aratat ca cei de la Carmen nu erau doriti de comunisti si au fost desfiintati.Vreau sa te intreb cum ai ajuns la concluzia ca au fost „lichidati” pentru ca armata nu avea loc liber in A si cum ai ajuns la concluzia ca alta echipa trebuia sa ocupe locul vacant (ce regulament s-a incalcat)?

  • Cristi, raspunsurile la intrebarile tale sunt episodul urmator. Aici a fost prezentat contextul si implicatii in structurile de fotbal si cluburile private.

    Foarte pe scurt iti pot spune
    1) Decizia este una si propunerea este alta. Un club al Armatei Romane nu este echipa de fotbal a unei unitati. Implica alocari de resurse umane, financiare, logistice, imobiliare etc. Pentru asta trebuie decizie politica daca face sau nu, pentru ca guvernul era politic nu al ofiterilor enumerati de tine. Si azi, degeaba cer unii si altii ceva, daca guvernul nu ia decizia politica sa se faca nu se face.

    Intreaba-te de ce nu a aparut un Club al Armatei Romaniei in 66 ani de monarhie(1881-1947), si s-a infiintat abia in 1947, cu 5 luni inainte de debarcarea regelui?

    Ce, nu a existat armata intre 1881-1947 sau ofiteri cu initiativa??Nu facea lumea sport? 🙂
    Dinamo s-a infiintat in 1948. La fel? Nu a existat Minister de Interne pana atunci? Doar in 47-48 i-a apucat initiativa pe toti?:)))

    2) O sa vezi in episodul urmator de ce. Totusi,
    – Unde am scris ca alta echipa trebuia sa ocupe locul vacant?? Citeste bine!
    – Retine, si pe vremea aia era tot ca acum, o luai de jos. Ca echipa noua infiintata o luai din liga a 3-a.

  • Ma gandesc acum cat de mult s-a schimbat Steaua in decursul istoriei,dar eu pe gigi si echipa lui hibrid nu o accept.
    Aici este forum-ul la Steaua Bucuresti.
    Xray orice o sa incerci sa-mi spui,aici este forum-ul lui Steaua Bucuresti!

  • Multumim pentru articol, nea Mircea. E admirabil faptul ca poti sa antrenezi sahtiorul si sa faci si articole in care sa-ti bati joc de Steaua in acelasi timp.

  • Ronnie, si eu iti multumesc pentru ipocrizie.

    Uite ce ati scris voi „adevaratii si liberii” pe facebook la aniversarea Stelei:

    Steaua Libera
    6 iunie la 15:55
    In urma desfiintarii echipei Carmen Bucuresti, A.S.A. e cea care-i ocupa locul in prima divizie, iar pe 24 august 1947 actuala Steaua ajunge sa dispute primul meci oficial din istorie in compania celor de la Dermata Cluj.

    V-a spart nea Mircea contul de ati scris și voi același lucru?? 🙂

    Viva l’ipocrisia!!

  • E o mica problema cu articolul. Nu se poate ca Mociornita sa fi luptat impotriva comunismului in meciurile cu Rapedu’. Toata lumea stie ca Rapedu’ a fost echipa mica si persecutata si anti-comunista de la infiintare in ‘923 toamna pana in ziua de azi. Cu siguranta, Mociornita voia sa lupte contra Stelei, inca dinainte de infiintare 😀

    • Este una ce credem noi si alta realitatea. Ca rapidistii se dau persecutati politic … e chestie de bla, bla.

      Interpretarea de persecutati a venit mai tarziu, cand Valentin Ceausescu era apropiat de Steaua si strigau ironic „Noi vi-l dăm pe Damaschin, voi ni-l daţi pe Valentin”, insinuand aberant sustinerea Stelei si defavorizarea lor.

      Din 1945 Rapid era echipa sindicatului CFR= a muncitorilor din CFR. Dej era rapidist, iar majoritatea capilor partidului PCR au fost muncitori feroviari. Documenteaza-te. 🙂

      Multi confunda un club cu cei care il sustin financiar. Clubul joaca fotbal, nu face politica pe gazon!

      • xray, stiu toate lucrurile alea pe care mi le-ai scris. Demult de tot, pe vremea cand inca mai credeam ca oamenii sunt suficient de rationali ca sa-si schimbe unele idei, am facut si eu niste mici investigatii asupra istoriei RRRapedului (cu un numar infinit de r) si am aflat aceleasi detalii. Comentariul meu era doar o mica ironie pentru cliseele din capul unora.

    • Like it! Scuze ca nu am prins din prima ironia. 🙂

  • Numai in creierasul tau „In urma desfiintarii echipei Carmen Bucuresti, A.S.A. e cea care-i ocupa locul in prima divizie” e egal cu mizeria scrisa de tine mai sus. Ca doar tu ai pus semnul egal si intre Mociornita si un puscarias.

    Hai ca te-am lasat. Sa nu uiti sa ii saluti pe prietenii tai de pe dinamoprostia. Aia sigur mor de ras acum ca ai reusit sa publici un articol de-al lor pe un site dedicat Stelei.

    • @ronnie
      Numai in creierasul tau de troll am pus semnul egal intre Mociornita si Becali.
      Altfel, amandoi au fost oameni de afaceri, patroni de club si puscariasi, dar numai in mintea ta asta inseamna egalitate intre ei.

      Daca spun ca „TU si Nicolae Iorga sunteti romani”, numai un tembel ar traduce ca am pus semnul de egalitate intre voi!

Lasă un răspuns